Cornul cel mic reapare
-Capitolul 8-
Va propun o noua intalnire cu simbolul “cornului cel mic.” Am facut deja cunostinta cu el in cadrul studiului cap. 7 si, in urma studierii tuturor detaliilor legate de aceasta aparitie misterioasa, am ajuns la concluzia ca el este simbolul unei puteri politico- religioase, care a dominat Europa Evului Mediu timp de mai bine de 12 secole- Roma papala.
Iata ca in cap. 8 al Cartii lui Daniel ne reintalnim cu simbolul cornului cel mic. Sa reprezinte el oare acelasi lucru? Vom gasi raspunsul pe parcursul studiului prezent.
Daniel 8, 8- 12; 19- 25: Descrierea cornului cel mic, a lucrarii lui si explicatiile date de inger lui Daniel.
Inainte de a proceda la fel ca in studiul cap. 7, cand am luat fiecare amanunt legat de cornul cel mic si l-am analizat, este bine sa reamintesc cateva interpretari legate de cornul cel mic, care circula in mediile crestine.
1. Una din cele mai raspandite interpretari este cea prin care cornul cel mic este identificat prin regele seleucid Antioh Epifanul. In cei 11 ani de domnie ( 175- 164 i.Chr. ), acesta a incercat sa distruga religia si obiceiurile iudeilor, incercari ramase insa fara rezultat, datorita revoltei poporului sub conducerea Macabeilor. Aceasta revolta l-a alungat pe Antioh Epifanul ( Ilustrul ) din Palestina.
Insusi Iosif Flavius- istoricul evreu de la sfarsitul secolului 1, scriind in cartea sa “Antichitati Iudaice”, aminteste de aceasta interpretare, care , de altfel, nu este corecta din mai multe puncte de vedere.
2. Interpretarea futurista, care amana aparitia cornului cel mic pana la sfarsitul timpului, cand, se spune , va aparea un Anticrist personal.
3. Au existat si incercari de a-l identifica pe cornul cel mic prin islam si profetul sau, incercare fara niciun suport biblic, deoarece detaliile pe care ni le ofera profetia cu privire la acest corn mic nu se potrivesc islamului si lui Mohamed.
Atunci, cine esti, cornule? Sa urmarim cu atentie toate amanuntele pe care ni le ofera profetia si apoi sa incercam sa-l identificam pe baza acestora.
1. “Dintr-unul din ele” ( vers. 8 si 9 )
Multi cercetatori ai profetiilor lui Daniel au fost in eroare, crezand ca acest corn mic a iesit dintr-unul din cele patru coarne mari- simbolul celor patru regate care au rezultat in urma impartirii Imperiului Macedonean. Citind cu atentie ver. 8, retinem ca ultima afirmatie pe care o gasim aici este: “in cele patru vanturi ale cerurilor”, adica in cele patru puncte cardinale. Expresia “dintr-unul din ele” cu care incepe vers. 9, trebuie legata de aceasta ultima afirmatie din vers. 8, deoarece asa cere logica textului.
Asadar, cornul cel mic este vazut iesind nu din cele patru coarne mari, ci din cele patru vanturi ( puncte cardinale ), amanunt deosebit de important pentru localizarea geografica a puterii reprezentata de acest corn mic. De altfel, in limba ebraica, pronumele “ele” este la genul masculin si se acordeaza cu substantivul ‘vanturi”, care de asemenea este masculin.
2. “Un corn mic” ( vers. 9 ) Expresia ne sugereaza ca puterea reprezentata prin acest corn mic urma sa fie o putere politica modesta la inceputurile ei, urmand sa creasca ulterior.
3. “S-a marit nespus de mult spre miazazi , spre rasarit si spre tara cea minunata. (vers.9 )
Asadar este vorba, conform acestui detaliu profetic,de o putere occidentala, care urma sa se extinda spre sud, spre est si spre Palestina.
4. “S-a inaltat pana la ostirea cerurilor, a doborat o parte din ostirea aceasta si din stele si le-a calcat in picioare.” ( vers. 10 )
Dumnezeu se prezinta pe Sine in Vechiul Testament ca fiind “Domnul Ostirilor”. Unii au tras de aici o concluzie gresita si anume ca Dumnezeul V.T. este un Dumnezeu al razboiului. Sensul expresiei este insa cu totul altul. Scriitorii V.T. folosesc deseori cuvantul “ostire” pentru a reda multimea corpurilor ceresti create de Dumnezeu, ca de exemplu:
“Astfel au fost sfarsite cerurile si pamantul si toata ostirea lor.” Geneza 2, 1
“Cerurile au fost facute prin Cuvantul Domnului si toata ostirea lor prin suflarea gurii Lui.” Psalmul 33, 6
Deci un prim sens al Numelui “Domnul Ostirilor” este cel de Creator al intregului univers cu multimea corpurilor lui ceresti. Dar mai exista un sens- acela de Domn al poporului Sau din toate timpurile, fie iudei, fie crestini ( Filipeni 3, 20 ; Cantarea Cantarilor 6, 10 ). Acest al doilea sens al Numelui lui Dumnezeu de “Domnul Ostirilor” este confirmat de inger, in explicatiile pe care i le ofera profetului Daniel.
Cornul cel mic “va nimici pe cei puternici si chiar pe poporul sfintilor” ( vers. 24 ).
In concluzie, expresia “ostirea cerurilor” se refera la poporul lui Dumnezeu din toate timpurile, despre care Pavel spune ca are cetatenia in cer ( Filipeni 3, 20 ). Doborarea unei parti a acestei “ostiri a cerurilor” si a stelelor, precum si calcarea lor in picioare face referire la spiritul persecutor al cornului cel mic.
5. “S-a inaltat pana la capetenia ostirii” ( vers. 11 )
Daca “ostirea cerurilor” reprezinta poporul lui Dumnezeu din toate timpurile, cine poate fi “capetenia ostirii”? In cautarea raspunsului, de un ajutor deosebit este pasajul biblic din Iosua 5, 13- 15:
“Pe cand Iosua era langa Ierihon, a ridicat ochii si s-a uitat. Si iata ca un om statea in picioare inaintea lui, cu sabia scoasa din teaca in mana. Iosua s-a dus spre el si i-a zis: “Esti dintre ai nostri sau dintre vrajmasii nostri?” El a raspuns: “Nu , ci Eu sunt Capetenia ostirii Domnului si acum am venit.” Iosua s-a aruncat cu fata la pamant , s-a inchinat si I-a zis: “Ce spune Domnul meu robului sau ?” Si Capetenia ostirii Domnului i-a zis lui Iosua: “Scoate-ti incaltamintele din picioare, caci locul pe care stai este sfant.” Si Iosua a facut asa. “
Va rog sa remarcam: 1. Iosua se inchina Capeteniei ostirii
2. Iosua isi scoate incaltamintea din picioare datorita sfinteniei locului in care se afla. Este o situatie similara cu cea a lui Moise in fata rugului aprins ( Exod cap.3 ).
Avand in vedere ca Legea lui Dumnezeu interzice inchinarea in fata unei alte fiinte decat Persoanele divine ( ingeri puternici au refuzat inchinarea oamenilor: Apocalipsa 19, 10; 22, 8-9 ), gestul lui Iosua de a se inchina in fata Capeteniei ostirii dovedeste faptul ca el era constient ca se afla in fata unei Persoane divine. Dar care din cele trei Persoane care alcatuiesc Trinitatea este Capetenia ostirii Domnului?
Un studiu atent al Scripturii ne va duce la o singura concluzie: Iisus Christos. El a fost Cel care, in repetate randuri, a intervenit in istoria poporului lui Dumnezeu, uneori intrupandu-Se temporar ( ca in cazul lui Iosua, al vizitei celor trei barbati la Avraam, etc ). Aceasta interpretare este confirmata de intreaga Scriptura: 1. Apocalipsa 12, 7- 17: Mihail este capetenia ingerilor
2. Daniel 10, 13: Mihail este una din capeteniile de seama.
3. Daniel 10, 21: Mihail este numit “Voievodul vostru”, al poporului lui Dumnezeu.
4. Daniel 12, 1: “Marele Voievod Mihail” ( Mihail, in limba ebraica inseamna Cel asemenea lui Dumnezeu. Acesta este inca un argument ca Mihail, Capetenia ostirii Domnului, este nimeni altul decat Domnul Christos.
De altfel, insusi ingerul Gabriel, cel care ii expica lui Daniel unele aspecte ale profetiei, confirma acest lucru in versetul 25 al cap. 8: Cornul cel mic “se va ridica impotriva Domnului domnilor”. Faptul ca Domnul domnilor este Iisus Christos reiese clar din Apocalipsa 19, 11- 16.
6. “I-a smuls jertfa necurmata” ( vers. 11 )
Expresia “jertfa necurmata” apare in legatura cu ceremoniile de la Sanctuar, mai precis spus, in legatura cu serviciul zilnic : – Painea trebuia pusa necurmat pe masa punerii inainte ( Numeri 4, 7 )
– Candelele sfesnicului trebuiau sa arda necurmat ( Exod 27, 20 )
– Tamaia trebuia adusa zilnic pe altarul din Sfanta, dimineata si seara ( Exod 30, 7- 8 )
– In fiecare dimineata si seara se aducea “jertfa necurmata”- un miel (Numeri 28, 3. 4. 6 )
– Focul trebuia sa arda necurmat pe altarul din curtea Sanctuarului ( Levitic 6, 13 )
In concluzie, cornul cel mic urma sa smulga “Capeteniei ostirii” ( lui Christos ) rolul de Mijlocitor intre Dumnezeu si om.
7. “I-a surpat locul locasului lui celui sfant” ( vers. 11 )
Textul ebraic spune: “Si temelia Sanctuarului Sau a fost aruncata la pamant.” Sensul acestei vorbiri metaforice este dat de faptul ca acest corn mic va face ineficienta lucrarea in Sanctuarul ceresc, locul de unde izvorasc neprihanirea si dreptatea. Cornul cel mic urma sa atace chiar centrul activitatii lui Dumnezeu din Sanctuarul ceresc, in favoarea iertarii pacatelor si a mantuirii oamenilor. El urma sa atace chiar baza lucrarii de mijlocire a Mantuitorului in favoarea pacatosilor.
8. “Cornul a aruncat adevarul la pamant si a izbutit in ce a inceput”( vers. 12 )
Textul ne arata clar atitudinea cornului cel mic fata de adevar, adica suma invataturilor biblice despre Dumnezeire, despre mantuire, despre Legea divina, inchinare, lucrarea Domnului Christos, etc. Cornul cel mic urma sa arunce la pamant adevarul descoperit in Scripturi, punand in loc traditii omenesti.
Dupa ce am trecut in revista cateva detalii care ne sunt date in legatura cu cornul cel mic, urmeaza identificarea acestuia: Cornul cel mic din cap.8 este Roma in ambele ei faze: pagana si papala.( spre deosebire de cap. 7 in care cornul cel mic reprezinta doar Roma papala.)
Sa urmarim din nou cele opt criterii de identificare enuntate mai sus si sa observam cum se regasesc ele in putrea reprezentata de Roma pagana si apoi cea papala.
1. Cornul cel mic urma sa apara dintr-unul din cele patru puncte cardinale, nu din cele patru coarne ( regate ) care au aparut prin impartirea Imperiului lui Alexandru Macedon. Istoria confirma acest amanunt geografic: Roma a aparut in afara regatelor nascute din Imperiul Greco- Macedonean.
2. Un corn mic la inceput- o putere modesta la inceputurile existentei ei, amanunt valabil atat in dreptul Romei pagane, cat si a celei papale.
3. Expansiunea cornului cel mic spre rasarit, spre miazazi si spre Palestina dovedeste ca aceasta putere este una occidentala. Roma a fost o putere occidentala, extinzandu-se mult spre Africa de Nord, Siria, Asia Mica, Grecia si Palestina. Toate aceste teritorii se afla la rasarit si miazazi de Roma.
4. Cornul urma sa se inalte pana la “ostirea cerurilor,” doborand-o la pamant- Persecutia poporului lui Dumnezeu.
Spiritul de persecutie a caracterizat atat Roma pagana, cat si cea papala. In timpul unor imparati romani ca Diocletian, Nero sau Decius, biserica crestina a cunoscut cele mai crunte persecutii. Colosseum-ul din Roma este si astazi martor al al persecutiilor pornite de Roma pagana impotriva crestinilor. Insa nici Roma papala nu s-a lasat mai prejos in ceea ce priveste persecutarea celor care doreau sa se inchine lui Dumnezeu dupa propria lor constiinta libera. Evul Mediu a fost martorul a milioane de crestini torturati in beciurile Inchizitiei, sau arsi pe rugurile intolerantei religioase.
5. Cornul cel mic urma sa se inalte pana la Capetenia ostirii- Domnul Christos.
Roma pagana a implinit acest detaliu profetic prin arestarea, judecarea si crucificarea Mantuitorului, sub autoritatea guvernatorului roman Pontiu Pilat.
In ceea ce priveste Roma papala, aceasta inaltare pana la Capetenia ostirii s-a materializat prin luarea prerogativelor lui Christos. In ce fel? Iata , spre exemplificare , trei exemple de insusire de catre Roma papala a unor prerogative care-I apartin doar lui Christos:
1. Preotia lui Christos din Sanctuarul ceresc a fost inlocuita cu preotia pamanteasca a bisericii.
2. Mijlocirea lui Christos a fost inlocuita cu mijlocirea Mariei si a sfintilor.
3. Titlul de “Imparat al imparatilor” si “Domn al domnilor” care-I apartine doar lui Christos a fost luat de papa.
Iata un citat din lucrarea “Promta Bibliotheca” a lui Lucius Ferraris, un teolog romano- catolic:
“Numai singur papa merita sa fie numit “cel prea sfant”, pentru ca numai el singur este vicarul lui Christos, care este fantana si izvorul a toata sfintenia…( Biblia ne invata ca Vicarul lui Christos este Duhul Sfant. Vezi Ioan 14, 16 )
El ( papa ) este de asemenea, divinul monarh si imparat suprem si regele regilor. De aceea papa este incoronat cu o tripla coroana ( tiara ) in calitate de rege al cerului, al pamantului si al locurilor mai jos decat pamantul…
Adesea superioritatea pontifului roman nu se exercita numai asupra lucrurilor ceresti, a celor pamantesti sau a celor de sub pamant, dar chiar si asupra ingerilor, caci el este mai mare…Astfel ca, daca ar fi posibil ca ingerii sa apostazieze de la credinta sau sa gandeasca contrar ei, ei ar putea fi judecati si excomunicati de catre papa… Caci el este de o asa mare demnitate si putere incat formeaza unul si acelasi tribunal cu Domnul Christos. “
In jurul anului 1400, Petrus de Ancharno a facut urmatoarea marturisire:
“Papa poate modifica Legea divina deoarece puterea sa nu este a unui om, ci a lui Dumnezeu si el actioneaza in locul lui Dumnezeu pe pamant, avand deplina libertate de a lega si dezlega oile sale.”
In anul 1512, la al 5-lea Conciliu de la Lateran, s-a facut urmatoarea declaratie cu privire la papa:
“Voi sunteti pastorul, voi sunteti doctorul, voi sunteti directorul, voi sunteti gospodarul, in final tu esti un alt Dumnezeu pe pamant.” ( o cuvantare a lui Cristopher Marcellus )
6. Cornul cel mic urma sa smulga jertfa necurmata din mainile Capeteniei ostirii- Domnul Christos .
Cu privire la “smulgera jertfei necurmate” din mainile “Capeteniei ostirii,”exista cel putin trei interpretari: 1. In cazul in care cornul cel mic se considera a fi regele seleucid Antioh Epifanul, atunci smulgerea jertfei necurmate este asociata cu incercarea acestuia de a distruge serviciile religioase de la Templu, intre anii 167- 164 i.Chr. Acesta interpretare are multe lacune si nu merita luata in seama.
2. In cazul in care cornul cel mic se considera a fi Roma pagana, atunci smulgerea jertfei necurmate ar putea insemna distrugerea Ierusalimului si a Templului, in anul 70 d.Chr., punanad capat serviciilor religioase . Aceasta interpretare nu raspunde la toate problemele legate de cornul cel mic.
3. Cornul cel mic din cap. 8 reprezinta atat Roma pagana, cat si Roma papala- este interpretarea cea mai plauzibila. Daca Roma pagana a nimicit Templul din Ierusalim, punand capat serviciilor religioase, Roma papala a continuat sa smulga Domnului Christos slujba de Mare Preot pe care o are de indeplinit in Sanctuarul din cer. ( vezi Evrei 7, 25; 8, 1-2; 1 Ioan 2, 1 ) .
Smulgerea jertfei necurmate de catre papalitate se manifesta prin:
1. Asezarea autoritati papei in locul autoritatii lui Christos
2. Asezarea ierarhiei preotesti deasupra masei credinciosilor , despre care Biblia afirma ca toti “sunt o semintie aleasa, o preotie imparateasca, un neam sfat, un popor pe care Dumnezeu si l-a castigat ca sa fie al Lui…” ( 1 Petru2, 9 )
3. Inlocuirea neprihanirii prin credinta in Christos cu un sistem de neprihanire prin fapte conceput de biserica.
4. Practica spovedaniei si a jertfei liturgice in locul lucrarii de mijlocire a Domnului Christos, in calitatea Sa de Mare Preot. Aceste practici au abatut atentia oamenilor de la jertfa si lucrarea lui Christos spre lucrarea preotilor pamantesti.
7. Cornul cel mic urma sa surpe locul locasului sfant al Capeteniei ostirii- El va face ineficienta temelia Sanctuarului ceresc, locul de unde izvorasc dreptatea si neprihanirea.
In mod literal, Roma pagana a distrus Templul din Ierusalim, in anul 70 d.Chr. In mod figurat, Roma papala a subminat Sanctuarul ceresc, punand in umbra lucrarea pe care Mantuitorul o desfasoara acolo.
8. Cornul cel mic va arunca adevarul la pamant- sustinerea unor traditii si porunci omenesti, in detrimentul poruncilor divine.
Cand Biblia ne invata ca adevarata zi de inchinare lasata de Dumnezeu, inca de la Creatiune, este Sabatul zilei a saptea, iar papalitatea, in ciuda lipsei oricarui temei scripturistic, sustine duminica drept zi de odihna si inchinare, nu inseamna acest lucru ca adevarul este aruncat la pamant?
Cand Biblia ne invata ca adevaratul botez este cel al omului matur, capabil sa aleaga in mod constient calea adevarului, iar papalitatea sustine botezul copiilor mici, prin stropire si nu prin scufundare, asa cum s-a practicat in biserica primara, nu inseamna acest lucru aruncarea adevarului la pamant ?
Cand Biblia ne invata ca Domnul Christos S-a adus o singura data jertfa pentru pacat ( Evrei 9, 28 ), iar papalitatea pretinde ca la fiecare slujba liturgica ( Mesa ) preotul repeta jertfa Mantuitorului, transformand painea si vinul in trupul si sangele lui Christos ( transubtantiatie ), nu inseamna aceasta a arunca adevarul la pamant ?
Cand Biblia ne invata ca singurul vicar al lui Christos pe pamant este Duhul Sfant (Ioan 14,16 ), iar papaliataea isi atribuie titlul de “Vicarius Filii Dei”( Vicarul Fiului lui Dumnezeu ), nu inseamna acest lucru a arunca adevarul la pamant ?
Cand Biblia ne invata ca avem un singur mijlocitor intre Dumnezeu si om- Iisus Christos ( 1 Timotei 2, 5 ), iar papalitatea ii invata pe oameni despre mijlocirea sfintilor, a fecioarei si a preotilor, nu inseamna aceasta a arunca adevarul la pamant?
Exemplele pot continua. O seama de doctrine nebiblice, precum nemurirea sufletului, inchinarea ala fecioara Maria, mijlocirea omeneasca, purgatorial, statutul de egalitate sau chiar de superioritate al traditiei fata de Scriptura, pretentia preotilor de a fi un “alter Christus” ( un alt Christos ), cu pretentia de a ierta pacatele oamenilor si a repeta , in cadrul liturghiei duminicale, jertfa lui Christos, si multe altele au calcat in picioare adevarul biblic.
Iata un exemplu recent: In catedrala Turin din Italia se afla asa-zisul giulgiu al lui Christos . Acest giulgiu a fost adus de Geoffrey de Charny, un cruciat francez, in 1349, dupa o “batalie sfanta.” El a raporata Vaticanului ca a gasit panza in care a fost inmormantat Iisus. Patru decenii mai tarziu, un arhiepiscop a declarat ca giulgiul este un fals. Totusi dezbaterea asupra autenticitatii lui a continuat si continua si azi. In 1997 giulgiul a fost vizitat de peste un million de pelerini. Desi dovezile ca giulgiul este un fals sunt evidente, papa a gasit o solutie inedita: Desi recunoaste ca autenticitatea giulgiului este discutabila, el recomanda ca oamenii sa-l accepte, fie ca e adevarat, fie ca nu.
“Trebuie sa acceptam acest giulgiu si sa nu ne mai intrebam atata daca este autentic sau nu.” Papa Ioan Paul al 2-lea
Concluzii: Studiul Carti lui Daniel este o provocare pentru intelectul si sufletul oricarui urmas al lui Christos. Cu 2600 ani in urma, Dumnezeu ne-a descoperit lucruri care s-au petrecut in istoria lumii si a bisericii si care inca se mai petrec sub ochii nostri.
De ce am neglija a ceasta “pagina” a scrisorii de dragoste a lui Dumnezeu pentru noi?
Vorbind despre Cartea lui Daniel, Mantuitorul a spus: “Cine citeste sa inteleaga!”(Matei 24,15 )
Asadar, sa o citim si o vom intelege, caci asa ne-a promis Cel care a inspirat aceasta Apocalipsa a Vechiului Testament.
Lori Balogh
ps: Fiara cu cele G7 capete este „imparatul(imparatia) nordului” din Dan.11, Babilonul cel Mare care s-a ridicat (din nou)din Adanc, „era, nu mai este dar va veni”. Fiara a carei rana de moarte primita atunci cand s-a spus:”taiati copacul, rupeti ramurile…”(Dan.) sau in acelasi Daniel:(leului=Babilonului)”…i s-au smuls aripile”.
In plus, „aripile vulturului celui mare” folosite de Femeie=Israel, sunt tot ale aceluiasi Babilon, pana in zilele noastre.
Fiara cu cele 7 capete si 10 coarne = Babilonul cel Mare = Grupul G7
Fiara stacojie(Apoc/17:3) = Cornul Mic= Imparatul Babilonului=USA
Curva cea Mare(Apoc.17:3) = Ierusalimul apostaziat(Ez.16)
Femeia in alb(Apoc.12:1) = Ierusalimul credincios din care s-a nascut Hristosul si Biserica Sa
Cele 10 coarne = puterile colonialiste ale ultinului cap, cel european provenit din Imperiul Roman, materializate in imperii colonialiste ce au zdrobit tot pamantul in picioare colonizandu-l=Imperiul britanic, francez, spaniol, portughez, olandez, belgian, italian, german,danez,etc.
Cele 3 coarne smulse = Cele 3 imperii dintre cele 10, a caror autoritate a fost subjugata de Cornul Mic la ridicarea lui prin Declaratia de Independenta: imperiul britanic, francez si spaniol.
Fiara a 2-a= Antihrist = miscare religioasa care „captureaza Crestinismul” si care vor spurca Templul, adica va instala faradelegea in Templu = Biserica Crestina; faradelegi ca: uciderile in razboaie, inchinarea la Cornul Mic in locul lui Dumnezeu, si alte blestematii.
Concluzie: viata vesnica tuturor slugilor Fiarei, alaturi de Stapanul lor, Fiara si Prorocu Mincinos.
Daniel 8:8 „in locul lui (Alexandru Macedon) au crescut patru coarne mari, in cele patru vanturi ale cerurilor.”
Daniel 11:3 „Dar se va ridica un imparat viteaz (Alexandru Macedon) …”
Daniel 11:4 „imparatia lui va fi impartita in cele patru vanturi ale cerurilor”
Danie 8:9 „Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a marit nespus de mult spre miazazi, spre rasarit si spre tara cea minunata.”
Daniel 11:5 „Imparatul de la miazazi va ajunge tare (Ptolemeu 1 Soter)
Daca mai punem si traducerea in franceza la Daniel 8:8,9:
Daniel 8:8 „Quatre grandes cornes …” deci feminin
Daniel 8:8 „aux quatre vents des cieux.” deci masculin
Daniel 8:9 „De l’une d’elles sortit une petite corne” Deci feminin.
Concluzia: cornul cel mic iese din unul din coarne si nu din cele 4 vanturi ale cerurilor.
Mi se pare prea mare coincidenta ca sa nu ajung la concluzia ca cele doua fragmente din capitolul 8 si 11 nu vorbesc despre acelasi lucru.
Fiti binecuvantat
Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima dumneavoastra.
O sa inchei aici, in mod mult mai scurt, comentariul anterior, referitor la Ingerul Domnului, laudat sa fie Domnul nostru Isus Hristos.
5. Capitolul 2 din cartea Judecatori ne prilejuieste reintalnirea cu Ingerul Domnului. Inaintea
poporului Israel, in timpul lui Iosua, Ingerul Domnului afirma, printre altele : „Eu v-am scos din Egipt …”
Or, sunt binecunoscute primele doua versete din cap. 20 al cartii Exod :
1. Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, si a zis :
2 „Eu sunt Domnul Dumnezeul tau care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei.
Se observa simplu cum Ingerul Domnului se identifica cu Domnul Dumnezeu.
6. O intalnire pasagera cu Ingerul Domnului o avem in cap. 5 al cartii Judecatori unde
sunt inregistrate cuvintele cantarii lui Debora si Barac :
23 Blestemati pe Meroza, a zis Ingerul Domnului. Blestemati, blestemati pe locuitorii lui, caci
n-au venit in ajutorul Domnului, in ajutorul Domnului, printre oamenii viteji.”
Un text extrem de interesant, insa nerelevant pentru identificarea pe care o intreprindem.
7. In cap. 6 din Judecatori insa, conversatia Ingerului Domnului cu Ghedeon ia o turnura foarte interesanta : daca versetele 11 si 12 ne arata ca Ingerul Domnului vorbeste cu
Ghedeon, la versetele 14 si 16, brusc, Domnul este Cel ce vorbeste tanarului din semintia lui
Manase. Apoi versetele 20 si 21 ne spun iar ca Ingerul Domnului este Cel ce vorbeste cu
Ghedeon, dandu-i acestuia proba ca El este Cel ce il trimite la lupta impotriva madianitilor.
Iar versetul 22 inregistreaza aceasta interesanta remarca a lui Ghedeon : „Vai de mine,
Stapane Doamne ! Am vazut pe Ingerul Domnului fata-n fata.”
De ce s-ar fi temut Ghedeon, daca Ingerul Domnului ar fi fost un inger „de rang inferior”?
Ghedeon stia insa ca in Cartea Legii lui Israel erau scrise aceste cuvinte pe care Dumnezeu
le spusese lui Moise : „Caci nu poate omul sa Ma vada si sa traiasca” (Exod 33:20)
Din nou Ingerul Domnului se identifica cu Domnul.
8. Tocmai in cap 13 al cartii Judecatori ajungem la textul invocat de dl Mihail Cristian
si anume la intalnirea Ingerului Domnului cu parintii lui Samson. Este interesant sa remarcam
raspunsul Ingerului Domnului la intrebarea pusa de tatal lui Samson privitoare la Numele Lui :
„Pentru ce Imi ceri Numele ? El este minunat.”(versetul 18)
Iacov, in noaptea stramtorarii lui, s-a luptat cu o Fiinta care i-a raspuns la fel. (Geneza 32:29)
(Dumitru Cornilescu, traducand din ebraica, omite cuvintele „Este minunat”, insa traducerea
ortodoxa cu aprobarea Sfantului Sinod, editia 1997 le introduce, in timp ce Bartolomeu
Anania, traducand Septuaginta, le introduce si el, mentionand totusi la subsol ca ele nu apar
in toate versiunile Septuagintei.)
Iacov a inteles atunci ca s-a intalnit cu Dumnezeu. Manoah intelege la fel caci spune sotiei
sale : „Vom muri caci am vazut pe Dumnezeu”.(versetul 22)
Asa incat inchinarea parintilor lui Samson a fost inaintea lui Dumnezeu si nu inaintea unui inger „de rang mic”.
Cautand dupa Ingerul Domnului in Sfanta Scriptura mai pot comenta despre o seama de versete, insa deoarece cititorii articolului care au comentat s-au referit la inchinare, si au facut referire la texte pa care le-am atins deja, ma opresc aici.
Doresc doar sa mai arat ca Lot nu a adus inchinare religioasa celor doi ingeri care au ajuns la poarta Sodomei. Cititorul Bibliei stie ca ei sunt cei doi care au insotit pe Domnul la vizita facuta lui Avraam, pentru ca Moise ne spusese deja asta, insa Lot a vazut doi calatori straini, pe care a dorit sa-i apere de stricaciunea sodomitilor, adapostindu-i in casa lui.
Priviti-l spunand concitadinilor sai : Geneza 19:7,8 … „Fratilor, va rog, nu faceti o asemenea rautate! Iata ca am doua fete care nu stiu de barbat; am sa vi le aduc afara si le veti face ce va va placea, numai nu faceti nimic acestor OAMENI, fiindca au venit sub umbra acoperisului casei mele.”
Doar de la versetul 18 aflam ca Lot a realizat cu cine are de a face „O, nu, DOAMNE !” spune el, pladand sa se adaposteasca in Toar.
Q.e.d.
Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima dumneavoastra.
Ingerul Domnului la care a facut referire dl. Mihail Cristian, in primul comentariu al domniei sale, nu este un inger mai mic in grad decat Capetenia ostirii Domnului, din urmatoarele motive :
1. Prima intalnire, pe paginile Sfintei Scripturi, cu Fiinta Minunata care are si acest Nume o avem citind cap 16 din Geneza.
Acolo, roaba Agar, aflandu-se intr-o situatie disperata, este salvata de El.
Cu acea ocazie, Ingerul Domnului afirma : Geneza16:10 … „Iti voi inmulti foarte mult samanta si ea va fi atat de multa la numar , ca nu va putea fi numarata”
Daca citim in Biblie continuarea relatarii vietii lui Avraam, gasim la Geneza 17:19 si 20 urmatoarele : DUMNEZEU a zis :”Cu adevarat nevasta-ta Sara iti va naste un fiu si-i vei pune numele Isaac.Eu voi incheia legamantul meu cu el, ca un legamant vesnic pentru samanta lui dupa el. DAR SI CU PRIVIRE LA ISMAEL TE-AM ASCULTAT. IATA , IL VOI BINECUVANTA, IL VOI FACE SA CREASCA SI IL VOI INMULTI NESPUS DE MULT…
Asa cum putem observa, atat Ingerul Domnului, cat si Dumnezeu, fiecare din Ei, ia asupra Lui sarcina de a inmulti samanta lui Agar.
Biblia nu ne spune ca Agar ar fi avut copii cu alt barbat decat Avraam, asa incat Ingerul Domnului vorbind despre samanta lui Agar cat si Dumnezeu vorbind despre Ismael se refera la acelasi lucru.
Astfel, la prima intalnire pe care o avem cu Ingerul Domnului in Biblie, El se contopeste cu Dumnezeu.
2. A doua intalnire cu Ingerul Domnului o putem avea daca citim in cap 22 din Geneza teribila criza prin care a trecut „parintele credinciosilor”, Avraam.
Astfel, din primele doua versete aflam ca DUMNEZEU l-a incercat pe Avraam, iar cand acesta se pregateste sa-si jertfeasca fiul, Ingerul Domnului este Cel care il opreste, folosind, printre altele cuvintele :(versetul 12) ” Sa nu pui mana pe baiat, sa nu-i faci nimic, caci stiu acum ca te temi de DUMNEZEU, caci n-ai crutat pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pentru MINE”
Deci, din nou Ingerul Domnului se contopeste cu Dumnezeu.
Faptul ca de la versetul 15 la 18 Ingerul Domnului vorbeste ca un sol al Domnului, nu schimba descoperirea din versetul 12.
Asa ne-a lasat Tatal nostru Cuvantul si noi asa Il credem. Aceasta este realitatea : poarta numele de Ingerul Domnului, vorbeste si ca un sol al Domnului insa in acelasi timp se refera la Sine ca fiind Dumnezeu. Laudat sa fie Domnul Isus Hristos !
3. A treia intalnire cu Ingerul Domnului, in ordinea scrierilor din Sfanta Scriptura, o poate avea orice om care citeste capitolul 3 din cartea Exodul.
Aici Ingerul Domnului se arata lui Moise dintr-o flacara de foc care iesea DIN MIJLOCUL RUGULUI (versetul 2).
Citind mai departe aflam ca pe Moise Insusi DUMNEZEU il cheama DIN MIJLOCUL RUGULUI. (versetul 4)
Relatia intre Ingerul Domnului si Dumnezeu este aceeasi aratata mai sus.
Nu pot sa nu subliniez ca la versetul 5 Dumnezeul nostru drag ii spune lui Moise aceleasi cuvinte pe care Capetenia ostirii Domnului i le spune lui Iosua, dupa cum urmeaza : „scoate-ti incaltamintele din picioare, caci locul pe care calci este un pamant sfant”
4. Daca citim in cartea Numeri cap 22, avem parte de cea mai frumoasa, dupa umila mea apreciere, intalnire cu Ingerul Domnului.
Aici, la versetul 35, Ingerul Domnului spune lui Balaam urmatoarele cuvinte : „Du-te cu oamenii acestia, dar SA SPUI NUMAI CUVINTELE PE CARE TI LE VOI SPUNE EU.”
Daca urmarim relatarea din Numeri mai departe, putem observa:
Numeri 23:5 Domnul A PUS CUVINTE IN GURA lui Balaam
Numeri 23:16 Domnul a venit inaintea lui Balaam; IA PUS CUVINTE IN GURA …
Iar in cap 24 din Numeri gasim o bijuterie de text : versetele 1-5
Cand Balaam vede ca Domnul gaseste cu cale sa binecuvinteze pe Israel, nu mai foloseste descantece ci priveste spre tabara lui Israel. „Atunci DUHUL LUI DUMNEZEU a venit peste el.” (versetul 2)
Aleluia ! Slava lui Dumnezeu !
Si auziti-l pe Balaam vorbind : de la versetul 3 ” Iata ce zice Balaam, fiul lui Beor, omul cu ochii deschii, CEL CE AUDE CUVINTELE LUI DUMNEZEU, cel ce vede vedenia Celui Atotputernic , CEL CE CADE CU FATA LA PAMANT, si ai carui ochi sunt deschisi : Ce frumoase sunt corturile tale Iacove! Locuintele tale Israele !”
Acum, daca analizam textele din Numeri cap 22,23 si 24, putem observa ca Ingerul Domnului afirma ca ii va spune lui Balaam ce cuvinte sa spuna, apoi Domnul ii pune in gura cuvinte lui Balaam si in cele din urma Duhul Sfant il inspira in acea ocazie pe Balaam.
Categoric, cu acea ocazie, nu unui inger inferior in grad Capeteniei ostirii Domnului i s-a inchinat Balaam, ci Insusi lui Dumnezeu.
Am sa revin pe aceasta tema.
VETI CUNOASTE ADEVARUL ,SI ADEVARUL VA VA FACE SLOBOZI. Ioan,8,32..Se implineste si fagaduinta mintuitorului..laudat sa fie numele Lui ISUS.
Nici prin gand nu mi-a trecut sa-L fac mincinos pe Dumnezeu, ci m-am referit la cuvintele Mantuitorului din Ioan 14,29: „Si v-am spus aceste lucruri, acum, inainte ca sa se intample, pentru ca atunci cand se vor intampla, sa credeti.” Inteleg din aceste cuvinte ca rolul primordial al profetiei nu este acela de a ne satisface curiozitatea, afland ce se va intampla in viitor, ci acela de a ne intari in credinta, vazand ca profetiile biblice se implinesc. Or, aceasta intarire in credinta nu poate veni decat numai dupa implinirea profetiei.
Pai daca vom sti interpretarile deabia dupa ce se vor fi implinit, il vom face mininos pe Dumnezeu, care in cartea lui Daniel ne spune clar ca in vremea sfarsitului, cand lucrurile vor deveni evidente, cunoasterea se va inmulti, multi vor citit si vor pricepe, dar nici unul din cei rai nu va pricepe ceva. Asa ca rugam pe cei rai sa-si vada de rautatea lor (cine s-a spurcat, sa se spurce si pe mai departe) si sa ne lase pe noi cei care veghem in pace, ca si cum ne-ar putea opri cineva!!!
Interesanta interpretare. Problema cu profetiile este ca ele nu vor fi intelese pe deplin decat numai dupa implinirea lor. Deci e bine sa fim rezervati in ceea ce priveste amanuntele, ca sa nu fim cumva dezamagiti daca evenimentele se vor desfasura altfel decum ni le-am imaginat noi. Eu personal am rezerve fatza de astfel de interpretari care sunt legate de teoriile conspitationiste care abunda in lumea noastra.
Fiara in particular este UE dar este si capitalismul care e pe tot pamantul (Daniel, fiara va sfasia si va zdrobi tot pamantul in goana dupa profit, vezi documentare ca Home 2009, Earthlings 2005). Fiara nu are putere militara, insa Curva are, si o calareste. Curva este USA, iar arma ei e NATO. Prin extensie, USA e catolica, deci da, e cumva condusa de Roma papala. Cele 7 capete sunt 7 dictatori majori care au fost in UE. Al optulea, va si chiar Anticristul (tot in UE, si probabil german, copia lui Hitler). Cele zece coarne, care primesc putere timp de un ceasc cu Fiara UE, sunt 10 tari care au arme nucleare, parte din ele fiind din UE, Franta dar si Rusia. Fiara UE-ului si cele 10 tari, urasc USA (si au si motive datorita banilor fara acoperire tipariti de Federal Reserve cu care USA prin FMI indatoreaza o lume intreaga, ba chiar pe ea insasi, ajungand la o datorie interna si externa deja enorma, 16 mii de miliarde in 2012). Asadar Fiara UE si cele 10 tari datoare FMI si de fapt Statelor Unite vor uri pe Curva adica pe USA si o vor distruge cu bombe nucleare. Pana sa faca asta, Anticrisrul UE va avea legamant cu Israel ca sa-l protejeze. Dar dupa ce vor distruge USA (e vorba de acele pustiiri de necrezut profetite in Daniel), cei din UE vor porni in scop de jaf in toate directiile, in special spre Israel si orientul mijlociu, ca sa mai fure ce a mai ramas din rezervele de petrol. In Israel, Anticristul se va da drept Dumnezeu pe pamant. In final se vor bate cu chinezii (acei 200 de milioane din Apocalipsa) care vor trece Eufratul secat. Evreii se vor ascunde in buncare, dupa cum spune Isaiah. In toiul Armaghedonului, pentru ca acolo se vor intalni toti, vesitici cu estici, evreii prinsi la mijloc vor fi aproape de tot zdrobiti (dupa cum i se spune lui Daniel in incheiere). Atunci uriasul cu picioare de lut, din vedeniile lui Daniel, adica Fiara de pe urma, va fi distrusa fara vreo mana omeneasca, de catre Fiul Omului. Atunci il vor vedea pe cel caruia i-au strapuns călcâiele (vezi sarpele din Geneza) si mâinile. Si vor incerca sa se ascunda de groaza in pesterile muntilor, pentru ca toti au constribuit la nimicirea pământului.
Domnule Mihail,
Aveti un nume atat de frumos… Nu ma indoiesc ca stiti semnificatia lui. Din nefericire, din felul in care ii tratati pe cei care nu gandesc exact ca d-v , sunteti departe de a trai semnificatia lui…
Vorbiti despre cinstirea sfintilor, insa nu sunteti capabil sa-i respectati pe muritorii de rand.
Vedeti ? Nu ma cunoasteti personal, nu-mi stiti nici varsta, nici ocupatia, nici pregatirea…Si totusi folositi persoana a doua singular, ca si cum am fi mancat din acelasi blid.
Daca aveti misiunea de a-i castiga pe „eretici” la dreapta credinta, nu asa trebuie procedat. Astept de la cei care nu gandesc la fel ca mine sa foloseasca forta argumentului, nu argumentul fortei, al luarii peste picior, al ironiilor subtile si al privirii de sus. Acesta nu este spiritul lui Christos.
Mi-am aruncat privirea peste blogul d-v… Am ramas oripilat de ceea ce am gasit acolo: un limbaj suburban, de mahala, plin de cele mai josnice cuvinte si expresii la adresa celor care nu gandesc ca d-v, pe care nici la pagani nu le intalnesti. De la un preot in devenire nu m-as fi asteptat la asa ceva. Oare superiorii d-v stiu care va este adevarata fatza ? Daca v-ar fi chemat Torquemada, as fi inteles comportamentul d-v. Dar va cheama Mihail ( Cel ce este asemenea lui Dumnezeu ) si nu sunteti vrednic de numele acesta.
Din respect fatza de vizitatorii acestui blog nu am putut da acceptul pentru ultimul d-v comentariu. Nu vreau sa transform acest spatiu destinat valorilor crestine intr-o lada de gunoi. Limbajul pe care il folositi, desi sunteti un preot in devenire, este inacceptabil si degradant.
Desi in unele privinte sunt de acord cu cele comentate de d-v, nu pot fi de acord cu spiritul in care comentati, fapt pentru care inchei aici acest dialog pe care il vad total nepotrivit pentru ceea ce inseamna adevaratul spirit crestin.
Pacat ! Am fi avut multe de discutat…
Aproape în toate locurile unde în Sfânta Scriptură stă românescul „închinare” acesta îl traduce pe grecescul „proskinisis”.
Crezi ca eu am pus asa degeaba cuvantul grecesc in versetele prezentate de mine?
La origine, „proskinisis” însemna mai ales sărutare afectuoasă, îmbrăţişare în semn de afecţiune. Cu alte cuvinte, o participare a întregului corp la exteriorizarea sentimentului de ataşament, fără precizarea intensităţii sau extensiunii acestuia.
προσκύνησις, ἡ (proskinisis) = închinăciune
Acelasi cuvant il avem si in Ieşire 20:5 (în traducerea Septuaginta):
„Să nu te închini (proskinisis- προσκυνήσεις )lor, nici să le slujeşti, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam” (Ieşire 20,5)
Pricepi?
Este folosit si în Noul Testament…
„Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat (προσεκύνησαν) Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă”(Matei 2,11)
Precum vezi realitate este usor diferita de ce ai citit tu in „ghidul micului eretic”.
Cat despre Pavel si Barnaba ,nu mai vb ,exista riscul sa te faci de ras:)
In citatul din Faptele 14, 3-15, Pavel si Varnava resping inchinarea ce li s-a adus, pentru motiv ca erau socotiti ca ZEI si li s-a adus adorare ca unor zei.
Contextul ne spune clar ca locuitorii pamantului din Listra, uimiti de minunea vindecarii ologului din nastere de catre Pavel, intr-un glas au strigat:
„ZEII luand asemanare omeneasca s-au pogorat la noi”(Fapte 14 ,11).
Pricepi?
Si ziceau de Varnava ca este Zeus, iar de Pavel ca este Hermes, de vreme ce este „purtatorul cuvantului” (Fapte, 14, 8-12).
Astfel, este lesne de inteles refuzul apostolilor de a fi adorati ca niste ZEI, de vreme ce ei tocmai impotriva zeilor predicau intoarcerea la Unicul Dumnezeu (Fapte, 14, 15-17).
„Si vorbind acestea, de abia au domolit multimile ca sa nu le aduca jertfe” (Fapte, 14, 18), se spune in continuare.
Asa ca trebuie sa retii un lucru ,noi acordam cinstea cuvenita Sfintilor asa cum Obadia l-a cinstit pe Ilie ,cum Elisei a primit inchinaciunea( προσεκύνησεν),la fel si Daniel.
Cinstim Sfinti ca pe niste prieteni ai lui Dumnezeu , ii cinstim ca pe niste oameni nu ca pe niste „dumnezei”.
Sfintii sunt oameni ca noi dar care luând în serios chemarea lui Dumnezeu „fiti sfinti, pentru cã Eu sunt Sfânt” (1 Petru 1, 16), si luptându-se „lupta cea bunã a credintei” (2 Tim. 6,12) au ajuns „casnici ai lui Dumnezeu” (Efes. 2, 19) si ” judecători ai lumii” (1 Corinteni 6,2).
Noţiunea de „sfânt „nu este folosită în exclusivitate pentru Dumnezeu, ci şi pentru oameni care prin faptele lor trebuie să se asemene cu Creatorul…”fiti SFINTI, pentru cã Eu sunt SFANT”(1 Petru 1, 16)
Oamenii chiar pot deveni sfinti. Scriptura ne indeamna sa cautam sfintenia…”Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la SFINTIRE”(1 Tesal. 4,7)
Cinstind pe Sfinti, cinstim indirect pe Dumnezeu:
„Cine va PRIMESTE pe voi, pe Mine Ma primeste „(Matei 10, 40).
„Cel ce vă ASCULTA pe voi, pe Mine Mă ascultă, si cel ce se LEAPADA de voi se leapădă de Mine”(Luca 10, 16).
Astfel, cine nu cinsteste pe sfinti, nici pe Domnul insusi nu-L cinsteste.
In acest caz se mai poate spune ca-l aveti pe Hristos?
Nu!
Nu, nu incerc sa „amagesc” pe nimeni. Oare ce as avea de castigat daca as avea astfel de intentii ? Si, mai ales, cum as putea sta in fatza Mantuitorului meu in ziua judecatii daca as incerca sa fac asa ceva ? Departe de mine gandul acesta …
Probabil ca multe neintelegeri privitoare la subiectul inchinarii apar datorita faptului ca in limba romana se foloseste un singur cuvant -” inchinare”- pentru doua situatii cu totul deosebite: respectul ( cinstirea ) pe care o datoram unor semeni, si adorarea cultica pe care o datoram doar lui Dumnezeu.
Daca Biblia relateaza numeroase situatii in care un om „a cazut cu fatza la pamant’ in fatza altui om, aceasta nu inseamna in mod obligatoriu adorare cultica. In Orientul Apropiat era un gest de respect si reverenta. Hindusii, de exemplu, isi manifesta reverenta si respectul fatza de semeni intr-un alt mod: se pleaca atingand cu mana dreapta varful degetelor piciorului celui caruia doresc sa-i arate respect. La randul lor, occidentalii isi manifesta respectul cu totul diferit: barbatii isi scot palaria ( daca o au ), isi inclina usor capul, etc. In functie de cultura, gesturile de reverenta pot diferi foarte mult.
In cazul lui Nebucadnetar insa, nu mai e vorba doar de simpla reverenta fatza de Daniel. Cuvantul aramaic „segad” , folosit in Daniel 2, 46 inseamna mai mult decat simpla cinstire ( respect, reverenta ) acordata lui Daniel. „Segad”inseamna adorare cultica, deoarece in capitolul trei, cand e vorba de inchinarea ceruta de Nebucadnetar fatza de chipul de aur, se foloseste acelasi termen. Mai mult decat atat, textul biblic spune ca imparatul a poruncit sa i se aduca lui Daniel „jertfe de mancare” si „miresme” ( tamaie), ceea ce ne intareste convingerea ca Nebucadnetar a incercat sa-i aduca lui Daniel o adorare cultica. Nu mai e vorba de o simpla reverenta care „nu-L mahneste pe Dumnezeu”.
De ce a facut Nebucadnetzar acest gest ? La nivelul cunostintelor lui la acea data, imparatul a procedat cum a crezut ca e mai bine. Ieronim sugereaza ca, de fapt, Nebucadnetar nu i-a adus adorare lui Daniel, ci Dumnezeului caruia ii slujea acesta. Ceva de genul raspunsului dat de Alexandru Macedon la intrebarea care i-a fost pusa cu privire la motivul pentru care s-a inchinat marelui preot din Ierusalim: „Nu l-am adorat pe el, ci pe Acel Dumnezeu care l-a onorat pe el cu marea lui preotie” ( Iosif Flavius , „Antichitati”, xi. 8. 5).
Dar mare atentie ! Biblia ne spune de porunca imparatului de a i se aduce lui Daniel jertfe si miresme, insa nu ni se spune daca Daniel a si acceptat o astfel de inchinare. Biblia are un limbaj eliptic si nu ne ofera toate detaliile unei situatii sau ale unui dialog. De aceea, trebuie sa citim si printre randuri, tinand cont de alte pasaje din Scriptura si cerand intelepciune de la Duhul Sfant. Personal, sunt pe deplin convins ca Daniel nu a acceptat adorarea cultica pe care a incercat sa i-o aduca imparatul. Argumentele mele ?
1) Daniel 2, 30, in care Daniel recunoaste ca meritul de a descoperi taina imparatului nu-i apartine
2) Daniel cap. 5, in care Daniel ii refuza lui Belsatar favorurile imparatesti
3) Caracterul modest si plin de evlavie al lui Daniel, asa cum rezulta din cuprinsul intregii carti
4) Oamenii lui Dumnezeu au refuzat intotdeauna adorarea cultica ce I se cuvine doar lui Dumnezeu: Petru a refuzat inchinarea din partea sutasului Corneliu ( Faptele apostolilor 10, 25.26 ); Pavel si Barnaba au refuzat inchinarea locuitorilor din Listra ( Faptele ap. 14, 11-18 ); ingerul a refuzat de doua ori inchinarea lui Ioan ( Apocalipsa 19, 10; 22, 9 ).
Avand in vedere toate acestea si adaugand porunca clara a Mantuitorului: „Domnului, Dumnezeului tau sa te inchini si numai Lui sa-i slujesti” ( Matei 4, 10 ), mi-ar fi greu sa accept ca Daniel sau vreunul din oamenii lui Dumnezeu din toate timpurile, sau chiar un inger ceresc ar fi acceptat adorarea cultica ce I se cuvine doar lui Dumnezeu.
Faptul că Iosua s-a închinat Căpeteniei ingerilor NU înseamnă că a fost vorba de o apariţie a lui Dumnezeu, asa cum ai incercat sa ne amagesti.
Apoi ,INGERUL descoperitor al vedeniilor apocaliptice respinge inchinarea ce i-a adus-o apostolul si evanghelistul Ioan, motivand astfel:
„Sunt impreuna-slujitor cu tine…”, adica sunt EGAL cu tine, ca slujitor al lui Dumnezeu cum esti si tu si nu se cuvine sa primesc de la tine inchinare, mai cu seama ca esti si tu aici, nu in trup, ci in „duh” (Apoc., 1, 10), adica in stare ingereasca ,in plus, si tu ca si mine esti in „duhul proorociei”, care consta in a marturisi pe Iisus.
Pricepi?
Iar ingerul descoperitor a respins inchinarea lui Ioan, pentru EGALITATEA pe care o avea cu el, ca impreuna slujitor al lui Dumnezeu.
.
In citatul din urma (Apoc. 22, 9), de asemenea, ingerul exprima chiar mai bine, mai limpede decat in citatul dintai, EGALITATEA sa cu apostolul Ioan si necuviinta ce ar face-o primindu-i inchinarea.
„Şi el mi-a zis: Vezi să nu faci aceasta! Căci sunt IMPREUNA -SLUJITOR cu tine şi cu fraţii tăi, proorocii, şi cu cei ce păstrează cuvintele cărţii acesteia. Lui Dumnezeu închină-te”(Apoc .22,9)
Citeste cu atentie locurile indicate din Sfanta Scriptura si vei intelege destul de clar ca atat sfintii lui Dumnezeu, cat si ingerii Lui primesc cinstire de la oameni, fara ca aceasta cinstire/venerare a lor sa aduca vreo mahnire lui Dumnezeu.
Inca in viata pamanteasca, Sfintii au fost înzestrati de Dumnezeu cu felurite daruri, fapt pentru care oamenii le-au dat o cinstire deosebita.
Aici vb de „inchinarea” in gest de RESPECT, ca unur slujitori al lui Dumnezeu si nu ca unor „dumnezei”.
Noi acordam slujitorilor lui Dumnezeu o „inchinare” respectuoasa ,nimic mai mult.
În Vechiul Testament, proorocul Ilie era CINSTIT/respectat pentru minunile pe care le facea… „Cand Obadia mergea pe drum, iata i-a iesit înainte Ilie. Obadia l-a cunoscut si A CAZUT cu fata la pamant, zicand: „Oare tu esti domnul meu, Ilie?”(1 Imparati 18,7 sau 3 Regi 18,7 ).
De asemenea si proorocul Elisei….”Iar ea apropiindu-se, a cazut la picioarele lui si s-a INCHINAT(προσεκύνησεν) pana la pamant, Apoi si-a luat copilul si a iesit.”(2 Imparati 4,37 sau 4 Regi 4,37) .
„Şi au ieşit înaintea lui şi i s-au INCHINAT(προσεκύνησαν) până la pământ” (2 Imp. 2,15 sau 4 Regi 2,15 ).
Sau lui Daniel…
„Atunci imparatul Nabucodonosor a cazut cu fata la pamant si s-a INCHINAT(προσεκύνησεν) lui Daniel…”(Dan. 2,46).
CINSTEA pe care noi o aducem Sfintilor este primite de ei, dupa cum se poate vedea in diferite locuri din Biblie.
Mai studiaza ,Sfanta Scriptura e o piatra tare, multi si-au spart capul in ea, dovada e puzderia de secte si denominatiuni.
Stimate domnule Mihail,
Nu imi place sa contrazic opiniile semenilor mei, insa, atunci cand este vorba de adevarul Scripturii, nu am de ales si trebuie sa iau atitudine.
Dupa cum imi dau seama, d-v cunoasteti bine Scriptura. De aceea sunt sigur ca raspunsul Mantuitorului la cea de-a treia ispita din partea diavolului nu va este strain.
Matei 4, 10 – „Pleaca Satano, caci este scris:”Domnului, Dumnezeului tau sa te inchini si numai Lui sa-I slujesti”.
Daca inchinarea este un act pe care Dumnezeu il pretinde doar pentru Sine, cum ati putea d-v sa ma convingeti ca un inger ceresc ar accepta inchinarea omului, impotriva unei porunci divine clare ? Cand batranul apostol Ioan, exilat pe Insula Patmos, a incercat sa se inchine ingerului care l-a calauzit in viziunile Apocalipsei, acesta s-a impotrivit categoric:
Apocalipsa 22, 8.9: „Eu, Ioan, am auzit si am vazut lucrurile acestea. Si dupa ce le-am auzit si le-am vazut, m-am aruncat la picioarele ingerului care mi le arata ca sa ma inchin lui. Dar el mi-a zis: „FERESTE-TE SA FACI UNA CA ACEASTA ! EU SUNT UN IMPREUNA SLUJITOR CU TINE SI CU FRATII TAI, PROOROCII, SI CU CEI CE PAZESC CUVINTELE DIN CARTEA ACEASTA. INCHINA-TE LUI DUMNEZEU.”
De doua ori a incercat Ioan sa se inchine ingerului si tot de atatea ori ingerul a refuzat inchinarea ( vezi si Apocalipsa 19, 10 ).
De ce s-a inchinat Balaam ( Valaam ) Ingerului Domnului ? Am doua raspunsuri posibile:
1) Balaam era , la data aceea, un profet apostaziat. Pe mine nu ma mira ca un profet care s-a indepartat de adevar ajunge sa calce o porunca clara a lui Dumnezeu cu privire la inchinare, ajungand sa se inchine fapturii si nu Facatorului.
2) Cred insa si altceva: Balaam stia cine era acel Inger al Domnului. In Vechiul Testament, uneori sub titlul de „Inger al Domnului” se ascundea Insasi Persoana lui Iisus, Cel care S-a descoperit in repetate randuri , intevenind in momentele cheie din istoria poporului Sau ( vezi Exod 3, 2.14; 23, 20. 23; 32, 34 ). In acest caz, fiind constient ca in fatza sa se afla o Persoana divina, Balaam a procedat corect, inchinandu-se Fiului lui Dumnezeu.
Cat despre „abureala” de care amintiti, morala crestina ne cere sa avem putin respect unii fatza de altii si sa ne ajutam cu dragoste si rabdare atunci cand cei de langa noi nu inteleg lucrurile asa cum le intelegem noi.
In rest, sa fiti sanatos si Domnul sa va lumineze in intelegerea Scripturii !
Fals!
Ingerii sunt ,,duhuri slujitoare” (inclusiv Mihail) şi soli ai lui Dumnezeu către noi, fiindu-ne de folos în lucrarea mântuirii noastre.
Inchinaciune (plecaciune ) a primit si un inger mai mic in rang ,nu numai capetenia .
„Atunci a deschis Domnul ochii lui Valaam şi acesta a văzut pe îngerul Domnului, care stătea în mijlocul drumului cu sabia ridicată în mână, şi s-a INCHINAT (προσεκύνησεν) şi a căzut cu faţa la pământ.” (Num. 22, 31).
Precum vezi Îngerul Domnului a primit închinare de la Valaam .
Îngerii au primit cinstea cuvenita si de la Lot…
„Cei doi Îngeri au ajuns la Sodoma seara, iar Lot şedea la poarta Sodomei. Şi văzându-I, Lot s-a sculat înaintea Lor şi s-a PLECAT(προσεκύνησεν) cu faţa până LA PAMANT ” (Fac. 19, 1).
Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara; şi Lot şedea la poarta Sodomei. Când i-a văzut Lot, s-a sculat, le-a ieşit înainte, şi s-a plecat până la pământ.
Vezi?
Asa ca lasa abureala ca numai Mihail a primit inchinaciune .
Îngerul Domnului a primit cinstea cuvenita de la Manoe şi femeia lui, care i s-a închinat lui până la pământ….
„Când a început a se înălţa flacăra de la jertfelnic spre cer, îngerul Domnului s-a ridicat cu flacăra de pe jertfelnic. Văzând aceasta, Manoe şi femeia lui au CAZUT cu faţa LA PAMANT. Şi s-a făcut nevăzut îngerul Domnului de Manoe şi de femeia lui. Atunci Manoe a înţeles că acela fusese îngerul Domnului. .”(Judecatori 13,20-21).
Exemplele pot continua.
Arhanghelul e Mihail este arhanghelul Mihail,capetenia ingerilor.Si atat!