Ce spune Biblia despre…adevarata zi de odihna

Ce spune Biblia despre…adevarata zi de odihna

 

Intr-o lume din ce in ce mai agitata, in care rezistenta noastra fizica si psihica este testata pana la limita, avem nevoie de odihna. Cunoscand aceasta nevoie a omului, Creatorul a randuit, inca de la inceputurile existentei omenirii, o zi saptamanala de odihna, in care fiinta umana sa se reculeaga, sa-si evalueze drumul parcurs, sa se orienteze si, mai ales, sa-si improspateze relatiile cu cei din jur si cu Dumnezeu.

Ce spune Biblia despre originea zilei de odihna ?

Ideea ca porunca de a pazi Sabatul zilei a saptea a fost data doar evreilor si ca ea exista doar de la momentul darii Legii pe Sinai este o prejudecata. Biblia ne descopera faptul ca Sabatul ( in l. ebraica sabat = zi de odihna ) a fost dat omului inainte de caderea in pacat si cu mult inainte de nasterea poporului evreu, el fiind un memorial al Creatiunii: Geneza 2, 2-3.

Sa retinem din pasajul biblic citat trei amanunte importante: 1) In ziua a saptea Dumnezeu Si-a sfarsit lucrarea; 2) El a binecuvantat Sabatul; 3) El a sfintit Sabatul ( l-a pus deoparte pentru un scop sfant ). De aici rezulta trei consecinte la fel de importante: 1) Sabatul este universal ( nu a fost dat unui singur om sau popor, ci intregii omeniri ): Isaia 56, 2-7; 2) Sabatul este vesnic. Fiind dat inainte de caderea omului in pacat, cand nu exista moarte, Sabatul este o sarbatoare vesnica pentru toate generatiile de oameni care urmau sa traiasca pe pamant: Evrei 4, 9-11; 3) Sabatul este independent de Planul de Mantuire, urmand sa fie serbat si pe Noul Pamant, dupa incheierea acestuia: Isaia 66, 22-23.

Ce spune Biblia despre scopul Sabatului ?

Ziua de odihna saptamanala ( ziua a saptea, sambata ) a fost data omului cu mai multe scopuri:

1) Ca memorial al Creatiunii. Fiecare zi de Sabat ne reaminteste ca marea varietate a vietii animale si vegetale, impreuna cu tot ce e frumos in natura, reprezinta opera Creatorului: Exod 20, 11; Psalm 11, 4.

2) Ca semn de identificare prin care omul isi recunoaste Creatorul, iar Dumnezeu Isi recunoaste adevaratul Sau popor: Exod 31, 13.17; Ezechiel 20, 12.20.

3) Ca zi de cult si comuniune: Isaia 56, 6-7; 66, 23.

4) Ca simbol al loialitatii fata de Dumnezeu: Exod 16, 4.23.26.29-30.

5) Ca pregustare a odihnei mantuirii: Evrei 4, 9-11.

Ce dovezi ne ofera Biblia ca Sabatul a fost cunoscut inainte de darea Legii pe Sinai ?

1) Marturia Domnului Iisus: Sabatul a fost facut pentru om ( omenire ), nu pentru evrei: Marcu 2, 27-28.

2) Existenta ciclului saptamanal inca de la inceputurile istoriei: Geneza 8, 10-12; 29, 27.

3) Caderea manei in timpul Exodului, inainte de darea Legii pe Sinai: Exod 16.

Ce ne spune Biblia despre pazirea Sabatului in Noul Testament ?

Mantuitorul S-a declarat pe Sine “Domn al Sabatului”: Marcu 2, 28 . El a luat parte la serviciile divine in sinagoga, in Sabat: Luca 4, 16. I-a invatat si i-a vindecat pe oameni in Sabat: Luca 4, 31; Matei 12, 10-13. El a eliberat Sabatul de molozul traditiilor omenesti: Matei 15, 9.13; Ioan 5, 18. A fost preocupat ca urmasii Sai sa pazeasca Sabatul si dupa inaltarea Sa la cer: Matei 24, 20.

Apostolii au continuat sa pazeasca Sabatul dupa inaltarea Mantuitorului la cer : Faptele Apostolilor 13, 14. 44; 16, 13; 17, 2; 18, 4.11. Spre sfarsitul primului secol, scriind cartea Apocalipsei, apostolul Ioan vorbeste de “ziua Domnului” ( Apocalipsa 1, 10 ). Daca Iisus se declara pe Sine “Domn al Sabatului” ( Marcu 2, 28 ), e numai firesc sa intelegem ca “ziua Domnului” la care face referire Ioan este Sabatul, ziua a saptea a saptamanii, nu duminica.

Cand a fost schimbat, prin porunca omeneasca, Sabatul instituit de Creator ?

Istoria consemneaza data oficiala de 7 martie 321 d.Chr., data la care imparatul Constantin cel Mare a dat un edict prin care toti oamenii trebuiau sa se odihneasca in “prea onorata zi a soarelui” ( duminica ). Faptul fusese profetizat cu multe secole inainte: Daniel 7, 25; Faptele apostolilor 20, 29-30.

Ce spune Biblia despre restaurarea Sabatului in ultima perioada a istoriei ?

Biblia prezice o redescoperire si restaurare a adevaratei zile de odihna in ultima parte a istoriei, printr-o biserica chemata la o lucrare speciala: Apocalipsa 14, 6-12. Ai gasit aceasta Biserica ?

Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Ce spune Biblia ..., Ziua de odihna. Salvează legătura permanentă.

5 răspunsuri la Ce spune Biblia despre…adevarata zi de odihna

  1. W.... spune:

    In ce sens poate fi sabatul universal, din moment ce astronautii aflati in spatiu au iesit din contextul pamantean, loc in care apusul si rasaritul Soarelui nu mai pot fi luate in calcul de omul aflat in spatiul cosmic. Ce poate face in acest sens un astronaut, care vrea sa tina Sabatul, sau stiu eu, orice alta sarbatoare cultica, daca se afla in spatiu? Sau, omul nu are voie sa stea acolo prea mult (mai putin de 7 zile)? Ar fi interesant si util, foarte util, daca s-ar discuta despre intrebarile puse anterior pe acest blog.

    • Lori Balogh spune:

      Termenul „universal” nu se refera la Univers, ci la planeta noastra in totalitatea ei.
      Nu stiu daca ne foloseste la ceva sa ne imaginam tot felul de situatii neobisnuite, atata vreme cat ele sunt exceptii. Din miliardele de oameni care traiesc acum pe pamant, cati sunt confruntati cu problema pazirii Sabatului in spatiul cosmic ? Daca as fi totusi pus intr-o asemenea situatie, L-as ruga pe Dumnezeu sa-mi dea o solutie corecta si sunt sigur ca El imi va arata o rezolvare. El tine seama de toate conditiile si imprejurarile in care traieste un om, de aceea judecata Lui este dreapta.

      • W.... spune:

        Bineinteles ca atunci cand vorbim de „universal” in dreptul unui percept sarbatoresc sacru si moral cum este cel discutat aici, daca depinde de ciclitatea saptamanala a zilelor naturale de pe Terra pentru a putea fi identificat, e clar ca vorbim de contextul strict pamanean. Totusi, insist pentru o abordare serioasa pe tema aceasta, caci dincolo de „ruga catre Dumnezeu doar in situatiile derutante”, oamenii au nevoie daca-i cu putinta, si de raspunsuri pragmatice, utile, chiar si dumneavoastra. Exceptiile acelea pot fi copii ai lui Dumnezeu in Hristos – Domnul Sabatului si al Legii, nu conteaza daca sunt imaginari sau nu, se pleaca de la premisa ca „pot fi reali” pt ca evident se poate intampla. E voie sa se intample „exceptiile”, sau nu din pdv principial biblic? Daca „nu”, e de inteles intr-un fel. Dar daca „da”, pai atunci trebuie elaborata baza pentru care raspunsul poate fi „afirmativ”, de fapt ambele cazuri trebuiec fundamentate pe Adevar.. Pana atunci, ramanem la… „habar n-avem” si deci… tacem. Nu mai bine ne rugam Domnului acum, ca sa primim acum lumina necesara, pentru ca atunci, in situatii limita si exceptionale sa fim pregatiti? Doar propun sa fie luat in serios subiectul, in sensul ca, ma gandesc, poate pe viitor veti gasi raspunsuri interesante si obiective care pot fi emise aici. Cunosc persoane care au plecat ( altele care nu indraznesc sa intre) din Biserica dezamagite si care nu mai cred in Hristos, motivul fiind printre altele si dincolo de „vina lor”, chiar dilema aceasta cu privire la Sabat vs astronautul credincios evreu sau adventist (sau orice sabatist al oricarei zile) in spatiul cosmic. Batranii probabil pot inchide ochii cu privire la acest aspect, desi nu-i indicat ( de la ei se asteapta intelepciune), dar tinerii au nevoie de indrumare, de sprijin obiectiv si biblic, de idei consecvente si neparelnice, bazate pe Adevar. Stiu, e greu subiectul, dar nu poate fi imposibil, caci stim despre Dumnezeu ca El este Adevarul, iar crestinul este chemat de El cu putere sa „mute munti” daramite dilema aceasta. Multumesc pentru timpul si rabdarea acordate, la fel si pentru raspuns. Numai bine!

        • Lori Balogh spune:

          De acord cu tot ce ati comentat. Ma gandeam doar la faptul ca situatiile limita in care ar putea ajunge cineva sunt relativ rare si nu cred ca am putea avea niste „retete” concepute in prealabil care sa fie valabile pentru orice fiinta umana. Aici nu ma refer la principiile biblice care sunt de netagaduit, ci la normele lor de aplicare concreta. Departe de mine sa cred ca moralitatea este ca un elastic pe care cineva il poate intinde atat cat vrea. Totusi, viata ne arata ca sunt situatii in care un om poate pacatui facand un anumit lucru, in timp ce altul, facand acelasi lucru nu pacatuieste. Imi vine in minte acum cazul lui David care a refuzat sa bea apa adusa de vitejii lui de la fantana Betleemului. Pentru el, a bea din acea apa, adusa cu pretul sacrificiului suprem, era ceva imoral. Totusi, alti oameni, band din aceeasi fantana, nu se simteau vinovati si nu pacatuiau.
          Aflandu-ma si eu intr-o situatie delicata, cu mult timp in urma, l-am intrebat pe un crestin cu experienta ce sa fac in situatia data. El mi-a dat un raspuns pe care unii l-ar numi evaziv, ca sa nu spun diplomatic: „Lori, ai la indemana Biblia, constiinta si rugaciunea. Foloseste-le !” Pe moment, nu am inteles mare lucru. Insa pe parcursul vietii mi-am dat seama ca omul avea dreptate.
          Ca sa revin la exemplul dat de d-v, o simpla opinie personala: orice astronaut, indiferent de timpul pe care-l petrece in spatiu, are cu sine un calendar pamantean si are o evidenta a scurgerii zilelor saptamanii. Si nu doar a zilelor, ci chiar a orelor… Ar fi interesant de intrebat unul dintre ei cu privire la acest aspect. Ma gandesc ca eu asa as proceda: as tine in continuare evidenta scurgerii timpului, chiar daca ritmul bilogic s-ar schimba. Nu-mi imaginez ca astronautii , odata ajunsi in spatiu, devin total atemporali.

          • W.... spune:

            In lumina ultimelor comentarii ale dvz, nu pot spune altceva decat ca….suntem in acelasi acord la tot ce ati spus si consider ca in acel mod se pune „problema”, daca se doreste sa iasa ceva constructiv.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free