Moartea clinica si experientele extracorporale

Moartea clinica si experientele extracorporale

 

Un fenomen contemporan

 

Interesul fata de subiectul experientelor extracorporale a trecut demult dincolo de granitele unor preocupari din sanul bisericii. Internetul este plin de marturii ale unor persoane care au trecut prin astfel de experiente, incercand sa redea “trairile” pe care le-au avut in acest timp. Presa scrisa face din acest subiect titluri de prima pagina, iar literatura abunda in lucrari pe aceasta tema.

Probabil cea mai cunoscuta carte in domeniu este cea a  psihiatrului american Dr.Raymond Moody , “Viata dupa viata” ( Mockingbird Books, Atlanta, 1975 ), in care autorul reda experientele a sute de oameni care au trecut prin moarte clinica. Cartea a ajuns un bestseller, avand o vanzare de peste doua milioane de exemplare. Cartea Dr. Moody a trezit un interes imens fata de subiect, cercetarile sale in domeniu fiind urmate de cele ale Dr. Elisabeth Kubler-Ross, precum si de studiile stiintifice ale Dr. Osis si Dr. Haraldsson. O continuare a primei sale carti o reprezinta lucrarea „Cugetari asupra vietii de dupa moarte”( A Bantam-Mockingbird Book, 1977) , in care Dr. Moody aduce mai multe observatii asupra subiectului. Dupa scrierea lor, Dr. Moody a cazut insa in plasa ocultismului. Intr-o lucrare recenta intitulata “Caming back” (“Intoarcerea“), el vorbeste despre delirul hindus al reincarnarii.

In America, numarul celor care au trecut printr-o astfel de experienta este tot mai mare, fenomenul devenind oficial incepand cu 1982. In acest an, mostenitorul celui mai prestigios institut de sondaje din lume, George Gallup junior, a facut un sondaj pe intreg teritoriul SUA pentru a afla numarul cetatenilor americani care au trait experienta mortii clinice. Rezultatul sondajului a fost uluitor: circa 8 milioane de americani avusesera trairi de acest gen. Sondaje mai recente arata ca numarul a crescut la 13 milioane in 1998, ceea ce reprezinta un procent de circa 5% din populatie.

Interesul fata de astfel de experiente neobisnuite se regaseste si in sanul bisericilor crestine care au in dogmele lor invatatura despre nemurirea sufletului. Motivul este de la sine inteles: sustinatorii ideii de nemurire a sufletului  gasesc in asa-zisele experiente extracorporale din timpul mortii clinice dovada ca sufletul supravietuieste momentului decesului . O dovada in acest sens este pozitia Bisericii Catolice cu privire la aceste experiente:

“Pozitia Bisericii Catolice este foarte clara: spiritul supravietuieste functiunilor biologice. Punctul de vedere al Bisericii este in deplina concordanta cu cele mai moderne descoperiri: Nimic nu se pierde, nimic nu se creeaza, totul se transforma. Experientele de revenire din moarte clinica sunt un argument sau o dovada a existentei lui Dumnezeu, dar nu sunt o demonstratie. Sunt un argument ca exista viata dincolo de aceasta viata, spune preotul greco-catolic Dumitru Suciu. ( 1 )

Biserica Ortodoxa este si ea interesata de astfel de fenomene, insa recomanda prudenta maxima in aprecierea lor: „Cu toate acestea, in plan mai amplu omul credincios trebuie sa fie foarte precaut cu toate vedeniile si experientele mistice ( 2 )

Intr-un articol intitulat: Pozitia ortodoxa vis-a-vis de marturiile persoanelor ce au supravietuit mortii clinice”, autorul afirma: „Noi credem că oamenii ce au suportat moartea clinică încă nu au fost în adevăratul rai sau iad, ci numai au contemplat şi au presimţit acele stări.” ( 3 )

Bisericile protestante si neoprotestante ( cu exceptia Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea si a Martorilor lui Iehova,  care nu accepta doctrina nemuririi sufletului ) acorda o atentie sporita experientelor din timpul mortii clinice. Site-urile unor biserici neoprotestante sunt pline de marturii ale unor credinciosi care afirma ca au trait experienta urcarii la cer sau a coborarii in iad, in timpul mortii clinice. Cei interesati pot accesa site-ul: http://www.crestinul.ro/iadul.htm#_O_VEDENIE_A unde pot citi articolul lui John W. Reynolds, intitulat „Patruzeci si opt de ore in iad”. Este marturia unui hot de cai notoriu din Jefferson Country despre orele petrecute in iad in timpul mortii clinice.

Orice om care iubeste adevarul trebuie sa se intrebe cu toata sinceritatea:

- Marturiile despre experientele din timpul mortii clinice sunt demne de luat in serios ?

- Redau ele realitatea existentei dupa moarte, sau sunt o mare amagire ?

- Ce are de spus stiinta in aceasta privinta ?

Si, mai ales,

- Ce are de spus Cuvantul lui Dumnezeu in legatura cu adevarata stare a omului in moarte ?

Fara o aplecare serioasa si lipsita de prejudecati asupra subiectului, riscul de a aluneca spre misticism este enorm.

Moartea clinica

 

Dezvoltarea stiintei medicale a impus necesitatea stabilirii momentului in care pot fi prelevate organele vitale precum inima, rinichii, ficatul si plamanul in vederea transplantului. Daca prelevarea de cornee, oscioare auditive, piele sau meninge poate fi facuta cu pana la 20 de ore dupa decesul unei persoane, prelevarea organelor vitale este legata de o buna circulatie a sangelui. A aparut astfel necesitatea  de a defini mai clar moartea. In 1968 s-a format o comisie ad-hoc, alcatuita din medici, juristi si teologi de la Harvard Medical School din SUA, care a stabilit criteriile de diagnosticare a mortii, criterii valabile si astazi. In Raportul Harvard apare o notiune noua: „moartea clinica”. Ce este aceasta ?

In cursul nr. 1 de medicina legala ( 4 ) care este predat studentilor medicinisti, sunt prezentate cateva elemente de tanatologie medico-legala ( de la tanatos = zeul mortii la greci si logos = cuvant, idee, ratiune ). Tanatologia studiaza problematica mortii organismului uman pe care o descrie in cele trei etape ale ei:

1) Agonia ( „viata redusa” )

Termenul provine de la grecescul agon = lupta si se refera la perioada premergatoare mortii. Este etapa „luptei” dintre viata si moarte, in care predomina fenomenele tanatologice, prevestitoare ale mortii. In aceasta etapa se produce o diminuare a functiilor vitale ( cardio – vasculare si respiratorie ) si alterarea, pana la disparitie, a functiilor vietii de relatie.

Agonia cuprinde si ea mai multe faze:

- faza euforica, de preagonie, in care omul se afla intr-o stare de excitatie psiho-motorie ( miscari dezordonate ). Omul este nelinistit, respiratia este superficiala si rapida ( trahipnee ), insa regulata. Uneori individul este logoreic ( vorbeste mult ).

- faza de privire fixa in care apar transpiratii reci, extremitatile devin cianotice ( invinetirea lor ), respiratia devine neregulata, iar pulsul devine slab.

- faza de imobilitate in care extremitatile se racesc si simturile dispar progresiv . Intai dispare vazul, ultimul simt care dispare fiind auzul.

Agonia poate dura, in functie de cauza care a provocat decesul, de la cateva secunde la cateva zile. In cazul unor boli cronice sau al hemoragiilor interne, agonia poate dura chiar zile, in timp ce in cazurile de intoxicatii sau asfixii mecanice , ea poate dura cateva minute sau chiar secunde.

Agonia poate avea mai multe forme: 1) Agonia constienta ( individul este constient de sine, vorbeste si isi urmareste parametrii functionali: puls, ritmul respirator etc. ) 2) Agonia inconstienta sau deliranta ( omul se exprima incoerent si are halucinatii ) 3) Agonia alternanta ( in care perioadele de luciditate alterneaza cu cele delirante ).

Dupa incheierea fazei de agonie, odata cu incetarea functiilor respiratorie si cardio-vasculara, se instaleaza a doua faza: moartea clinica.

2 ) Moartea clinica reprezinta trecerea de la viata la moartea biologica, definitiva si ireversibila. Mai este numita si moarte relativa.

Prima functie care dispare este cea respiratorie, urmata de cea cardio- vasculara. Etapa mortii clinice dureaza din momentulul incetarii functiilor vitale pana la instalarea leziunilor ireversibile la nivelul sistemului nervos central. Tinand cont de faptul ca neuronii sunt celule foarte sensibile la lipsa oxigenului ( neuronii corticali rezista aproximativ pana la 3 minute fara oxigen, cei subcorticali, pana la  5-10 minute, iar cei din trunchiul cerebral, pana la 30-40 de minute ), se considera ca moartea clinica nu poate dura mai mult de 5 minute, daca intre timp nu s-au aplicat tehnicile de resuscitare cardio-respiratorie.

In lipsa acestor interventii de resuscitare, in etapa mortii clinice se instaleaza leziuni ireversibile la nivelul neuronilor scoartei cerebrale ( encefalopatie anoxica ).

Exista si situatii speciale in care moartea clinica poate dura pana la 15-20 minute. Este vorba de situatiile de hipotermie in care se reduce necesarul de oxigen , prin scaderea functiilor organismului, inclusiv a celor vitale. Daca in perioada mortii clinice se efectueaza tehnicile de resuscitare adecvate, omul poate fi readus la viata. Etapa mortii clinice este comuna atat mortilor violente, cat si a celor neviolente, indiferent de cauza care a provovat declansarea ei.

3 ) Moartea biologica ( definitiva, reala si ireversibila ) este etapa finala in care individul nu mai poate fi readus la viata indiferent de tehnicile de resuscitare folosite. Este etapa caracterizata prin incetarea functiilor vitale si aparitia leziunilor ireversibile la nivelul sistemului nervos central.

Dupa instalarea ei, apar semnele mortii. Unele organe si tesuturi mai pot manifesta semne aparent vitale, in functie de rezistenta acestora la lipsa oxigenului ( cresterea unghiilor de ex. ).

Este de subliniat faptul ca, in afara acestor trei etape ale mortii, organismul uman poate trece si prin alte stari particulare care pot fi confundate cu etapele mortii de care am amintit mai sus. Toate aceste stari particulare au in comun alterarea starii de constienta, fiind denumite in mod incorect „stari intermediare” intre viata si moarte ( „stari de frontiera” ). Din aceasta categorie fac parte:

- moartea aparenta ( „viata minima” ) – consta in reducerea accentuata a functiilor vitale si a activitatii sistemului nervos. Este o stare din care individul poate reveni la viata. Moartea aparenta se poate instala in electrocutii, hipotermii, intoxicatii cu monoxid de carbon, in urma administrarii unor substante anestezice, dupa emotii puternice, etc.

– coma ( somnul profund ) – consta intr-o stare de inhibitie a activitatii nervoase superioare.

- sincopa – consta in pierdereea brusca si de scurta durata a constientei, datorita hipooxiei (o slaba irigare cu oxigen a creierului ).

- lipotimia ( lesinul ) – o sincopa falsa caracterizata prin pierderea de scurta durata a constientei, dar fara ca parametrii functiilor vitale sa se altereze.

Avand in vedere  toate aceste consideratii de ordin medical si etic, trebuie sa ne punem serios intrebarea daca persoanele care au relatat experiente din timpul „mortii clinice” au fost cu adevarat in moarte clinica sau au trecut pentru scurt timp printr-una din starile particulare care pot  fi confundate usor cu moartea clinica.

Experiente extracorporale

 

Marturiile celor care pretind ca au fost in moarte clinica si au revenit la viata au cateva elemente comune:

1) Decorporalizarea. Primul lucru pe care il relateaza cei ce au trait astfel de experiente este simtamantul ca isi parasesc propriul corp. Senzatia este redata prin strabaterea unui tunel intunecat la capatul caruia se vede lumina. Ei raman constienti de ceea ce se intampla in jur, fara insa a putea influenta cu ceva lucrurile. Adesea ei spun ca isi privesc propriile corpuri de sus, ii vad pe medicii care incearca sa-i resusciteze si aud tot ce se vorbeste in jurul lor. Procesele de gandire sunt mult mai rapide decat in viata , senzatia fiind aceea de plutire, de lipsa de durere si de usurare. Iata si una din numeroasele marturii de acest gen:

Dintr-o data, sufletul s-a ridicat din trupul meu. M-am ridicat deasupra patului si mi-am vazut trupul de sus. Stiam foarte clar ce se intampla in momentul in care sufletul meu a iesit din trup. M-am vazut. Am vazut-o pe Lucia. in momentul acela am gandit foarte liber. Nu aveam nicio durere, nu aveam nicio confuzie. Stiam ca sunt eu, adevaratul eu, sufletul meu, ca sunt iesit din trup si ca am murit la propriu.” ( 5 )

 

 

2 ) Intalnirea cu rude, prieteni si cunoscuti decedati.

„Acolo erau mamica mea, bunicii mei, acolo era Laurentiu, prietenul meu care-a plecat. Acolo erau multi oameni pe care ii cunosteam. Ma strigau sa ma duc acolo. Ei au iesit in fata portii, spunand: “Vino! Vino! Vino! Vino!”. Parca era o galerie. Ma simteam fantastic.” ( 6 )

Uneori, persoanele readuse la viata povestesc ca s-au intalnit nu cu rude sau cunoscuti, ci cu persoane complet necunoscute, asa cum este dat exemplul in cartea Dr. Moody.

3 ) Intalnirea cu o fiinta de lumina.

Majoritatea oamenilor povestesc despre aparitia unei lumini pe care o identifica cu o stare de pace, de dragoste. Multi o identifica cu o fiinta plina de caldura si iubire, fata de care persoana in cauza  este atrasa ca de o forta magnetica. Recunoasterea acestei fiinte depinde , se pare, de educatia religioasa primita: unii afirma ca fiinta este Christos, altii vad ingeri… Toti afirma insa ca fiinta este trimisa sa-i calauzeasca.

Am inceput sa urc si, la un moment dat, de undeva din cer a inceput sa curga peste mine un fascicul de lumina. Lumina aceea era ca un fel de dragoste, bucurie, pace, fericire, dar parca sub forma lichida. Curgea, iar eu urcam prin ea. La un moment dat, fasciculul acela s-a facut tot mai mare, norii s-au dat la o parte, m-am ridicat deasupra pamantului si am plecat. In timp ce urcam, dintr-o data am inceput sa aud muzica. Era o asemenea muzica cum pe pamant nu exista. si undeva, departe, am vazut ceva mare si alb. De dupa obiectul acela urias si alb curgea spre mine acel rau de dragoste, de fericire, de bucurie pe care nu stiu sa-l descriu.” ( 7 )

Uneori, in legatura cu aceasta fiinta de lumina, muribundul vede tot filmul vietii sale derulandu-se prin fata sa sau aude intrebari de genul: „Esti pregatit sa mori ?” sau „Ce ai facut bun in viata ?”

4 ) Reintoarcerea in corpul fizic

Cei care relateaza experientele lor extracorporale marturisesc ca ajung la o limita peste care nu pot trece, fiind nevoiti sa se intoarca in trupurile lor. Reintoarcerea este adesea instantanee si violenta, ea producandu-se si in lipsa acestei limite amintite. Dezamagirea persoanei revenite la viata este de nedescris, in contrast cu bucuria medicilor si a rudelor.

“Am trecut printr-un tunel gri. Ma simteam usor si liber. Parca auzeam si o muzica linistitoare. Cand am iesit din tunel, am ajuns la o bariera, cum sunt cele vechi de cale ferata, vopsite in alb si rosu. Dupa bariera se intindea o pajiste verde, plina de flori. In stanga sus, era o lumina galbena foarte puternica si foarte placuta. Am dat sa ma aplec, sa trec pe sub bariera, dar am auzit o voce care-mi spunea sa ma intorc inapoi, ca nu mi-am terminat misiunea. Imi parea foarte rau, dar imi dadeam seama ca nu ma pot impotrivi. As fi vrut, totusi, sa raman acolo” ( 8 )

Dupa incheierea unei astfel de experiente, individul isi gaseste foarte greu cuvintele prin care sa exprime ceea ce pretinde ca a  trait.

Cateva observatii utile

 

Marturiile  persoanelor care pretind ca au fost in moarte clinica sunt intr-adevar impresionante. Cele mai multe din ele vorbesc despre  lumina, pace si iubire , despre ingeri si fiinte dragi, despre campii pline de verdeata si flori. Exista insa si marturii care vorbesc despre intuneric, fiinte hidoase, gemete, foc si chin vesnic, toate fiind asociate iadului. Inainte insa de a trage niste concluzii, sunt necesare cateva observatii:

1 ) Moartea clinica in care se presupune ca au fost toti cei care pretind ca au avut astfel de experiente nu este adevarata moarte. Ea mai este numita si “moarte relativa” , tocmai pentru ca din moarte clinica exista sansa ca un om sa revina la redobandirea tuturor functiilor vitale. Iata ce sustin medicii cu privire la acest subiect:

“Moartea clinica lasa sansa revenirii la viata. Cand se ajunge in moarte cerebrala – faza in care se mai pot face doar prelevari de organe interne in vederea transplantarii – este prea tarziu”. (  9 )

Asadar, adevarata moarte este cea biologica, cerebrala, cand in scoarta cerebrala apar leziuni ireversibile si tehnicile de resuscitare nu mai au nicio sansa de a-l readuce la viata pe cel decedat. Insusi Cuvantul lui Dumnezeu afirma ca in moarte nu mai exista nici constienta de sine, nici inteligenta, sentimente, memorie sau activitate  ( vezi Eclesiastul 9, 5.6.10; Psalmul 6, 5 , etc. ). Toti cei care relateaza experiente din „lumea de dincolo” se gasesc de fapt tot in lumea de aici, in aceasta viata.

2 ) Analizand marturiile continand astfel de experiente, se constata ca ele sunt strans legate de mediul cultural si religios in care au trait acele persoane. Mai mult decat atat, se constata ca detaliile declaratiilor variaza in cadrul aceleiasi culturi, de la o epoca la alta. Marturiile din secolul nostru se deosebesc de cele facute acum un secol sau doua, chair daca indivizii apartin aceleiasi culturi si religii. Acest fapt dovedeste  ca aceste marturii sunt strans legate de ideile preconcepute pe care indivizii le au in legatura cu moartea, fiind influentate de credintele lor religioase.

Daca astfel stau lucrurile, se ridica o intrebare justificata: Oare realitatea „lumii de dincolo” ( daca ea exista cu adevarat ! )  variaza in functie de cultura si religia fiecarui om ? Nu ar fi logic sa existe descrieri similare, indiferent de epoca, religia sau cultura in care au trait cei care relateaza aceste experiente ? Exista oare un rai si un iad pentru omul secolului al 21-lea, un altul pentru omul secolului trecut, un altul pentru crestini si un altul pentru necrestini ?

3 ) Daca aceste experiente ar fi reale, se ridica si o alta intrebare : De ce ar proceda Dumnezeu in felul acesta ? Ca sa le arate oamenilor ca exista si o alta realitate decat cea a acestei vieti ?

Finalul Parabolei bogatului si saracului Lazar ( Luca 16, 19-31 – Atentie ! Este vorba doar de o parabola ! ),   ne arata ca nu acesta este modul obisnuit prin care Dumnezeu vrea sa-i convinga pe oameni cu privire la adevar.

„Dialogul” dintre Avraam si bogatul aflat in locuinta mortilor este plin de invataturi in acest sens:

„ Bogatul a zis: „Rogu-te dar, parinte Avraame, sa trimiti pe Lazar in casa tatalui meu, caci am cinci frati, si sa le adevereasca aceste lucruri, ca sa nu vina si ei in acest loc de chin.”

Avraam a raspuns: „Au pe Moise si pe prooroci; sa asculte de ei.”

„Nu, parinte Avraame,” a zis el, „ci daca se va duce la ei cineva din morti , se vor pocai.”

Si Avraam i-a raspuns: „Daca nu asculta pe Moise si pe Prooroci, nu vor crede nici chiar daca ar invia cineva din morti.” ( Luca 16, 27-31 )

Nu, Dumnezeu nu se foloseste de morti pentru a-i converti pe cei vii. Metoda aceasta nu face parte din planurile Sale de a-i mantui pe oameni. Daca oamenii nu se lasa convinsi de adevar si nu se convertesc datorita Scripturilor, ei „nu vor crede nici chiar daca ar invia cineva din morti.” ( vers. 31 )

Avem si o dovada biblica: Lazar ( nu exista niciun indiciu ca este acelasi Lazar din parabola ) a fost inviat dupa patru zile de stat in mormant si totusi, carturarii si fariseii nu au crezut in Iisus. Dimpotriva, in ura lor fata de Mantuitorul, au planuit sa-l ucida si pe Lazar, distrugand in felul acesta una din cele mai mari dovezi ale mesianitatii Sale ( vezi Ioan 11, 47-53 ).

4 ) Nu de fiecare data cand o persoana revine la viata din moarte clinica poveste experiente de felul celor amintite. In multe cazuri exista o tacere absoluta. De ce ? Raspunsul este simplu: Pentru ca oamenii nu au ce povesti.

Daca ne referim la exemplele biblice in care avem de-a face nu cu morti relative sau aparente, ci cu moartea reala, definitiva, tacerea este evidenta. Fie ca este vorba de cei inviati in timpurile VT ( 2 Regi 4, 8-37 – invierea fiului sunamitei de catre Elisei ), fie ca e vorba de cei inviati in timpurile NT ( Luca 7, 11-17 – fiul vaduvei din Nain ; Marcu 5, 21-43 – fiica lui Iair ; Ioan 11, 1-46 – Lazar ; Faptele Apostolilor 9, 36—42 – Tabita ; Faptele Apostolilor 20, 7-12 – Eutih ), niciunul din acestia nu relateaza experiente extracorporale de genul celor amintite. De ce ? Pentru simplul motiv ca nu le-au avut, dovedind ca Biblia are dreptate cand afirma ca in moarte nu exista stare de constienta ( vezi Eclesiastul 9, 5.6.10 ).

Dar tacere intalnim nu doar in cazurile biblice amintite, ci si in zilele noastre. Cunoscutul om de afaceri roman, Silviu Prigoana, povesteste despre accidentul pe care l-a avut la 22 de ani, in urma caruia si-a pierdut piciorul. In 1984, Silviu Prigoana a suferit trei operatii in urma unui accident de munca petrecut pe cand lucra ca frigotehnist la o fabrica din Gherla. Iata ce relateaza dansul in legatura cu acest accident:

“In cele trei luni cat am fost internat, am suferit trei operatii, pentru ca mi se tot cangrena piciorul. Trebuia sa-mi taie din el. La cea de-a treia operatie am intrat in moarte clinica. A durat cam 20 de minute, dupa cum mi-a spus medicul anestezist. Poate ca n-au fost 20 de minute, ca medicul era cam batran, poate au fost 8 sau 10 minute, dar ştiu ca am fost in moarte clinica“, a mai povestit Silviu Prigoana, care a infirma teoria conform careia cei care se afla in aceasta stare plutesc ori trec printr-un tunel, la capatul caruia vad “ingerasi si luminite”. “Astea-s vrajeli, fabulatii. Esti mort si gata! Eu, unul, n-am vazut nimic din toate astea! Ce credeti, ca daca as fi vazut ingerasi, nu m-as fi laudat si eu?! Eu n-am vazut nimic!” a conchis, pe un ton relaxat, milionarul clujean.” ( 10 )

5 ) Cercetarile stiintifice din ultimii ani au dus la obtinerea in laborator, fara o aparatura prea sofisticata, a acelorasi stari si experiente pe care le relateaza unii din cei ce au revenit din moartea clinica.

Primul stadiu pe care marturisesc ca il parcurg aceste persoane este cel al parasirii corpului, avand un sentiment de usurare, calm si plutire. Omul vede adesea scene si intamplari din viata personala, dar dintr-o perspectiva diferita – aceea de spectator. Aceste trairi extracorporale sunt aduse ca argument in favoarea ideii de nemurire a sufletului.

In laborator insa, au putut fi obtinute exact aceleasi trairi si experiente, fara ca persoana sa se afle in moarte clinica. Profesorul neurolog Olaf Blanke, impreuna cu colaboratorii sai de la Spitalul Universitar din Geneva, au obtinut marturii ale unor experiente extracorporale  din partea unei paciente supusa unui astfel de experiment, folosind electrozi pentru stimularea cortexului drept. ( 11 )

Al doilea stadiu descris este senzatia de parcurgere a unui tunel luminos , simtind si o adiere de vant. Psihologul american Susan Blackmore este de parere ca senzatia de lumina se produce datorita unei cresteri temporare a activitatii cortexului vizual., in conditiile in care lipsa de oxigen reduce inhibitia fiziologica operata de unele celule asupra altora. Aceasta activitate mai ridicata decat cea normala din cortexul vizual produce senzatia parcurgerii unui tunel luminos. Aceeasi senzatie poate fi provocata si in laborator, in lipsa hipoxiei.

„Cu toate ca aceste relatari par fabuloase, stiinta a reusit sa explice o parte din ele. Datorita faptului ca in momentul mortii, corpul sufera modificari fizice şi chimice, ca scaderea tensiunii arteriale si micsorarea cantitatii de oxigen care ajunge la creier, celulele nervoase ale creierului inceteaza sa mai functioneze. Centrul vazului este primul afectat, iar imaginile sunt percepute tot mai greu. Aceasta duce la senzatia perceperii unei lumini stralucitoare inconjurata de intuneric, perceptie care apare in memorie sub forma unui tunel.” ( 12 )

O teorie revolutionara cu privire la ceea ce se intampla cu organismul uman in clipele dinaintea mortii a fost lansata in 1981 de doctorul Ronald Siegel, psiholog la Universitatea din Los Angeles:

“In momentul in care simte ca se apropie moartea, organismul elibereaza automat o enorma cantitate de droguri sinaptice”. Traducand limbajul stiintific, acea stare de euforie de care vorbesc cei intorsi la viata nu ar fi, potrivit lui Siegel, decat un proces chimic. Ca si cum subiectul ar fi drogat!”( 13 )

Concluzii

 

Biblia ne invata ca „Dumnezeu vorbeste cand intr-un fel, cand intr-altul, dar omul nu ia seama. El vorbeste prin visuri, prin vedenii de noapte, cand oamenii sunt cufundati intr-un somn adanc, cand dorm in patul lor. Atunci El le da instiintari si le intipareste invataturile Lui, ca sa –l abata pe om de la rau si sa-l fereasca de mandrie, ca sa-i pazeasca sufletul de groapa si viata de loviturile sabiei.” ( Iov 33, 14-18 ).

Nu putem nega faptul ca uneori, in situatii exceptionale si hotarate doar de Dumnezeu, El poate transmite un mesaj personal unui om aflat intr-o stare de viata minima, cu scopul de a-l ajuta sa-si indrepte caile dupa ce va reveni la o viata normala. Dar nu trebuie sa omitem doua amanunte importante:

1 ) Daca Dumnezeu poate proceda in felul acesta, El o face doar atunci cand in trup exista inca viata, fie ea chiar la parametri scazuti, avand scopul de a-l intoarce de pe caile lui gresite.

2 ) Chiar daca ar fi reale, experientele extracorporale din moartea clinica nu dovedesc in niciun fel continuarea vietii dincolo de momentul decesului. Asa cum am subliniat deja, „trairile” si senzatiile relatate de unele persoane pot fi obtinute si prin simulari in laborator, fara ca persoanele sa se afle in moarte clinica. Ele apartin vietii, nu starii de moarte.

Ce se afla dincolo de pragul mormantului ? Acolo se afla, asa cum afirma Biblia, „locul tacerii”  ( vezi Psalmul 115, 17 ).

Unul singur ne poate raspunde la aceasta intrebare: Cel care a gustat cu adevarat moartea, dar S-a intors din ea biruitor asupra ei:

„Nu te teme ! Eu sunt Cel dintai si Cel de pe urma. Cel viu. Am fost mort si iata ca sunt viu in vecii vecilor. Eu tin cheile mortii si ale locuintei mortilor.” ( Apocalipsa 1, 17up.-18 )

Creatorul vietii si al tuturor lucrurilor din Univers este singurul care ne poate spune ce e dincolo de moarte. Si Biblia, Cuvantul Lui, este plina de marturii in acest sens:

– In moarte nu exista constienta de sine ( Eclesiastul 9, 5 )

– In moarte nu exista intelepciune ( Eclesiastul 9, 10 )

– In moarte nu exista sentimente ( Eclesiastul 9, 6 )

– In moarte nu exista activitate ( Eclesiastul 9, 10 )

- In moarte nu exista dialog, comunicare ( Psalmul 115, 17; 88, 10-12 )

– In moarte nu exista laude la adresa lui Dumnezeu ( Isaia 38, 18 pp.; Psalmul 115, 17 )

– In moarte nu exista speranta ( Isaia 38, 18 up. )

– In moarte nu exista memorie ( Psalmul 6,5; 88, 12 )

Si totusi, moartea nu este un punct. Christos a biruit moartea prin propria Sa jertfa, facand ca deasupra oricarui mormant sa straluceasca speranta invierii si a unei vieti fara de sfarsit. O viata cat viata lui Dumnezeu !

Aceasta este adevarata nadejde a crestinului ! Nu raiul, nu iadul, nu purgatoriul, inventate de oamenii care i-au dat crezare mai degraba „sarpelui celui vechi” ( Apocalipsa 12, 9 ) decat Creatorului, ci invierea prin puterea Celui care marturiseste despre Sine:
„Eu sunt invierea si viata ! Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai.”
( Ioan 11, 25 )

 

Lori Balogh

Referinte:

( 1 ) http://www.clujeanul.ro/cluj/marturii-de-dincolo-de-moarte-2396662

( 2 ) http://www.odaiadesus.ro/tunel.html

( 3 ) http://www.geocities.com/levitki/opinii/moartea.htm

( 4 ) http://facultate.regielive.ro/cursuri/medicina/medicina_legala-67163.html

( 5 ) http://eseuri.resursecrestine.ro/eseuri-Interviu–Moarte-clinica-Suntem-un-abur-ce-piere-934.htm

( 6 ) Idem

( 7 ) Idem

( 8 ) http://www.clujeanul.ro/cluj/marturii-de-dincolo-de-moarte-2396662

( 9 ) Idem

( 10 ) Idem

( 11 ) http://news.bbc.co.uk/2/hi/health/2266740.stm

( 12 ) http://ro.wikipedia.org/wiki/Moarte_(mitologie)

( 13 ) http://www.clujeanul.ro/cluj/marturii-de-dincolo-de-moarte-2396662

This entry was posted in Lumea tacerii and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

13 Responses to Moartea clinica si experientele extracorporale

  1. Sorina says:

    Draga Lori, e interesant si destul de bine documentat articolul tau… Desi, personal, nu sunt de acord cu unele afirmatii, te iert (;) ) pentru ele deoarece, daca nu ai trecut prin asa ceva, exista posibilitatea sa nu intelegi ori sa intelegi gresit anumite lucruri… Daca tot te intereseaza subiectul, te invit pe blogul meu pentru a citi si despre experienta prin care am trecut eu, cu destul de multi ani in urma… Din fericire (si aici a fost tot mana lui Dumnezeu ;) ), am consemnat faptele inca de pe atunci… si, in ultimii ani, le-am tot facut publice… pentru ca ni s-a ingaduit sa ne amintim aceste evenimente tocmai pentru a le impartasi si altora care ar dori sa afle mai multe despre viata de dupa moarte ( http://sorinalukacs.wordpress.com/2011/03/10/viata-dupa-moarte-2/ )
    1 ) Moartea clinica in care se presupune ca au fost toti cei care pretind ca au avut astfel de experiente nu este adevarata moarte. – Este adevarat ca nu este o moarte propriu-zisa; dar ti se ofera ocazia sa “adulmeci” viata de apoi… si este un eveniment de-a dreptul marcant pentru cel care il traieste… crede-(ti-)ne!

    2 ) Analizand marturiile continand astfel de experiente, se constata ca ele sunt strans legate de mediul cultural si religios in care au trait acele persoane. – Incorect: eu nu aveam nici un fel de cultura religioasa; mai mult, pana la un moment dat, nici macar nu imi pasa daca Dumnezeu exista ori ba… ;) Dar tocmai de la curiozitatea asta (daca exista sau nu) mi s-a tras totul… :)

    3 ) Daca aceste experiente ar fi reale, se ridica si o alta intrebare : De ce ar proceda Dumnezeu in felul acesta ? – Pentru fiecare om, Dumnezeu alege modalitatea cea mai convingatoare de a-i transmite anumite mesaje. Toti cei care au trecut prin asa ceva (si si-au amintit cele traite atunci) si-au (re)facut legatura cu divinitatea. Iar aceste persoane sunt foarte schimbate, in incredibil de multe sensuri, dupa apropierea de lumea de dincolo…

    4 ) Nu de fiecare data cand o persoana revine la viata din moarte clinica poveste experiente de felul celor amintite. In multe cazuri exista o tacere absoluta. De ce ? Raspunsul este simplu: Pentru ca oamenii nu au ce povesti. – Este adevarat ca nu tuturor li se ingaduie sa isi aminteasca. Nici eu – macar – nu pot spune daca imi amintesc tot sau nu… Dar eu am fost printre favorizatii care – totusi – stiu macar o parte din ce a fost… Poate ca ai dreptate si aceasta favoare le este facuta numai celor a caror viata trebuie sa sufere o cotitura majora… pentru ca aceasta are loc, cu siguranta!

    5 ) Cercetarile stiintifice din ultimii ani au dus la obtinerea in laborator, fara o aparatura prea sofisticata, a acelorasi stari si experiente pe care le relateaza unii din cei ce au revenit din moartea clinica. – Redarea in laborator a unor asemenea experiente este normal sa fie posibila, daca se induce corpului aceasta stare. Indiferent daca moartea este naturala sau provocata, etapele desfasurarii ei sunt aceleasi. Daca ii electrocutezi cuiva creierul, ii provoci anumite reactii. Dar sa nu uitam ca, in cazul experientelor NDE, aceste procese survin in mod natural! Nimeni nu ne-a prajit creierul pentru ca noi, mai apoi, sa putem afirma ca am dat o raita prin cer… ;) Si sunt tare curioasa cum s-ar putea ecplica faptul ca, unii fiind CERT inconstienti, povesteau scene petrecute in acest rastimp sau addeau detalii din afara cladirii etc… Cred ca oamenii cauta orice explicatie, oricat de aberanta, numai sa nu accepte adevarul… pentru simplul motiv ca acest adevar i-ar ingrozi, pur si simplu… ;)

    • Lori Balogh says:

      Draga Sorina,
      Am intarziat putin cu raspunsul la obiectiile tale, deoarece am intrat pe blogul tau ca sa ma documentez de la sursa. Iti respect opiniile pe care le consider sincere. Am insa cate ceva de adaugat la cele afirmate in articol:
      - Sotia mea nu a trecut prin moarte clinica, insa in timpul unui lesin banal a avut aceleasi trairi pe care le descriu cei care au trecut prin experienta ta.Daca ne gandim putin la fiziologia organismului uman, mi se pare cat se poate de logic ca atunci cand creierul este despovarat de o parte din responsabilitatile nenumarate pe care le are ( in cazul unui lesin sau al mortii clinice ), el sa simta o eliberare manifestata fie printr-o pace si fericire netraite pana atunci, fie prin senzatia de lumina, strabaterea unui tunel, muzica celesta, glasuri imbietoare, etc. Este vorba doar de o simpla “relaxare” a activitatii creierului, care se manifesta asa cum o descrii tu. In opinia mea, desi moartea este cel mai mare blestem cazut asupra omului, Dumnezeu, in marea Sa mila si dragoste, a facut ca insasi moartea sa fie, din punct de vedere fiziologic, o trecere lina spre nefiinta.
      - Blaise Pascal spunea ca “ratiunea este flexibila la orice”, ceea ce inseamna ca omul poate sa creada cu fermitate orice si sa fie convins ca acela este adevarul. Simturile insa ne pot insela amarnic. Ne inseala uneori chiar cand suntem lucizi si avem impresia ca ceea ce vedem este purul adevar. Nu am posibilitatea de a-ti oferi aici cateva iluzii optice care te-ar convinge ca, treaz si lucid fiind, simturile te pot insela. Ce sa mai spunem de situatiile in care un om doarme, cade in lesin sau chiar in moarte clinica ?
      - Insa motivul pentru care am serioase rezerve fatza de relatarile de genul acesta este altul si este mult mai profund.Am citit Biblia de mai bine de 20 de ori, urmarind diferite subiecte care m-au interesat. Unul dintre ele este cel legat de natura umana, moarte si starea omului in moarte. Concluzia? Toate religiile pagane si majoritatea confesiunilor crestine au in dogmele lor un mare neadevar si anume acela ca sufletul omului este nemuritor. Este cea mai mare amagire pe care Diavolul a reusit sa o introduca in constiinta oamenilor si in doctrinele bisericilor. Biblia insa ne invata cu totul altceva: odata cu cadera in pacat a primilor nostri parinti, omul a devenit muritor, cu trup si suflet. Ideea ca dupa moarte ramane sufletul nemuritor este de origine platonica ( pagana ) si nu are nimic de=a face cu adevarul biblic. Da, exista o viata de dincolo, dar numai dupa inviere. Eu nu pot acum sa-ti aduc toate argumentele, dar daca te intereseaza, citeste , te rog, seria de articole de la categoria “Teme biblice”/ subcategoria “Lumea tacerii” http://www.loribalogh.ro/category/teme-biblice/dincolo-de-pragul-mormantului/
      si mai ales “De ce nu cred” http://www.loribalogh.ro/category/de-ce-nu-cred/

      • Sorina says:

        Lori, conform DEX: LEȘÍN, leșinuri, s. n. 1. Pierdere subită și trecătoare a cunoștinței, fără oprirea inimii și a mișcărilor respiratorii, provocată de o anemie a creierului, ca urmare a unei stări maladive, a unor eforturi fizice mari, a unei emoții puternice etc.; lipotimie.
        In timpul mortii clinice, inima si plamanii nu mai functioneaza. Eu ma indoiesc sincer ca sotia ta a trecut printr-un lesin si a avut aceleasi trairi pe care le descriu cei care au trecut prin moarte clinica. Ori nu a avut acele trairi, ori a fost o “tentativa” de moarte clinica din care a reusit sa iasa prin resurse proprii ale organismului, fara a necesita resuscitarea prin mijloace medicale (e posibil si asa ceva, am tot vazut prin filme cu astfel de tematica, medicala). Nu pot exprima pareri mai detaliate, atata timp cat nu am discutat personal cu ea… dar sunt de parere ca – in acest caz – ceva nu se potriveste…
        Cred ca noi folosim un singur cuvant – moarte – pentru a exprima mai multe lucruri… asta e limba pe care o avem la dispozitie, asta o folosim… Insa trebuie sa fim foarte atenti la sensul cuvantului, in functie de context (vei vedea la ce ma refer, in comentariile pe care le voi face la DE CE NU CRED ale tale).
        Am mai avut discutia asta cu o persoana, foarte informata din punct de vedere stiintific, care spunea ca s-au obtinut in experimente trairi asemanatoare cu acelea din moartea clinica. I-am spus si ei ce iti spun si tie: inversati cauza si efectul. Ca urmare a trecerii prin moarte clinica (aceasta fiind cauza) au loc in creier anumite procese – firesti, de altfel, deoarece in acel moment corpul fizic reactioneaza la ce se intampla corpului fizic, ele existand interdependent. In momentul in care actionezi – prin diverse proceduri medicale – asupra creierului, tu ii oferi false informatii ca sufletul ar trece prin acele evenimente (implicate in moartea clinica) – lucru neadevarat, dar tu manipulezi creierul prin aceasta interventie externa. Astfel, cauza devine actionarea asupra creierului iar efectul este producerea fenomenelor de vizualizare/auzire a unor anumite lucruri. In primul caz, este o reactie normala sa percepi acele trairi, in al doilea caz este o traire falsa. Este ca si diferenta intre florile naturale si cele artificiale care le pot imita foarte bine pe primele… dar tot niste falsuri raman.
        Si mai am o curiozitate: in aceste experimente de laborator, au fost implicate persoane care au trecut prin moarte clinica? Pentru ca doar o persoana care a avut ambele trairi poate spune daca ele sunt similare ori ba… Altfel, e posibil ca persoana implicata sa fi fost cumva sugestionata, poate chiar informata si – implicit – rezultatul experimentului sa fi fost viciat din start… ;)
        Sper sa imi intelegi rezervele… ;)

        • Lori Balogh says:

          Sorina, am dat exemplul lesinului sotiei mele nu pentru a face o echivalenta intre lesin si moartea clinica. Sunt doua situatii cu totul diferite. Voiam doar sa-ti dau un exemplu ca aceleasi trairi pe care le au unii care au trecut prin moartea clinica ( e stiut ca nu toti au aceste trairi ! ) le poate avea si unul care isi pierde temporar cunostinta sau care trece printr-o stare de hipoxie. Cred ca esti subiectiva atunci cand consideri ca doar unele trairi sunt adevarate si altele sunt false. Pe ce baza sustii ca un om care a lesinat, de exemplu, si care are aceleasi trairi ca si unul care a trecut prin moarte clinica, are trairi false ? Trairile sunt trairi si nu stiu daca este cineva in lumea asta care sa le poata categorisi in adevarate si false.
          Cred ca noi doi pornim de la doua premize diametral opuse. Tu, prin ceea ce sustii, esti adepta teoriei nemuririi sufletului si a filozofiei lui Platon care considera sufletul ca o entitate indestructibila, deci nemuritoare. Eu nu pot crede in aceasta teorie, caci Biblia in care am incredere deplina nu-mi permite o astfel de credinta ( argumentele sunt prezentate in articolele postate ). Pentru mine, sufletul nu este o entitate independenta de trup si indestructibila, ci fiinta umana in intregimea ei si a carei natura a devenit muritoare dupa caderea primilor nostri parinti. Aici se afla macazul care ne arunca pe doua directii total opuse. Daca in acest punct nu suntem de acord, toate celelalte sunt inutil de discutat. Este ca si cum am dori sa finisam o cladire care nu are inca temelie. Am invatat in viata sa am mai mare incredere in ceea ce spune Dumnezeu despre natura umana, decat in ceea ce spun sau cred oamenii despre acest subiect.

  2. Sorina says:

    Tocmai asta este: trairile din cele doua situatii nu pot fi aceleasi! Le-am numit false in sensul ca creierul doar CREDEA ca i se intampla anumite lucruri (pentru ca era stimulat extern) in timp ce in situatia reala se intampla niste lucruri pe care tu refuzi sa le crezi… dar ele chiar se intampla… Fenomenele de decorporalizare chiar sunt reale. Si pot aparea si spontan, in alte stari decat cea de moarte clinica. Dar atunci se intampla alte… lucruri cu ceea ce iese din trupul nostru.
    Crede-ma, nu l-am citit pe Platon si nu m-am inspirat din opera lui. Eu am trait acel eveniment si eu stiu ca e real. Biblia iti vorbeste despre “suflarea de viata”… e cea care se intoarce la Dumnezeu cand ni se termina zilele aici… despre ea vorbim! Despre ea vorbesc eu… Fara ea, trupul nostru nu poate trai. Cand murim, “ne dam sufletul” – ne paraseste suflarea lui Dumnezeu… ce e atat de greu aici?
    Spui “sufletul nu este o entitate independenta de trup si indestructibila, ci fiinta umana in intregimea ei si a carei natura a devenit muritoare dupa caderea primilor nostri parinti.” Ce inseamna, pentru tine, FIINTA UMANA IN INTREGIMEA EI? Ce anume “contine”?
    Mai spui “Am invatat in viata sa am mai mare incredere in ceea ce spune Dumnezeu despre natura umana, decat in ceea ce spun sau cred oamenii despre acest subiect.” – Pai, asta e parerea ta (si probabil ca ai preluat-o de la altii), care esti tot un om. De ce ai impresia ca parerea ta e infailibila si a altora, care spun altceva, e gresita cu siguranta? Iar Dumnezeu delimiteaza clar trupul din tarana de suflarea de viata… Dupa parerea ta, ce se intampla cu aceasta suflare atunci cand trupul de tarana isi inceteaza existenta?

    • Lori Balogh says:

      Incet-incet, lucrurile se clarifica. Amandoi suntem de acord ca “suflarea de viata” vine de la Dumnezeu si se intoarce la El.Stii ce ne deosebeste ? Tu crezi ca aceasta suflare de viata este o entitate personala, in timp ce eu cred ca ea este ceva impersonal. Ea este doar “scanteia” de viata, principiul vietii care vine de la Creator si care se intoarce la El, ca Izvor al vietii. Ai citit raportul Creatiei din Geneza ? Cand l-a creat pe om, Biblia spune ca “Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu” ( Geneza 2,7 ) Intelegi acum de ce am sustinut ca sufletul este fiinta umana intreaga ? Potrivit raportului Creatiei, “sufletul viu” este suma dintre trupul material si principiul de viata dat de Dumnezeu. In momentul mortii, Dumnezeu isi retrage principiul vietii ( puterea de viata sau cum vrei s-o numesti ), trupul material se dezintegreaza iar “sufletul viu” dispare.
      Daca citesti cu atentie raportul Creatiei, vei observa ca nu doar omul a primit aceasta “suflare de viata” , ci si animalele, indiferent de complexitatea lor ( vezi Geneza 1,30 ).Daca am admite ca “suflarea de viata” ar fi o entitate personala, concluzia ar fi ca toate vietatile, incepand cu cele inferioare, ar avea aceleasi trairi ca si omul. Ceea ce mi se pare a fi o aberatie…
      Sorina, aceasta nu e parerea mea la care tin mortis, ci este Cuvantul lui Dumnezeu. Parerile mele pot fi gresite, “parerile” lui Dumnezeu nu. Ele sunt adevar. De aceea am spus ca nu trebuie sa ne incredem prea mult in simturile noastre, caci ne pot insela amarnic chiar cand suntem lucizi. Cu atat mai mult cand trecem prin situatii limita, cum ar fi o moarte clinica. De ce esti atat de sigura ca ceea ce ai trait in acele momente reprezinta adevarul si nu o plasmuire a creierului ?
      Daca fenomenele de decorporalizare ar fi reale, aceasta ar insemna ca sufletul este o entitate nemuritoare si indestructibila ( conceptia filozofilor greci ). Si aceasta ar mai insemna ca Biblia ar trebui aruncata la gunoi, caci ea ne vorbeste peste tot, de la caderea omului, de un suflet muritor, de un mormant care este “locul tacerii”, in care nu exista vointa, inteligenta, comunicare, adica nimic din ceea ce caracterizeaza viata ( vezi Eclesiastul 9, 5.6.10 )
      Aici e marea diferenta dintre oameni: in timp ce unii cred ceea ce simt ei, ceea ce i-au invatat filozofii sau preotii, altii cred ceea ce ii invata Dumnezeu, cel mai competent in intelegerea si explicarea naturii umane.

  3. Sorina says:

    Lori, eu nu pot sa vad fiinta umana ca pe o masina la care viata incepe prin scanteia unei bujii… si cand nu mai porneste (in moarte clinica) dam de vreo cateva ori la manivela si reporneste… :) Suntem de acord in privinta faptului ca acest “principiu al vietii” se intoarce la Creator. Exact asta spuneam si eu: cand murim, CEVA se intoarce la Dumnezeu, in imparatia Lui… Omul e singurul facut dupa chipul si asemanarea Lui… e clar ca omul are ceva deosebit fata de animale… de aceea i s-a si dat stapanire peste absolut orice altceva, vietuitoare sau nu… Si ar trebui sa inteleg ca, din punctul tau de vedere, suflet = trup + suflare de viata? Sau, cum definesti “fiinta umana intreaga”? Alcatuita din ce? Cred ca aici ne-ar fi de mare folos sa vedem formularea originala (pentru ca am mai auzit de tot felul de traduceri eronate). Din pacate, pe mine ma depaseste acest aspect… am la indemana numai traducerile comune… Parerea mea este ca “suflet viu” se refera, de fapt, la “fiinta vie” dar – atentie! – dupa chipul si asemanarea Lui… iar aceasta precizare este foarte importanta… Dumnezeu este o persoana… e clar ca este categoric diferit de un animal, care nu are caracteristicile unei persoane… desi are corp si este viu, ca orice persoana… nu are sentimente, nu are discernament, nu are constiinta… nu are posibilitatea de a avea o relatie cu Dumnezeu… Asadar, toate aceste caracteristici in plus, de ce anume ii sunt conferite? Trebuie ca omul sa aiba ceva in plus fata de animale… e musai! Sufletul nu este un efect, este o cauza… Animalele au suflare de viata in sensul ca traiesc, respira… sunt vii… Iar viata ce inseamna, de fapt? O succesiune de evenimente care se desfasoara in timp… de aceea poti spune ca nu mai exista viata in imparatia lui Dumnezeu, in aceasta acceptiune… nu asa cum o cunoastem noi aici, pe Pamant… Daca privesti lucrurile asa… poti spune ca omul a devenit VIU in sensul ca existenta lui a inceput sa se supuna timpului… ceea ce nu se intampla pana atunci… atata timp cat fusese doar “o suflare” si nu avea un corp material care sa perceapa scurgerea timpului…
    “Sorina, aceasta nu e parerea mea la care tin mortis, ci este Cuvantul lui Dumnezeu. Parerile mele pot fi gresite, “parerile” lui Dumnezeu nu.” – Cuvantul lui Dumnezeu nu este gresit, cu siguranta. Dar felul in care noi il intelegem… aici e alta poveste… :)
    “De ce esti atat de sigura ca ceea ce ai trait in acele momente reprezinta adevarul si nu o plasmuire a creierului ?” – De ce aceia care – in Biblie – au fost rapiti erau atat de siguri de realitatea celor traite in situatii limita? Pentru ca STIAU. Pentru ca aveau CERTITUDINEA. De ce esti atat de sigur ca Dumnezeu exista? Multi spun ca nu exista pentru ca nu il pot percepe… material. Dar eu STIU ca exista. Asa cum stiu ca acele lucruri au fost reale. Altfel nu stiu cum sa iti formulez. Dar cred in acele lucruri chiar mai mult decat in realitatea pe care o pot percepe cu organele mele de simt… :)
    “Daca fenomenele de decorporalizare ar fi reale, aceasta ar insemna ca sufletul este o entitate nemuritoare si indestructibila ( conceptia filozofilor greci ).” – Poate ca aici e problema, de fapt… ;) Si, ce te faci daca aceste fenomene chiar SUNT reale? :)
    “Si aceasta ar mai insemna ca Biblia ar trebui aruncata la gunoi, caci ea ne vorbeste peste tot, de la caderea omului, de un suflet muritor” – Vezi? Iar e chestie de interpretare… Un suflet mort este un suflet rupt de Dumnezeu. Sufletul este nemuritor numai atata timp cat este legat de El.
    “nimic din ceea ce caracterizeaza viata ” – Exact! Termenul de “viata” are sens numai aici, in lumea materiala, unde exista marimea fizica numita TIMP.
    “Aici e marea diferenta dintre oameni: in timp ce unii cred ceea ce simt ei, ceea ce i-au invatat filozofii sau preotii, altii cred ceea ce ii invata Dumnezeu, cel mai competent in intelegerea si explicarea naturii umane.” – Cu tot respectul, Lori… tu de unde ai invatat tot ce stii, in aceste probleme? Eu nu am citit (spre marea mea rusine) absolut nimic din filozofii pomeniti de tine. Preotii… sigur nu vorbesc despre aceste lucruri asa cum o fac eu. Si, atunci… ce varianta mai ramane?

    • Lori Balogh says:

      Sorina, atunci cand Biblia, pe care noi crestinii o consideram inspirata de Dumnezeu, ne spune ca sufletul este muritor si ca in mormant nu exista constiinta de sine, comunicare, activitate, sentimente etc., aceasta nu este interpretare.Sunt adevaruri clare pe care le poate intelege orice om, fara studii teologice. Ma intrebi mereu de unde am preluat aceste lucruri; ei bine, vreau sa-ti spun ca am citit si studiat Biblia de nenumarate ori, urmarind diferite subiecte, intre care si cel legat de natura umana si starea omului in moarte. Lucrurile acestea nu trebuie preluate obligatoriu de undeva, caci ele sunt la vedere pentru oricine e interesat sa cunoasca un anumit adevar.
      Intr-adevar, omul a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, primind o nemurire conditionata. Avertismentul dat omului era clar: “In ziua in care vei manca din el ( pomul oprit ), VEI MURI NEGRESIT” ( Geneza 2,17 ). In limba ebraica, in care a fost scrisa Geneza, textul suna putin nuantat: “Vei muri murind”, adica “vei deveni o fiinta muritoare”. Sarpele le-a zis primilor oameni exact contrariul: “Hotarat ca nu veti muri ” ( Geneza 3,4 ). Aici e macazul care ne desparte: unii Il credem pe cuvant pe Dumnezeu, care ne-a avertizat ca vom deveni muritori, daca nu vom asculta de porunca Lui, in timp ce altii il cred pe Diavol, care ne asigura ca moartea nu exista in realitate. Oare Creatorul S-a jucat cu cuvintele atunci cand i-a avertizat pe Adam si Eva ca vor muri ? Ce inseamna moartea pentru ei ? Decorporalizare, eliberare de trup si intrarea intr-o forma de existenta superioara ? Daca ar exista o astfel de existenta dupa nimicirea trupului, de ce Dumnezeu a mai creat un trup ? Doar ca o colivie pentru un suflet care oricum este indestructibil ?
      Accidentul caderii in pacat l-a privat pe om de acea nemurire conditionata oferita initial. Din acea clipa, din om a inceput sa se stearga treptat chipul lui Dumnezeu, urmand sa fie refacut printr-o lucrare speciala a Duhului Sfant.
      “Sufletul nu este un efect, este o cauza…” afirmi tu. “Sufletul nu este o cauza, este un efect” afirm eu. Textul din Geneza 2,7 pe care l-am citat intr-un comentariu anterior dovedeste ca sufletul omului este un efect al interventiei divine, cauza fiind Insusi Creatorul. De fapt , El este cauza primara a tututor lucrurilor.
      Afirmi ca “sufletul este nemuritor numai atata timp cat este legat de El.” Din cate am citit, nu am gasit nicaieri in Cuvantul lui Dumnezeu ca ar exista vreun om care sa aiba suflet nemuritor, nici chiar dintre cei mai “legati” de Dumnezeu. E adevarat, acelor oameni care au o relatie buna cu Creatorul, El le promite viata vesnica intr-o lume cu totul noua. Dar atentie ! Promisiunea lui Dumnezeu nu se refera la momentul mortii, ci la momentul invierii de la sfarsitul istoriei acestei lumi. Daca Dumnezeu ar conduce in Rai sufletele celor credinciosi imediat dupa moarte, de ce ar mai fi nevoie de inviere ? Daca se poate trai fericit si liber si fara trup, de ce a mai creat Dumnezeu trupul material ? De ce mai e nevoie de judecata dela urma, daca sufletele celor morti sunt deja trimise fie in Rai, fie in Iad ? Nici oamenii nu pedepsesc o faradelege inainte sa o judece, cu atat mai putin Dumnezeu…
      Ar mai fi multe, foarte multe de spus, dar nu-mi propun sa te conving. Doar Duhul lui Dumnezeu poate convinge…

  4. Sorina says:

    Lori, exact acelasi lucru il spun si eu, nu intelegi? Sufletul poate trai vesnic numai daca isi mentine legatura cu Dumnezeu. In absenta ei… ne paste locul ala mai mult decat caldut… :) Eu nu te-am intrebat de unde ai luat textele din Biblie (ca nu esti singurul care a studiat-o, fii sigur! ;) ) ci de unde ai luat interpretarile pe care mi le prezinti ca fiind litera de lege. Avantajul meu fata de tine (si, de asta, numai Dumnezeu e responsabil) este ca eu nu doar am studiat Biblia, ci am si trait acele lucruri… cu toate implicatiile acestui fapt… si le-am coroborat cu observatiile/intelegerile mele asupra Bibliei… si culmea e ca se potrivesc de minune… ;) Nu sunt de acord cu tine, ca intelesurile Bibliei sunt la vedere… ai grija, e ca in labirintul acela cu oglinzi, de la balci… lucrurile nu sunt asa cum par!…
    Sunt de acord, omul a devenit muritor in sensul ca, prin neascultare (asta a fost pacatul, de fapt) s-a creat o bresa in legatura dintre Adam si Dumnezeu; de aceea ni s-a oferit posibilitatea sa recuperam acea legatura, prin mantuire. Pentru ca nu am fost creati ca sa fim dati pierzarii… iar sa afirmi ca Tatal nu stia ce se va intampla, mi se pare… gaseste tu cuvantul… ;)
    Cat despre cautarea adevarului… pe langa faptul ca sunt foarte curioasa din fire (in sensul ca imi place sa invat), eu am si o motivatie in plus: sa inteleg ce s-a intamplat ATUNCI… si, crede-ma, este o motivatie extrem de puternica…
    Dumnezeu a spus adevarul cand a afirmat ca, daca nu este ascultat, vom muri (am explicat mai sus); interesant este ca, desi sarpele a ispitit-o pe Eva, nici el nu a mintit cand i-a spus ca nu vor muri… pentru simplul fapt ca stia ca Tatal “a creat problema doar dupa ce a avut solutia” – dupa cum spunea cineva intr-o predica, referitor la “voluntariatul lui Isus” de a veni pe Pamant – si stia ca El nu ne va lasa sa “ne inecam”, ci ne va “arunca un colac de salvare”… Creatorul nu s-a jucat de-a cuvintele, El doar i-a informat asupra consecintelor alegerilor lor (pentru ca tot li se daduse liberul arbitru, adica libertatea de a alege). Iar prin incalcarea regulilor de viata care ne-au fost transmise prin VT si NT, ne-am asigurat si moartea fizica… pentru ca PLATA pacatului = EFECTUL, URMAREA pacatului este moartea… in ambele intelesuri.
    De ce a mai creat Dumnezeu un trup, intrebi??? Pai, cum poti duce o viata materiala daca tu esti ca un duh??? Duhurile rele de ce invadeaza corpuri de oameni sau animale? Pentru ca altfel nu se pot manifesta si nu pot experimenta ceea ce aici, in lumea materiala, numim VIATA. De asta.
    “Accidentul caderii in pacat l-a privat pe om de acea nemurire conditionata oferita initial. Din acea clipa, din om a inceput sa se stearga treptat chipul lui Dumnezeu, urmand sa fie refacut printr-o lucrare speciala a Duhului Sfant.” – De acord cu prima formulare, cu mentiunea ca eu nu cred ca a fost un accident… ;) Referitor la a doua parte… in ce scop sa fie refacut chipul Lui? Si in ce anume, in trupul fizic? Sau… cum?
    “sufletul omului este un efect al interventiei divine” – Adica? Dezvolta un pic, sa iti pot raspunde corect… altfel, merg pe presupuneri si nu e bine… ;)
    Mai, Lori, hai sa iti explic altfel: moartea (asa cum o vezi tu) are sens ca notiune (incetare a functiilor vitale) numai in prezenta timpului. In imparatia lui Dumnezeu, nu exista timp. Asta inseamna VESNICIA, nu un timp nesfarsit, ci absenta lui… de asta nu are capat… ceva care nu exista nu poate avea capat, nu? :) In sensul asta legatura cu Dumnezeu (care ne asigura accesul in aceasta imparatie) ne asigura un soi de existenta vesnica. Inlocuieste cuvantul VIATA (care inseamna traire in acest plan, material) cu EXISTENTA (care nu te mai leaga de acest plan ci este valabila si intr-un altul) si vei avea o perspectiva mult largita… ;)
    Dobandirea unor noi trupuri este necesara pentru a ne continua existenta… altfel decat aici… dar nu poti spune ca intre cele doua existente trece o perioada de… pentru ca acolo unde se afla “parcate” sufletele deja plecate NU EXISTA TIMP. Din aceasta cauza, ambele variante (care au dat nastere unor controverse intre sustinatorii fiecareia) sunt valabile, din Luca 23:43: ” Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun, astăzi vei fi cu Mine în rai.” sau „Adevărat îţi spun astăzi, vei fi cu Mine în rai.” ”

    Mai am o intrebare, pentru ca nu stiu ce varianta de Biblie folosesti: cum suna la tine Luca 12:20 : ” Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?” “

  5. Sorina says:

    Imi cer scuze ca raspund cu intarziere, o fac si eu cand pot… precum vezi, incerc sa o fac cu discernamant si responsabilitate iar textele sunt destul de lungi… ceea ce presupune indeplinirea unor anumite conditii… (oricum, sunt infime fata de cate as avea de spus… dar incerc sa fiu rezonabila :) )
    Sa nu te superi, voi prelua acest dialog si pe blogul meu (poate sunt si printre cititorii mei unii interesati de acest subiect)!
    Multumesc pentru participare (si astept continuarea, cu interes)!

    • Lori Balogh says:

      Sorina, observ ca noi avem puncte de reper diferite. In timp ce tu te raportezi la experienta ta dramatica si incerci sa o armonizezi cu revelatia Bibliei, eu ma raportez doar ce ceea ce spune Biblia, considerand ca Dumnezeu este cel mai indreptatit sa ne invete ce este aceea viata si moarte. Sa nu te superi pe mine , dar eu consider experienta ta foarte subiectiva si nu ma vei convinge niciodata ca ceea ce ai trait era si real. E ca si cum ai incerca sa ma convingi ca un vis oarecare este realitatea pura. Ti-am explicat care este opinia mea cu privire la ce se intampla in creier atunci cand el este eliberat de o parte din responsabilitatile pe care le are in organism, si nu vreau sa ma repet.
      Cu privire la interpetarile unor texte biblice, pe care tu le pui in seama unor imprumuturi, te asigur ca, desi e firesc sa imprumut unele idei din cele ce am citit, pe toate le-am trecut prin filtrul propriei ratiuni. De fapt, multe asa-zise interpretari nici nu sunt interpretari, ci sunt adevarauri care sunt la vedere pentru oricine se apropie cu bun simt de Cuvantul lui Dumnezeu.
      Sorina, cred ca voi incheia aici acest dialog, deoarece timpul imi este foarte scurt. Trebuie sa le raspund si altor cititori ai blogului, iar proiectele pe care le am in lucru stau in asteptare din lipsa de timp. Sper sa nu te superi si imi cer mii de scuze…
      Cu stima, Lori

  6. Sorina says:

    Lori, aceasta iesire din scena ma dezamageste… ma acuzi de declaratii false fara sa iti poti sustine afirmatia, de “adaptarea” intelesului Bibliei astfel incat sa se potriveasca pe experienta descrisa de mine (Ce as avea de castigat din asa ceva? In cel mai rau caz, mi-as fura caciula. Dimpotriva, am incercat sa inteleg cat mai bine acel eveniment prin prisma informatiilor din Biblie.), afirmi ca doar parerile tale sunt corecte fara sa imi dovedesti acest lucru…
    Sa stii ca experienta mea nu are cum sa fie subiectiva pentru simplul motiv ca este doar o relatare a unui fapt intamplat… am povestit, nu am creat un scenariu pe care sa il prezint drept realitate. Dar ce ma uimeste pe mine este ca ma asteptam ca ACEA realitate sa fie mai perceptibila oamenilor care afirma ca au o relatie cu Dumnezeu… pentru ca lor le-ar fi cel mai usor de perceput, inteles si acceptat lucruri a caror existenta ceilalti o neaga… ori, constat ca e tocmai invers…
    Eu nu vreau sa te conving de nimic si pot trai foarte bine si daca tu iti pastrezi convingerile de pana acum. Era doar o discutie deschisa determinata de subiectul pe care l-ai postat si de care pari foarte sigur. Eu nu sunt de aceeasi parere cu tine in unele privinte; mi-am exprimat dezacordul si am adus argumentele mele; la care tu nu prea mi-ai raspuns, ca sa fiu sincera… Daca imi aduceai argumente solide, poate ca eram mai dispusa sa imi actualizez convingerile… din pacate, e pentru a doua oara cand o discutie pe exact aceeasi tema esueaza “din lipsa de timp” (de fapt, din lipsa de argumente ;) ).
    Te asigur ca felul in care am inteles eu anumite pasaje din Biblie confirma ceea ce am trait atunci; in plus, aceasta intelegere se suprapune inclusiv cu descoperiri stiintifice de mare importanta… Cu tot respectul, Lori, nu stiu cat de departe ai ajuns tu in aceasta privinta… dar te asigur ca eu am o minte extrem de curioasa… ;) Si, daca nu eram sigura de anumite afirmatii (pe care am avut mare grija sa le verific, inainte – inclusiv in dialoguri cu multe alte persoane), nu imi permiteam sa ma hazardez in a le lansa… ;) Si sa stii ca afirmatia ca nu m-as apropia cu bun simt de Cuvantul lui Dumnezeu este… cel putin nefericita (ca sa ma exprim, totusi, ca o doamna)… Eu nu mi-as permite astfel de afirmatii despre convingerile tale doar pentru ca nu coincid cu ale mele, pe alocuri…
    Inchei exprimandu-mi profunda dezamagire ca nu mi-ai raspuns la intrebarea foarte usoara (cea referitoare la Luca 12:20) – era vorba de doar cateva cuvinte… ceea ce ma face sa cred ca ti s-a cam terminat munitia… :) in timp ce eu am un depozit intreg la dispozitie… pregatit pentru o alta discutie exact pe aceeasi tema, care trebuia sa aiba loc cu un pastor care credea la fel ca si tine si care a deschis subiectul tocmai pentru ca stia prin ce am trecut… din pacate, si acea discutie a ramas in “coada de peste” din aceeasi invocata lipsa de timp… ceea ce inseamna ori ca acest subiect nu va suscita destul interesul (ceea ce este absolut de neinteles pentru mine), ori… cum spuneam, lipsa de munitie… Inclin, totusi, sa cred ca e a doua varianta… ;)
    Ba da, Lori, ma supar de felul in care inchei acest dialog si ma supar pentru afirmatiile deloc magulitoare pe care mi le-ai adresat… si am senzatia ca ai cam luat-o la fuga… cam asta ai dat de inteles… :(
    Dar iti multumesc pentru dialogul avut pana acum… desi nu mi-a adus absolut nimic nou… din pacate! :(

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Spam protection by WP Captcha-Free