Ce spune Biblia despre…Cele Zece Porunci

Ce spune Biblia despre…Cele Zece Porunci

In cursul istoriei omenirii au fost date o multime de porunci, unele mai bune, altele mai rele. Oricat ar munci o echipa de specialisti la elaborarea unei legi, aceasta va fi, asemenea oricarei legi omenesti, intotdeauna perfectibila. Mereu vor fi aduse amendamente, imbunatatiri, modificari…

Nu la fel stau lucrurile atunci cand vorbim de Legea lui Dumnezeu.

De ce Legea lui Dumnezeu este de neschimbat ?

Biblia ne spune ca , asa cum Dumnezeu este neschimbator ( Maleahi 3, 6; Evrei 13, 8; Iacov 1, 17 ), la fel si Legea Sa este neschimbatoare, vesnica : Psalm 119, 160; Matei 5, 17-19.

Orice lege oglindeste caracterul legiuitorului ei. Prin urmare, Decalogul ( Cele zece porunci ) oglindeste caracterul moral al lui Dumnezeu, Autorul Legii. Astfel, Legea este “sfanta , dreapta si buna” ( Romani 7, 12 ); ea este adevarul ( Psalm 119, 142 ), ea este iubire ( Matei 22, 37-40; 1 Timotei 1, 5 ); este desavarsita ( Psalm 189,7 ); este vesnica si neschimbatoare ( Psalm 119, 160 ), la fel cum este si Autorul ei. Din aceste motive Decalogul reprezinta o adevarata constitutie a intregii omeniri, valabila pe toate continentele, in toate culturile si in toate epocile istorice.

De cand exista Cele Zece Porunci ?

Biblia ne spune ca , in forma scrisa, Cele Zece Porunci  au fost date poporului evreu pe Muntele Sinai, la putin timp dupa iesirea lui din Egipt: Exodul 20, 1-17; 24, 12.

Cu toate acestea, Biblia ne ofera suficiente dovezi ca Cele Zece Porunci erau cunoscute de oamenii care au trait inainte de darea Legii pe Sinai:

1) Oamenii au avut intotdeauna notiunea de “pacat”, ceea ce presupune ca ei aveau cunostinta de Legea Morala: Geneza 4,7; 18,20; 20, 9; 39, 9.

2) Oamenii care au trait inainte de Sinai aveau notiunea de “neprihanire”, ceea ce dovedeste ca aveau un standard moral dupa care apreciau caracterul unui om: Geneza 6, 9; 15, 6.

3) Oamenii aveau notiunile de “rau” si “rautate”: Geneza 6, 5; 18, 25.

4) Existau si inainte de darea Legii pe Sinai notiunile de “porunca”, “oranduire” si “lege”: Geneza 26, 5; Exod 16, 4.

De asemenea, oamenii care au trait inainte de Sinai aveau notiunile de “judecata” ( Geneza 18, 25 ), de “pedeapsa”, de “bine” si “rau” etc. Daca ei nu ar fi avut cunostinta de Cele Zece Porunci, transmise din generatie in generatie pe cale orala, aceste notiuni nu ar fi existat, iar Dumnezeu nu ar fi avut un standard moral dupa care sa ii judece.

Care este continutul Celor Zece Porunci ?

Primele patru porunci se refera la relatia dintre om si Dumnezeu, in timp ce ultimele sase porunci reglementeaza relatiile dintre oameni. La baza lor se afla respectul fata de Numele lui Dumnezeu si fata de tot ce e legat de El, fata de viata, proprietate, adevar si semeni, respect care izvoraste din dragoste.

Ce dovezi ne ofera Biblia ca Cele Zece Porunci nu au fost desfiintate in Noul Testament ?

1) Marturia lui Iisus: discutia cu tanarul bogat ( Matei 19, 17-19 ), avertismentul lui Iisus ( Matei 7, 21-23 ), declaratia lui Iisus cu privire la Lege ( Matei 5, 17-19 ), incidentul cu datina batranilor ( Matei 15, 3. 6. 9 ), discutia cu femeia prinsa in adulter ( Ioan 8, 11 ), predica de pe munte ( Matei 5, 21.27 ), cuvintele de ramas bun spuse ucenicilor inainte de rastignire ( Ioan 14, 15; 15, 10 ).

2) Marturia apostolilor: Faptele Apostolilor 5, 29; Romani 3, 31; 7, 12; 8, 4; Iacov 1, 25; 2, 8-12.

3) Marturia Apocalipsei despre Biserica lui Christos din timpul sfarsitului: Apocaliopsa 14, 12.

Ce pozitie are Biserica Adventista fata de Cele Zece Porunci ?

“Adventistii de Ziua a Saptea cred ca marile principii ale Legii lui Dumnezeu sunt cuprinse in Cele Zece Porunci si exemplificate in viata Domnului Iisus. Ele exprima iubirea, voia si hotararile lui Dumnezeu cu privire la comportarea si relatiile omului si sunt obligatorii pentru toti oamenii din toate timpurile. Aceste precepte constituie baza legamantului lui Dumnezeu cu poporul Sau si etalonul dupa care se desfasoara judecata lui Dumnezeu…” Puncte fundamentale, nr. 18

Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Ce spune Biblia .... Salvează legătura permanentă.

4 răspunsuri la Ce spune Biblia despre…Cele Zece Porunci

  1. Ana spune:

    Ziua de închinare săptămânală este ziua a saptea din săptămâna biblică. Săptămâna biblică nu are absolut nimic cu săptămâna păgână. Zilele biblice ale săptămânii creațiunii, și pe timpul lui Moise, apoi Hristos, au fost ziua întâi, a doua…a șasea=ziua pregătirii , și a șaptea. Nu purtau nume de zei și nu erau stabilite de calendarul păgân roman, solar. Era cu totul alt calendar, era calendar lunar-solar corectat cu recolta de orz. Acest calendar are suport biblic. Este proiectat pe cer din ziua a 4-a a creațiunii, ca în Gen 1,14. În calendarul ceresc, ziua Lunii Noi dă „startul” la prima săptămână, la lună și la an. La Dumnezeu este ordine desăvârșită. Zilele stau în săptămâni, săptămânile stau în luni și lunile în ani, anii în ani sabatici și jubiliari chiar în mileniu.( nu ca în calendarul roman actual unde anul nou începe uneori la mijlocul săptămânii, și luna astronomică s-a terminat dar calendarul mai are 5-6 zile).
    Anul lunar era cu 10-11 zile mai scurt ca anul solar și atunci la începutul anului (pe calendarul lunar-solar) se verifica recolta de orz. Dacă era în pârgă se începea anul, dacă nu, se mai adăuga o lună ( asta cădea la aproape 3 ani) ceea ce făcea să se regleze anul lunar la anul solar. Așa se face că lunile din calendarul cerului nu fug dintr-un sezon în altul. Și se știe este și sărbătoarea snopului de legănat legată de Paște. Prin sărbători Dumnezeu ne-a pus un fel de ceas divin. Sabatul Domnului este ziua a șaptea, nu sîmbăta, nici duminica, și cade pe fazele lunare. Totdeauna prima zi din lună este Ziua Lunii Noi ( nu face parte din săptămână), dar e zi de închinare, vezi Isaia 66,23 iar pe fazele lunii astronomice cad sabatele astfel: (am văzut1=Luna Nouă ) pe ziua a-8 = prima fază lunară=primul pătrar = , apoi în 15 luna plină= , în 22 ultimul pătrar = , și în 29 faza întunecată=.
    Nu credeți? Mergeți în Exod cap 16 și vedeți cum a căzut mana, era 15 =sabat= luna plină când Moise a zis mâine cade pâine din cer, apoi în ziua a șasea mana a căzut dublu=ziua pregătirii=ziua 21 , iar în 22=ziua a șaptea= sabatul= ultimul pătrar, Deci luna astronomică are, ziua 1=Luna nouă, apoi ziua de 8,15,22,29 sabate. Zilele de sabat cad în biblie în aceleași date din lună, sunt fixe. Dumnezeu ne spune „să ne aducem aminte, de ziua de odihnă”. Dacă vezi fazele lunare și le urmărești îți amintești dar dacă vezi doar zilele solare, ce să-ți amintești că sunt la fel, toate, dar dacă te uiți și la lună, ai ce vedea.
    Și adventiștii AZS, ar trebui să o știe mai bine decât ceilalți că biserica AZS s-a fondat pe un eveniment istoric calculat pe calendar lunar-solar. Mileriții au calculat pe calendar lunar-solar ziua ispășirii din 22 oct 1844. De ce nu au mers mai departe? Doar ei știu foarte bine că ziua biblică începe la apusul soarelui și că anul nou nu începe iarna. Dar mai mult ar trebui să știe cei ce țin și sărbătorile, că ei se iau după calendarul lunar ca să știe când cade sărbătoarea dar nu se gândesc că nu sunt două calendare cerești. Data de 15 a luni nisan este lună nouă și este și sabat, și este sabat mare ( Ioan 19,31) pentrucă se suprapune și prima zi a Azimilor. La fel este sabat mare ziua a 15-a a lunii a 7-a mozaice, că se suprapune sabatul săptămânal cu prima zi din Sărbătoarea Corturilor.
    Deci dragi creștini, haideți la Biblie și la adevăr!!! În curând, noul calendar mondial ne aruncă în luptă. Fii pregătit!!
    Dumnezeu, Yahshua, este Creatorul și ceasornicul Lui este pe cer. Dumnezeu să vă binecuvânteze”

    • Lori Balogh spune:

      Multumesc pentru comentarii si apreciez vastele d-v cunostinte.

      Cred insa ca in lumea crestina se face o confuzie intre sabatul zilei a saptea din saptamana si sabatele ceremoniale iudaice.

      In Vechiul Testament, sub numele de “sabat” apar mai multe zile care, pentru evrei, erau zile de odihna si sarbatoare. Evrei aveau, in sistemul legii ceremoniale, mai multe zile de sabat, care difereau de sabatele zilei a saptea. Aceaste sabate ceremoniale nu cadeau in aceeasi zi, ci diferit. In Leviticul cap. 23 gasim aceste sabate ceremoniale : prima si a saptea zi in timpul Pastelui ( Levitic 23, 7-8 ), prima zi din luna a saptea ( Levitic 23, 24 ), ziua a zecea a lunii a saptea ( “Ziua ispasirii” – Levitc 23, 27.32 ) etc.

      Acestea erau sarbatori specifice poporului evreu si Insusi Dumnezeu le numeste “sabatele voastre”. Spre deosebire de aceste sabate ale poporului evreu, existau si “sabatele Domnului” ( Levitic 23, 3.38 ), adica Sabatul zilei a saptea. Deoarece legea veche ( a ceremoniilor, a jertfelor, a vechiului sanctuar ) si-a incheiat misiunea odata cu jertfa Mielului lui Dumnezeu, toate aceste sabate si sarbatori iudaice si-au incheiat si ele misiunea. Nu acelasi lucru s-a intamplat cu porunca Sabatului care a existat de la Creatiune ca memorial vesnic al puterii creatoare a lui Dumnezeu.

  2. Ana spune:

    Și eu apreciez efortul vostru dar nu uitați că Dumnezeu nu are două calendare. În Leviticul Levitic 23:1 „ Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:2 „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Iată sărbătorile Domnului pe care le veţi vesti ca adunări sfinte, iată sărbătorile Mele:3 Şase zile să lucraţi; dar ziua a şaptea este Sabatul, ziua de odihnă, cu o adunare Sfântă”…. voastre.4 Iată sărbătorile Domnului, cu adunări sfinte pe care le veţi vesti la vremurile lor hotărâte.” începe cu sărbătorile și primul este sabatul săptămânal.
    Lev. 23:3 (Sabatul săptămânal este primul pe listă)
    Lev. 23:4-44 (Sabate şi adunări de sezon)
    Isaia 1:13 Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!14 Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.
    Săptămânal: sabate
    Lunare: zilele de Lună Nouă
    De sezon: sărbători, sărbători solemne, convocări anuale
    După ce Israel şi Iuda au avut timp,secole, și nu au reuşit să se supună cerinţelor Vechiului Legământ, Dumnezeu a declarat că El era „obosit” de toate „adunările lor”,inclusiv zilele de Sabat săptămânal (Isaia 1:13-14). Această mustrare puternică ar fi greu de crezut în cazul în care Sabatul săptămânal a fost „moral” şi în cazul în care zilele de Sabat, altele, cele anuale și lunare, sezoniere au fost doar ritualuri.
    • 1 Chron.23: 31 „… în zilele de odihnă, în lunile noi, şi de sărbători …”
    • 2 Chron.2: 4 „… în zilele de Sabat, şi lunile noi, şi în sărbătorile solemne”
    • 2 Chron.8: 13 … pe zi de Sabat, şi pe lunile noi, şi în sărbătorile solemne …
    • 2 Cron. 31:3 … pentru zilele de odihnă, şi pentru lunile noi, şi pentru sărbători
    • Neemia. 10:33 … din zilele de Sabat, de lună nouă, pentru sărbători …
    • Ezechiel. 05:17 … În sărbătorile, şi în lunile noi, şi în zilele de odihnă …
    • Osea 02:11 … zilele ei de sărbătoare, lunile ei de noi, zilele de odihnă şi ei, şi ei toate sărbătorile solemne ..
    Aceste texte din Levitic, Neemia, Isaia, Osea şi Cronici pune în mod clar toate zilele de odihnă (cel puţin) la acelaşi nivel de importanţă. Toate zilele de Sabat au fost în centrul Israelului: săptămânal ziua a șaptea, lunar ziua Lunii Noi, sezon şi cicluri anuale sărbătorile anuale. Este imposibil de a rupe legătura (cum face AZŞ ), între sabatele săptămânale şi a celorlalte sabate non-săptămânale. Orice abatere de a Sabate a fost un păcat! Toate Sabatele au fost importante şi la fel de condamnat atunci când Israelul a păcătuit.
    Dumnezeu a poruncit Israelului să se oprească din a aduce jertfe. Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!14 Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi. Isaia 1:13,14). Ca pedeapsa pentru pacatul, bucuria lui a încetat, chiar şi în Sabatul zilei a şaptea.
    Osea 2:11 „ Voi face să înceteze toată bucuria ei, sărbătorile ei, lunile ei cele noi, Sabatele ei şi toate zilele ei deosebite.”
    • Coloseni 2:14 A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruceColoseni 2:15 A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.16 Nimeni, deci, să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat,17 care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos.
    • Evrei 10:1 În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe, care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie.
    Notă: zapisul cu poruncile cuprind și porunca a patra iar jertfe se aduceau și în sabatul săptămânal. Dacă nu sunt valabile celelalte sabate atunci nici sabatul zilei a șaptea nu este important.
    • Galateni 4:9 Dar acum, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu sau mai bine zis, după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai întoarceţi iarăşi la acele învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou?10 Voi păziţi zile, luni, vremuri şi ani.11 Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi.”
    • Săptămânale: zile de Sabat
    • Lunare: lunile noi
    • Sezonier, anuale, sărbători anuale
    • Ani: sabatici, jubiliari
    • Col. 2:16 „ o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat”
    • Gal. 4:9-10 „ zile, luni, vremuri şi ani.”
    • Lev. 23, 25 23:1-2, 23:1, 4-44; 25:2-7, 8-17
    • Când comparăm Coloseni 2:16 şi Galateni 4:9-10 cu cele nouă seturi de texte din Vechiului Legământ discutate anterior, este clar că (1) Pavel face referire la unitatea acestor texte şi (2), că a şaptea zi, Sabatul a fost inclus printre acele zile sfinte care au fost aruncate înapoi, împreună cu toate celelalte zile sfinte ale Legii mozaice. Dar aici e vorba de învățăturile începătoare, slabe adică păgâne, nicidecum cele biblice. Învățăturile din Scriptură nu sunt sărăcăcioase și nici sărbătorile Domnului, pe când sărbătorile păgâne erau o scârbă în fața lui Dumnezeu.

    Și stimați prieteni cu ziua de odihnă nu este de glumit. Chiar contează pe ce calendar o ții. Iată la ce aberație ajungi pe calenarul gregorian actual. Se spune că episodul cu mana arată ziua se sabat adevărat. Eu vă spun că da, cu condiția dacă e calculat pe calendar lunar-solar, unde sabatul cade pe data de 8,15,22,și 29 a lunii lunare astronomice.
    Iată de ce pe calendarul actual nu se poate calcula sabatul din episodul cu mana: Calendar valabil doar la 4 ani, după episodul cu mana pe actualul calendar: Exod 16,1,7
    Exodul 16:1 ..au ajuns în pustia Sin, care este între Elim şi Sinai, în a cincisprezecea zi a lunii a doua după ieşirea lor din ţara Egiptului
    Exodul 16:7 Şi mâine dimineaţă veţi vedea slava Domnului; pentru că v-a auzit cârtirile împotriva Domnului
    Concluzia logică, mana pune săptămîna din 6 zile lucrătoare din care în ziua a șasea cade mană dublu și ziua a șaptea nu cade mana, între 16-22 ale lunii, cu ziua a 22-a sabat, deci și 15 sabat. Aici se vorbește despre ziua pregătirii.
    Deci era luna a doua ziua a 15 și era sabat că mana cade după aceea începând din 16. Acest lucru pune următoarele sabate pe data de 22 și 29 luna a doua. Acum după câte știu eu luna a doua din calendarul gregorian actual are 29 de zile la 4 ani. Să fi dat Dumnezeu un calendar valabil doar la 4 ani???
    Răspunsul îl găsim în citatele:
    „În antichitate ani nu începe în mijlocul iernii, aşa cum este acum, dar de la prima zi de Lună Nouă după echinocţiul de primăvară. Prin urmare, perioada de 2300 de zile a fost începută într-un an socotit de modul străvechi, a fost considerat necesar pentru respectarea ceastei metode la finalul ei. Astfel, 1843 a fost considerat că se termină în primăvară, şi nu în iarnă „. Tragedia veacurilor, ediţia 1888, p. 681.
    În Hristos, Lumina lumii. ?? „timpul Paştelui corespundea aproape de martie sau începutul lui aprilie, şi toată ţara a fost strălucitoare cu flori, şi bucuros cu cântec de păsări?” Dorinţa veacurilor p. 76 .
    Deci nu este loc de speculații. Actualul calendar nu este cel de pe vremea lui Moise sau a Mântuitorului.
    Cu stima Ana.

    • Lori Balogh spune:

      Stimata d-na Ana,

      Apreciez cunostintele d-v in domeniu. Totusi, cred ca faceti unele confuzii. Mi-ar trebui mult timp si mult spatiu sa va raspund punctual la cele comentate de d-v, insa ma voi rezuma doar la cateva idei telegrafice.

      Ati citat textul din Isaia 1, 13: „Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!14 Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi” ca un argument in sustinerea ideii ca Dumnezeu ar fi desfiintat Sabatul saptamanal alaturi de sabatele rituale.

      Spritul textului este insa cu totul altul, cheia fiind afirmatia Domnului: „Nu pot sa vad nelegiuirea unita cu sarbatoarea! ( vers, 13 up. ). Ceea ce condamna Dumnezeu aici este duplicitatea omului pacatos care vrea sa slujeasca la doi stapani: si pacatului si lui Dumnezeu, nicidecum Sabatul saptamanal. O asemenea atitudine este o scarba inaintea lui Dumnezeu. De aici nu rezulta ca Sabatul a fost desfiintat.

      Ca sa intelegem mai bine sensul cuvintelor Domnului, va rog sa cititi Proverbe 28, 9: „Daca cineva isi intoarce urechea ca sa n-asculte Legea chiar si rugaciunea lui este o scarba”. Daca am interpreta textul acesta dupa modelul celui din Isaia, am ajunge la o aberatie: ca nu mai trebuie sa ne rugam, deoarece rugaciunea este o scarba inaintea lui Dumnezeu. Dar este evident ca nu acesta este mesajul textului.

      Ma intreb de ce crestinii nu fac deosebirea intre Legea Celor Zece Porunci, scrisa de Insusi Dumnezeu pe table de piatra si asezata in chivotul legamantului ( Lege din care faca perat si Sabatul saptamanal ) si Legea lui Moise, scrisa de el intr-o carte asezata langa chivot ( Deuteronom 31, 24-26 ). Chiar aceste detalii sunt suficiente sa ne dovedeasca diferenta dintre cele doua legi.

      Ati citat Coloseni 2,14 ca argument in favoarea desfiintarii Legii. Dar oare ce ce trebuie sa intelegem prin „zapisul cu poruncile Lui care statea impotriva noastra „? Din cate am studiat din Cuvantul lui Dumnezeu, niciodata Legea morala nu a fost numita „zapis” care statea impotriva omului. Dimpotriva, Deuteronom 31, 24-26 ne ajuta sa identificam „zapisul” ca fiind nu Legea morala, ci Legea lui Moise, singura despre care sta scris ca este impotriva noastra.

      Ar fi multe altele de comentat, insa timpul nu-mi permite.
      Cu stima, Lori

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free