Iadul – mit sau realitate ?

Iadul – mit sau realitate ?

 

 

Flacari vesnice, chinuri si groaza

Iadul – cel mai infricosator loc din Univers ! Milioane de oameni se ingrozesc la gandul existentei lui, dar mai ales la posibilitatea ca ei insisi sa ajunga in chinurile vesnice pe care le “promite” acest loc teribil.

Daca suntem cinstiti cu noi insine, unora dintre noi chiar ne convine sa existe un asemenea loc de tortura vesnica. Bineinteles, cand ne gandim la altii, nu la noi insine ! Recent, un criminal in serie a fost executat dupa ce i s-a comunicat sentinta capitala. Dupa executie, unul din parintii numeroaselor victime , intrebat de un reporter ce crede despre soarta criminalului, a raspuns cu o figura cat se poate de serioasa: “ Criminalul arde acum in iad “.

Dorinta de a se face dreptate prin pedepsirea exemplara a oamenilor rai si setea de razbunare a victimelor acestora poate fi justificata.  Dar este oare suficient acest argument pentru ca iadul sa devina, dintr-o fictiune, o realitate ?

Pe fatada de vest a Manastirii Voronet, considerata “Capela Sixtina a Orientului”, se afla renumita fresca exterioara infatisand judecata de apoi. In partea de sus a frescei este reprezentat Dumnezeu Tatal. Mai jos, in al doilea registru, e infatisat Dumnezeu Fiul, flancat de Maria, Ioan Botezatorul si cei 12 apostoli. Urmeaza al treilea registru, infatisandu-L pe Duhul Sfant in chip de porumbel. In final, in cel de-al patrulea registru, apare cumpana ce cantareste faptele bune si pe cele rele, lupta dintre ingeri si demoni pentru suflete, precum si raiul si iadul.

De remarcat este faptul ca, in renumita fresca, iadul isi are obarsia intr-un rau de foc ce porneste de la picioarele Mantuitorului, asemenea unui “cordon ombilical” care il leaga pe Iisus de locul torturilor vesnice. Interpretarea care se da acestui rau de foc izvorat chiar de la picioarele Mantuitorului este legata de lumina dumnezeiasca ce formeaza de fapt focul iadului.

Fresce asemanatoare se pot vedea si la alte locasuri bisericesti. La Manastirea Sucevita, pe latura de nord, exista o fresca ce reprezinta  raiul ( in dreapta ) cu cetele lui de ingeri, iar in stanga iadul, cu nefericitii care sunt chinuiti vesnic in vapaile lui. Uneori picturile reprezentand iadul infatiseaza animale sau pesti care ii inghit pe oameni, alteori sunt zugraviti demoni cu copite, coarne si cozi care ii prajesc cu ajutorul unor furci inspaimantatoare pe nefericitii ajunsi acolo. In pridvorul uneia din bisericile din Bucuresti se afla o fresca a infricosatei judecati, in care , in flacarile iadului este reprezentat un episcop cu mainile la ochi, neputand suporta lumina dumnezeiasca. ( 1 )

Astfel de imagini, considerate ca avand un rol educativ-religios pentru laicii care nu sunt initiati in studiul Scripturii, pot impresiona o anumita categorie de oameni. Sunt insa ele suficiente  pentru a dovedi ca iadul este o realitate ?

Oare cati oameni Ii slujesc lui Dumnezeu doar de teama de a nu fi pedepsiti vesnic intr-un iad necrutator ? Si, oare cati oameni nu s-au departat de Dumnezeu, revoltati din cauza  cruzimii fara margini pe care o presupune existenta iadului ?

Unul dintre cei mai cunoscuti si vehementi atei americani a fost Robert Ingersoll. Acesta obisnuia sa strabata marile orase americane, tinand cuvantari impotriva lui Dumnezeu si a credintei crestine. Avea o predilectie pentru textele biblice care vorbesc despre judecata divina pe care le rastalmacea dupa bunul sau plac.

In timpul unei astfel de adunari, Ingersoll si-a scos ceasul de aur din buzunar si l-a pus pe masa spunand: “Il blestem si Il hulesc pe Dumnezeu, apoi Ii dau cinci minute sa ma loveasca, sa ma trasneasca.” Dupa ce a rostit cele mai cumplite si mai murdare blesteme, a tacut, asteptand cele cinci minute. Timpul trecand fara sa se intample nimic, Ingersoll si-a luat ceasul de pe masa , spunand: ”Vedeti ca nu exista Dumnezeu, caci daca ar fi existat, m-ar fi lovit mortal.”

Stiti cum a ajuns Robert Ingersoll ateu ? Nascut in New York in familia unui pastor american, el a trebuit sa auda de zeci si sute de ori amenintarea tatalui sau ori de cate ori facea ceva rau:” Robert, daca mai faci aceste pacate, Dumnezeul Cel Atotputernic te va duce in iad si vei arde in vecii vecilor.”

Saturat de un astfel de tratament din partea tatalui si de amenintarea cu focul cel vesnic al iadului, intr-o buna zi Robert i-a spus tatalui sau: “Tata, daca astfel este Dumnezeul pe care Il servesti, eu nu vreau sa am nimic de-a face cu El.” Apoi, manios, s-a ridicat si a parasit pentru totdeauna casa parinteasca, devenind unul dintre cei mai renumiti si vehementi atei americani.

Doar in ziua judecatii finale, cand se va trage linie si vor fi scoase la lumina multe lucruri care astazi sunt taine, se va sti cat de mult rau a facut invatatura despre un iad vesnic omenirii, dar si imaginii lui Dumnezeu.

Dumnezeu si iadul

Perspectiva existentei unui loc in care oamenii sunt chinuiti vesnic pentru pacate savarsite intr-o viata atat de scurta naste o multime de intrebari justificate.

O prima categorie de intrebari se refera la caracterul lui Dumnezeu, vazut prin prisma existentei iadului.

Biblia ne descopera , in mod deosebit in Noul Testament, un Dumnezeu al iubirii care, pentru a ne salva din prapastia adanca a pacatului si a mortii, a fost dispus sa dea ce a avut mai scump in acest Univers: viata Fiului sau ca Jertfa.

“Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea ca a dat pe singurul Lui fiu , pentru ca orice crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” ( Ioan 3, 16 )

Este compatibila dragostea infinita a lui Dumnezeu cu existenta unui iad vesnic, in care oamenii sunt chinuiti etern pentru pacate pe care le-au savarsit in scurta lor viata ?

Imaginea cea mai frecventa in legatura cu iadul este aceea in care oamenii sunt “prajiti” la infinit, fara sa fie consumati. Ce fel de Dumnezeu poate fi acela care ar privi o vesnicie intreaga scenele de groaza oferite de suferintele creaturilor Sale aflate in iad ?

Activistii drepturilor omului se ridica cu fermitate impotriva torturii, chiar daca ea este temporara. Ce parere aveti de o tortura permanenta, eterna ? Din acest punct de vedere, iadul nu ar fi altceva decat o camera de tortura vesnica. Cum s-ar impaca ideea de iubire infinita cu cea de cruzime extrema in dreptul lui Dumnezeu ?

Mai mult decat atat, cand are loc actul de justitie in instantele pamantesti, se incearca sa se gaseasca o pedeapsa corespunzatoare pentru o anumita fapta rea. Un hot care a furat o gaina nu va primi nici inchisoare pe viata, nici pedeapsa capitala. Pedeapsa va fi proportionala cu gravitatea faptei comise. Oare justitia divina nu va tine cont de acest principiu al proportionalitatii pedepsei in functie de gravitatea faptelor rele ? Desigur ! Biblia ne asigura ca la judecata se va tine cont de o multime de factori:

– Oamenii vor fi judecati dupa faptele lor  ( pacate comise – vezi Ezechiel 7,3 )

– Oamenii vor fi judecati  dupa caile lor ( intentii, planuri, ganduri, aspiratii, tendinte – vezi Ezechiel 18, 30 )

– Oamenii vor fi judecati dupa “greutatea vinei” lor ( gradul de vinovatie – vezi Deuteronom 25, 2 up )

– Oamenii vor fi judecati dupa umbletele lor ( mod de viata, obiceiuri – vezi Ezechiel 33,20 )

– Oamenii vor fi judecati dupa cuvintele lor ( vezi Matei 12, 36-37 )

– Oamenii vor fi judecati dupa neglijentele si omisiunile lor ( pacatul prin omisiune – vezi Iacov 4, 17 )

– Oamenii vor fi judecati dupa puterea lor ( posibilitati, inzestrari, privilegii – vezi Ezechiel 24, 14 )

Toate aceste criterii ( si multe altele care nu sunt amintite aici !) de care Dumnezeu va tine cont ne dau asigurarea ca judecata va fi dreapta, iar pedeapsa celor nelegiuiti va fi proportionala cu gravitatea pacatelor savarsite.

Insusi Mantuitorul ne garanteaza ca pedeapsa va fi diferita in functie de constientizarea unui rau facut :

“ Robul acela care a stiut voia stapanului sau si nu s-a pregatit deloc si n-a lucrat dupa voia lui, va fi lovit cu multe lovituri. Dar cine n-a stiut-o si a facut lucruri vrednice de lovituri, va fi batut cu putine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult. Si cui i s-a incredintat mult i se va cere mai mult.” ( Luca 12, 47-48 )

“Loviturile “ vor fi mai multe sau mai putine, dar vor fi finite . Nu vor fi vesnice ! Daca Biblia ne asigura ca va fi o judecata dreapta,  ca pedeapsa celor rai va fi proportionala cu gravitatea faptelor, ca Dumnezeu este un Dumnezeu drept , dar in acelasi timp milos, indurator, iubitor si sensibil la suferinta umana ( vezi Exod 34, 6-7; Osea 11, 8; Marcu 6, 34 ), de unde a aparut in doctrinele bisericilor crestine invatatura despre un loc al cruzimii si terorii vesnice ?

Daca iadul ar fi o realitate, ati mai avea incredere in Dumnezeu ? Ati mai fi siguri ca El este iubire, ca este milos si indurator, asa cum Il prezinta cuvantul Scripturii ? Ati putea trai o vesnicie alaturi de El, privind la suferintele vesnice si inimaginabile ale celor cunoscuti ?

Sunt perfect convins ca invatatura despre iad a aruncat milioane de oameni , fie in bratele scepticismului si ateismului, fie i-a legat de Dumnezeu si biserica printr-un „cordon ombilical” al groazei. Cat de indurerat trebuie sa fie Tatal ceresc , Cel care „atat de mult a iubit lumea ca a dat pe singurul Lui Fiu…” ( Ioan 3, 16 ), cand se vede atat de gresit inteles de milioane de oameni pe care-i iubeste si pe care doreste sa-i vada mantuiti!

“Cuget, deci exist”

A doua categorie de intrebari pe care le ridica invatatura despre un iad vesnic sunt de natura rationala si de bun simt:

1 ) Biblia vorbeste despre Noul Pamant pe care il vor locui cei neprihaniti ca despre o noua Creatie in care „nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut.” ( Apocalipsa 21, 4 up. )

Va puteti imagina o viata eterna traita in deplina bucurie si fericire, stiind ca undeva in Univers unii din cunoscuti, prieteni, rude, parinti sau poate chiar copii sufera vesnic chinuri de nedescris ? Revenirea lui Christos va produce despartiri inevitabile. Insusi Mantuitorul ne avertizeaza asupra acestui lucru:

„ In noaptea aceea, doi insi vor fi in acelasi pat: unul va fi luat si altul va fi lasat. Doua femei vor macina impreuna: una va fi luata si alta va fi lasata. Doi barbati vor fi la camp; unul va fi luat si altul va fi lasat.” ( Luca 17, 34-36 )

Da, vor fi despartiri vesnice poate intre soti, intre prieteni, intre parinti si copii…Despartiri care vor produce lacrimi si durere… Dumnezeu le promite insa celor mantuiti mangaiere si ajutorul Sau pentru ca ei sa uite durerea acestor despartiri:

„El va sterge orice lacrima din ochii lor si moartea nu va mai fi…” (Apocalipsa 21, 4 pp. )

Dar ce s-ar intampla daca cei mantuiti ar sti ca undeva in Univers exista o „camera de tortura” vesnica, in care cei dragi lor trebuie sa sufere, fara sa cunoasca niciodata eliberarea adusa prin moarte ? Cu siguranta ca, in asemenea conditii, Paradisul nu ar mai fi Paradis, fericirea celor mantuiti s-ar transforma in durere si bucuria lor s-ar transforma in lacrimi. Cine ar mai dori un astfel de Paradis in care trebuie sa fii un martor vesnic al suferintelor de nedescris ale semenilor tai ?

2) Invatatura despre existenta unui iad vesnic ridica si o alta nedumerire. Biblia ne relateaza despre prima crima savarsita in istoria omenirii: cea a lui Cain impotriva fratelui sau Abel ( vezi Geneza 4, 1-16 ). Conform invataturii populare despre iad, Cain ar trebui  sa sufere in focul vesnic deja de cateva mii de ani. Si doar pentru o singura crima !

Acum sa ne gandim ca secolul al XX-lea a cunoscut cativa dintre cei mai mari dictatori din istorie, raspunzatori de moartea a milioane de oameni nevinovati. Hitler, Stalin si Pol Pot sunt numai cativa dintre ei. Conform aceleiasi invataturi, si acestia ar trebui sa sufere in iad. Nu vi se pare nedrept ca un om care a ucis o singura data ( ex. Cain ) sa sufere aceleasi chinuri vesnice ca si unul care a ucis milioane ?

Mai mult decat atat, in cazul ca ar exista un iad vesnic, aceasta ar insemna ca acesti criminali notorii vor suferi cu cateva mii de ani mai putin decat Cain, care a ucis doar o singura data , dar care a avut nesansa sa traisca cu cateva mii de ani inainte. Vi se pare drept acest lucru ?

Categoric, nu ! Invatatura despre existenta unui iad vesnic rastoarna orice idee despre dreptate, lovind in final in caracterul si reputatia lui Dumnezeu. Caci cine altul decat El ar fi raspunzator fata de toate cruzimile si nedreptatile pe care le presupune existenta iadului ?

3 ) Pe ultima ei pagina, Biblia reproduce una din cele mai pretioase promisiuni ale Mantuitorului:  „Iata, Eu vin curand si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui.” ( Apocalipsa 22, 12 )

Mantuitorul ne asigura ca doar la revenirea Sa va fi data rasplata: fie viata vesnica celor neprihaniti, fie moartea vesnica celor nelegiuiti. Cum se impaca aceasta promisiune a lui Iisus cu invatatura ca acum exista un loc in care pacatosii isi primesc deja pedeapsa ?

In orice guvernare democratica de pe pamant, intai are loc judecata unui om suspectat de a fi vinovat si de abia apoi i se da pedeapsa cuvenita. De ce in cazul guvernarii lui Dumnezeu, despre care Biblia afirma ca e dreapta ( Apocalipsa 15, 3; Psalmul 145, 17; Psalmul 89, 14 ), lucrurile ar fi inversate ? Oare Dumnezeu intai ii pedepseste pe nelegiuiti un timp ( uneori mii de ani ) , pentru ca abia la urma sa fie judecati ? La ce mai foloseste o judecata finala, daca pedeapsa este deja in curs ? Daca se stabileste la moarte care va fi pedeapsa pentru un suflet, ce mai poate schimba judecata de apoi ? Nu vedeti cat de irationala este invatatura despre existenta unui iad vesnic ? Cine are interesul ca sa-l denigreze in asa masura pe Dumnezeu, patandu-I Numele si renumele ?

Un singur raspuns : cel care de la inceput s-a dovedit a fi „tatal minciunii”-Diavolul ( Ioan 8, 44 )

4 ) Mantuitorul a rostit o serie de parabole in care vorbeste despre o judecata finala , urmata de pedeapsa celor nelegiuiti. Pilda neghinei este una dintre ele ( Matei 13, 24-30; 36-43 ). In ea , Domnul vorbeste despre „sfarsitul veacului” cand, in urma judecatii, cei nelegiuiti vor fi aruncati in „cuptorul aprins” , iar cei neprihaniti vor fi adunati in granarele cerului. Arderea neghinei la seceris simbolizeaza pedepsirea celor rai la sfarsitul timpului. Sa observam ca Domnul vorbeste despre o pedeapsa limitata in timp, nu de o pedeapsa continua, eterna ( neghina nu arde vesnic, ci arde pana se consuma ! ).

Intr-o alta pilda, cea  a navodului ( Matei 13, 47-50 ), Mantuitorul intareste aceeasi idee: la „sfarsitul veacului”, „pestii cei rai” vor fi despartiti de „pestii cei buni” si vor fi aruncati in „cuptorul aprins”. Din nou e vorba despre o pedeapsa primita de cei nelegiuiti dupa judecata finala, pedeapsa care, de asemenea , va fi limitata in timp ( „pestii cei rai” vor arde doar pana se vor consuma ! ).

Cum se impaca invatatura Mantuitorului din aceste parabole cu invatatura atat de populara ( dar nebiblica ! ) despre existenta unui iad vesnic, in care sufletele sunt chinuite chiar de pe acum, inainte de judecata finala ?

5 ) Cartea Apocalipsei vorbeste despre „iazul de foc” care este „moartea a doua” ( Apocalipsa 20, 14 ). Cu totii stim ca moartea e sfarsitul vietii; ea este un punct, un final…  Nicidecum ea nu poate insemna viata vesnica asa cum presupune invatatura despre un iad vesnic.

Daca iadul ar fi vesnic, cei care ar suferi chinurile lui nu ar muri, ci ar trai vesnic. In cazul acesta, Biblia ar trebui sa-si corecteze limbajul renuntand la termenul de „moarte” in dreptul celor nelegiuiti, in locul lui folosindu-l pe cel de „viata vesnica in chinuri”, ceea ce e cu totul altceva.

Biblia este insa foarte categorica in aceasta privinta, invatandu-ne ca „plata pacatului este moartea” ( Romani 6, 23 pp. ), nu viata vesnica in chinuri.  Acelasi Cuvant al lui Dumnezeu ne invata ca „sufletul care pacatuieste, acela va muri” ( Ezechiel 18, 4 up. 20 pp. ), rasturnand falsa invatatura despre existenta unor chinuri vesnice.

Cand Creatorul i-a avertizat pe primii nostri parinti: „veti muri negresit „ ( Geneza 2, 17 up.), El le-a vorbit despre finalul vietii, nu despre continuarea ei in alte sfere de existenta. Termenul de „moarte”, mai ales cel de „moartea a doua” ( Apocalipsa 20, 14 up. ), nu ar avea niciun sens daca invatatura despre un iad vesnic ar fi adevarata. Daca trebuie sa credem ca Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu care ne invata adevarul si numai adevarul, atunci trebuie sa credem ca atunci cand ea vorbeste despre moarte, aceasta inseamna moarte, iar atunci cand vorbeste despre viata, aceasta inseamna viata.

Vedeti cat de absurda este ideea existentei unui iad vesnic ? Cu toate acestea, milioane de oameni continua sa creada intr-o absurditate fabricata in „atelierele” diavolului.

6 ) Unul din cele mai cunoscute si mai populare versete biblice, dar si unul din cele mai putin intelese, este cel din Ioan 3, 16: „Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea , ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.”

Observati contrastul dintre „ a pieri” si „ a avea viata vesnica” ! Daca ar exista un iad in care sufletele celor pacatosi ar fi chinuite vesnic, verbul „ a pieri”nu si-ar mai avea sensul pe paginile Bibliei. Ar exista doar viata vesnica, fie in Paradis, pentru cei mantuiti, fie in iad, pentru cei pacatosi. Daca iadul ar fi o realitate prezenta, „textul de aur” citat mai sus nu ar avea ce cauta pe paginile Bibliei, caci el nu ar mai avea nicio ratiune.

7 ) Mantuitorul ne spune ca sufletele pot fi distruse la fel cum este distrus trupul:

„Nu va temeti de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul. Ci temeti-va mai degraba de Cel ce poate sa piarda si sufletul si trupul in gheena. „ ( Matei 10, 28 )

Orice antreprenor de pompe funebre stie ca trupul unui om decedat cunoaste descompunerea. Daca Insusi Creatorul tuturor lucrurilor ne asigura ca si sufletele pot fi distruse, de unde invatatura despre un loc in care sufletele sufera vesnic, fara sa cunoasca distrugerea ?

8) Psalmistul David, vorbind despre starea omului in moarte, scrie in Psalmul 6,5 :

„Caci cel ce moare nu-si mai aduce aminte de Tine; si cine Te va lauda in locuinta mortilor ?”

Din aceasta afirmatie a psalmistului se naste o intrebare de bun simt: Oare Dumnezeu ii trimite  pe oameni in iad pentru a-i face sa sufere vesnic, lasandu-i sa se intrebe mereu de ce se afla in acest loc ?

9 ) Psalmul 115, 17: „Nu mortii lauda pe Domnul , si nici vreunul din cei ce se coboara in locul tacerii.

Din nou o intrebare de bun simt: Daca mortii ar ajunge in rai, ce i-ar determina sa taca in prezenta unui Dumnezeu care i-a mantuit ? Nu merita El toate laudele lor ? De ce ar fi  Paradisul un „loc al tacerii”? Daca, dimpotriva, mortii ar ajunge in iad, suferintele de nedescris pe care le-ar indura o vesnicie nu i-ar determina sa strige de durere ? Cum se impaca expresia biblica „locul tacerii” cu invatatura despre un iad vesnic ?

Evident, lucrurile sunt ireconciliabile !

10 ) Invatatura despre un iad vesnic presupune o stare de constienta a celor care sufera acolo. Daca oamenii pacatosi chinuiti in vapaile iadului nu ar fi constienti de ceea ce se intampla cu ei, pedeapsa nu ar mai avea nicio ratiune. Ei ar fi asemenea unui om aflat in coma profunda care nu mai este constient de ceea ce se petrece in jurul sau.

Biblia contrazice insa ideea ca  mortii sunt constienti:

„Cei vii, macar stiu ca vor muri; dar cei morti nu stiu nimic si nu mai au nicio rasplata, fiindca pana si pomenirea li se uita. Si dragostea lor, si ura lor, si pizma lor, demult au si pierit si niciodata nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare.” ( Eclesiastul 9, 5-6 )

Concluzii: Bunul simt, ratiunea si mai ales Biblia ne ofera suficiente argumente ca invatatura despre un iad vesnic, desi atat de raspandita si populara, este doar un mit. Ea este „opera” si „capodopera” celui pe care Insusi Iisus Christos il numea „mincinos si tatal minciunii” ( Ioan 8, 44 ).

De ce sa credem minciunile lui, cand Mantuitorul ne invita sa cunoastem adevarul si, cunoscandu-l , sa devenim liberi de orice inselatorie ?

Lori Balogh

Referinte: ( 1 ) http://bastrix.wordpress.com/2008/07/25/

Acest articol a fost publicat în Lumea tacerii, Starea omului in moarte. Salvează legătura permanentă.

4 răspunsuri la Iadul – mit sau realitate ?

  1. ylyan spune:

    Admir mult acest blog, este superb – foarte explicit si se vede de departe, cu o foarte buna pregatire , pentru aceasta multa binecuvantare; doar ca lipseste ceva(nu neaparat am dreptate) este plin youtube de marturii ale unora care au venit din iad, atât de verosimile ca îi fac mai mult sa creada pe aceia care nu stiu prea multe si credinta populara,traditionala este adânc inradacinata in ei…mi-ar fi placut sa amintiti ceva si de asta ca numai cineva care putere sa minta si sa prefaca iluzoriu un asemenea loc; nici eu nu stiu, cum au venit din moarte si au vazut iadul,nu iau in consideratie ca o credincioasa din nu stiu ce denominatiune cheama oamenii la pocainta(pana aici e bine) ca Dumnezeu special a dus-o sa vada iadul si sa povesteasca oamenilor…Daca imi permiteti sa iau unele lucruri(sigur copyright)sa le postez pe pag mea de fb sa afle oamenii adevarul.chiar m-am gandit sa le pun sub forma de studii, am sa recomand si pagina, dar nu am convingerea ca vor intra toti, asa acolo,le place sau nu vor citi, ca amestec cu clipuri care le plac…vroiam sa iau din intercer,dar sincer imi place mult acest blog.

    • Lori Balogh spune:

      Multumesc mult pentru cuvintele d-v incurajatoare. Desigur, puteti prelua ceea ce doriti din blog, cu rugamintea de a indica sursa articolelor.
      In alta ordine de idei, este foarte adevarat ca internetul e plin de filmulete care hranesc setea unora dupa senzational. Nu cred ca trebuie sa luptam sa demolam toate minciunile din lumea asta, caci nu am avea timpul necesar, iar eforturile noastre s-ar risipi ineficient. Cred ca mai eficient este sa ne aplecam asupra Cuvantului lui Dumnezeu si sa insistam asupra adevarului. Ca sa deosebesti bancnotele false de cele adevarate, nu trebuie sa le cunosti pe toate cele false, ci doar sa o cunosti bine pe cea adevarata.
      Cu stima,
      Lori B.

  2. anna spune:

    Iadul din Biblie (diferit de iadul popular sau al teologilor)

    Iadul în viziunea Bibliei diferă de viziunea unor teologi. Conform Bibliei, putem face nişte afirmaţii despre iad, care ar fi şocante şi pentru Martorii lui Iehova şi adventişti, şi pentru teologii evanghelici. Dar este datoria iubitorilor de adevăr să nu se lase înşelaţi, să cerceteze Scripturile spre viaţă veşnică (comp. cu 2Tesaloniceni 1:10-12; Iacov 1:21).

    Iadul există, deoarece este descris în Biblie, iar cuvântul „Iad” apare în Biblie.

    Această afirmaţie ar părea şocantă pentru Martorii lui Jehova sau Adventişti, însă ea este reală, căci după cum am văzut, cuvântul Hades apare în Biblie (Septuaginta + N.T.) de 76 de ori în total, iar acest cuvânt desemnează iadul. În unele traduceri ale Bibliei, acest cuvânt „hades” este tradus cu „locuinţa morţilor” însă alte traduceri îl transliterează prin cuvântul „iad”, ca şi în cazul, cuvântului: „botez”. În traducerile Bibliei în loc să traducă termenul: „baptizo” (în toate formele lui gramaticale), cu „scufundare”, ele fac o transliterare şi nu o traducere. Diferenţa e că în timp ce o transliterare, transmite sunetele echivalente ale unui cuvânt transferat dintr-o altă limbă, traducerea transmite înţelesul cuvântului. Astfel Bibliile româneşti nu ne spun ce înseamnă termenul grecesc „baptizo”, ci doar cum sună el în româneşte:„botez”.
    Tot aşa cei care traduc hades cu iad, ei nu fac o traducere ci o transliterare, care nu este ceva greşit, ci este o opţiune a traducătorului. Deoarece Hades (iades) prin filiera slavonă = Jadu, ajunge în româneşte să fie transliterat cu iadu (iad). Sau în gr. Hades; în latină: infernus, în română: „infern”, aşa cum apare în Sfânta Scriptură de la 1874, care foloseşte sinonimele din limba latină şi nu slavonă.
    Astfel cuvântul iad sau infern apare în Biblie, din grecescul hades, şi astfel iadul este descris în Biblie în aceste 76 de pasaje unde apare expresia hades în greacă, tradus în unele traduceri cu „locuinţa morţilor”. Însă acest adevăr ne duce la alte afirmaţii şocante, dar biblice despre iad:

    Iadul nu este doar un loc al chinului, ci şi al mângâierii.

    E şocantă o astfel de afirmaţie despre iad, ca în acesta să nu fie doar chin, ci şi pace, bucurie şi mângâiere. Dar vedem conform cu Luca 16:19-26, că în timp ce bogatul se chinuia în iad (hades), Lazăr era mângâiat, tot în iad (hades), dar într-o altă zonă despărţită de o prăpastie, dar în aceiaşi dimensiune, deoarece se putea vede unii pe alţii. Chiar şi Josefus Flavius arăta că iadul (hadesul) era împărţit în două, despărţit de o prăpastie: camera drepţilor în dreapta, un loc al mângâierii, şi cea din stânga, camera nedrepţilor, un loc al ruşinii. În concluzie, concepţia populară că în iad este doar chin, este ne-biblică, şi ne-conformă cu crezul iudaic din vremea lui Isus. O altă afirmaţie şocantă despre iad, dar biblică:

    Iadul nu este veşnic:

    În timp ce teologii evanghelicii susţin sus şi tare că iadul şi tortura din iad este eternă, tot la fel şi crezul popular, Biblia arată că iadul va fi golit şi va fi distrus în lacul de foc, după mia de ani, după cum se spune în Apocalipsa 20:13,14 BO: „Şi marea a dat pe morţii cei din ea şi moartea şi iadul au dat pe morţii lor, şi judecaţi au fost, fiecare după faptele sale. Şi moartea şi iadul au fost aruncate în râul de foc. Aceasta e moartea cea de a doua: iezerul cel de foc.”
    Dacă acceptăm că aruncarea morţii în lacul de foc însemnă că moartea nu va mai fi, tot aşa ca să fim consecvenţi trebuie să credem că nici iadul nu va mai fi (comp. cu Apocalipsa 21:4; Isaia 25:8; 1Corinteni 15:26).
    Ce minunate adevăruri, însă ce greu este să dăm la o parte prejudecăţile, şi să învăţăm adevărul din Biblie, chiar dacă el este şocant, şi nu din basme populare, tradiţii, sau din reviste care se auto-intitulează singurul canal de comunicare cu Dumnezeu!
    Astfel în ciuda teologiei WTS şi AZŞ, necredincioşii merg în iad, căci locuinţa morţilor este sinonim cu iadul, deoarece originea cuvântului românesc „iad” vine din grecescul „hades” noi insa l-am împrumutat prin intermediul slavilor (slavonă: jadu), şi astfel s-a ajuns la cuvântul iad. Astfel traducerea Ortodoxă, traduce cu „iad”, iar Sfânta Scriptura de la 1874 cu „infern”, cuvântul „sheol” şi „hades”, din latinescul: „infernus” (inferus uneori). Astfel cuvântul iad chiar dacă nu apare în unele traduceri ale Bibliei, căci au tradus cu „locuinţa morţilor”, însă iadul nu este altceva, decât: hadesul (sheolul), derivat din: hades – jadu – iad.
    Iadul nu este etern, ci temporar până la judecată, când şi iadul va fi distrus în iazul de foc, după cum se arată în Apocalipsa 20:13,14. Astfel repet şi accentuez: iadul (hadesul) nu este veşnic, deoarece el va fi golit de morţi şi va fi aruncat în lacul de foc după cum se spune în Apocalipsa 20:13,14.
    Astfel iadul sau locuinţa morţilor este numită şi descrisă ca fiind o starea intermediara, sau este condiţia (starea, locul) oamenilor între moarte şi înviere. Însă chinul etern există, însă nu în iad, ci în lacul de foc (Apocalipsa 20:10).
    12) Abis – Adânc

    În Biblie se vorbeşte de un abis sau de un adânc în care sunt legate spiritele necurate (2Petru 2:4), la care Isus le-a predicat (1Petru 3:19).
    Voi prezenta în continuare textele unde apare tartar de la „tartaroos” şi abis de la „abysos”:
    Expresie „tartar” apare în N.T: doar în 2Petru 2:4 (tartaroosas); cât şi în V.T. în Septuaginta, după cum urmează: Iov 41:24 (tartaron); Proverbe 30:16 (trataros); Iov 40:20 (trataroo).
    Texte unde apare expresia abis, tradusă în BC cu „adânc”, din rădăcina: „abyssos” în mai multe forme gramaticale atât în N.T. cât şi în V.T. în Septuaginta apare în următoarele pasaje:
    Psalmul 76:17; 148:7; Proverbe 3:20 (abyssoi);
    Psalmul 134:6 (abyssois);
    Iov 41:23,24; Psalmul 41:8 (în BCR – Ps. 42:7); Amos 7:4; Ezechiel 26:19; Luca 8:31; Romani 10:7; Apocalipsa 20:3 (abysson);
    Psalmul 35:7; 41:8; 103:6; Iov 28:14; 36:16; Iona 2:5; Habacuc 3:10; Ezechiel 31:4,15 (abyssos);
    Geneza 1:2; 7:11; 8:2; Iov 38:16,30; Isaia 51:10; 63:13; Apocalipsa 9:1,2,11; 11:7,8; 17:8; 20:1 (abyssoy).
    Deuteronom 8:7; 33:13; Psalmul 70:20,21; 106:26; (abysson)
    Psalmul 32:7, Proverbe 8:24; (abysooys).
    Psalmul 77:15; 105:9; Isaia 44:27 (abyssoo)
    După cum am putut observa, nu în toate textele, se face referire la abisul unde sunt legate o parte din spiritele necurate, sau unde trăiesc spiritele morţilor, nu, ci în unele se face referire la adâncuri fizice, ca: „izvoarele adâncului” (Geneza 7:11); „adâncimile mării” (Iov 36:30), sau adâncul din burta peştelui în care era Iona (Iona 2:5).
    Septuaginta traduce termenul ebr. tehom, „loc adânc” cu cuvântul „abis” (Geneza 1:2, etc.), cu referire la ideea primară a unei întinderi imense de apă pe care a plutit lumea, sau cu referire la lumea de jos (Psalmul 71:20).
    Însă, cuvântul grec abyssos („prăpastie fără fund”, „adânc”) care apare de 9 ori în NT. Şi este tradus cu „adânc” se poate referi fie la locuinţa demonilor, Luca 8:31; locuinţa morţilor, Romani 10:7 sau la „fântâna (puţul) adâncului” (Apocalipsa 9:1-2, 11; 11:7; 17:8;20:1,3).

    Dar este conform Bibliei abisul sau tartaros în locuinţa morţilor, adică în sheol sau în hades?
    Dacă comparăm textele: Romani 10:7; Efeseni 4:8; Matei 12:40 cu textul din Fapte 2:27,31. Isus a fost chiar în „adânc” (Romani 10:7 – abyssois), în părţile mai de jos ale pământului, în inima pământului, încă conform cu Fapte 2:27,31 El a fost în hades.

    Faptul că într-un compartiment al locuinţei morţilor este adâncul, reiese clar şi din declaraţiile psalmistului, care în Psalmul 88:11 declară: „Se vorbeşte de bunătatea Taîn mormânt şi de credincioşia Ta în Adânc?” În Scripturi, mormântul sau groapa este expresia sheolul (comp. cu Isaia 14:15), iar în Psalmul 88:11 acesta este prezentat ca fiind: adâncul (ebr. abbadon).

    Tot la fel în Proverbe 30:16 este prezent atât hadesul cât şi tartaros (în BCR „pământul”) în textul Septuagintei.
    Însă există texte în care morţii, mai bine zis spiritele morţilor stau în abis, un astfel de caz este descris în Ezechiel 31:3-18, din acest pasaj este descrisă următoarea situaţie: Asirianul comparat cu un copac falnic, superior de ceilalţi copaci, este dat din cauza mândriei lui, în mâinile viteazului popoarelor, probabil în mâinile Babilonului şi a altor popoare străine, aceştia l-au tăiat. Rezultatul: atât el cât şi alte popoare simbolizate prin copaci, au fost date pradă morţii, şi ei există într-o anumită formă, „în adâncimile pământului”, printre cei ce se coboară în groapă, din nou se dovedeşte că adâncul este sheolul (comp. v.14 cu 15). Iar în v. 16 se arată că popoarele simbolizate de copaci s-au consolat în sheol, în locuinţa morţilor, numită aici şi: „cele mai de jos locuri ale pământului” (v.18).

    Din acest pasaj, se desprind câteva adevăruri:

    • Sheolul este echivalent cu abisul (abyssos) sau cu „cele mai de jos locuri ale pământului”.
    • Cei morţi care merg în sheol-abis, care sunt deja „în cele mai de jos locuri ale pământului” (v.16) sunt încă conştienţi putând primi consolare, deci ei există într-o anumită formă acolo.

    Aceeaşi situaţie o regăsim în Ezechiel 32:18-32, unde „locurile cele mai de jos ale pământului” (v.18) este descris ca fiind sheolul (v.21), ca fiind „adâncimile gropii” (v.23), ca fiind „groapă” (v.24). Nu mai repet, căci şi în acest pasaj, spiritele morţilor, experimentează sentimente, ei îşi „poartă ruşinea” (v.30), experimentează mângâiere, pe motiv că Faraon nu e singur în sheol; şi au posibilitatea să vadă pe ceilalţi morţi (v.31). În v. 32 sunt descrişi că toată mulţimea lui Faraon se va culca, cu referire la poziţia trupului, căci hadesul cum am mai spus conţine atât trupurile morţilor cât şi sufletele (spiritele) lor.

    O altă declaraţie surprinzătoare pentru anihilişti, este declaraţia personală a lui Dumnezeu despre adânc (abyssoy), în Iov 38:16,17 El descrie adâncul prin cuvintele:„…Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adâncului? Ţi s-au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?” Este foarte interesant cum Dumnezeu, arată că pentru a vedea: „fundul adâncului” e nevoie să se deschidă „porţile morţii” sau cele ale „umbrei morţii”. (vezi şi Iov 10:21,22; 28:22; Proverbe 9:18; Matei 16:16). Deci însuşi Dumnezeu asociază adâncul cu moartea şi subînţeles cu locuinţa morţilor (comp. cu Osea 13.14; Apocalipsa 1.18; 20:13,14).

    Alte argumente că adâncul este în locuinţa morţilor este pasajul din Psalmul 71:20, unde se spune: „Ne-ai făcut să trecem prin multe necazuri şi nenorociri; dar ne vei da iarăşi viaţa, ne vei scoate iarăşi din adâncurile pământului.” Aici David îşi exprimă speranţa în înviere, dacă morţii sunt în adâncurile pământului, atunci adâncul e tot una cu locuinţa morţilor. (vezi şi Psalmi 63:9; Isaia 14:9,15; Deuteronom 32:22).
    În concluzie, în V.T. pe lângă adâncul fizic referindu-se la pământ, mare, văi, burta peştelui, se prezintă şi un adânc pentru morţi, fiind acelaşi lucru cu sheolul, unde merg atât ca trup, cu referire la groapă (mormânt), dar şi ca spirite, unde experimentează sentimente, unde pot vorbi, şi se pot vedea. Locul descris în V.T. este un loc al întunericului, un loc unde experimentezi ruşinea, un loc al pedepsei din partea lui Dumnezeu prin care i-a umilit pe cei mândri.

  3. Dorin spune:

    Va contraziceti singura doamna Ana. Spuneti ca moartea si hadesul nu vor mai exista pentru ca vor fi aruncate in iazul de foc, care este moartea a doua, iar pe de alta parte spuneti ca oamenii necredinciosi vor fi chinuiti vesnic chiar daca vor fi aruncati in acelasi iaz de foc (Apocalipsa 20:14, 20:15, 21:8). Daca asumati ideea ca moartea si hadesul nu vor mai fi pentru ca au fost aruncate acolo in iaz, de ce nu extrapolati ideea si la cei necredinciosi, cei ce n-au fost gasiti scrisi in Cartea Vietii? Nu e logic sa folosim acelasi principiu pentru toate atata timp cat sunt toate aruncate in iaz?
    Iar in Ezechiel 32:18-32 nu vad nicaieri vorbindu-se de „spiritele mortilor” Se vorbeste intr-adevar in versetul 30 ca „isi poarta ocara” dar asta nu inseamna ca exista sentimente acolo! Plus ca mai toti stau culcati. Interesant asta. Doar corpurile moarte stau culcate. Unde? In morminte. Presupunand ca ar exista un loc unde sufletele celor morti merg de ce ele stau stau tot culcate? Pozitia asta de „culcat” e legata de material nu de spiritual, nu? In Ezechiel 32:27 vedem cum toti stau culcati si coborati in locuinta mortilor impreuna cu armele de razboi, cu sabiile puse la capetele lor si chiar s cu nelegiuirile lor!!!! Nu stiam ca nelegiuirile noastre pot ajunge in locuinta mortilor! Dupa cum spune numele, nelegiuirile sunt parte a faptelor noastre, adica actiuni purtate in viata, ce sa caute in locuinta mortilor? Iarasi, cum ar putea un suflet sa-si duca armele cu el in abis, sheol, locuinta mortilor sau cum mai vreti sa-i spuneti? Din cate stiu faraonii isi duceau cu ei toate bogatiile atunci cand mureau, sa nu sufere „dincolo” dar aceasta invatatura nu este de la Dumnezeu, ca altfel Creatorul nu-si scotea poporul din mijlocul egiptenilor.
    In gradina Edenului Dumnezeu a spus omului: daca nu asculti porunca Mea „vei muri negresit” (geneza 2:17)! sarpele pe de alta parte a spus „hotarat, ca nu vei muri” (Geneza 3:4). Deci ideea ca sufletele sunt nemuritoare nu pare a veni de la Creator. Depinde de noi pe cine credem! Este o alegere pe care Dumnezeu ne-o lasa noua sa o facem.
    Fiti binecuvantata

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free