Daniel cap. 9 – Cele 70 de saptamani

Cele 70 de saptamani

-Capitolul 9-

Talmudul rabinilor contine un blestem teribil pentru cei care indraznesc sa descifreze profetia din Daniel 9, 24- 27. De ce acest lucru? Raspunsul este cat se poate de clar: Acela care studiaza aceasta profetie va ajunge, in mod inevitabil, sa creada ca Mesia cel promis in Scripturile Vechiului Testament nu poate fi altcineva decat Iisus Christos. Or, lucrul acesta este inacceptabil pentru cea mai mare parte a poporului evreu.

In ceea ce priveste blestemul, nu trebuie sa ne temem de el. Iata cateva motive:

1. Cartea lui Daniel ne-a fost lasata de Providenta nu pentru a o considerata obiect de muzeu, ci pentru a fi studiata. In cap. 12, 4 al cartii, ingerul Gabriel ii spune lui Daniel ca la vremea sfarsitului multi vor citi aceasta carte , iar cunostinta va creste. Este un indemn indirect pentru generatia noastra de a lua in serios aceasta carte.

2. Insusi Mantuitorul vorbeste de Cartea lui Daniel in predica de pe munte, adugand: “Cine citeste sa inteleaga!” Gasim, in aceste cuvinte ale Domnului, un indemn clar de a studia aceasta carte.

3. Cat priveste apetenta unora de a blestema pe cei care nu sunt de acord cu ideile lor, Biblia ne asigura: “Cum sare vrabia incoace si incolo si cum zboara randunica, asa nu nimereste blestemul neintemeiat. Proverbe 26, 2

Tinand cont de aceste consideratii, va invit sa continuam, fara nicio teama, studiul cap.9, unul din capitolele biblice cele mai pline de Persoana si lucrarea Mantuitorului. Doar cap.53 al Cartii lui Isaia il poate depasi in aceasta privinata.

Contextul capitolului 9:

Trecusera 13 ani de la marea viziune primita de Daniel in anul al treilea al lui Belsatar, ultimul imparat al Babilonului. Imperiul Babilonian cazuse sub stapanirea mezilor si persilor, Daniel ramanand un inalt demnitar si sub noua stapanire.

Ne gasim in anul 538 I.Chr. Daniel este deosebit de preocupat de soarta poporului sau, a Ierusalimului, dar mai ales este preocupat de soarta Templului care zacea in ruine. Trecusera aproape 70 de ani de cand el si multi alti concetateni fusesera luati robi in Babilon. De aproximativ o jumatate de secol, in Templul din Ierusalim nu se mai aduceau jertfe. O jumatate de secol in care poporul fusese imprastiat printre neamuri, riscand sa-si piarda identitatea, dar mai ales misiunea. Multi evrei isi gasisera in Babilon un loc comod, isi intemeiasera familii, incepusera afaceri, fapt care ii face pe cei mai multi dintre ei sa uite de Ierusalim, de Templu, de Dumnezeul parintilor lor.

Daniel, aflat acum la o varsta inaintata, nu-L uitase nicio clipa pe Dumnezeu si fagaduitele Sale. Desi trecusera atatia ani de robie, el a pastrat in tot acest timp o legatura vie si continua cu Scripturile pe care le avea la acea data. Studiind profetia lui Ieremia cap. 25,11-12, Daniel gaseste ca robia babiloniana trebuia sa dureze 70 de ani.

Ce face profetul cand descopera aceasta incurajatoare speranta a eliberarii, asa cum a fost profetizata de Ieremia?  Daniel ar fi putut inchide Scriptura gandind:” Cine stie daca Dumnezeu va mai implini aceasta fagaduinta? Suntem prea pacatosi.”

Daniel insa nu a gandit in felul acesta, ci a facut ceea ce face orice om care se increde in iubirea Tatalui ceresc:

Mi-am intors fata spre Domnul Dumnezeu ca sa-L caut cu rugaciune si cereri, postind in sac si cenusa.” Daniel 9, 3

Din rugaciunea pe care Daniel o inalta spre Dumnezeu, se observa o anume framantare sufleteasca a profetului. Pe de o parte, el  se temea pentru poporul sau, ca nu cumva , prin acomodarea cu lumea Babilonului, sa-L fi uitat pe Dumnezeu, iar Acesta sa nu mai poata implini fagaduintele Sale. Pe de alta parte, Daniel primise in viziunea din cap.8 o descoperire cu privire la curatirea Sfantului Locas care il tulbura: trebuiau sa treaca 2300 zile profetice ( =2300 ani reali ) pana sa se realizeze acest lucru. Daniel aplica perioada de 2300 de ani la Templul din Ierusalim, iar gandul ca trebuie sa treaca o perioada atat de lunga pana la restaurarea lui il umplea de neliniste.

Cu aceste framantari vine el inaintea Domnului, spunandu-I tot ce-l framanta , tot ce ii producea neliniste.

Daniel 9, 4- 19: Rugaciunea lui Daniel

Putine rugaciuni pe care le gasim consemnate pe paginile Bibliei cer mai mult de doua minute pentru a fi rostite. Dumnezeu trebuie sa fi avut motive intemeiate atunci cand a hotarat, in Providenta  Sa, ca aceasta rugaciune sa ne fie transmisa pe cale scrisa, in toate detaliile ei.

In fapt, aceasta rugaciune a izvorat din studiul Cuvantului lui Dumnezeu pe care il avea la indemana la acea data Daniel si din increderea in acest Cuvant. Nu poti sa nu fii miscat de umilinta si indrazneala profetului.

In ceea ce-l priveste pe aducatorul raspunsului atat de promt la aceasta rugaciune- ingerul Gabriel- el nu apare in V.T. decat in capitolele 8 si 9 ale Cartii lui Daniel. In N.T., Gabriel apare in legatura cu nasterea lui Ioan Botezatorul si a lui Iisus. ( Luca 1,19; 26-33 ) Se pare ca acest inger puternic, care sta inaintea lui Dumnezeu, a luat locul lui Lucifer, dupa caderea acestuia si alungarea din prezenta tronului divin.

Daniel 9, 20-23: Ce imbarbatare pentru Daniel sa vada ca cerul e atat de aproape cand este nevoie de ajutorul divin!

Ia aminte si intelege vedenia ( “mareh” )!” – ii spune ingerul lui Daniel. La care vedenie se refera ingerul? Cu siguranta ca e vorba de vedenia redata de profet in cap.8, caci nu avem niciun indiciu ca Daniel ar  fi avut intre timp o alta descoperire divina. ( pentru argumente suplimentare vezi studiul 17).

Daniel se roaga la vremea jertfei de seara, care ar fi trebuit sa fie adusa in Templul din Ierusalim- ora 3 p.m. Desi de mai bine de 50 de ani nu se mai aduceau jertfe la Templu, acesta aflandu-se in ruine, Daniel se roaga totusi la ora la care ar fi trebuit sa se aduca jertfa. Peste cinci secole, exact la aceeasi ora, Mantuitorul urma sa-Si dea duhul pe cruce , in calitate de jertfa si Miel al lui Dumnezeu.

Daniel 9, 24: Gabriel intra direct in subiect, raspunzand framantarilor profetului, dar continuand in acelasi timp explicatia viziunii din cap.8, din punctul in care Daniel nu a mai putut sa o suporte.

“70 de saptamani au fost hotarate ( chatak ) asupra poporului tau si asupra cetatii tale celei sfinte”.

Chiar din primele cuvinte ale ingerului rezulta clar ca portiunea aceasta din viziune se refera exclusiv la poporul iudeu si la Ierusalim, Gabriel raspunzand direct la framantarile lui Daniel si la cererea lui ca Dumnezeu sa implineasca fagaduintele Sale cu poporul iudeu.

Verbul din ebraica din care a fost tradus cuvantul “hotarate” este “chatak”, verb ce mai poate fi tradus prin “separate”, “taiate”, “retezate”. Avand in vedere ca ceea ce ni se prezinta in cap. 9 este o continuare a viziunii din cap.8, este firesc sa tragem concluzia ca cele 70 de saptamani sunt “taiate”, retezate” dintr-o perioada mai lunga de timp, amintita anterior. Singura perioada de timp amintita anterior este cea de 2300 de zile. ( Vezi studiul 17 )

La sfarsitul perioadei de 70 de saptamani ( =490 ani , conform principiului zi-an ), urmau sa se realizeze, conform celor spuse de Gabriel in versetul 24, sase lucruri importante:

1. “Incetarea faradelegii” Este vorba de timpul de har acordat de Dumnezeu poporului Sau pentru a se pocai. In ciuda ocaziilor oferite si a timpului de har indelungat, poporul evreu a umplut paharul nelegiuirilor lor, prin respingerea Fiului lui Dumnezeu si persecutarea primilor crestini.

2. “Ispasirea pacatelor” Se face referire la jertfa lui Christos, singura care poate realiza ispasirea deplina a pacatelor . Datorita a cestei jertfe pacatosul nu mai este nevoit sa aduca jertfe de animale, ca in vremurile Vechiului Testament

3. “Ispasirea nelegiuirii” – stergerea nelegiuirilor.

4. “Aducerea neprihanirii vesnice” – Indreptatirea pacatosului prin atribuirea neprihanirii lui Christos.

5. “Pecetluirea vedeniei si proorociei” Prin moartea lui Christos, planul lui Dumnezeu de salvare a  neamului oamenesc a fost pecetluit. Nimic nu-l mai putea schimba sau anula. Jerfa a ratificat planul mantuirii, iar viziunile primite de Daniel aveau garantia ca se vor implini.

6. “Ungerea Sfantului Sfintilor” Este vorba de ungerea  Locului Sfant, a Sanctuarului ceresc, inainte ca Domnul Christos sa fie numit Mare Preot in Templul ceresc.

De retinut este faptul ca expresia “Sfantul Sfintilor”, in limba ebraica, nu se refera la o persoana, ea aplicandu-se mai mult la lucruri. Ungerea semnifica dedicarea Templului ceresc pentru o lucrare speciala care trebuia sa inceapa in el-lucrarea de mijlocire a Mantuitorului in favoarea pacatosilor.

Daniel 9, 25: Versetul stabileste timpul  venirii lui Mesia, precum si punctul de plecare al celor 2300 de ani. Ne reamintim de cele trei decrete consemnate de istorie si Biblie:

1. Decretul lui Cirus- 538 i.Chr. ( Ezra 1, 1)

2. Decretul lui Darius 1 ( Histaspe )- 520 i.Chr.( Ezra 6, 1-12 )

3. Decretul lui Artaxerxes Longimanus- 457 i.Chr. ( Ezra 7, 1-26 )

Primele doua decrete ( cel al lui Cirus si Darius ) se refereau doar la reconstructia Templului din Ierusalim, ceea ce semnifica restaurarea religioasa a poporului iudeu. Doar decretul lui Artaxerxes se referea la reconstructia   Templului, dar si a Ierusalimului, oferindu-le everilor un statut de autonomie. In urma aplicarii acestui decret statul evreu era refacut.

In 444 i.Chr. s-a mai dat un decret, pe timpul lui Neemia, acesta nefacand altceva decat sa intareasaca decretul din 457 i.Chr. al lui Artaxerxes.

Toate aceste decrete erau , in esenta, unul singur si ele reprezentau  porunca sau decretul lui Dumnezeu pentru restaurarea poporului Sau. ( Vezi Ezra 6, 14 )

Profetia specifica faptul ca “de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului”   (457 i.Chr.) incepe derularea celor 70 de saptamani ( 490 ani ). Tot ea ne arata ca, de la aceasta data , pana la Unsul (Mesia ) trebuiau sa treaca 7+62 de saptamani=69 de saptamani ( 483 de ani ).

Unii comentatori biblici au luat ca punct de pornire al celor 70 de saptamani alte date, insa orice alta data, in afara de cea specificata de profetie, nu duce la niciun rezultat. Iata cateva exemple:

1. Daca am socoti anul 538 i.Chr ( primul decret- cel al lui Cirus,de reconstructie a Templului ). drept anul de pornire pentru cele 70 de saptamani ( 490 de ani ), Mesia ar fi trebuit sa apara dupa 69 de saptamani ( 483 de ani ), adica in anul 55 i.Chr.-o data imposibila pentru Iisus.

2. Daca am porni de la al doilea decret- cel al lui Darius 1, din anul 520 i.Chr. ( al doilea decret pentru rezidirea Templului ), Mesia ar fi trebuit sa apara la anul 37 i.Chr.- din nou o concluzie imposibil de acceptat in legatura cu Iisus.

3. In cele din urma, o alta data adusa in discutie este anul 444 i.Chr, data la care s-a dat un nou decret pentru rezidirea Ierusalimului, cel din timpul lui Neemia. Daca am lua in considerare aceasta data, atunci Mesia ar fi trebuit sa inceapa lucrarea publica in jurul anului 39 sau 40 d.Chr., ceea ce , de asemenea este inacceptabil pentru lucrarea lui Iisus.

Singura data acceptabila este cea specificata de inger- “darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului”, respectiv anul 457 i.Chr, anul in care decretul lui Artaxerxes Longimanus permitea evreilor sa-si rezideasca cetatea si sa refaca structurile statale in deplina autonomie.

Perioada de 70 de sapatamani este impartita in trei parti: 7 saptamani, 62 saptamani si o saptamana ( ultima ).

7saptamani  + 62 saptamani  + 1 saptamana  = 70 saptamani

70 saptamani ( 490 ani )

 

 

7 saptamani ( 49 ani )         62 saptamani  ( 434 ani )         1 saptamana ( 7 ani )

 

*—————–*———————————————————-*—————+————–*

457 i. Chr     408 i.Chr                                                 27 d.Chr     31 d.Chr     34 d.Chr

Primele sapte saptamani ( 49 de ani ) acopera perioada lui Ezra si Neemia, o perioada tulbure in care s-au rezidit Templul si Ierusalimul. Dupa decretul lui Artaxerxes din anul 457 i.Chr., iudeii au inceput sa reconstruiasaca Ierusalimul. Templul a fost terminat 49 de ani mai tarziu, in jurul anului 408 i.Chr. Al doilea segment-cele 62 de saptamani ( 434 de ani ), la sfarsitul carora trebuia sa apara Mesia, ne conduce la anul 27 d.Chr., anul botezului lui Iisus- eveniment care a marcat ungerea Sa pentru lucrarea speciala pe care o avea de facut.

“Unsul” este Insusi Domnul Christos, despre care sta scris:”Cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfant si cu putere pe Iisus din Nazaret…” Faptele Apostolilor 10, 38

In V.T. ungerea simboliza umplerea cu Duhul Sfant ( vezi 1 Samuel 16, 13 ). De asemenea, este de subliniat faptul ca erau unsi numai preotii si regii, ceea ce corespunde perfect calitatii Domnului Christos de Rege si Mare Preot.

Asadar, Unsul ( Mesia ) trebuia sa apara nu dupa 7 saptamani ( 49 de ani ) de la decretul lui Artaxerxes, ci dupa 7+62 de sapatamani ( 483 de ani ). Profetia spune ca in ultima saptamana din cele 70 Unsul urma sa fie starpait ( omorat ). Daca El ar fi aparut dupa primele 7 Saptamani ( 49 de ani ), concluzia ar fi ca El ar fi trebuit sa traiasca pe tot parcursul celor 62 de saptamani ( 434 de ani ), pentru ca in ultima saptamana (7 ani ) din cele 70, El sa fie omorat. Un Mesia care sa traiasca pe pamant cateva sute de ani, inainte de a se aduce jertfa este o idee inacceptabila. Mesia- Fiul lui Dumnezeu- a fost si om adevarat, care “a trebuit sa se semene fratilor Lui in toate lucrurile” ( Evrei 2, 17 ), inclusiv in ceea ce priveste longevitatea.

Profetia ne trimite nu la anul nasterii lui Mesia, ci la anul in care Acesta urma sa fie uns cu Duhul Sfant pentru a incepe lucrarea publica- anul 27 d.Chr. In vechime, preotii erau unsi la varsta de 30 de ani- un amanunt demn de a fi luat in considerare. Sfarsitul celor 7+62 de saptamani ( 483 de ani ) ne duce la anul 27 d.Chr., anul in care Iisus a fost botezat si a inceput lucrarea Sa publica. In anul 27  d. Chr., Biblia afirma ca Iisus avea varsta de 30 de ani ( Luca 2, 23 ), adica avea varsta care-I permitea , din punctul de vedere al regulilor iudaice, sa inceapa lucrarea sa publica.

Decalajul dintre varsta Mantuitorului (aproximativ 30 de ani ) si anul 27d.Chr. se explica printr-o greseala facuta la calcularea erei crestine. Iisus S-a nascut in realitate nu in anul 1 al erei crestine , ci cu aproximativ patru ani mai devreme. Lucrul acesta este evident din faptul ca Biblia afirma ca in momentul nasterii Mantuitorului , Irod cel Mare traia ( Matei 2, 13-20 ). Or, istoria consemneaza faptul ca Irod cel Mare a murit in anul 4 i.Chr, ceea ce ne face sa tragem concluzia ca la ineputul  anului 1 d.Chr. Iisus avea in jur de trei ani. Un calcul simplu ne arata ca in anul 27 d.Chr. Iisus era in varsta de aproximativ 30 de ani.

Daniel 9, 26: “Dupa aceste 62 de saptamani Unsul va fi starpit”

Versetul 26 al cap.9 ne introduce in mijlocul evenimentelor petrecute in ultima saptamana profetica din cele sapte zeci. Pana acum, in studierea profetiei celor 70 de saptamani ( 490 de ani ), am acoperit 69 de saptamani ( sau 483 din cei 490 de ani ). Profetia spune ca dupa cele 62 de saptamani ce urmeaza primelor 7 saptamani, adica dupa cele 69 de saptamani ( 483 de ani ), Unsul urma sa fie “starpit”. Verbul tradus aici prin “va fi starpit” este acelasi cu cel tradus prin “nimicit” in numeroase versete din Levitic, expresie care era legata de sistemul jertfelor, cand cei care calcau legamantul erau “nimiciti” din mijlocul poporului ( vezi Levitic 7, 27; 17, 10.14; 20, 6. 17 ). In Daniel 9, 26 ne este prezentata imaginea lui Iisus, Cel nevinovat, care este “nimicit “ pentru pacatele altora.

Profetia nu specifica, in acest punct,  anul exact al mortii Mantuitorului, ci doar perioada in care acest eveniment urma sa aiba loc- in perioada imediat urmatoare anului 27 d.Chr. Specificatia anului mortii Lui se face in vers. 27-“la jumatatea saptamanii”, adica in anul 31 d.Chr.

“Si nu va vea nimic”- afirma in continuare profetia. Desi urma sa fie “nimicit” pentru pacatele poporului, Mesia “nu va avea nimic”, ceea ce reprezinta un indiciu cu privire la invierea Sa. Scopul urmarit de Satana va fi anulat prin invierea lui Iisus, care a dat o si mai mare amploare lucrarii Sale.

“Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea si Sfantul Locas…” Este o profetie evidenta cu privire la Roma pagana ce urma sa cucereasca Ierusalimul si sa distruga Templul sub comanda lui Titus, in anul 70 d.Chr.

Ceea ce ne atrage atentia , in finalul versetului 27, este afirmatia ca “razboiul va tinea pana la sfarsit si impreuna cu el si pustiirile”. Privind la istoria mai veche sau mai recenta a Palestinei, nu putem decat sa dam deplina dreptate Bibliei: Palestina este unul din locurile cele mai fierbinti ale planetei, unul din locurile cele mai nesigure, unde butoiul cu pulbere poate exploda in orice moment.

Daniel 9, 27: “El va face un legamant trainic cu multi timp de o saptamana”

Cine? Mesia. Cand? Dupa incheierea celor 69 de saptamani ( 493 de ani , adica in timpul ultimei saptamani profetice cuprinsa intre anii 27 si 34 d.Chr). Este vorba aici de intemeierea bisericii crestine. In primii trei ani si jumatate ai ultimei saptamani ( 27- 31 dChr, ) Domnul Christos a lucrat in mod direct si nemijlocit la intemeierea ei. Apoi, in a doua parte a ultimei saptamani ( 31- 34 d.Chr. ), cei care au lucrat la zidirea bisericii au fost apostolii.

Afirmatia ca “el va face un legamant trainic cu multi” se refera evident la iudeii care L-au primit pe Iisus  in vremea aceea. De fapt, biserica crestina a fost intemeiata de Iisus si apostolii Sai prin iudeii care au acceptat noua invatatura.

Cu toate ca profetia nu mentioneaza un anume eveniment pentru ultimul an- anul 34 d.Chr.- multi cred ca este vorba despre anul in care Pavel a primit Evanghelia si a devenit marele apostol al neamurilor ( Faptele Apostolilor 9 ). Cu alte cuvinte s-a incheiat perioada in care Israelul fusese socotit, in mod exclusiv, poporul ales al lui Dumnezeu, iar la sfarsitul celor 490 de ani, a inceput o noua era din istoria mantuirii, urmand ca Evanghelia sa fie predicata in intreaga lume.

Ultima saptamana profetica se incheie in anul 34 d.Chr., an in care iudeii l-au ucis pe Stefan- primul martir crestin. Daca pe Mantuitorul L-au rastignit romanii cei pagani, pe diaconul Stefan l-au ucis iudeii, pornind cu acea ocazie o prigoana crunta impotriva bisericii crestine. La anul 34 d.Chr., odata cu incheierea celor 70 de saptamani profetice “taiate”, “hotarate” pentru poporul evreu, acest popor a fost lepadat ca popor ales. “Via” a fost data altor vieri ( Matei 21, 41 ). Aceasta ultima saptamana profetica a fost saptamana de aur pentru iudei, caci ei au avut ocazia sa-L cunoasca si sa-L primeasca pe Mesia cel asteptat.

“La jumatatea saptamanii va face sa inceteze jertfa si darurile de mancare.”

Este vorba despre anul 31 d.Chr., an in care Mantuitorul a fost rastignit. Versetul 27 ne prezinta si semnificatia mortii Domnului- incheierea sistemului ceremonial al jertfelor, in sensul ca acestea nu mai aveau nicio valoare. Lucrul acesta este aratat clar in Marcu 15, 34- 39, unde se spune ca, in momentul mortii Domnului pe cruced,  perdeaua din Templu s-a rupt in doua, simbolizand sfarsitul Sanctuarului pamantesc. Simbolul se intalnea cu realitatea. Iisus- Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatele omenirii, fiind jertfit pe cruce, anula necesitatea jertfelor de animale din cadrul sistemului ceremonial. Tot ce era asociat cu vechiul sistem- jertfele, preotia  si sanctuarul- urma sa fie inlocuit        ( Evrei 9, 1- 15 ).

Concluzii:

Profetia celor 70 de saptamani este una din cele mai remarcabile profetii biblice. Omul de stiinta Peter W. Stoner a abordat probabilitatea matematica a mesianitatii lui Iisus in cartea sa “Science Speaks” ( Stiinta vorbeste , Chicago: Moody Press ). Conform celor spuse de el, exista doar o sansa de 1 la 10 la puterea 17 ( 100 000 000 000 000 000 ) ca toate profetiile cu privire la Iisus sa se implineasca in acelasi om si in acelasi timp. Intr-o lume in care prezicatorii de pe marginea strazii, horoscopul din ziare si tot felul de alti ghicitori ai viitorului capteaza atentia a milioane de oameni, profetia celor 70 de saptamani este facuta dintr-o tesatura care dovedeste, dincolo de orice indoiala, ca exista un Dumnezeu care este atat de preocupat de aceasta lume si de oamenii din ea, incat a oferit dovezi de necontestat ale mesianitatii lui Iisus.

Ultima saptamana profetica oferita de Dumnezeu poporului evreu a fost saptamana lor de aur- ocazia speciala oferita de cer, dar pierduta pentru vesnicie. Ceea ce este Sabatul dupa o saptamana de truda, asa trebuia sa fie cea de-a 70-a saptamana profetica pentru iudei- o periada de odihna, de intalnire cu Mesia.

Exista si pentru noi o ultima saptamana de aur- cea in care trebuie sa ne pregatim sa ne intalnim cu Mantuitorul nostru la revenirea Sa in glorie.

Il vom respinge asemenea iudeilor, sau Il vom primi cu bucurie?

Lori Balogh

 

Acest articol a fost publicat în Cartea lui Daniel. Salvează legătura permanentă.

13 răspunsuri la Daniel cap. 9 – Cele 70 de saptamani

  1. Victor spune:

    Buna domnul Lori,navegind pe internet am descoperit aceasta pagina si sunt dispus sa purtam un dialog in legatura cu Dan.9,24-27.
    Imi pare tare neclar si in ceata ,Dan.9.25
    Sa stii dar,si sa intelegi,ca de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului,pina
    Unsul (Mesia),la Cirmuitorul vor trece sapte saptamini, 7 saptamini x 7 zile =
    49 zile/ani .si doua puncte.Apoi incepe o alta perioada de timp, de 62 saptamini.
    Dupa 62 saptamini unsul,aici e pus cu litera mica fata din ves.25 ca e cu litera mare .
    si este stirpit cred ca omorit (crucificat) si nu la jumatatea saptaminii cum e in ves.27.
    Isaia 44,28 : 45 ,1. Cir este numit de Dumnezeu pastorul Meu, si respectiv unsul Sau.
    Are cumva vreo legatura Cir cu cei 49 de ani din Dan.9.25 ?.
    Ce parere aveti despre aceasta, ca la sfirsitul celor 62 sap. va nimicit.
    Multumesc frumos

    • Lori Balogh spune:

      Domnule Victor,
      Va salut cu stima, incercand sa lamuresc ceea ce in mod firesc apare ca o nebuloasa in interpretarea textului din Daniel 9,25.
      Intr-adevar, in versiunea lui Cornilescu nerevizuita, acest verset ne aduce unele dificultati in intelegerea lui si aceasta se datoreste unei traduceri defectuoase. Daca doriti sa intelegeti sensul corect al lui Daniel 9,25, va indemn sa citi pasajul in Biblia Sinodala ( ortodoxa ) si in versiunea revizuita a Bibliei lui Cornilescu, in care erorile de traducere au fost eliminate.
      In aceste traduceri, Unsul apare mereu cu litera mare, referindu-se la Iisus Mesia, iar cele doua perioade: 7 saptamani si 62 de saptamani nu mai sunt separate, ci alcatuiesc un intreg, respectiv 69 de sapatamani, moment in care Mesia urma sa inceapa activitatea publica.
      Iata cum suna textul in versiunea Bibliei Sinodale: „Sa stii si sa intelegi ca de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului si pana la Cel-Uns, Cel-Vestit, sunt sapte saptamani si sasezecisidoua de saptamani; si din nou vor fi zidite pietele si zidul din afara, in vremuri de stramtorare. Iar dupa cele sasezecisidoua de saptamani, Cel-Uns va pieri, fara sa se gaseasca vreo vina in El…”
      In versiunea revizuita a Bibliei lui Cornilescu ( GBV 1989, 1990 ), textul e redat astfel: „Sa stii deci si sa intelegi ca de la darea poruncii pentru restabilirea si zidirea din nou a Ierusalimului, pana la Unsul ( Mesia ), Printul, sunt sapte saptamani si saizecisidoua de saptamani; pietele si gropile vor fi zidite din nou, chiar in timpuri de stramtorare. Dupa aceste saizecisidoua de saptamani, Unsul va fi starpit si nu va avea nimic…”
      Sper ca aceste precizari sa va ajute sa depasiti greutatea intelegerii acestui pasaj profetic.

  2. Victor spune:

    Buna Domnul Lori .
    Multumesc pentru acest text din Biblia Sinodala,dar se pare ca si aici sunt separate 7 sap. si 62 sap. Iar dupa cele 62 sap.Cel-Uns va pieri, nu spune ca dupa cele 69 de sap. “Sa stii si sa intelegi ca de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului si pana la Cel-Uns, Cel-Vestit, sunt sapte saptamani si sasezecisidoua de saptamani; si din nou vor fi zidite pietele si zidul din afara, in vremuri de stramtorare. Iar dupa cele sasezecisidoua de saptamani, Cel-Uns va pieri, fara sa se gaseasca vreo vina in El,…” Oricum multumesc frumos pentru efortul depus de a cauta si alte versiuni sa imi aratati textul.Cu mult respect, si doresc sa aveti o zi buna. La revedere.

  3. MARTON ROZALIA spune:

    VINO DOAMNE ISUSE…

  4. Dorin spune:

    Ati scris: „3. Decretul lui Artaxerxes Longimanus- 457 i.Chr. ( Ezra 7, 1-26 )”
    Nu vad nicaieri aici in Ezra capitolul 7 vreo porunca cu privire la reconstructia cetati Ierusalim! Vad doar despre casa Lui Dumnezeu, deci Templul. Si vedem ca e vorba de anul 7 al domniei al imparatului Artaxerxes.
    In schimb, un alt decret (Neemia 2:1-18) dat in anul al 20-lea al imparatului Artaxerxes (deci nu acelasi cu cel dat in anul 7 al domniei lui), vedem ca e vorba de rezidirea cetati Ierusalim.
    Fiti binecuvantati

    • Lori Balogh spune:

      Voi lamuri acest aspect, care m-a preocupat si pe mine, intr-un articol viitor.
      Cu stima,
      Lori B.

  5. Ionel spune:

    Nu , nu ai dreptate aici cu anul botezului lui Hristos , si nici cu anul mortii care se stie clar si de catre ,,crestinatate,, . Anul botezului conform profetiei cu cele 70 de saptamani de ani , cade exact in anul 29 e.n si nu 27 . Asta pentru ca , conform detaliului exact dat de Dumnezeu cu anul al 15-lea a lui Tiberius Cezar asta reiese. Al 15-lea an alui Tiberius a fost anul 29 e.n cand Hristos a fost botezat de catre Ioan, avand aproape 30 de ani . Si asta se intampla in TOAMNA lui 29 e.n . De unde stim lucrul acesta? . Pai daca venim inapoi de la anul mortii sale care este bine stiu anul 33 e.n . Venim inapoi 3 ani si jumatate asa cum spune profetia . Din primavara lui 33 e.n venim inapoi 3 ani si jumate si ajungem exact in toamna lui 29 .e.n cand a fost botezat.

    • Lori Balogh spune:

      Biblia afirma ca in momentul nasterii Mantuitorului , Irod cel Mare traia ( Matei 2, 13-20 ). Or, istoria consemneaza faptul ca Irod cel Mare a murit in anul 4 i.Chr, ceea ce ne face sa tragem concluzia cala ineputul anului 1 d.Chr. Iisus avea in jur de trei ani. Un calcul simplu ne arata ca in anul 27 d.Chr. Iisus era in varsta de aproximativ 30 de ani. Alte date nu am sa va ofer pentru moment.
      Cu stima,
      Lori B.

  6. marius spune:

    buna in Ioan 2,20 fariseii ii spun Domnului ca templul a fost zidit in 46 de ani nu 49

  7. Marin spune:

    Am citit articolul , 457 nu este anul decretului , o sa arat in cele ce urmeaza .Trebue sa incepem de la robia Babiloniana .
    Pana acum,nu s-au gasit dovezi arheologice care sa sustina evenimentele din Biblie,precum si relatia dintre regele babilonean si profetul evreu Daniel.Cert e ca deportarea evreilor si distrugerea Ierusalimului au fost dovedite istoric La scurt timp după cel de-al doilea război mondial, cand asirologul Donald J.Wiseman, pe vremea când era custode la Muzeul Britanic, a făcut o descoperire remarcabilă. El a găsit prima tăbliță a Cronicii babiloniene între peste 80 000 de tăblițe și fragmente din colecția muzeului. Aceasta avea următorul text: „În anul al șaptelea, în luna Kislev, regele babilonian (…) a mărșăluit în țara Hatti (Siria), a asedia tcetatea lui Iuda (adică Ierusalimul) și, în ziua a doua a lunii Adar, a cucerit cetatea și l-a capturat pe rege.” Această dată corespunde cu 16 martie 597 î.Hr. (Wikipedia)
    Ieremia 29;10 „Dar iată ce zice Domnul: ‘De îndată ce vor trece şaptezeci de ani ai Babilonului, Îmi voi aduce aminte de voi şi voi împlini faţă de voi făgăduinţa Mea cea bună, aducându-vă înapoi în locul acesta.”, Ieremia a spus asta in intre anii 592 – 590 , inseamna ca 70 de ani sau inplinit in anii 522 -520 cea ce corespunde cu cucerirea Babilonului de catre Darius I .(Darius I, cumnatul lui Smerdis, nepotul lui Arsames 521 î.Hr. -486 î.Hr. Darius este cel care a cucerit Babilonul .(Wikipedia) „ Daniel a duso bine sub domnia lui Dariu si sub domnia liu Cir Persanul „ (Daniel. 6,28).
    Nu se poate ca decretul din ( Ezra 1, 1) sa fie al lui Cirus cel mare – 538 i.Chr. din cateva motive , si anume , anul 538 nu era primul an al domniei lui Cirus , nu s-au implinit cei 70 de ani , in Ezra 1 se specifica ca Cirus ia dat lui Zorobabel uneltele si vasele ce lea luat Nebucadnetar , iar in anul 520 cand Darius cucereste Babilonul (Daniel 5;1-4. „Împăratul Belşaţar a făcut un mare ospăţ celor o mie de mai-mari ai lui şi a băut vin înaintea lor.
    2 Şi, în cheful vinului, a poruncit să aducă vasele de aur şi de argint pe care le luase tatăl său, Nebucadneţar, din Templul de la Ierusalim, ca să bea cu ele împăratul şi mai-marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui.
    3 Au adus îndată vasele de aur care fuseseră luate din Templu, din Casa lui Dumnezeu din Ierusalim, şi au băut din ele împăratul şi mai-marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui.
    4 Au băut vin şi au lăudat pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă şi de fier, de lemn şi de piatră”
    .

  8. Daniel Branzei spune:

    CELE 70 DE SĂPTĂMÎNI

    Vedenia din cel de al 9-lea capitol al cărţii lui Daniel este o profeţie privitoare la Israel şi la evenimentele cheie prin care va trece acest popor „de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, pînă la Unsul (Mesia), Cîrmuitorul” (Dan. 9:25).

    Această perioadă cuprinde istoria din „vremea neamurilor”, pînă cînd Dumnezeu se va arăta şi va reaşeza Israelul în prerogativele Mesianice („toate neamurile vor fi binecuvîntate în sămînţa ta” – Gen 22:18).

    Iată cuprinsul profeţiei:.

    (a) În versetele 24-27 i se spune lui Daniel că: „70 de săptămîni au fost hotărîte asupra poporului său”. Aceste 70 de săptămîni (sau septade, deoarece în limba folosită grupa de 7 nu are neapărat semnificaţia de săptămînă) sînt împărţite în două grupe, după cum urmează: primele 69 de săptămîni şi săptămîna a-70-a.

    De la darea poruncii pentru rezidirea Ierusalimului” şi pînă în ziua cînd Mesia va fi „stîrpit” au fost hotărîte şapte săptămîni şi şase zeci şi două de săptămîni”. Făcînd socotelile ajungem la 69×7=483 de ani de la decret şi pînă la moartea lui Mesia. Rămîne încă o a 70-a săptămînă de ani, rezervaţi pentru vremea sfîrşitului, cînd un „domn al unui popor care va veni” va face un legămînt trainic cu Israelul, dar la mijlocul acestei săptămîni va călca legămîntul şi, intrînd în Templu, se va da drept Dumnezeu.

    Pentru a înţelege profeţia trebuie să stabilim data la care s-a dat decretul pentru rezidirea Ierusalimului. Trecînd peste cele trei decrete amintite de Ezra în cartea sa şi care au lăsat Ierusalimul cu zidurile încă neridicate, ajungem la porunca dată de Artaxerxe ca urmare a cerem făcute de Neemia: „trimite-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinţilor mei, CA S-O ZIDESC DIN NOU” (Neemia 2:5). Data acestui decret ne este dată la începutul cărţii: „În luna Nisan a anului al douăzecelea al împăratului Artarxerxe” sau în luna Nisan 445 î.Cr.

    După obiceiul evreiesc, atunci cînd nu ni se precizează ziua din lună este vorba de cea dintîi zi a ei. Făcînd transformările corespunzătoare calendarului Iulian, Sir Robert Anderson în colaborare cu „Astronomer Royal” au ajuns la concluzia că această dată a fost 14 Martie 445 î.Cr. În socotelile profetice vorbeşte în anii luni-solari de cîte 360 de zile (vezi toate socotelile lui Ioan în cartea Apocalipsei) şi dacă facem socotelile de rigoare ajungem exact la ziua în care a intrat Domnul Isus în Ierusalim. Nu se poate să nu fii şocat de precizia cu care s-au împlinit prezicerile lui Daniel. Cu pasiunea lui pentru amănunte, Evanghelistul Luca ne spune că aceste lucruri se întîmplau „în cel de al cincisprezecelea an al domniei lui Tiberiu Cezar” (Luca 3:1). Ştiind că Tiberiu şi-a început domnia la 19 August anul 14 d.Cr. ajungem cu socoteala la anul 29 d.Cr. sau exact 483 de ani de la porunca pentru rezidirea Ierusalimului.

    Cine a citit Evangheliile ştie că Domnul Isus s-a retras într-un fel de obscuritate deliberată după ce a fost refuzat de mai marii evreilor aşteptînd ceea ce El numea „Ceasul” care-i fusese hotărît. Era vorba de ceasul profetic al împlinirilor Mesianice (Ioan 2:4; 7:8; 8:20).

    „Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?… Tată, izbăveşte-Mă din CEASUL acesta?… Dar tocmai pentru aceasta am venit pînă la CEASUL acesta!” (Ioan 12:27).

    Într-adevăr în repetate rînduri El le-a poruncit ucenicilor să nu spună nimănui despre divinitatea Sa, dar în ziua Floriilor a primit slava mulţimilor care L-au primit ca pe Mesia! Cînd fariseii au protestat, invocînd blasfemia şi teama de represaliile romanilor, Domnul Isus le-a spus clar: „Aceasta este ziua! Vă spun că dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga!” (Luca 19:40)

    Fără a-şi face iluzii, El a privit de departe Ierusalimul şi a izbucnit în plîns spunînd: „Dacă ai fi cunoscut şi tu măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum ele sînt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile cînd vrăşmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strînge din toate părţile te vor face una cu pămîntul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră peste piatră, PENTRU CĂ N-AI CUNOSCUT VREMEA CÎND AI FOST CERCETATA” (Luca 19:42-44)

    Ierusalimul ar fi trebuit să ştie că se împliniseră cei 483 de ani şi că venise vremea profeţiei rostită de Zaharia: Împăratul, Cîrmuitorul venise blînd şi călarepe un mînz, pe mînzul unei măgăriţe (Zaharia 9:9; Matei 21:4-5). Se împlniseră cei 483 de ani de aşteptare. „Unsul” înainta spre criza supremă a călătoriei lui terestre. Se apropia de momentul cînd avea să fie „stîrpit”, şi nimeni în afară de El nu ştia încă ce vroise să spună Daniel atunci cînd adăugase „stîrpit, şi nu va avea nimic” (9:26). Mîntuitorul călătorea înspre înviere!

    Ce se întîmplă însă cu săptămîna a-70-a? Ea rămîne încă în viitor. Între „stîrpirea” Unsului la sfîrşitul celei de a 69 săptămîni şi începutul celei de a 70-a săptămîni se întinde acum „taina ţinuta ascunsă de veacuri”: vremea Bisericii. Biserica a fost un secret pe care Dumnezeu nu l-a descoperit celor din Israel (Efeseni 3:2-13). La sfîrşitul acestei perioade, în care harul este „la neamuri”, Dumnezeu se va întoarce iarăşi înspre Israel, îi va readuce în patria lor şi vor trăi împreună cu toată omenirea vremea amăgitoare a Anticristului. Sub protecţia lui iniţială, ei îşi vor putea reconstrui Templul, dar la jumătatea săptămîna, legămîntul va fi rupt, Anticristul va intra în Templu dîndu-se drept Dumnezeu şi declanşmd lanţul violent de evenimente relatat pe larg în cartea Apocalipsei.

    Din păcate nu putem merge mai departe în analizarea profeţiilor lui Daniel. Sperăm însă ca acest studiu asupra celor două pasaje profetice de bază să vă fie folositor pentru investigaţii personale ulterioare. Între timp, cu cea de a-70-a săptămînă în minte, noi aşteptăm sunetul trîmbiţei divine, vocea arhanghelul, coborîrea Domnului, deschiderea mormintelor, învierea celor sfinţi, stăpînirea din timpul împărăţiei, şi slava de care vor fi urmate toate acestea.

    • Lori Balogh spune:

      Va salut cu multa pace de la Domnul, frate Branzei,

      Am toata stima si consideratia pentru dv., pentru predicile dv. si pentru modul respectuos in care v-ati exprimat opiniile in legatura cu profetia lui Daniel. Cred ca asa trebuie sa se manifeste adevaratul spirit al lui Christos, chiar atunci cand nu impartasim acelasi punct de vedere asupra unui subiect biblic.

      Am citit comentariul dv. si va multumesc pentru el. In mare, eram familiarizat cu ideile expuse de dv., insa marturisesc ca am unele rezerve fatza de ele. Foarte pe scurt, fara a intra in amanunte:

      1) Imi este greu sa inteleg profetia celor 70 de saptamani din Daniel 9, 24-27 ca fiind impartita in doua perioade separate de doua milenii de istorie. Nu gasesc niciun indiciu biblic care sa ma conduca la ideea ca ultima saptamana profetica s-ar derula la finele istoriei, dupa un hiatus de doua mii de ani. Dimpotriva, afirmatia ingerului ca cele 70 de saptamani au fost „hotarate” ( „chatak” ebr. – „taiate”, „retezate”, „separate” ) dintr-o perioada mai mare ( cele 2300 de seri si dimineti din Daniel 8 ), imi arata ca aceasta perioada se deruleaza fara o pauza de secole sau milenii.

      2) Punctul de plecare al profetiei celor 70 de saptamani este „darea poruncii pentru rezidirea Ierusalimului” ( cap. 9,25 ), fapt implinit in anul 457 i.Chr. prin decretul lui Artaxerxes Longimanus. Decretul dat pe vremea lui Neemia ( 444 sau 445 i.Chr. ) nu a fost altceva decat o intarire a primului decret. Mi se pare logic ca ingerul sa se fi referit la decretul initial, nu la cel care decurgea din primul.

      Ar mai fi si alte considerente pentru care imi exprim rezervele fatza de interpretarea data de dv., insa ma opresc aici, dorindu-va cele mai alese binecuvantari ceresti in activitatea dv.

      Cu stima,
      Lori B.

  9. Eugen Dutu spune:

    Pacea Domnului Isus Hristos să fie ȋn inima oricărui cititor.
    Ca simplu ucenic al Domnului Isus Hristos mă simt uimit de entuziasmul fraţilor mei creştini evanghelici cu privire la eventualitatea unui al treilea Templu iudaic la Ierusalim. Cunosc şi eu ca şi dȃnşii cuvintele fratelui Pavel din epistola către Tesaloniceni cu privire la lepădarea de credinţă şi arătarea omului fărădelegii, fiul pierzării, care se va aşeza ȋn Templul lui Dumnezeu, dȃndu-se drept Dumnezeu. Dar 2Tesaloniceni 2:3,4 trebuie judecat cu puţină răbdare şi cu un pic mai multă rugăciune (parerea mea).
    Ȋnainte de a-l analiza, propun cititorilor un exerciţiu de imaginaţie. Dacă astăzi 05.12.2018 la Ierusalim ar fi un Templu iudaic, după Lege, ce credeţi că ar face evreii de astăzi acolo ? Aţi citit ȋn ultimul timp ȋn presă despre vaca roşie fără pată şi fără cusur trupesc ? Dar ȋn Numeri 19 aţi citit ce urmează să se ȋntȃmple cu acel animal ? Şi ce vom zice ȋnţelegȃnd ce are să se ȋntȃmple : – uite ce bine, fraţii iudei s-au ȋntors la Domnul Isus Hristos ?
    Nicidecum, fraţii mei evanghelici, dimpotrivă, ei vor declara public prin jertfele animalelor că sȃngele Domnului Hristos este nefolositor lor şi o ȋntreagă generaţie de evrei se va ȋmpietri ȋn necredinţă ȋn raport cu Domnul şi Mȃntuitorul lumii. Un eventual al treilea Templu iudaic nu va avea nevoie ca fiul fȃrădelegii să intre ȋn el, căci spiritul lui va fi acolo de la bun ȋnceput, continuȃnd să-L conteste pe Mesia.
    Atunci la ce Templu al Dumnezeului Atotputernic se referă fratele Pavel ȋn epistola către Tesaloniceni ? Fără ȋndoială că la Templul despre care acelaşi frate Pavel a vorbit ȋn 1Corinteni 3. Iar faptul acesta este probat de istorie.
    Cȃnd Roma a preluat puterea a controlat conştiinţele oamenilor. I-a despărţit de lucrarea de Mare Preot a Mȃntuitorului nostru, de iertarea Lui, de curăţirea Lui şi le-a dat ȋn loc iertarea ei, indulgenţele ei, alături, desigur, de torturile, uciderile şi rugurile ei. Ȋn felul acesta profeţia fratelui Pavel din 2Tesaloniceni este pentru noi deja istorie.
    Cum rămȃne atunci cu timpul care curge ȋn continuare şi peste generaţia noastră ? Fratele Daniel gȃndeşte o pauză ȋntre săptămȃna a 69a şi a 70a. Eu gȃndesc ceva diferit.
    Ȋn Noul Testament, mai ȋntȃi ȋn Evanghelia lui Ioan, Domnul Isus Hristos este numit Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Este o trimitere directă la jertfele de la Templu. Dar la care anume ? Fratele Petru spune şi el depre Mȃntuitorul că este Mielul fără cusur şi fără prihană (1Petru 1:19), apoi Apocalipsa vorbeşte pe larg despre Mielul ȋnjunghiat de la ȋntemeierea lumii.
    Pe de altă parte Evangheliile raportează la unison că Domnul a fost răstignit ȋn preajma Paştelui şi ȋn spiritul sărbătorii iudaice din jertfa de Paşte se mănȃncă, iar fratele Ioan ȋnregistrează ȋn Evanghelia lui faptul că Domnul a vorbit despre necesitatea ca trupul Său să fie mȃncat, iar sȃngele Său băut.
    Iar fratele Pavel ȋnchide problema anunţȃnd : „ … Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit.” (1Corinteni 5:7 up).
    Ȋn acelaşi timp, tot fratele Pavel deschide un nou orizont deoarece scrie Romanilor că Domnul a fost rȃnduit de Tatal nostru să fie o jertfă de ispăşire (Romani 3:25). Ȋl susţine fratele Ioan care spune ȋn prima sa epistolă că „El este jertfa de ispăşire pentru păcatele… ȋntregii lumi” (1Ioan 2:2) şi (1Ioan 4:10). Tot fratele Pavel ȋnchide problema spunȃnd Evreilor că Domnul face ispăşire pentru popor ȋn calitate de „Mare Preot milos” şi tot el le spune aceloraşi ce fel de jertfă de ispăşire este Domnul Isus Hristos, pomenind ȋn legătură cu El de sȃngele animalelor care era dus de Marele Preot ȋn Locul Preasfȃnt şi că nimeni nu mănca din trupul acelor jertfe (Evrei 13:10-12). Adică e vorba de jertfa de ispăşire din marea zi a Ispăşirii !!!
    Prima concluzie pe care o putem trage, avȃnd ȋn minte cele de mai sus, este că Domnul Hristos a mers la Tatăl Său cu Jertfa Sa care includea toate tipurile de jertfe aduse la Templul iudaic.
    A doua, Cina Domnului se pliază pe jertfa de Paşte, din care putea mȃnca cel ce jertfea mielul.
    A treia necesită o paranteză. Cu privire la jertfa de ispăşire găsim ȋn cartea Levitic că această jertfă „curăţeşte” (Levitic 8:14,15). Ne interesează verbul folosit pentru că el atinge Daniel 8:14 „…Sfȃntul Locaş va fi curăţit”.
    Acum putem merge la a treia concluzie. Aşezȃnd cele 70 de săptămȃni la ȋnceputul perioadei profetice de 2300 seri şi dimineţi, din care avem tot dreptul să concluzionăm că au fost „tăiate” sau „hotărȃte”, vom ajunge ȋn anul 1844. Domnul a ȋnceput atunci lucrarea de curăţire a Sfȃntului Locaş din ceruri.
    Astfel ȋncȃt, astăzi 06.12.2018 trăim ȋncă ȋn timpul Ispăşirii finale, cȃnd viaţă oricărui credincios trece la judecată. Ȋn paralel, Cina Domnului ȋşi continuă drumul anual pănă la momentul ȋn care se va termina şi judecata celor vii.

    Domnul Isus Hristos sa ne dea tuturor dupa Sfanta Voia Sa .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free