Stupul albinelor si diviziunea muncii

Stupul albinelor si diviziunea muncii

In Cartea Naturii exista lectii de viata care, daca ar fi intelese si aplicate de om, societatea in care traim ar arata cu totul altfel. Gasim in viata si obiceiurile animalelor un plan si o organizare care presupun existenta unei Inteligente superioare.

Unii, in dorinta lor de a evita sa recunoasca existenta unui Creator, numesc aceasta Inteligenta superioara “Mama Natura”. E problema lor… O problema de relatie cu Cel care le da si le sustine viata… Dincolo de diferentele ideologice si filozofice, se recunoaste in ambele “tabere” ca exista un plan, o organizare si o finalitate in orice directie am privi in Cartea Naturii.

Viata intr-un stup de albine este un adevarat miracol. Cele aproximativ 60 000 de albine care alcatuiesc un stup dau dovada de o programare atat de riguroasa a activitatilor din interiorul lui, incat ea poate fi comparata cu cea a lansarii unei navete spatiale. Nu exista niciun membru al familiei de albine care sa nu aiba locul sau bine definit in aceasta uimitoare organizare. Putem vorbi, la nivelul harnicelor insecte, de o adevarata “diviziune a muncii”.

Daca ne referim la viata din interiorul stupului, gasim aici cateva “specializari” ale albinelor:

1) Albinele curatitoare sunt cele care se ocupa cu intretinerea “locuintei” si cu inlaturarea resturilor menajere. Ele sunt organizate asemenea unei firme de salubritate si, fara ele, viata in stup ar fi mult mai grea si mai “murdara”, daca nu chiar imposibila.

2) Albinele ventilatoare care, conform “fisei postului”, au misiunea de a asigura ventilatia in mijlocul stupului prin vibrarea aripilor lor. Ele se gasesc la intrarea in stup, asemenea unui adevarat si eficient aparat de aer conditionat.

3) Albinele gropar au o misiune nu prea placuta, insa cat se poate de utila. Rolul lor este acela de a indeparta cadavrele albinelor moarte din stup. Cum ar arata viata in stup fara aceste “profesioniste’ ? Greu de imaginat…

4) Albinele ceruitoare sunt angajatele unei “firme” de constructii. Ele isi petrec timpul cu constructia celulelor in care va fi depozitata mierea. Care e materialul de constructie ? Se lucreaza in regie proprie, cu materia prima la purtator. Aceste albine isi produc singure ceara, cu ajutorul unor glande aflate sub abdomen.

5) Albinele hranitoare sunt cele care, lucrand cu capul, produc nu idei, ci una din cele mai hranitoare substante care exista pe pamant: laptisorul de matca. Hrana  pentru “regina” este produsa de niste glande aflate in capul acestor albine , supranumite din acest motiv si “albine hranitoare”.

Insa “diviziunea muncii” in stupul albinelor nu se termina aici. In exteriorul stupului exista alte specializari:

1)  Albinele cercetase au misiunea de a cauta sursele de nectar. Odata reperata sursa de nectar, ele secreta o substanta mirositoare pe care o depun pe sursa descoperita, apoi se impregneaza cu parfumul florilor reperate si se intorc la stup. Cele doua semnale olfactive vor permite albinelor lucratoare sa ajunga la sursa de nectar descoperita de cercetasi.

2) Albinele lucratoare sunt cele care aduna nectarul intr-un buzunar stomacal, iar polenul pe picioarele posterioare. Pentru un gram de nectar, albinele trebuie sa faca aprozimativ 60 de umpleri si goliri ale acestui buzunar si sa colinde in jur de 1000 de flori. Si toate astea, doar pentru un gram de nectar…

Desi rezultatul muncii unei albine pare nesemnificativ, munca lor insumata poate aduna in stup, intr-o singura zi, circa 7 kg de nectar.

3) Albinele biochimiste sunt cele care, la receptie, transforma nectarul in miere. Pentru a elimina umiditatea din miere, ele asigura o permanenta ventilatie, iar pentru a da mierii calitati optime, introduc in ea doua enzime pe care le fabrica ele insele.

4) Albinele gardian sunt reprezentantele unei firme de paza. Ele se afla postate in fata stupului si pazesc cu strasnicie rezerva de miere. Folosind un intreg arsenal format din mandibule, picioare, ace veninoase si antene, acesti bodyguarzi indeparteaza mustele, viespile, furnicile, fluturii si soarecii carora li s-a facut pofta de miere.

De asemenea, cand mai multe albine emit un semnal de alarma olfactiv, gardienele se transforma in razboinice, zburand in ajutorul suratelor lor aflate in primejdie.

Ce spuneti de o asemenea organizare a societatii ? In lumea albinelor nu exista banuieli, critici, rea-vointa, lupte interne, emotii negative si alte un milion  de lucruri care otravesc viata noastra, a celor aflati in varful “evolutiei”( !? ). In marea familie a harnicelor zburatoare fiecare albina isi vede de treaba ei, fara sa se uite cu coada ochiului la vecina ei, fara sa se amestece in treburile altora, fara sa se planga de extenuare, fara sa ceara concedii medicale sau premii de vacanta, fara sa triseze sau sa insele la cantar.

Oare de unde au micile vietati atata “inteligenta” incat sa-si organizeze viata la un nivel atat de complex ? Desigur, ele “functioneaza” pe baza unor instincte. Dar existenta acestor instincte nu este ea insasi o dovada de planuire superioara ? Nu gasim si in acest miracol al naturii  dovada ca “aici este degetul lui Dumnezeu “ ( Exod 8, 19 ) ?

Lori Balogh