Cartea lui Daniel – “Apocalipsa „Vechiului Testament
-Generalitati-
Cu totii recunoastem ca avem nevoie, atat ca biserica , dar si ca omenire in general, de o noua experienta religioasa, de o noua intelegere a vointei si a planurilor lui Dumnezeu cu aceasta lume, dar si de o noua orientare in ceea ce priveste relatiile interumane.
Dar, indiferent de nevoile prezente sau viitoare ale bisericii si omenirii, solutia deja exista, pregatita de un Dumnezeu al iubirii care a prevazut totul din timp. La aceasta din ce in ce mai acuta nevoie a bisericii dupa o noua experienta religioasa, solutia divina se afla in intoarcerea la Cuvantul lui Dumnezeu, Biblia, si in mod deosebit la cartile profetice Daniel si Apocalipsa.
Ceea ce am afirmat mai sus nu este o simpla lozinca de fatada, ci o experienta pe care am trait-o personal impreuna cu o grupa de studiu si rugaciune, in care am studiat cartea profetului Daniel. Multimea binecuvantarilor primite in acele ocazii si lumina unei deschideri de orizont in ceea ce priveste profetia biblica, ne-au facut pe toti sa recunoastem valabilitatea afirmatiei de mai sus. Intr-adevar, Dumnezeu a pus in studiul celor doua carti niste binecuvantari speciale, care nu pot fi primite pe nicio alta cale.
Titlul acestei serii de prelegeri este inspirat dintr-o afirmatie a lui Ernst Kasemann:
“Apocalipsul acestei carti a Vechiului Testament este mama teologiei crestine.” Desmond Ford, Daniel, pag 23
Iata cateva motive care ma determina sa-i dau dreptate autorului care a facut aceasta afirmatie:
1. Ambele carti ( Daniel si Apocalipsa ) sunt carti profetice. Aceasta afirmatie nu pare sa spuna prea mult, caci in Biblie sunt nenumarate carti profetice, dar si capitole profetice din interiorul unor carti care nu au un caracter predominant profetic.
Spre deosebire de celelalte capitole sau carti profetice care privesc prima venire a Domnului Christos, sau diferite momente din istoria poporului Israel, Daniel si Apocalipsa sunt carti ce contin profetii escatologice ( eskatos=ultim, logos= cuvant, studiu ). Prin urmare, profetiile continute in cele doua carti privesc, pe langa o vedere panoramica a istoriei lumii, si ultimele evenimente care se vor derula pe pamant inainte de revenirea Mantuitorului.
In Biblie mai exista si alte cateva capitole escatologice: Matei cap. 24; Luca cap.17 si 21; Ioel cap. 2, etc. Daniel si Apocalipsa sunt in intregime carti profetice cu acest caracter escatologic.
Cateva dovezi in acest sens chiar din cuprinsul cartii lui Daniel:
a) Daniel 2, 28: “Ce se va intampla in vremile de pe urma”. Visul lui Nebucadnetar din cap. 2 cuprinde evenimentele majore ale istoriei lumii pana la revenirea lui Christos si restabilirea armoniei universale.
b) Daniel 8, 17: “Fii cu luare aminte, fiul omului, caci vedenia priveste vremea sfarsitului.” Sunt cuvintele ingerului Gabriel care este trimis de Dumnezeu sa-i explice lui Daniel vedenia pe care tocmai o primise.
c) Daniel 8, 19: “Iata, iti arat ce se va intampla la vremea de apoi a maniei, caci vedenia aceasta priveste vremea sfarsitului.”
d) Daniel 8, 26: „Tu pecetluieste vedenia aceasta, caci este cu privire la vremi indepartate”
e) Daniel 10, 14: “Acum vin sa-ti fac cunoscut ce are sa se intample poporului tau in vremurile de apoi, caci vedenia este cu privire tot la acele vremuri indepartate.”
f) Daniel 12, 4.9: “Tu, insa, Daniele, tine ascunse aceste cuvinte si pecetluieste cartea pana la vremea sfarsitului. Atunci multi o vor citi si cunostinta va creste.”
Cred ca avem suficiente motive sa consideram studiul celor doua carti escatologice ca fiind unul cat se poate de actual si necesar, pentru intelegerea timpului sfarsitului in care deja ne gasim de o buna bucata de vreme.
2. Ambele carti au fost scrise in exil. In momentul in care au primit descoperirile profetice din partea lui Dumnezeu, Daniel se afla exilat in Babilon, iar apostolul Ioan era exilat pe insula Patmos din Marea Egee. Autorii omenesti ai celor doua carti, Daniel si Apocalipsa, au trecut printr-o experienta asemanatoare: au fost smulsi din tara lor, din familia lor, din biserica lor, fiind dusi departe, ca prizonieri ai unor puteri ostile poporului lui Dumnezeu.
In fapt, Daniel si Ioan au fost doi “straini si calatori”pe acest pamant, atat la propriu cat si la figurat. Imaginati-va si incercati sa intelegeti sfasierea de inima pe care au simtit-o cei doi atunci cand au fost smulsi din mediul lor natal si dusi departe, in necunoscut!
Daniel, un adolescent de numai 17 ani si Ioan, un batran avand in jur de 90 ani, ambii traind aceeasi experienta dureroasa a instrainarii de familie, de poporul din care faceau parte, dar si din biserica in care se dezvoltasera spiritual. Crunt este acest sentiment al dezradacinarii si al instrainarii!
Cele doua carti ne invata, printre altele, si urmatorul lucru: ca acea fagaduinta pe care o gasim pe paginile Bibliei de 366 ori- “Nu te teme, caci Eu sunt cu tine!”- este o fagaduinta vie pe care Dumnezeu o implineste cu aceia care trec prin cele mai crunte incercari ale vietii.
Si apoi, carui om i s-a mai spus vreodata din partea cerului ca el este “ preaiubit si scump”, asa cum i s-a spus lui Daniel? Carui om i s-a mai dat asigurarea ca el va fi mantuit, asa cum s-a intamplat cu Daniel in ultimele zile de viata?
“Iar tu, du-te, pana va veni sfarsitul! Tu te vei odihni si te vei scula iarasi odata in partea ta de mostenire la sfarsitul zilelor.” Daniel 12, 13
Cui i-a facut Domnul o asemenea promisiune? Unui om care, desi a fost inconjurat de onoruri si bogatii lumesti la curtile celor mai mari imperii ale timpului, toata viata sa a fost un strain si calator pe acest pamant, unui om care a cautat o patrie mai buna- patria cereasca.
Priviti la batranul apostol Ioan. Singur pe tarmul stancos al insulei, privind spre nesfarsitul marii care-l despartea de fratii sai, de biserica la cladirea careia trudise atat de mult! Traind din amintiri, nostalgic, ingrijorat de soarta bisericii, Ioan aude un glas, apoi vede un chip si simte o mana care il mangaie pe umeri:
“Nu te teme, caci Eu sunt Cel dintai si Cel de pe urma!” Apocalipsa 1, 17-18
Al cui era glasul, al cui era chipul si a cui era mana care-l mangaia pe batranul aplecat sub povara anilor? Erau chiar ale Mantuitorului in persoana.
Ce lectie spirituala putem invata din experienta celor doi barbati ai lui Dumnezeu! Cele mai mari descoperiri profetice facute vreodata de Dumnezeu unor oameni au fost date celor care au trait in cel mai inalt grad ca niste straini si calatori pe acest pamant; oameni care nu s-au legat sufleteste de nimic din ceea ce le oferea pamantul. Pentru Daniel si Ioan, nici functia, nici bogatia, nici pozitia in biserica, nici prigoana, nici viata, nici moartea, nimic nu i-a putut desparti de dragostea lui Christos si de nadejdea unei lumi mai bune, aduse la existenta nu de om, ci de Dumnezeu.
3. Ambele carti sunt niste descoperiri ale lui Iisus Christos. Desi Cartea lui Daniel si Apocalipsa ne poarta prin istoria acestei lumi tulburate de razboaie, prezentandu-ne o multime de amanunte cu privire la lupta dintre bine si rau, totusi ele au in centru Persoana si lucrarea Mantuitorului in favoarea omenirii decazute.
Unde Il putem gasi pe Iisus Christos in Cartea lui Daniel?
In mod indirect, Il gasim pe Domnul oglindit in vietile si caracterele celor patru tineri credinciosi, in mod deosebit in viata si caracterul lui Daniel. Trei imparati pagani, care au stapanit peste doua imperii puternice ale vremii, au recunoscut ca in Daniel exista un duh inalt, “duhul dumnezeilor celor sfinti”. Nebucadnetar, Belsatar si Dariu Medul, venind in contact cu viata si principiile de viata ale tanarului exilat evreu, nu au putut decat sa recunoasca realitatea: Duhul lui Christos locuia deplin in viata lui.
In mod direct si vizibil, Il gasim pe Mantuitorul acolo unde oamenii se asteptau cel mai putin- in cuptorul aprins al incercarilor. Desi cei trei prieteni si tovarasi de suferinta ai lui Daniel au fost arucati in cuptorul aprins , datorita refuzului lor de a se inchina chipului de aur, Nebucadnetar cel manios , spre surprinderea lui, zareste nu trei torte vii care se consuma, ci patru oameni liberi care se plimba prin mijlocul focului. Cel de-al patrulea personaj era atat de deosebit de ceea ce era obisnuit imparatul sa vada incat recunoaste in el un “fiu de dumnezei”.
Cine putea fi acest “fiu de dumnezei” daca nu Insusi Iisus Christos, Cel ce facuse fagaduinta:
“Daca vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine si raurile nu te vor ineca; daca vei merge prin foc, nu te va arde si flacara nu te va aprinde.” Isaia 43, 2
El, Mantuitorul in persoana, venise alaturi de cei trei tineri pentru a implini personal fagaduinta facuta.
Insa Mantuitorul apare si intr-unalt mod in Cartea lui Daniel: in descrierile profetice.
In cap.7 in care gasim descrisa scena judecatii preadvente, Domnul Christos apare in calitatea sa de Avocat, de Aparator al neamului omenesc. Daniel 7, 13.
In cap. 8, care zugraveste conflictul dintre cornul cel mic si “capetenia ostirii”, careia Ii smulge jertfa necurmata, Mantuitorul este chiar Cel numit “capetenia ostirii”. Daniel 8, 11
In cap. 9, Isus apare ca Cel Uns, care va fi starpit, dar care va invia la timpul hotarat. Daniel 9, 25-27.
In cap. 12, Iisus apare ca “Marele Voievod Mihail, Ocrotitorul copiilor poporului” lui Daniel, Cel care se va ridica la sfarsitul timpului pentru a-Si mantui copiii din marea stramtorare finala.
De retinut! Cartea lui Daniel ni-L prezinta pe Domnul sub un nume nou, nemaiintalnit in Vechiul Testament. Un Nume pe care Mantuitorul Si L-a insusit si L-a folosit cu mare placere in timpul activitatii Sale pamantesti de cel putin 80 ori- FIUL OMULUI.
“M-am uitat in timpul vedeniilor mele de noapte si iata ca pe norii cerurilor a venit Unul ca un Fiu al Omului: a inaintat spre Cel Imbatranit de zile si a fost adus inaintea Lui.” Daniel 7, 13
Fiul Omului- Numele pe care Domnul L-a folosit cu cea mai mare placere si prin care noi, oamenii pacatosi, intelegem cel mai bine umilinta si dragostea Sa fata de noi. El, Domnul slavilor, Creatorul celor vazute si nevazute, devine om, devine Fiu al Omului, pentru ca noi, simple fire de praf in acest univers, sa putem deveni fii si fiice ale lui Dumnezeu.
Acest nume simplu sub care Mantuitorul ni se descopere pe paginile Cartii lui Daniel cuprinde in esenta intregul plan al Mantuirii noastre- Evanghelia in samburele ei.
Au existat si inca mai exista obiectii cu privire la autenticitatea Cartii lui Daniel. Unii sustin ca Daniel nici macar nu a existat, ca el este o simpla legenda, “folclor evreiesc.”
Altii sustin ca de fapt cartea nu a fost scrisa in secolul al 6-lea in. Hr., asa cum reiese din cuprinsul ei, ci ar fi fost scrisa mult mai tarziu, in secolul al 2-lea, pe vremea Macabeilor si a lui Antioh Epifanul.
Desigur, cercetatorii Bibliei au la indemana o multime de argumente care dovedesc faptul ca aceasta carte nu e un fals, ci este o carte autentica. S-au gasit printre manuscrisele de la Marea Moarta, in pesterile de la Qumran, sute de fragmente din cartea lui Daniel, ce au fost publicate la Oxford in anul 1955. Insa dincolo de orice dovezi istorice, arheologice , sau de alta natura, Biblia ne ofera o dovada suprema a autenticitatii acestei carti- marturia personala a lui Iisus Christos. In predica Sa de pe munte, Mantuitorul aminteste de o singura carte din Biblia ebraica, si aceasta singura carte este Cartea lui Daniel.
“De aceea, cand veti vedea uraciunea pustiiri, despre care a scris proorocul Daniel, asezata in locul sfant- cine citeste sa inteleaga…” Matei 24, 15 Isus nu doar aminteste in trecat despre Cartea lui Daniel, dar El ne si indeamna sa o citim si sa cautam sa o intelegem.
Ce dovada mai credibila ne trebuie pentru ca sa credem ca aceasta carte este autentica, inspirata de Duhul Sfant si atat de importanta pentru oamenii ce fac parte din ultima generatie a umanitatii?
Concluzii: Cartea lui Daniel a fost studiata de multi oameni, fie prieteni, fie dusmani ai adevarului. A fost studiata de Isaac Newton, matematician si savant renumit; a fost studiata de Cristofor Columb, descoperitorul Americii, cel care ajunsese la concluzia ca sfarsitul lumii trebuia sa aibe loc dupa circa 400-500 ani. Parti din Cartea lui Daniel au fost studiate si de Adolf Hitler, cu specificarea faptului ca acesta, nefiind de acord cu adevarul profetic descoperit ( divizarea Europei, conform profetiei din cap. 2 ), a incercat sa sfideze vointa divina, incercand sa uneasca Europa pe cale militara.
Ocazia oferita de aceste prelegeri nu face dacat sa ne invite si pe noi la un studiu aprofundat al acestei carti deosebite, scrisa de un om deosebit, pentru niste timpuri atat de deosebite ca cele pe care le traim cu totii.
Lori Balogh
Frate Eugen Duțu. Nu mă interesează absolut nici o întâlnire a diferitelor state ale lumii fie ele chiar și 2000, care discută soarta lui Israel ca popor și ca țară. Soarta lui Israel este hotărâtă, doar și numai de către Domnul. Sper să cunoașteți că totul și toate se împlinesc doar cu voia Domnului și că nici o muscă nu poate zbura, fără voia Dânsului. Și atunci ?? Anii 2377, 3390 și 4337, au reieșit doar și numai cercetând Biblia și cărțile apocrife, cărți, pe care din păcate unele culte și secte nu le acceptă. Dacă vă interesează mai multe, accesați pe Google site-ul meu decriptări scripturi și poate, mă veți înțelege. Atenție, expunerile sunt foarte greu de acceptat ! Cu stimă Filip Gavrilă Marius
Pacea Domnului Isus Hristos să fie în inima dumneavoastră, dle Filip.
A trebuit să văd ultimul dumneavoastră comentariu și să caut și mai sus ca să constat că am de mai bine de un an răspunsuri la întrebările pe care vi le-am adresat.
Vă mulțumesc foarte frumos.
Eu am gândit că m-ați ignorat. Mă bucur că m-am înșelat.
Am dorit să cunosc sistemul de referință la care vă raportați. Vă mulțumesc încă o dată pentru amabilitate.
Eu sunt un neînsemnat om dintre neamuri, creștin adventist de ziua a șaptea.
Mă consider ultimul și cel mai nevrednic dintre robii Domnului Isus Hristos.
De pe această poziție am convingerea că trăim în timpul sfârșitului și ne apropiem cu pași mari de deznodământ.
Dumneavoastră pe de altă parte ați scris de ani foarte îndepărtați : 2377, 3390, 4337 !!!
Aș vrea să vă mai întreb, dumneavoastră care vă raportați la profeția sacră și discerneți în ea perioade de timp atât de lungi, cum apreciați informația despre întâlnirea programată la Paris în 15 ianuarie 2017, unde reprezentanții a 70 de națiuni vor discuta probleme legate de statul Israel ?
Am citit luări de poziție ale unor rabini care m-au făcut să gândesc că timpul deznodămîntului istoriei acestui pământ este mult mai aproape decât eu însumi gândeam.
Dumneavoastră ce părere aveți ?
Ne-ati adus o revelatie noua ,foarte interesant.
Cartea evreului Daniel, tratează doar un mic fragment din Apocalipsa evreului Ioan și anume, doar perioada anilor 1967 (anul intrării în blestemata Vreme de pe Urmă), la 2377/90 (anii Dreptei Judecăți). Apocalipsa se referă până-n perioada anilor 4337 (anul de debut a Judecății de Veci) Între ele, va avea loc Judecata Universală, în anii 3390. Cu stimă și succes în studii, Filip Gavrilă Marius
Fără de supărare, am și eu o mica și curioasă întrebare: De unde cunoaște domnia voastră, dorințele Marelui Împărat ? Cu respect Filip G.M.
Stimate domn Eugen. Când ești primul fiu al unei pământene familii și-ți vinzi această calitate, pățești ce a pățit Esau cu Iacov, ajungând ca poporul Edomit, să nu se mai închine Adevărului. Au fost readuși totuș „acasă” prin Domnul, de către unul dintre macabei, dar asta-i altă problemă. La evrei, toți copii sunt primii fi ai Domnului însă, primul băiat născut într-o familie, este al Lui, fiind necesar să fie răscumpărat. Dacă admitem Biblia, eu pot spune că nu vreau să mai fac parte din poporul Lui ? Pământește da dar, spiritual ba. Noi pământenii, alegem și avem parte, numai și ce ne dă Domnul ! Dacă admitem că „ordinea generaților a fost stabilită”, generația mea, cele trecute ca și cele ce urmează, ne urmăm coplexul pentru noi curs, stabilit de Dânsul. Noi alegem ce ne pune deoparte El și nimic altceva. Creștinismul și Islamul cred în Domnul lui Avraam, Ițhac, Ismael (fratele lui Ițhac și fiul lui Avraam) și Iacov ? Dacă da, atunci toate sectele și cultele în Domnul, consider că au un singur Dumnezeu. Căci autoritățile lor spiritual susți altceva, nu-i treaba mea căci timpul, lucrează în totul și-n toate, pentru a se maturiza și din acest punct de vedere. Sper, că nu considerați căci religiile în Domnul, au ajuns la maturizare. Nu vă doresc deocamdată, să fiți favorizați de Dânsul precum evreii ! Atâta timp cât nu ne vom termina greaua sarcină de a da lumină tuturor neamurilor, avem mult, foarte mult de suferit, din toate punctele de vedere. Mai sunt exact 361 de ani și gata cu greaua sarcină avută ! Referitor tot la un frate de credință cu noi, în Domnul ; dreptul Iov, nu a fost evreu și cartea ce se referă la domnia sa, este singura carte biblică ce se referă la un ne-evreu. Pot spune că nu-mi este frate de credință ? Nu, dar eu ca evreu, nu sunt nici pe departe la nivelul lui spiritual. În legătură cu neamurile : dacă Domnul vă iubește, amărâtul de mine am voeie să mă împotrivesc ? Dacă Domnul v-a dat locuri speciale neamurilor în Templul 4, păcătosul de mine aș avea dreptul de-Al judeca pe Măria Sa ? Mi-ați pus câteva întrebări profunde, la care până acum nu am meditat, solicitându-vă scuze, dacă răspunsurile nu v-au satisfăcut. Cu stimă, Filip Gavrilă Marius
Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima dumneavoastra, dle Filip.
Referitor la exprimarea dumneavoastra : „un evreu poate sa treaca prin 2-3 religii in Domnul si tot evreu va ramane, in fata Domnului !”, va rog frumos sa detaliati.
Ma intereseaza opinia dumneavoastra despre „religiile in Domnul”, (care sunt acestea ?) si daca prin „tot evreu va ramane, in fata Domnului !” intelegeti ca Tatal din ceruri favorizeaza oamenii ce formeaza aceasta natiune, indiferent de modul in care acestia aleg sa-si conduca viata.
Va multumesc pentru amabilitatea cu care imi veti raspunde.
Stimate domnule Ovidiu, dacă cunoaștem că, „ordinea generațiilor a fost stabilită”, cum vrei domnia ta, să înotăm noi neputincioșii oameni (printer care și Israel), împotriva unui atât de puternic tsunami ? Nu am fi stupizi ? Și încă o importantă poruncă, „totul și toate, la vremea (timpul) lor !”.Fugi, sau mergi mai bătrânește, tot acolo apuci a ajunge ! Dacă faraonul Akhenaton, nu se grăbea cu instaurarea monteismului în Egipt, poate ar fi reușit dar, asta a fost vrerea Prea înaltului. Cu stimă, un incapabil evreu, Filip Gavrilă Marius
Stim toti crestinii ca poporul evreu este un popor deosebit un popor pus de o parte care avea misiunea de al face cunoscut pe Dumnezeu tuturor neamurilor. Nu prea au facut acest lucru asa cum Dumnezeu ar fi dorit . Cred ca este timpul ca acest popor sa recapaciteze si sa-si indeplineasca misiunea data .
Dorine dragă, am rugămintea să ți minte: un evreu poate să treacă prin 2-3 religi în Domnul și tot evreu va rămâne, în fața Domnului ! Cartea la care te referi, este scrsă de către evreul Daniel, cu mult prea mult specific evreiesc din „N” puncte de vedere, pentru a o putea pătrunde, mai ales infectații cu netratabilul virus Anti Israelit ! Voi nu aveți cum înțelege în profunzime Biblia, scrisă tot de evrei în specificul lor, pe care foarte greu consider că-l vei înțelege vreodată. Pe lângă motivul anterior, mai apare marea problemă a traducerilor dubioase. Dacă traduci Luciafărul lui Eminescu, (care este departe de Cartea Cărților) în limba rusă și apoi în engleză, nu mai are arome, nu mai are farmec, nu mai are muzicalitate și-l poți abandona fără regrete, dar mite Biblia? Domnia ta, poate intenționat sau nu, n-ai seszat atenționările omului Gabriel făcute lui Daniel, căci cartea se referă la Israel ca popor și ca țară ! Vă rog sa meditați puțin la sarcina de bază primită de către Israel de la Domnul, de a da Lumină neamurilor. Creșinătatea și Islamul au primit Lumina, nu discutăm cât de difuză sau în câte noanțe, dar, au primit-o. Acum „oarecum” nu suntem frați de credință? Putem al condamna pe Brânzei D. pentru convertire? Nu cred ! Cam 2/3 din omenire, la ora actuală-l cunosc pe Domnul lui Avraam, Ismael, Ițhac și Iacov, rămânând doar 1/3 de întârziați. Stați liniștit, căci și aceștia, ne vor deveni frați de credință ! Cu stimă, dacă te satisface: un incapabil evreu, care cunoaște secretele lui Daniel Gabriel Filip
Pai daca evreii sunt mai capabili sa intelegea cartea Daniel, intrebati-l pe evreul Daniel Branzai de ce a devenit un crestin. Ii gasiti usor blogul pe net.
Fiti binecuvantat
Stimate frate Lori, consider că nu m-ai înțeles și-mi atribui atribute și pretenții ce nu-mi aparțin! Domnul, este Domnul tuturor neamurilor ce-L recunosc și nu numai al primului Său fiu. De fapt, în Vechiul Testament se stipulează clar, căci „Domnul iubește neamurile”. Și atunci??? În acelaș timp doresc să specific, că nu numai Pământul Îi aparține, ci toate cerurile pe care, Le lungește și lărgește pentru a locui în ele. În legătură cu „răutățile” pe care le avem și le vom mai avea de suportat, nu m-am referit doar la creștinătate, ci la toate neamurile, printre care se numără și budiștii, taoiștii și hindușii. Referitor la istoria Țării sfinte (Israel) și a poporului lui Israel, aveți dreptate întrucât, aceasta constitue temelia înțelegerii Bibliei și-n special, al așa zisului, Vechi Testament. Sfârșitul, va fi în ziua și ora stabilită de Dînsul și transmisă nouă pământenilor (pentru a nu vă irita, susținând iarăși pe evrei!), exact în cartea care ne-a facilitat cunoaștera noastră, cartea dreptului Daniel. Susținând căci numai un evreu o poate decripta cartea, credeți-mă, căci știu foarte bine ce susțin. În ea, sunt prea multe „probleme” cu specific israelit, pe care neamurile nu au puterea de a le palpa, de a le pătrunde, de a le simți advăratul puls. Referitor la acei rămași 362 de ani, la fel, ȘTIU CE SUSȚIN! Neglijați, o mică mică chichiță și anume, că Isus și Mohamed, răspunzând la întrebarea referitoare la Ziua cea Mare, ambii au folosit verbul la prezentul domniilor lor: „nu știe”.!!! Daniel și patriarhul Enoh, ne-a atenționat „că-n vremea de pe urmă înțelepciunea va crește”. Cu respect, anti naționalistul Filip Gavrilă
Va salut cu stima, domnule Filip,
Fiind evreu, imi ridic palaria, caci fara poporul acesta, astazi nu am fi avut Biblia, deci nu am fi avut nici cunoasterea adevaratului Dumnezeu. Probabil ca si astazi ne-am fi inchinat, noi, locuitorii acestui pamant, lui Zamolzis sau cine stie carui alt dumnezeu fals. In acelasi timp, trebuie sa marturisesc ca daca astazi Il cunoastem pe Dumnezeul cel adevarat, aceasta nu se datoareaza evreilor care s-au cramponat in religia mozaica, ci evreilor care s-au crestinat si care au dus lumina Scriturilor in intreaga lume.
Cu privire la Daniel 9,24, nu e locul aici sa va expun felul in care aceste profetii s-au implinit. Daca doriti, urmariti comentariile de la capitolul 9, unde se prezinta pe larg subiectul. Veti intelege la ce se refera expresia „Sfantul sfintilor”
E devarat, am citit Biblia de peste 20 de ori, insa nu ma pot lauda ca cunosc perfect istoria poporului d-v. Ma straduiesc, insa. Si aceasta nu pentru cultura mea generala, ci pentru a intelege mai bine planul lui Dumnezeu cu lumea in care traim. Nu stiu de ce am senzatia ca d-v, evreii, Il priviti pe Dumnezeu ca pe o proprietate particulara… Biblia mea nu ma invata asa ceva. Dimpotriva, Psalmul 24 spune : „Al Domnului este pamantul cu tot ce este pe el; lumea si cei ce o locuiesc” Regele David ma invata ca si eu, care nu sunt evreu ( cel putin nu stiu sa fi avut vreun evreu in arborele meu genealogic, desi totul este posibil ) apartin Domnului. Si acest fapt nu este o simpla teorie, ci o realitate pe care am simtit-o in nenumarate ocazii in viata. As putea sa povestesc un roman intreg despre dovezi ale iubirii si grijii lui Dumnezeu fatza de mine si cei dragi, desi nu suntem din poporul d-v.
Cat despre „rautatile” pe care evreii mai trebuie sa le indure de la noi crestinii inca 364 de ani, sau despre cel de-al treilea templu, dati-mi voie sa am rezervele mele. S-ar putea ca intreaga istorie a lumii sa se incheie mult, mult mai repede, iar aceasta sa fie cea mai mare surpriza pentru toti, inclusiv pentru poporul evreu.
Cu deosebita stima,
Lori
Scrieti frumos dar fara continut si mai ales, fara de adevar.Degeaba studiosii pomeniti de domniile voastre, au incercat sa patrunda in cartea ce era inchisa pana in anul 1967 caci, ii depasea anul deschiderii ei.Aceasta carte este briliantul chee a bibliei.Am decriptat-o dar, daca nu eram evreu, nu reuseam.Voi crestinatatea, neglijati cu sau fara de intentie afirmatiile din 9/24 :”…..pana la incetarea farardelegilor,pana la ispasirea pacatelor,pana la ispasirea nelegiuirii,pana la aducerea neprihanirii vesnice,pana la pecetluirea vedeniei si prorociei,si pana la ungerea Sfantului sfintilor”.Domnii mei, s-au implinit cele de mai sus dupa venirea lui Isus ?Pentru decriptarea acestei comori a spiritualitatii mozaice,crestine si islamice, este necesar sa cunoasteti foarte,foarte,foarte bine, istoria poporului pe care l-a imprastiat Domnul, sa deam lumina neamurilor.”Sfantul sfintilor” este Domnul Dumneze, pe care multi crestini il confundati cu Isus.Daca voi ati sti mai bine cartile sfinte,cum ar mai putea fi Israel, in vremea de pe urma , preotii neamurilor ?Cum se vor mai rusina neamurile, in vremea de pe urma, pentru cea ce le-au facut lui Israel? Voi de prea multe ori luati din carte doar ce va place, daandu-le si la acestea, interpretari pe gustul domniilor voastre.De ce ?Pentru ca Israel trebue sa va mai indure rautatile inca 364 de ani, pana la adevarata pecetluire a vedeniei.Trebue sa termine de dat lumina neamurilor odata cu al treilea templu, si abea apoi, toate neamurile il vor cunoaste pe Sfantul sfintilor.Stiu ca n-aveti voe sa ma crede-ti, dar asta nu-i treaba mea! Cu stima si respect Filip