Harul si cele doua legaminte

Harul si cele doua legaminte

Definirea termenilor

 

Har ( „chesed” in ebraica si „charis” in greaca ) =  bunavointa, amabilitate, dar nemeritat, favoare, atentie plina de mila.

Harul este, prin urmare, iubirea nemeritata a lui Dumnezeu fata de omul pacatos, iubire care s-a manifestat prin jertfire de sine. Efeseni 2, 8- 9

LEGAMANT = testament, contract, intelegere, conventie intre doua parti, cuprinzand drepturile si indatoririle fiecarei parti.

Cand vorbim de legamintul dintre Dumnezeu si om trebuie sa intelegem ceva mai mult decat un simplu contract, o simpla negociere. El reprezinta o forma profunda a legaturii personale dintre Dumnezeu si om.

Doua legaminte

Dupa cum Biblia ne prezinta doua legi, una neschimbatoare si vesnica, alta provizorie si temporara, la fel exista si doua legaminte: cel vechi si cel nou.

Biblia e alcatuita din doua mari capitole:  Vechiul Testament si Noul Testament. Ele nu sunt opuse unul altuia, ci se completeaza reciproc. Vechiul legamant reprezinta alegerea lui Israel ca popor al lui Dumnezeu. Noul legamant se refera la alegerea bisericii crestine ca popor al lui Dumnezeu.

 

Vechiul legamant

1. Incheiat intre Dumnezeu si poporul evreu la muntele Sinai, in timpul exodului. Exod 19, 4-8

2. Caracteristicile acestui legamant sunt:

a) S-a bazat pe fagaduinta omului: Exod 24, 3. 7

b) A fost ratificat cu sange de animale: Exod 24, 4-8; Evrei 9, 19-22

c) Temeiul lui a fost Legea; Exod 34, 28; Deuteronom 9,9  ( cele doua table pe care  a fost scrisa Legea Morala sunt numite in Biblie “ tablele legamantului” )

d) A fost conditionat de ascultarea poporului fata de cerintele lui Dumnezeu: Deuteronom 31, 16-17

3. A fost calcat de poporul evreu la putin timp dupa ratificarea lui: Exod 32

4. Din cauza apostaziei poporului Israel, Dumnezeu a prezis scoaterea lui din statutul de popor ales, rolul si misiunea lui fiind incredintate bisericii crestine.

 

Noul legamant

1. Incheiat in sanul Dumnezeirii, inainte de crearea pamantului, intre Tatal si Fiul. In acest legamant a fost inclusa intreaga omenire. Geneza 9, 12-13

2. Expresia noului legamant este Insusi Christos: Isaia 42, 6-7

3. Caracteristicile acestui legamant sunt:

a) Se bazeaza pe fagaduinta lui Dumnezeu, mai buna si mai sigura decat cea a omului. Evrei 8, 6.9

b) A fost ratificat cu sangele lui Christos: Luca 22, 20; Evrei 7, 22

c) Temeiul lui a fost Legea, ca si in cazul vechiului legamant: Evrei 8, 10  ( Un Dumnezeu neschimbator nu putea schimba temeiul si conditiile legamintului )

Daca temeiul celor doua legaminte a fost aceeasi Lege Morala, unde este diferenta intre cele doua legaminte?

Diferenta este urmatoarea: In vechiul legamant Legea a fost scrisa pe lespezi de piatra, in timp ce in noul  legamant aceeasi Lege este scrisa de Dumnezeu in inima omului. Ieremia 31, 31-34

De ce noul legamant este numit “nou” din moment ce el a fost incheiat inainte de cel “vechi” ?

Noul legamant a fost ratificat mult mai tarziu decat cel vechi, respectiv la moartea Domnului Christos. De aceea acest legamant este numit “noul legamant” desi el a fost incheiat inainte de crearea pamantului.

 

Paralela intre cele doua legaminte

Vechiul legamant                                                         Noul legamant

1. Intre Dumnezeu si poporul Israel                                 1. Intre Tatal si Fiul

2. Temporar                                                                          2. Vesnic

3. Ratificat cu sange de animale                                         3. Ratificat cu sangele lui Hristos

4. Incheiat pe baza promisiunilor omului                          4. Incheiat pe baza promisiunilor     lui  Dumnezeu

5. Mijlocitorul este omul ( preotul )                                    5. Mijlocitorul este Christos

6. Legea Morala era scrisa pe pietre                                   6. Legea Morala este scrisa in inima

7. Semnul exterior al legamantului era circumciziunea     7. Semnul exterior al legamantului este botezul

8. Continea prevederi temporare si ceremoniale care        8. Contine oranduiri de aducere

aratau spre venireaMantuitorului                                          aminte care se refera la                                                                                                                   actul ispasirii

 

Mantuirea doar prin harul lui Dumnezeu     – Efeseni 2, 8-9

Noi datoram totul harului nemarginit al lui Dumnezeu, fara de care nu ar fi fost posibila mantuirea noastra, rascumpararea noastra, innoirea noastra.

Ascultarea de poruncile lui Dumnezeu nu reprezinta un merit pentru omul care doreste mantuirea, ci este o datorie.Conditiile vietii vesnice, sub har, sunt exact aceleasi care au fost si in Eden: neprihanire desavarsita, armonie cu Dumnezeu si ascultare fata de principiile Legii Sale. Nimeni dintre oameni nu poate implini prin propria putere aceste conditii, de aceea Dumnezeu a luat toate masurile ca sa ne ajute in implinirea lor:

-Iertarea pacatelor prin jertfa lui Christos

-Eliberarea de sub robia pacatului prin puterea Duhului Sfant

-Calauzirea prin Providenta Sa

-Ocrotirea  prin ingerii cei sfinti

Toate acestea, impreuna cu multe alte mijloace randuite de Dumnezeu pentru mantuirea noastra, nu sunt altceva decat manifestari ale harului nemeritat acordat de un Dumnezeu al iubirii omului pacatos.  Ioan 3,16; Tit 2, 11-13; 3, 5; 2 Timotei 1, 9

Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Doctrine - Rezumate și etichetat cu , , , , , . Salvează legătura permanentă.

17 răspunsuri la Harul si cele doua legaminte

  1. rarinca elena spune:

    porunca , care trebuia sa-mi dea viata mi-a pricinuit MOARTEA pacatul prin porunca ne-a amagit si prin aceasta ne-a lovit cu moartea asa ca LEGEA negresit,este sfanta, si porunca este sfanta ,dreapta si buna

  2. Petru Ianovici spune:

    Problema legamintelor sau a legamantului mai trebuie cercetata. De pilda se naste intrebarea: Cum putea un legamant al lui Dumnezeu (legamantul cel vechi era tot al lui Dumnezeu,nu?) sa fie „bazat” pe fagaduinta omului? Daca legamantul este in sine o fagaduinta, cum poate o fagaduinta sa fie bazata pe o fagaduinta? Care e diferenta intre „bazat pe” si „temeiul”?. Mie mi se pare că „bază” si „temei” sunt sinonime, asa ca nu putem spune ca „legamantul a fost bazat pe” una (fagaduinta) si „temeiul lui” este alta (legea). Eu cred că temeiul este de fapt „garantia” sau „baza” si anume Harul lui Dumnezeu in ambele legaminte, iar legea sau ascultarea reprezintă conditia legamantului. Ceea ce este foarte frumos in acest articol este propozitia: „Legamantul este o forma profunda a legaturii personale dintre Dumnezeu si om”. De fapt „legământul” este sinonim cu „legatura” sau „relatia” pe care Dumnezeu o initiază. Ieremia, cand vorbeste despre un nou legamant adauga: „Eu voi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu; … toţi Mă vor cunoaste!” De fapt nu exista decat un singur legamant, cred eu, iar toate profetiile despre un legamant nou se pot translata pentru un pamant nou. Isus a spus: „Acesta este sangele Meu, sangele acelui legamant nou de care au vorbit profetii… cu voi il voi bea nou, în Împaratia Tatalui meu”. M-as bucura sa mi se raspunda. Multumesc.

    • Lori Balogh spune:

      Multumesc pentru comentariu si sunt de acord cu d-v. Poate ca cuvintele noastre nu resusesc sa surprinda mereu realitatile spirituale. Cand am afirmat despre legamantul cel vechi ( care, in realitate era mai nou decat cel „nou” ! ) ca s-a bazat pe fagaduinta omului, m-am gandit la graba cu care poporul Israel I-a promis lui Dumnezeu ascultare deplina. Dumnezezu este Cel care face fagaduinta unor binecuvantari speciale pentru cei care implinesc conditiile legamantului, insa de data aceea si omul a fagaduit ca va implini acele conditii. In sensul acesta o fagaduinta s-a bazat pe o alta fagaduinta. Din nefericire, la doar cateva zile distanta, poporul a calcat promisiunea facuta lui Dumnezeu.
      Si eu cred ca a existat intotdeauna doar un singur legamant, bazat pe fagaduinta lui Dumnezeu, nu a omului, si ma bucur ca avem harul de a beneficia de binecuvantarile lui.
      Cu stima,
      Lori B.

      • Petru Ianovici spune:

        Se spune ca semnul legamantului „vechi” era circumcizia, iar semnul celui „nou” este botezul. Ramane de lamurit ce fel de „semn” este Sabatul pentru ca despre Sabat se spune că este un semn veşnic… Ezechiel 20,20, etc.

        • eugen dutu spune:

          Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima dumneavoastra, frate Ianovici.
          Sunt ani buni de cand ma lupt cu problema Sabatului. Va rog frumos sa-mi spuneti dumneavoastra, ce fel de semn considerati ca este Sabatul.
          Va multumesc frumos.
          Va doresc binecuvantarea Domnului Isus Hristos.

  3. Petru Ianovici spune:

    Studiez de multra vreme teologia legamantului si sunt aproape gata cu concluziile. Articolul de mai sus, adica lectia 18 din „Doctrine” este simplist si superficial si ar trebui sa fie mai atent studiate si prezentate. Lucrurile sunt nebanuit de profunde şi de o frumusete inegalabila, cand se clarifica toate aspectele „legamintului”. O sa revin la acest subiect. In ce priveste semnele legamintelor, mi se pare corecta afirmatia ca L.V.are ca semn circumcizia iar N.L: are ca semn botezul. In acest caz „legamantul” este sistemul religios iudaic si respectiv sistemul religios crestin. Dar in ce priveste Sabatul, eu cred ca este semnul acelui legamant unic al lui Dumnezeu, facut inainte de intemeierea lumii, legamantul Harului sau al rascumpararii.

    • eugen dutu spune:

      Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima dumneavoastra , frate Ianovici.
      Va multumesc pentru precizare, m-am lamurit cu Sabatul.
      Va rog frumos, daca nu e prea greu pentru dumneavoastra, sa faceti publice concluziile la studiul „teologia legamantului”, doresc sa invat si eu mai mult.
      In ce priveste textul „simplist si superficial” de mai sus, ma gandesc ca o incadrare mai blanda ar fi mult mai potrivita, tinand seama de amploarea lucrarii pe care o desfasoara autorul lui.
      Va multumesc pentru intelegere si va doresc binecuvantarea Domnului Isus Hristos.

  4. Dorin spune:

    De ce credeti ca in Geneza 9:12-13 e vorba de Noul Legamant? Acolo se vorbeste despre curcubeu.
    Pentru mine exista doua legaminte ca altfel nu ar vorbi Pavel in cartea Evrei de un Nou Legamant mai bun decat cel vechi. Ca a fost inclus de Dumnezeu in plan inca de dinainte de caderea omului in pacat, asta e altceva, arata desavarsirea Lui Dumnezeu care s-a gandit la toate, dar nicidecum nu putem asocia Noul Legamant cu curcubeul. In Evrei 8:13 se arata clar ca Vechiul Legamant e chiar vechi, aproape de pieire. Chiar Isus spune ca sangele Lui este sangele Legamantului cel NOU care se varsa pentru multi spre iertarea pacatelor (Matei 26:28).
    In 2 Corinteni capitolul 3 vedem cum Noul Legamant e scris in inima cu Duhul Dumnezeului celui Viu (verset 3), si ca destoinicia noastra venita de la Dumnezeu ne-a dat forta sa fim slujitorii acestui Nou Legamant, al Duhului care da viata, nu omoara ca si slova. Despre ce slova e vorba? Cea sapata in piatra (tot versetul 3).
    Promisiunea acestui Legamant Nou a fost data chiar lui Avraam pentru ca lui Avraam i s-a promis samanta, adica Isus Christos. Deci am putea spune ca Noul Legamant e mai vechi. Dar e Nou prin faptul ca a fost stropit cu sangele Mielului iar asta s-a facut mult mai tarziu decat stropirea Vechiului Legamant cu sange de animale pe munte (ratificarea daca vreti).
    Temeiul Nouluiu Legamant nu este Legea ci neprihanirea care se capata prin credinta (Romani 4:13), pe cand Legea nu se intemeiaza pe credinta (Galateni 3:12).
    Fiti binecuvantati

    • Lori Balogh spune:

      Intr-adevar, in Geneza 9, 12.13 este vorba de legamantul lui Dumnezeu cu intreaga Creatie, dupa potop. Probabil ca atunci cand am scris acest articol, acum cativa ani, am amintit acest verset doar pentru faptul ca legamantul incheiat dupa potop era universal, ca si Noul Legamant.
      In alta ordine de idei, cand citam din epistolele lui Pavel, trebuie sa fim foarte atenti la sensul cuvintelor lui in contextul general al epitolei si al Scripturii, caci asa cum scrie Petru, in epistolele lui „sunt unele lucruri greu de inteles, pe care cei nestiutori si nestatornici le rastalmacesc, ca si pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor” ( 2 Petru 3, 16 ).
      Sa nu uitam ca acelasi apostol, scriind despre Lege, afirma ca „nu cei ce aud Legea, sunt neprihaniti inaintea lui Dumnezeu, ci cei ce implinesc legea aceasta, vor fi socotiti neprihaniti” ( Romani 2,13 ). Cand a avut Pavel dreptate: cand a afirmat ca „noi suntem socotiti neprihaniti prin credinta, fara faptele Legii” ( Romani 3,28 ), sau cand afirma ca doar „cei ce implinesc Legea vor fi socotiti neprihaniti” ( Romani 2,13 ) ?
      Trebuie sa intelegem bine, cu ajutorul Duhului Sfant, ce anume condamna Pavel in Romani si Galateni vis-a-vis de Lege. Considera el ca Legea devenise inutila pentru crestini, sau el condamna atitudinea legalista a unor crestini, care, in loc sa priveasca spre Christos pentru a fi mantuiti, priveau la Lege si la eforturile proprii, pentru a fi mantuiti ?
      Cu stima,
      Lori B.

      • Dorin spune:

        Eu am vrut doar sa scriu ca temelia Noului Legamant nu este Legea asa cum ati scris. Temelia este credinta, doar la asta m-am referit. O sa revin probabil pe subiect pentru ca citesc acum o carte despre Noul Legamant.
        Fiti binecuvantat
        PS: sper ca nu vreti sa spuneti ca toti crestinii neadventisti care Il cauta cu ravna pe Dumnezeu sunt nestiutori si nestatornici si rastalmacesc Biblia?

        • Lori Balogh spune:

          Frate Dorin,
          Cand apostolul Petru atragea atentia asupra unor greseli facute de cei ce citeau epistolele lui Pavel, nu existau nici adventisti, nici baptisti, nici ortodocsi, etc. Asadar, oricare dintre noi poate cadea in aceasta greseala. Ma rog Domnului sa nu inteleg altceva din cele scrise Pavel decat a intentionat el si Duhul Sfant sa ne transmita pe aceasta cale.
          Cred ca sinceritatea cuiva nu il poate feri ea singura de ratacire, daca la aceasta nu adauga si veghere, studiu si rugaciune pentru calauzire. Eu pot dori cu toata sinceritatea sa ajung la Bucuresti cu trenul, dar daca nu citesc anunturile din gara si nu sunt atent la informatiile oferite, cu toata sinceritatea mea ma pot urca intr-un tren care sa ma duca la Cluj, in directie opusa.
          Nu stiu ce lucrare cititi in legatura cu legamintele, insa pentru mine este clar ca ambele legaminte aveau la baza ascultarea de Dumnezeu, respectiv de Legea sa. Ieremia 31, 31-33: „Iata, vin zile, zice Domnul, cand voi face cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda un legamant nou. Nu ca legamantul pe care l-am incheiat cu parintii lor, in ziua cand i-am apucat de mana, sa-i scot din tara Egiptului, legamant pe care l-au calcat, macar ca aveam drepturi de sot asupra lor, zice Domnul. Ci iata legamantul pe care-l voi face cu casa lui Israel dupa zilele acelea, zice Domnul: „Voi pune Legea mea inlauntrul lor, o voi scrie in inima lor, si Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu” ( vezi si Ezechiel 36, 26.27 ).
          Dv. il citati pe Pavel in Romani 4, 13, unde se vorbeste despre fagaduinta facuta lui Avraam pe temeiul neprihanirii prin credinta, nu prin Lege. Si asa este ! Insa ce intelege Pavel prin credinta ? Doar o simpla acceptare la nivelul mintii, o acceptare teoretica ? Tot Pavel scrie in Romani 2,13: „Pentru ca nu cei ce aud Legea sunt neprihaniti inaintea lui Dumnezeu, ci cei ce implinesc Legea aceasta vor fi socotiti neprihaniti”.
          Asadar, Pavel include in adevarata credinta ascultarea deplina de voia lui Dumnezeu, asa cum este ea revelata in Legea sa morala. Apostolul Iacov intareste aceasta idee, cand afirma: „Fiti implinitori ai Cuvantului, nu numai ascultatori, inselandu-va singuri ! Caci daca asculta cineva Cuvantul si nu-l implineste cu fapta, seamana cu un om care isi priveste fatza fireasca intr-o oglinda, si, dupa ce s-a privit, pleaca si uita indata cum era. Dar cine isi va adanci privirile in Legea desavarsita, care este Legea slobozeniei, si va starui in ea, nu ca un ascultator uituc, ci ca un implinitor cu fapta, va fi fericit in lucrarea lui.” ( Iacov 22-25) Acelasi apostol scrie: „Tot asa si credinta, daca n-are fapte, este moarta in ea insasi” ( cap, 2. 17 ).
          Ce inseamna sa ai credinta intr-o lume corupta pana in adancurile ei ? Cand seful iti spune sa minti pentru binele firmei, cum se manifesta credinta ? Cand prietenii te ademenesc sa mergi cu ei la un bordel, ce inseamna sa ai credinta ? Cand cei din jur fura tot ce se poate fura, ce inseamna sa ai credinta ? Cand vine sfarsitul de saptamana si vrei sa te inchini Domnului, ce inseamna sa ai credinta ? Credinta nu este teorie, ci este viata traita in ascultare de voia lui Dumnezeu.
          Avraam, care a fost apreciat de Dumnezeu pentru credinta lui, a avut o viata de ascultare, incepand cu parasirea locurilor natale si a confortului din Ur, si terminand cu dispozitia de a-si sacrifica propriul copil la porunca lui Dumnezeu. Cititi cu ce cuvinte il apreciaza Dumnezeu pe Avraam, dupa moartea lui, in fatza fiului sau Isaac: „Pentru ca Avraam a ascultat de porunca Mea, si a pazit ce i-am cerut, a pazit poruncile Mele, oranduirile Mele si legile Mele” ( Geneza 26, 5 ). Aceasta este adevarata credinta si ma tem ca acei crestini care se ascund in dosul unei credinte teoretice, doar la nivel declarativ, se amagesc amarnic. Ma rog Domnului sa nu facem parte nici eu, nici dv., nici orice om sincer din aceasta categorie.
          Cu stima,
          Lori B.

          • Dorin spune:

            Cartea pe care o citesc se numeste The New Covenant Unveiled de David Wilkerson.
            Ceea ce nu inteleg eu frate Lori Balogh e, de ce credeti ca noi ceilalti nu vrem sa fim ascultatori? Vrem dar nu putem, carnea lucreaza impotriva Duhului. E cineva capabil sa tina Legea?
            Legea mea este Isus Christos, pentru ca reprezinta harul si adevarul ce tin de Noul Legamant. El traind in mine inseamna exact ceea ce a spus Dumnezeu cu „Voi pune Legea mea inlauntrul lor, o voi scrie in inima lor”. Nici eu nu cred credinta ca fiind o teorie, este o implinire cu fapta a roadelor Duhului: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor etc. Dar acestea nu sunt faptele mele. Nu mai traiesc eu ci Isus locuieste in mine. Cum putem savarsi lucrarile Lui Dumnezeu? Ioan 6:29.
            Haideti sa nu ne mai uitam la paiul vecinului (asta e valabil si pentru mine) si sa ne imbracam toti cu armura Lui Dumnezeu ca sa ne putem impotrivi capeteniilor si domniilor acestui veac al intunericului, sa fim incaltati cu ravna Evangheliei pacii ca sa facem fata opresiunii ce sta sa vina. Asta este lupta noastra, sa rezistam pana la capat ca sa fim izbaviti.
            Fiti binecuvantat

          • Lori Balogh spune:

            Sunt pe deplin de acord cu dv. „Christos in noi, nadejdea slavei”
            Cu stima,
            Lori B.

  5. stangaciu nicolae spune:

    textul din geneza 9:12-13 nu prezinta legamantul vesnic dintre tatal si fiul ci legamantul lui dumnezeu cu noe ca nu va mai distruge pamantul prin potop
    si nici nu pare a fi o amintire a legamantului vesnic cum a fost fagaduinta din geneza 3:15 sau legamantul cu avraam

  6. stangaciu nicolae spune:

    textul este luat din cartea de doctrine zic eu in mod gresit

  7. stangaciu nicolae spune:

    despre legamantul vesnic se vorbeste in efeseni 1:4-12 si in alte locuri

  8. stangaciu nicolae spune:

    baza legamantului vechi este legea data pe sinai baza noului legamant este tot legea care in vechiul era scrisa pe table de piatra iar in noul este scrisa de dumnezeu in inima ieremia 31:33,34 ezechiel 36:26,27 evrei 8:10
    legea ramane si in noul legamant matei 5:17,18 romani 2:13; 3:31 1cor 7:19

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free