Apocalipsa cap. 1 – Introducerea autorului

Apocalipsa cap. 1 – Introducerea autorului

( vers. 1-3 )

Unii cercetatori ai Apocalipsei au tendinta sa caute in ea ceea ce nu exista si nu vor gasi niciodata. De aceea, in Apocalipsa nu vom gasi nimic despre oameni, evenimente, inventii sau traditii culturale, decat in masura in care acestea au avut vreo legatura cu Planul Mantuirii si cu biserica lui Dumnezeu din toate timpurile.

Este bine sa intelegem inca de la inceput ca tema intregii carti este Iisus Christos si tot ce este legat de El, de natura, slava, lucrarea, mantuirea si Imparatia Sa.  Aceasta este si tema prologului Apocalipsei.

Versetul sapte al primului capitol este cheia intelegerii intregii carti: “Iata, El vine pe nori. Si orice ochi Il va vedea; si cei ce L-au strapuns. Si toate semintiile pamantului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin !” De aceea, tot ce urmeaza sa ni se descopere pana la finele cartii trebuie interpretat prin prisma finalului glorios al luptei dintre bine si rau – revenirea in glorie a lui Iisus Christos.

Primul capitol al Apocalipsei este dovada ca tot ce urmeaza in cuprinsul ei este redat prin simboluri de cel mai inalt grad, al caror inteles trebuie cautat cu cea mai mare atentie. Dupa ce  este prezentat ca umbland prin mijlocul sfesnicelor de aur, purtand in mana cele sapte stele, Iisus Insusi declara: “Taina celor sapte stele, pe care le-ai vazut in mana dreapta a Mea si a celor sapte sfesnice de aur: cele sapte stele sunt ingerii celor sapte biserici; si cele sapte sfesnice sunt sapte biserici.” ( cap. 1, 20 ) Facand aceasta precizare, Iisus ne arata cum trebuie privita Apocalipsa de catre cei ce se apropie de ea – ca o carte simbolica, ale carei intelesuri trebuie cautate cu cea mai mare grija.

Capitolul intai al cartii este alcatuit din patru parti:

1) Introducerea autorului ( vers. 1-3 )

2) Tema cartii ( vers. 4-8 )

3) Imprejurarile, locul si timpul in care au fost primite viziunile ( vers. 9-10 )

4) Viziunea lui Iisus ( vers. 11-20 )

Vers. 1: “Descoperirea lui Iisus Christos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca sa arate robilor Sai lucrurile care au sa se intample in curand. Si le-a facut-o cunoscut, trimitand prin ingerul Sau la robul Sau Ioan.”

“Descoperirea” ( gr. apokalypsis ) – Chiar de la primul cuvant al cartii, Dumnezeu ne descopera un lucru esential pentru atitudinea pe care trebuie sa o avem fata de aceasta carte. Ea nu este o carte sigilata, contrar afirmatiilor unor crestini, ci este o “descoperire”, o revelatie. Mai mult decat atat, Apocalipsa, fiind scrisa de apostolul Ioan aproximativ in aceeasi perioada cu Evanghelia sa, este o intregire a acesteia, avandu-L in centrul ei pe Cel care a realizat mantuirea noastra.

Primul verset poate fi inteles in doua moduri diferite, insa ambele corecte:

– Apocalipsa este o descoperire a lui Iisus

– Apocalipsa este o descoperire despre Iisus

Desi ambele sensuri sunt la fel de corecte, contextul biblic ne ingaduie sa intelegem ca aici e vorba de descoperirea pe care Iisus o face ucenicului Sau iubit Ioan cu scopul marturisit “ca sa arate robilor Sai lucrurile care au sa se intample in curand” ( vers. 1 ).

De sapte ori apare in Apocalipsa ideea ca aceasta carte isi propune sa prezinte lucruri si evenimente care urmau sa se intample intr-un viitor nu prea indepartat:

“Lucrurile care au sa se intample in curand” ( cap. 1, 1 ; 22, 6 )

– “Vremea este aproape” ( cap. 1, 3 )

– “Eu vin curand” ( cap. 3, 11; 22, 7.12.20 )

Simtamantul iminentei reveniri a Mantuitorului este prezent in intreaga carte a Apocalipsei. Si, cu toate acestea, au trecut doua milenii de la scrierea ei , iar evenimentul nu a avut inca loc. Cum se explica intarzierea ?

Un lucru cert este acela ca in oricare moment al istoriei derulate dupa evenimentele primului secol crestin, Dumnezeu ar fi putut spune: “S-a sfarsit !”. De ce nu a facut-o ? Din mai multe motive, unele cunoscute doar de intelepciunea Sa, iar altele pe care le intrezarim din studiul intregii Scripturi:

1) Un prim motiv este legat de harul lui Dumnezeu care doreste sa salveze un numar cat mai mare de suflete de la pieire vesnica: “ Domnul nu intarzie in implinirea fagaduintei Lui, cum cred unii, ci are o indelunga rabdare pentru voi si doreste ca niciunul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta” ( 2 Petru 3, 9).

2) Un alt motiv este cel legat de complexitatea luptei cosmice dintre bine si rau, dintre Christos si Satana. Dumnezeu ar fi putut pune capat acestei lupte din prima clipa, insa in acest caz, Universul nu ar mai fi avut ocazia unica de a invata o lectie esentiala pentru armonia si stabilitatea lui – pacatul este din cale afara de distructiv.

Pentru binele vesnic al intregii Creatii, era necesar ca raul sa fie lasat sa se maturizeze, sa aduca roade si sa-si arate toate dedesubturile, pentru a fi inlaturata din mintile inteligente din Univers orice urma de indoiala cu privire la principiile guvernarii divine. Insa aceasta maturizare a raului cerea timp…

3) Un al treilea motiv este legat de conditionarea promisiunilor lui Dumnezeu. Unele avertismente ( vezi profetia lui Iona cu privire la distrugerea cetatii Ninive – Iona 3, 4 ), dar si unele promisiuni si profetii sunt conditionate de alegerile facute de om.

Revenirea lui Christos, ca esenta, nu este conditionata, caci ea va avea loc indiferent de vointa noastra. In acelasi timp, din punct de vedere al momentului implinirii acestui eveniment, este o fagaduinta conditionata. Conditionata de ce ? De raspunsul bisericii fata de misiunea care i-a fost incredintata – aceea de a duce Evanghelia la orice faptura ( Matei 24, 14 ). Daca biserica ar fi pastrat “ritmul” si zelul primelor decenii dupa inaltarea lui Christos, promisiunea revenirii Lui s-ar fi putut implini demult.

Asadar, declaratia ingerului , facuta lui Ioan, cu privire la iminenta revenire a lui Christos trebuie inteleasa ca o expresie a vointei lui Dumnezeu. El ar fi dorit sa puna cat mai repede capat istoriei pacatului, pentru a-i lua la Sine pe copiii Sai credinciosi. Insa complexitatea conflictului cosmic dintre bine si rau face ca acest mult asteptat eveniment sa fie amanat.

Cum ramane atunci cu prestiinta lui Dumnezeu ? Nu stia El ca lucrurile vor intarzia ? Desigur. Insa cand Dumnezeu Si-a trimis soliile catre biserica Sa , El le-a imbracat in termenii vointei Sale, facandu-ne constienti ca in planurile Sale nu era nevoie de nicio amanare. Cele sapte declaratii cu privire la apropierea revenirii lui Christos trebuie intelese nu ca niste declaratii bazate pe prestiinta divina, ci ca o dezvaluire a intentiilor, dorintelor si planurilor lui Dumnezeu.

“Prin ingerul Sau” ( gr. aggelos ). Multe din descoperirile divine au fost facute prin ingeri ceresti, acele “duhuri slujitoare trimise sa indeplineasca o slujba pentru cei care vor mosteni mantuirea” ( Evrei 1, 14 ; vezi si Daniel 8, 16; 9, 21; Luca 1, 19.26 ). Apocalipsa a fost deci transmisa lui Ioan de catre Domnul Iisus printr-un inger, cel mai probabil Gabriel, acelasi folosit de Dumnezeu pentru transmiterea unor mesaje catre profetul Daniel si fecioara Maria ( Luca 1, 19; Daniel 8, 16; Apocalipsa 22, 6 )

Vers. 2: “Care a marturisit despre Cuvantul lui Dumnezeu si despre marturia lui Iisus Christos, si a spus tot ce a vazut.”

“Cuvantul lui Dumnezeu” ( gr. logos – solie, exprimare ). Cuvantul este al lui Dumnezeu deoarece el vine de la El si este rostit de El.

”Marturia lui Iisus” este o expresie care se refera la Apocalipsa ca fiind o solie de la Iisus si despre Iisus.

Vers. 3:Ferice de cine citeste si de cei ce asculta cuvintele acestei proorocii si pazesc lucrurile scrise in ea ! Caci vremea este aproape !”

In Apocalipsa exista sapte binecuvantari sau fericiri ( cap. 1, 3; 14, 13; 16, 15: 19, 5; 20, 6; 22, 7.14 ) Binecuvantarile se refera la acele biserici in care descoperirile lui Ioan din Apocalipsa sunt citite in public, in cadrul serviciilor divine. Expresia “ cei ce asculta” dovedeste ca despre asa ceva este vorba.  Primele biserici crestine au preluat de la iudei practica citirii in public, in mijlocul adunarii, a Cuvantului lui Dumnezeu ( vezi Exod 24, 7: Neemia 8, 2; Luca 4, 16 ). Pavel, de exemplu, se astepta ca epistolele sale sa fie citite in bisericile crestine pe care le vizitase.

Beneficiarii binecuvantarii rostite sunt trei categorii de oameni: cei ce citesc, cei ce asculta, dar, mai ales, cei ce implinesc lucrurile scrise in carte. Acestora li se promite dreptul la pomul vietii si accesul la sfanta cetate, Noul Ierusalim, pentru a fi pe vecie cu Dumnezeu.

Faptul ca Dumnezeu a asezat aceasta binecuvantare inca de la inceputul cartii trebuie sa fie o incurajare pentru orice om ca sa se apropie de cartea Apocalipsei  fara prejudecati si cu convingerea ca in ea va gasi lucruri de care are cea mai mare nevoie pentru timpul prezent.

Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Apocalipsa și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free