Ilustratii despre bani

Ilustratii despre bani

 

Bani

Adevaratul castig in viata este viata, nu banii. Un om batran si foarte bogat il vizita intr-o zi pe rabin ca sa-i ceara un leac pentru nefericire si singuratate. Rabinul l-a luat de mana si la dus la fereastra.
– „Ce vezi?” l-a intrebat el.
-„Vad barbati, femei si copii umbland pe strada.”
Rabinul il lua iarasi de mana si-l coduse in fata oglinzii.
-„Acum ce vezi?” zise el.
-„Vad mutra mea acra”, raspunse batranul.
-„Intelegi?„, cauta sa-i explice rabinul, „si fereastra si oglinda sunt facute din sticla. Oglinda are insa un strat foarte subtire de argint pe ea si, de indata ce apare argintul, nu-i mai poti vedea pe ceilalti, ci te vezi doar pe tine insuti.”

 

Mai bine taran decat oligarh

A dat miliardele pe viata la tara.
German Sterligov s-a bucurat de o avere impresionanta, a trait printre vile somptuoase, yachturi si avioane private, dar a renuntat la acest stil de viata in urma cu patru ani si a ales sa se mute cu familia sa intr-o zona rurala a Rusiei, unde a ales sa traiasca in mijlocul salbaticiei. “Majoritatea prietenilor mei au crezut ca mi-am pierdut mintile, dar dupa patru ani se dovedeste ca am facut alegerea corecta. Criza economica care i-a afectat pe majoritatea oligarhilor este departe de mine. Spre deosebire de ei, eu sunt liber aici. Nu sunt dependent de nimeni si am suficiente resurse pentru a supravietui”, a declarat German Sterligov, in varsta de 42 ani.

La doar 24 de ani, German Sterligov a pus bazele propriei companii s,i in scurt timp, profitand de vidul de legislatie din acea vreme, a reusit sa construiasca un imperiu financiar, cu birouri in Londra si New York, si a devenit primul milionar legal rus dupa Revolutia din 1917. Dupa o viata traita in cel mai luxos cartier din Moscova, Sterligov si sotia sa si-au schimbat perspectivele asupra vietii si au decis sa-si vanda proprietatea din cartierul Rublyovka, apartamentul cu vedere spre Statuia Libertatii din New York, birourile de pe Wall Street si din Londra, casa din Elvetia, castelul din Franta si apartamentul din Piata Rosie din Moscova pentru a se muta la tara.

Pentru a se adapta noii vieti, sotia acestuia, Alyona, a schimbat bijuteriile scumpe si hainele de marca cu fustele lungi si basmaua, precum taranii din romanele lui Tolstoi. Sotii Sterligov si cei patru copii au ales ca resedinta o casa umila, fara electricitate, aflata la 15 kilometri departare de orice alta locuinta. Alyona a nascut cel de-al cincilea copil al familiei in noua locuinta, fiind asistata la nastere de sotul sau. “Nici intr-un milion de ani nu mi-as dori sa redevin om de afaceri si sa fiu inconjurat de acele lucruri care definesc un om de afaceri de succes: case in Rublyovka, yachturi si masini Bentley. Sunt fericit cu pacea pe care am gasit-o la tara, alaturi de sotia, copiii si oile mele”, si-a continuat acesta confesiunea.

In timp ce Sterligov isi facea un nume in domeniul afacerilor, amenintarile incepeau sa se intensifice, iar el si sotia sa traiau in permanenta cu frica de a nu fi rapiti, brutalizati sau chiar omorati. “In primii doi ani de relatie ne-am mutat de 23 de ori. El ma suna si-mi spunea: «Impacheteaza, iar ne mutam». In cercurile in care sotul meu activa aveau loc multe crime”, isi aminteste Alyona.

“Intotdeauna aveam cel putin doua garzi de corp cu mine, dar odata numarul acestora a ajuns la 60 pentru a ma supraveghea atat pe mine, cat si pe copiii mei”,
a continuat aceasta, in timp ce sotul sau a dat afirmativ din cap. “Eram ca pasarile intr-o cusca aurie. Fiind foarte bogati, traiam intr-o sclavie, din care, din fericire, am scapat”, a completat German.

In momentul de fata, familia Sterligov detine doar doua locuinte, una de iarna si alta de vara, aflate la o distanta de aproximativ 20 de kilometri una de cealalta. Dupa ce s-au mutat, familia a aruncat toate pozele reprezentand vechiul stil de viata si refuza sa se uite la televizor sau sa foloseasca internetul. “Nu are rost sa pierdem timpul copiilor nostri utilizand aceste mecanisme de spalare de creier. Mai bine ne asezam la masa si vorbim despre carti decat sa ne uitam la mizeriile de la televizor”, a declarat Sterligov. Parintii nu au dorit sa-si dea copiii la scoala, acestia fiind instruiti de un institutor, in timp ce cea mai mare fata invata la Universitatea din Moscova.

Familia este foarte credincioasa, respectand obiceiurile religiei ortodoxe. Cu toate ca s-a retras complet din lumea afacerilor, Sterligov a mai primit amenintari, iar prima lor cabana a fost incendiata, in timp ce cainele a fost otravit. Casa de iarna are doar doua dormitoare si a fost dotata cu un sistem electric pentru a permite functionarea unei masini de spalat si pentru iluminat. Sterligov si familia sa nu-si doreste sa se intoarca la viata de dinainte. “Ce sunt acum? Doar un taran oarecare. Un crescator de animale. Nu cred ca Putin se mai teme acum de mine”, a conchis fostul oligarh.

Magnatul care a renunţat la tot
Omul care a devenit al doilea milionar oficial al Rusiei de dupa caderea comunismului si-a abandonat averea pentru a trai ca un taran intr-o parte indepartata a tarii.

“Viata mea nu a fost niciodata mai buna – inca nu pot crede ca am o viata atat de implinita si interesanta”
, a declarat el programului BBC World Service’s Outlook. “Puii de curcan tocmai au iesit de sub closca – aceasta este o stire interesanta pentru noi in momentul de fata. Am reusit sa gasim fericire ca si familie – si inca nu pot sa cred ca am reusit sa parasim Moscova, cu toata atmosfera ei de mercenariat, ividie si ostilitate. Cu greu pot descrie starea sufleteasca in care ne aflam, exact cum nu poti descrie gustul unei inghetate. Trebuie sa o gusti pentru a stii asta.”

Sterligov traieste acum intr-o casa mica, pe care o descrie ca fiind “o soba ruseasca, cateva ferestre, pereti si un tavan”. Are doua tractoare, un boldozer si o Toyota veche, desi pe timp de iarna la ferma se poate ajunge doar cu o caruta trasa de cai. Cea mai apropiata casa se afla la 11 km distanta. Nu are electricitate si acum incearca sa se descotoroseasca si de telefonul mobil.

In perioada lui de prosperitate, German Sterligov a oferit locuri de munca pentru 2.500 de persoane. In prezent, acestia mai sunt doar in numar de doi, ambii muncitori, care il invata pe Sterligov cum sa faca lucruri precum constructia de ziduri sau repararea de garduri.

Sterligov si-a vandut averea la licitatie dupa ce s-a ales praful de ambitiile sale politice. Acestea incepusera cu o campanie pentru functia de guvernator al Siberiei si au fost urmate de candidaturile pentru primaria Moscovei si in final pentru presedentia Rusiei.

“Mi-am dorit sa schimb viata oamenilor din Rusia in bine”, spune el. “Mi-am dorit sa aduc o noua viziune acestei tari, pentru a crea o viata mai buna. Dar nu am reusit, si am ajuns sa imi dau seama ca, chiar daca nu voi putea fi alaturi de tara mea in acest mod, familia mea inca are nevoie de mine – si am putut face schimbari la acest nivel.”

A ajuns sa acumuleze datorii uriase din pricina costurilor campaniilor sale electorale. Ca rezultat, si-a vandut casa din Moscova, toate proprietatile si actiunile, si si-a platit datoriile. Apoi, dupa o calatorie in padure, si-a construit o casa cu banii care ii mai ramasesera dupa ce totul fusese vandut.

“In astfel de situatii urgente, nu este timp de discutii – atunci capul familiei, barbatul, trebuie sa ia toate deciziile”, spune el. “A fost greu pentru sotia mea, care nu era obisnuita cu viata la tara, ci mai degraba cu viata de milionar. Acum este recunoscatoare, deoarece copiii nostrii duc o viata normala, o viata reala. Familia mea este fara indoiala mai fericita.”

Este un nationalist convins si a devenit profund religios acum 10 ani – desi nu vrea sa vorbeasca despre acest lucru, descriindu-l ca fiind “prea personal”.

“Nu mi-a mai ramas nici un ban – tot ceea ce am sunt banii din buzunar. Si mai am niste gaste, vite, un berbec si mai nou, niste curcani. Avem aproape tot ceea ce ne trebuie. Nu mai trebuie sa cumpar decat zahar, sare, ceai si ocazional paine, atunci cand suntem suficient de lenesi pentru a nu ne macina propria faina”.

Sarmanul … miliardar

Locuieste intr-un bungalow, zboara cu companii low cost si se interneaza  de trei ori pe an la clinici de dezintoxicare. Este vorba de cel care a  fondat Ikea si care are o avere de peste 30 de miliarde de dolari.

Sotii  Kamprad arata ca niste pensionari obisnuiti  In pardesiul sau usor ponosit, cu ochelari de vedere ieftini si cu pantofii scalciati, miliardarul arata  ca un pensionar care se chinuie sa treaca peste greutatile zilnice  provocate de un buget mai mult decat restrans. Insa barbatul nu e nimeni altul decat Ingvar Kamprad, singuraticul fondator suedez al Ikea. Averea sa depaseste 30 de miliarde de dolari, ceea ce inseamna ca este cel de-al saptelea cel mai bogat om din lume. Cu toate acestea, Kamprad, care are 81  de ani, admite ca „e cam strans la punga”.

Zboara cu companii low cost,  conduce el insusi un Volvo vechi de 15 ani si si-a mobilat modesta sa  casa aproape numai cu produse de la Ikea pe care ( culmea! ) le-a asamblat  chiar el.

A recunoscut ca si-a concediat  frizerul sau la care apela de multi ani, dupa ce a descoperit ca se poate  aranja la un altul, mult mai ieftin.  Recent, cand a sosit la o gala  pentru a primi un premiu „omul de afaceri al anului”, bodyguarzii de la  intrare au refuzat sa-l lase sa intre pentru ca l-au vazut ca a coborat  dintr-un autobuz de transport in comun.

Fost simpatizant al  nazistilor, in anii imediat urmatori celui de-al Doilea Razboi Mondial,  Ingvar s-a autoproclamat alcoolic si a admis public ca are o problema legata de alcool. Insa tot el a afirmat ca situatia este sub control si ca  se „dezintoxica” de trei ori pe an.
Dorinta sa de a economisi  banii se extinde si in vizitele in strainatate, cand ajunge la Londra, de  exemplu, preferand sa mearga cu metroul sau cu autobuzele, mai degraba  decat cu taxiul.

Miliardarul  si-a mobilat aceasta casa numai cu produse  Ikea.  Acum, Ingvar Kamprad locuieste  retras, alaturi de sotia sa Margaretha intr-o vila din Elvetia. Cei doi  sunt vazuti deseori luand cina in restaurante ieftine, iar la supermarketuri merg atunci cand sunt promotii. Ingvar face cumparaturi numai dupa-amiaza, cand preturile de la supermarket incep sa scada.

Recent, o statuie care il  reprezinta a fost ridicata in orasul sau natal din Suedia, iar Ingvar a  fost invitat sa taie panglica. Se spune ca acesta, dupa ce a taiat  panglica, a impachetat-o frumos si a dat-o primarului, spunandu-i ca o mai  poate utiliza foarte bine si altadata.

Explicandu-si stilul de viata,  Ingvar declara: „Sunt mai chibzuit asa cu banii, un fel de  suedez-scotian. Ce are? Daca incep sa achizitionez lucruri luxoase nu fac  altceva decat sa ii incit si pe ceilalti sa faca lafel. Este important ca Iris Andrusca sa fie un exemplu. Ma uit la banii pe care i-as cheltui pentru mine si ma intreb daca toti acei clienti ai Ikea ar putea sa-si permita. Din cand in cand, recunosc, imi cumpar cate o camasa frumoasa si o cravata, plus ca mai mananc peste la restaurant”.

18 miliarde  anual
Ingvar Kamprad avea doar 17 ani cand a fondat Ikea in 1943. Numele companiei provine de la initialele  lui, IK, E de la Elmtaryd, numele fermei familiei unde a crescut el si un  A de la Agunnaryd, satul sau natal.

Adolescentului Ingvar i-a  venit ideea mobilei demontabile in momentul in care a incercat sa bage o  masa in masina sa si, pentru ca nu reusea, un amic i-a zis sa ii taie  picioarele mesei. Restul e istorie. A deschis primul sau magazin in 1965, insa din cauza vantului, firma de neon s-a spart, a luat foc si  totul s-a facut scrum.

Desi a avut un start atat de  nefericit, Ikea, care initial primea comenzi prin posta, s-a transformat  intr-un imperiu de peste 18 miliarde de dolari anual. Exista numeroase statistici care mai de care mai bizare, inclusiv cea care sustine ca unul din zece europeni este conceput intr-un pat de la Ikea.

Acum, imperiul este condus de cei trei fii ai lui Ingvar Kamprad: Peter, care are 44 de ani, Jonas, de  41 de ani si Matthias, de 39 de ani, pentru ca tatal lor nu doreste ca o singura persoana sa detina controlul intregii afaceri.

 

Ce-ti doresti cu adevarat?

Un vapor a ancorat in Mexic, langa un micut sat de pescari. Un turist, i-a complimentat pe pescari pentru calitatea produselor si i-a intrebat cat timp le ia sa prinda acei pesti.

-„Nu foarte mult timp”. – au raspuns pescarii la unison.

„Dar de ce n-ati mai stat, ca sa prindeti mai mult peste?”

Pescarii i-au raspuns ca micile cantitati pe care le prind, sunt suficiente pentru nevoile lor si ale familiilor lor.

„Pai, si ce faceti in restul timpului?” a intrebat turistul.

„Dormim pana tarziu, pescuim putin, ne jucam cu copiii si ne facem siesta impreuna cu sotiile noastre. Mai tarziu, pe seara, mergem in sat, unde ne intalnim cu prietenii, bem putin, cantam la ghitara cateva cantece si tot asa…. Avem o viata plina.”

Turistul i-a intrerupt: „Stati putin! Eu am absolvit Harvard-ul, am o diploma in economie si pot sa va ajut! Trebuie sa pescuiti mai mult timp in fiecare zi. In felul asta, o sa puteti vinde pestele pe care il prindeti in plus. Cu veniturile suplimentare, veti putea cumpara o barca mai mare.”

„Si dupa asta?”, au intrebat pescarii.

„Cu banii suplimentari pe care-i va aduce barca, veti putea cumpara o a doua si o a treia barca si tot asa, pana cand veti avea o intreaga flota de traulere (barci de pescuit). In loc sa vindeti pestele unui intermediar, veti putea negocia direct cu marile fabrici de procesare, poate chiar sa va construiti propria fabrica. Atunci veti putea parasi satucul asta micut si sa va mutati in Mexico City , Los Angeles , sau poate chiar la New York ! De acolo va veti putea conduce noua intreprindere prospera.”

„Si cam cat timp ne-ar lua asta?” au intrebat pescarii.

„Douazeci, poate chiar douazeci si cinci de ani”, a replicat turistul.

„Si dupa asta?”

„Dupa asta? Ei bine, prietene, asta-i momentul cand devine cu adevarat interesant,” a raspuns zambind larg turistul. „Cand afacerea ta este cu adevarat uriasa, poti sa incepi sa vinzi si sa cumperi active si sa faci milioane de dolari!”

„Milioane? Serios? Si dupa asta?”, au intrebat pescarii.

„Dupa asta, veti putea sa va retrageti din afaceri, sa traiti intr-un satuc linistit si retras pe malul marii, sa dormiti tarziu, sa va jucati cu copiii vostri, sa va faceti siesta cu sotiile si sa va petreceti serile impreuna cu prietenii distrandu-va cum vreti voi.”

„Cu tot respectul, domnule, dar asta e exact ce facem acum. Care ar fi rostul sa irosim douazeci si cinci de ani?” au intrebat mexicanii…

Culegere de Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Ilustratii, intamplari și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free