Parabolele Imparatiei – Generalitati

Parabolele Imparatiei

Generalitati

     De la Turnul Babel incoace, lumea in care traim a devenit multiculturala si plurilingvista. Pentru ca oamenii sa se poata intelege, ca sa poata transmite idei si sentimente, a fost nevoie sa apara traducatorii – acei specialisti care stiu cel mai bine sa imbrace intr-o forma cat se poate de inteligibila o idee, o informatie sau un simtamant, exprimate intr- o limba sau cultura anume. Fara lucrarea acestor intermediari atat de necesari in procesul comunicarii, o multime de idei, informatii si trairi ar ramanea neintelese pentru majoritatea omenirii.

     Desigur, exista si lucruri care nu impun necesitatea unei traduceri. Un zambet, de exemplu, nu trebuie tradus niciodata. Nici lacrimile, nici strangerea de mana, nici tacerea, nici tristetea, nici veselia nu au nevoie de traducatori. Toate acestea apartin unui limbaj universal, inteles pe toate meridianele lumii, in toate culturile si in toate epocile.

     Majoritatea lucrurilor insa, trebuie traduse pentru a fi intelese. Daca lucrurile pamantesti, de care ne lovim la tot pasul, au nevoie sa fie traduse pentru a fi intelese, ce sa mai spunem despre lucrurile ceresti, spirituale?

     In timpul vietii si activitatii Sale pamantesti, Mantuitorul a avut, printre alte numeroase obiective si pe acela de ne transmite adevarurile legate de Imparatia lui Dumnezeu. Dar cum sa le inteleaga omul pacatos si limitat, care-si traieste existenta izolat pe acest fir de praf din Univers, care se numeste planeta Pamant ? Cum sa inteleaga el limbajul cerului ? Cum sa stie el ce se petrece in inima de Tata a lui Dumnezeu  ? Cum sa patrunda el in gandurile adanci ale Creatorului ? Ce poate intelege o furnica din complexitatea vietii pe pamant, cand ea isi duce zilele doar in jurul musuroiului sau?

     Ca sa putem intelege cate ceva din tainele Universului, sa ne putem intelege mai bine pe noi insine si natura noastra umana si, mai ales, ca sa-L putem intelege mai bine pe Dumnezeu, Iisus ni le-a tradus in limbajul nostru omenesc folosindu-se de pilde inspirate din viata de zi cu zi.

     Oare cum ar fi aratat Evangheliile fara pildele Mantuitorului ? Cum ar fi aratat mesajul ceresc fara aceste bijuterii literare care au trezit si continua sa trezeasca interesul si fascinatia oamenilor insetati de adevar ?

     Desigur, adevarul are o valoare intrinseca, indiferent de forma in care este prezentat. Insa atunci cand el este imbracat intr-o haina alegorica, el devine cu atat mai atractiv. Intr-adevar, tot ceea ce a facut si a predicat Iisus a avut menirea sa-i atraga pe cat mai multi oameni la adevar.    

     Prin definitie, pilda este o “invatatura in forma alegorica, o povestire cu talc, o parabola”( MDE, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1986 ). Definitia oficiala nu este departe de cea biblica, deoarece inteleptul Solomon vorbeste despre pilde ca fiind “cuvinte adanci”, “cuvinte cu talc” ( Proverbe 1,6 ), menite sa aduca intelepciune omului care le asculta sau le citeste.

     Ascunderea unui adevar in adancul unei istorisiri cu talc este o provocare pentru spiritul uman. In acest mod adevarul devine mult mai atractiv, fiind mult mai usor de retinut si de transmis mai departe. In plus, in randul ascultatorilor sau cititorilor se face o selectie intre cei superficiali, care se opresc la aparente, si cei care patrund in profunzimea lucrurilor.  

     Un om care si-a imbogatit sufletul cu o invatatura desprinsa dintr-o parabola nu o va uita niciodata. Ori de cate ori se va intalni in viata de zi cu zi cu simbolurile prezente in pilda, acel om isi va reaminti invatatura, aceasta imprimandu-se adanc in constiinta sa morala.    

     Daca ne referim la pildele rostite de Domnul Christos, ori de cate ori ascultatorii urmau sa se intalneasca in viata cu seminte, semanatori, grau, neghina, boabe de mustar, talanti, aluat, comori , margaritare si multe altele, in memoria lor era readusa si improspatata invatatura legata de aceste simboluri. 

     De ce atatea pilde ? Pentru ca fiecare dintre ele ne prezinta o anumita fateta a relatiei lui Dumnezeu cu noi, creaturile Sale. Complexitatea Planului de Mantuire, desavarsirea caracterului lui Dumnezeu si diferitele aspecte ale relatiei pe care Creatorul vrea sa le stabileasca cu omul nu pot fi cuprinse intr-un singur simbol, dupa cum printr-o singura fereastra nu poti vedea tot ce este in jurul casei. Daca vrei sa ai o imagine de ansamblu, vei privi lumea din jur prin cat mai multe ferestre. In mod asemanator, cel ce doreste sa aiba o imagine cat mai cuprinzatoare a caracterului lui Dumnezeu si a planurilor Sale, va aprofunda cat mai multe dintre parabolele lui Iisus.    

     Aceasta este fascinatia pildelor, o fascinatie care nu s-a estompat odata cu trecerea veacurilor, ci dimpotriva.    

     Materialele care urmeaza reprezinta niste meditatii pe marginea catorva din pildele rostite de Mantuitorul. Unele idei vor parea noi, altele –vechi. E bine sa nu le neglijam nici pe cele noi, nici pe cele vechi, caci, spunea Mantuitorul, “orice carturar care a invatat ce trebuie despre Imparatia cerurilor se aseamana cu un gospodar care scoate din visteria lui lucruri noi si lucruri vechi.”  ( Matei 13, 52 )

     Aceste meditatii sunt doar niste provocari la aprofundarea in continuare a Cuvantului lui Dumnezeu. Ele nu sunt niste abordari exhaustive , ci doar niste invitatii la un studiu mai aprofundat al parabolelor Domnului. Sa pornim, deci, la drum ! Ne asteapta multe surprize pregatite de cer.

Lori Balogh

 

 

                                                                                                                         

 

 

 

Acest articol a fost publicat în Parabolele Imparatiei. Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la Parabolele Imparatiei – Generalitati

  1. ION spune:

    Nu am gasit Pilda cu burdufurile si vinul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free