Interpretarea textului biblic

Interpretarea textului biblic

– principii de hermeneutica –

Hermeneutica ( de la Hermes, zeul care era purtatorul mesajelor ) este stiinta care stabileste regulile de interpretare si aplicare a Bibiei.

Deoarece insasi Biblia sustine ca este o carte inspirata, ale carei origini ajung  pana la Dumnezeu, ea nu poate fi tratata asemenea unei opere literare oarecare. Fiind de origine divina, nu exista un standard de comparatie in afara ei insasi. Biblia trebuie comparata cu ea insasi si trebuie interpretata dupa reguli care sa izvorasca din ea insasi.

Prin urmare, cel ce se apropie de Scriptura trebuie sa aiba o anumita atitudine care sa fie acceptata de Autorul ei:

– Umilinta – dispozitia de a te lasa invatat

– Sinceritate in cautarea si trairea adevarului descoperit

– Abandonarea prejudecatilor

“Cand studiati Cuvantul, lasati la usa cercetarii parerile voastre preconcepute si ideile voastre mostenite si cultivate. Nu veti ajunge niciodata la adevar daca studiati Scripturile pentru a va sustine propriile teorii. Lasati toate aceste lucruri la usa si, cu o inima pocaita, intrati inauntru pentru a auzi ce are sa va spuna Domnul.” E. G. White, Signes of the Times, octombrie, 1903

Calauzirea Duhului Sfant

Este o conditie sine qua non a studiului Bibliei, deoarece pacatul a alterat modul de gandire si intelegere al omului.

Referindu-se la evrei, apostolul Pavel afirma ca au ramas “greoi la minte” in privinta intelegerii Vechiului Testament ( 2 Corinteni 3, 14 ). Tot el afirma ca cei ce se afla pe “calea pierzarii” au mintea orbita de “dumnezeul veacului acestuia ca sa nu vada stralucind lumina Evangheliei slavei lui Christos” ( 2 Corinteni 4, 4 ). De asemenea, este cunoscuta afirmatia aceluiasi apostol: “Nimeni nu cunoaste lucrurile lui Dumnezeu, afara de Duhul lui Dumnezeu.” ( 1 Corinteni 2, 11-15 )

Exista doua dificultati majore in calea intelegerii Cuvantului lui Dumnezeu:

1) Transmiterea si perceperea ideilor prin cuvinte este imperfect

2) Adevarul spiritual nu poate fi inteles pe deplin decat daca este experimentat.

Lucrarea Duhului Sfant acopera toate aceste domenii. Primul pas in orice studiu trebui sa fie rugaciunea pentru calauzirea Duhului Sfant, asteptand implinirea promisiunii Mantuitorului: “Cand va veni Mangaietorul, Duhul adevarului, are sa va calauzeasca in tot adevarul…” ( Ioan 16, 13 )

O atitudine corecta fata de adevar este conditia principala pentru intelegerea lui: “Daca vrea cineva sa faca voia Lui, va ajunge sa cunoasca daca invatatura este de la Dumnezeu sau daca Eu vorbesc de la Mine” ( Ioan 7, 17 ). Cuvantul lui Dumnezeu nu ne-a fost lasat pentru satisfacerea curiozitatii, ci pentru aflarea mantuirii.

Principii de baza in interpretarea textului biblic

De ce Biblia trebuie interpretata ? Pentru ca ea a fost scrisa de-a lungul mai multor secole, in imprejurari deferite si in limbi pe care nu le citim sau vorbim de obicei. De aceea, se impun cateva reguli de baza ( 4 ) in interpretarea Bibliei:

1) Biblia este propriul ei interpret ( analogia credintei )

Este un principiu protestant, contrar pretentiei bisericilor istorice care sustin ca Biblia nu poate fi interpretata decat de preoti unsi. Acest principiu sustine ca exista o armonie intrinseca a Scripturii,  un pasaj biblic putand explica un alt pasaj biblic.

Acest principiu se mai numeste si “analogia credintei” ( analogie = a pune alaturi lucruri aparent neasemanatoare pentru a le gasi un sens ). Acest principiu spune ca pot fi puse alaturi texte biblice care nu se aseamana pentru a gasi numitorul lor comun.

Niciun punct de credinta nu trebuie sa fie intemeiat pe un singur text, mai ales pe un text in care se foloseste o vorbire figurata. Fiecare adevar major strabate Biblia de la un capat la celalalt, de aceea aflarea adevarului presupune compararea tuturor textelor relative la un anumit subiect, fara nicio prejudecata.

Nu e nevoie sa lasam laoparte un verset biblic doar pentru ca nu se potriveste cu parerea noastra. Acel verset isi are locul lui in armonia marelui edificiu al adevarului. O poteca de munte, pentru a ne duce la tinta, trebuie sa treaca prin toate marcajele. Cel care se opreste doar la un singur marcaj, cautand drumul, risca sa se abata din drum. Directia cea buna este cea care trece prin toate marcajele.

Termenul “exegeza” semnifica ideea de extragere a ceva dintr-un continut. Termenul “eisegeza” semnifica, dimpotriva, ideea de introducere. Principiul de interpretare biblica de care ne ocupam are la baza exegeza biblia, nicidecum eisegeza.

2) Scriptura spune exact ceea ce spune cu exceptia situatiei in care exista un motiv evident pentru a gandi altfel.

Acest principiu de interpretare consta folosirea regulilor gramaticale normale in interpretarea limbajului Bibliei. Daca, de exemplu, in Apocalipsa 12, 3 se vorbeste despre un balaur rosu cu sapte capete, este clar ca suntem in fata unui simbol care necesita interpretare, nicidecum in fata unei realitati. Daca in 1 Corinteni 1, 14-16 apostolul Pavel spune ca nu-si mai aminteste de numele tuturor celor pe care i-a botezat, trebuie sa intelegem exact ceea ce scrie, si anume ca a uitat numele unora dintre ei.

Un element deosebit de util in intelegerea semnificatiei autentice a textului biblic este cunoasterea contextului ( ceea ce precede si urmeaza pasajul pe care il studiem ). Capitolul 10 al cartii Faptele Apostolilor ne vorbeste despre viziunea lui Petru cu privire la animalele necurate din care era indemnat sa manance. Fara o cunoastere a contextului, suntem in primejdia de a intelege gresit mesajul lui Dumnezeu. Din context aflam ca viziunea nu se refera la permisiunea lui Dumnezeu de a consuma din carnea animalelor necurate in Noul Testament, ci la ducerea Evangheliei la popoarele pagane. Versetul 28 clarifica modul in care trebuie inteleasa viziunea: “…Dar Dumnezeu mi-a aratat ca nu trebuie sa numesc pe niciun om spurcat sau necurat.”

Un pericol ce tine de principiul in discutie este literalismul extrem ( a lua totul prea ad literam ). Scriitorii Bibiei folosesc numeroase mijloace literare pentru a exprima ideile: paralelismul, chiasmul ( repetarea ideei in X ), metaforele, comparatia, hiperbola, etc. De aceea este necesar mult bun simt pentru a aplica regulile gramaticale de baza. De exemplu, expresia folosita de Mantuitorul: “paiul si barna” din ochi este evident o hiperbola si nu trebuie interpretata ad literam.

3 ) Ce a insemnat atunci si ce inseamna acum

Biblia a fost scrisa intr-un anumit context istoric si cultural. Modalitatile ei de exprimare a ideilor  pot diferi de modalitatile noastre, potrivit contextului cultural actual. In studiul Bibliei trebuie sa identificam acele principii, doctrine, invataturi si aplicatii care sunt in afara timpului si culturii. Pentru aceasta, doua intrebari ne vor ajuta sa intelegem care sunt aceste principii:

a ) Ce a insemnat atunci, in contextul geografic, cultural si istoric, ceea ce a scris autorul ?

b) Ce inseamna acum acel lucru, sau cum se poate aplica astazi invatatura sau principiul respectiv ?

In aflarea raspunsului la aceste intrebari sunt cativa pasi importanti:

1 ) Descoperirea a ceea ce are de spus restul Bibliei in aceasta privinta.

2 ) Studierea unei enciclopedii, a unui dictionar sau a unui manual biblic cu privire la subiectul vizat.

3 ) Consultarea unor comentarii biblice realizate de specialisti in domeniu.

4 ) Al patrulea principiu de interpretare : Sa facem deosebire intre interpretare si aplicare.

A interpreta textul biblic inseamna a descoperi mesajul lui; a-l aplica inseamna mult mai mult: a  raporta un adevar inteles si descoperit la viata de zi cu zi. In final, nu cunoasterea teoretica este cea care ne ajuta sa dobandim mantuirea, ci trairea adevarurilor revelate in Biblie – Scrisoarea de dragoste a lui Dumnezeu catre om.

Instrumente utile in studiul Bibliei

1 ) Lucrari ajutatoare: enciclopedii biblice, dictionare biblice, manuale biblice, concordante si lucrari pe diferite teme.

2 ) Metode de studiu:

– Devotionalul este un studiu pentru hrana propriului suflet. El nu este indicat pentru a fi predat altora, continand numeroase elemente subiective legate de experienta personala a fiecaruia cu Dumnezeu.

– Metoda inductiva se bazeaza pe construirea unui model, folosind intuitia personala.

– Metoda biografica, recomandata ca mijloc de educatie moral-spirituala. Se bazeaza pe studierea elementelor biografice legate de un anumit personaj biblic, observand trasaturile pozitive, pe cele negative, felul in care a intervenit Providenta divina in viata acelui personaj, etc.

– Metoda istorica are in vedere studierea detaliilor istorice, cronologice si a dovezilor arheologice legate de un anumit eveniment. Metoda ajuta la intelegerea contextului in care s-au petrecut anumite evenimente.

– Metoda literara are in atentie mijloacele literare folosite in textul biblic.

– Metoda teologica studiaza o doctrina sau un subiect biblic in mod sistematic.

– Metoda geografica studiaza locurile biblice si relatia lor cu evenimentele prezentate.

– Metoda sociologica studiaza moduri de organizare sociala, guverne, organizari militare, sisteme economice, organizarea familiei. De exemplu, studierea leviratului in casatorie e foarte util atunci cand dorim sa intelegem cartea Rut.

– Metoda politica are in vedere studierea tipurilor de guvernare, a conducatorilor, a functiilor si a razboaielor amintite in Biblie.

– Metoda culturala studiaza manierele si obiceiurile din timpurile biblice: muzica, arta, arhitectura, literatura.

– Metoda psihologica are in atentie personalitatea umana, sentimentele, emotiile si motivatiile care au stat la baza unor evenimente pe care le gasim descrise pe paginile Bibliei.

Oricare din metodele folosite in studiul Scripturii il va conduce pe sincerul cautator al adevarului la adevarata sursa a lui: Iisus Christos, “Calea, Adevarul si Viata” ( Ioan 14, 6 )

Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Adevaruri biblice și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

10 răspunsuri la Interpretarea textului biblic

  1. florin spune:

    as vrea sa stiu mai multe despre rapirea bisericii { a credinciosilor lui ISUS} va multumesc

  2. Dacă Biblia trebuie interpretată atunci regula după care interpretezi Biblia este adevărata valoare şi nu Biblia în sine.

    • Lori Balogh spune:

      In Biblie sunt pasaje care nu necesita interpretare, dar si pasaje care nu pot fi intelese la simpla lor citire ( ex. parabolele, profetiile ). Unul din principiile de baza ale interpretarii Bibliei este studiul contextului imediat al unei afirmatii, dar si plasarea acelei afirmatii in contextul general al Scripturii. Asadar, „regula” ne trimite tot la Biblie, aceasta fiind criteriul final, nu regula. Logica dv. nu mi se pare corecta, pentru ca este contrazisa de o hermeneutica corecta.

      • Ăsta este un argument circular care depinde de cel ce interpretează Biblia. Adică astea vreau să le interpretez, celelalte le iau de bune cuvânt cu cuvânt. Sau invers.
        Necesitatea hermeneuticii arată că Biblia nu are valoare intrinsecă și este nevoie de interpretarea sa într-o anume facură, deci interpretarea contează mai mult decât Biblia.

        • Lori Balogh spune:

          Mergand pe aceeasi linie de gandire, am putea afirma ca nici legile date de oameni nu au valoare intrinseca, deoarece au nevoie de interpretare. Totusi, eu nu as afirma acest lucru. Nu ideea de interpretare este condamnabila, ci coruperea interpretarii. Tocmai pentru a nu se ajunge la interpretari eronate, e nevoie de principii de interpretare. Iar cele pe care ni le ofera hermeneutica mi se par logice si de bun simt.

          • Tocmai că religiile permit coruperea interpretării dar numai în sensul propriei dogme.De exemplu teoriile științifice nu se referă la o interpretare sau alta ci la dovezi. Dictatura dovezii stabilește dacă acea ipoteză este știință și generează o imagine cât se poate de corectă a realității sau nu.
            În cazul religiilor fiecare religie se raportează la propria dogmă, în nici un caz la dovezi, ba uneori împotriva dovezilor. Din acest motiv sunt multe religii și o singură știință.
            „Dacă ultima urmă a ultimei religii ar fi ştearsă şi nimic nu s-ar transmite mai departe, aceasta niciodată n-ar mai fi recreată exact la fel. Ar putea apărea alte nonsensuri în loc, dar nu exact acelaşi nonsens. Dar chiar dacă toată informaţia ştiinţifică ar fi ştearsă cineva va găsi o cale să o redescopere din nou, pentru că este adevărată.” – Penn Jillette

          • Lori Balogh spune:

            Sunt convins ca stiinta adevarata si religia adevarata au aceeasi origine: Dumnezeul Creator. Problemele apar atunci cand avem de-a face cu falsa stiinta si cu falsa religie. Apostolul Pavel ( un erudit al secolului I d. Chr ) ne avertizeaza cu privire la o „stiinta pe nedrept numita astfel” ( 1 Timotei 6, 20 up. ). Din nefericire, stiinta a facut nenumarate greseli de-a lungul timpului ( ca si religia, de altfel ), ceea ce ma determina sa fiu foarte atent cu unele dovezi pe care le invoca. Dar chiar si dovezile stiintifice sunt interpretabile, iar omul de stiinta, inainte de a fi „de stiinta”, este om. Si ca orice om, el poate fi subiectiv, interpretand dovezile stiintifice conform filosofiei la care deja a aderat ( de exemplu, aceleasi dovezi stiintifice sunt interpretate diferit de oamenii de stiinta evolutionisti si oamenii de stiinta creationisti ).
            Va pot da multe exemple de greseli ale stiintei din trecut, precum si exemple de interpretari ale dovezilor stiintifice, insa aceasta ar presupune o discutie lunga.

          • Știința se bazează pe dovezi iar interpretarea este probată tot de dovezi. Imaginea pe care ne-o oferă știința este verificabilă iar creaționismul nu oferă nimic verificabil. Creaționismul nu e știință deci „oameni de știință creaționiști” este o eroare de exprimare.
            Tocmai că pe dogmă se bazează creaționismul, nu pe dovezi. Creaționismul este pseudoștiință. Ajunge o singură dovadă, una singură, ca să se arunce la gunoi teoria evoluției a lui Charles Darwin. Pentru că așa funcționează știința – permite să fie contrazisă – dacă sunt dovezi. Dar ce să vezi: nu există nici măcar o singură dovadă care să contrazică evoluția speciilor prin selecție naturală!

          • Lori Balogh spune:

            Imi pare rau pentru faptul ca lansati lozinci fara suport. Ati stiut ca faimosul Charles Darwin nu a fost om de stiinta? Singura lui licenta a fost cea in teologie. E ciudat ca o intreaga teorie moderna se bazeaza pe studiile „stiintifice” ale unui teolog care nu a putut sa-si explice de ce exista atata suferinta pe pamant. Darwin ar fi trebuit sa studieze mai atent Biblia si atunci ar fi inteles originea suferintei si sensul ei in relatia dintre Creator si omul decazut.

            Ati auzit de nume ca: Kenneth B. Cumming ( doctor in biologie, cercetator biolog din Wisconsin, SUA ), Larry Butler ( doctor in biochimie, profesor la Universitatea Pardue, Indiana, SUA ), William A. Beckam ( doctor in stiinte fizice, profesor la Christian Heritage College, San Diego, SUA ), Thomas Barns ( doctor in stiinta… ), Edward Blick ( doctor inginer… ), etc. etc.? Toti acestia si inca vreo mie de oameni de stiinta sunt declarati creationisti ( Intelligent Design ). Mai adaugati la acestia pe cei care, din cauza discriminarii la care sunt supusi oamenii de stiinta creationisti, nu isi declara pe fatza convingerile, ca sa nu fie dati afara din universitatile lumii.

            Cand vorbim despre originea vietii, fenomenele legate de acest aspect sunt unice si irepetabile. Pentru ca evolutionismul sa fie cu adevarat o stiinta, si nu o simpla filosofie sau religie ( cum de fapt si este! ), ar trebui sa studieze in laborator fenomenele respective. Dar pentru ca aparitia vietii este un fenomen unic si irepetabil, care scapa metodelor stiintifice, toate afirmatiile oamenilor de „stiinta” evolutionisti sunt simple speculatii, ipoteze neverificabile. Daca vreti va ofer afirmatii ale unor astfel de evolutionisti care recunosc faptul ca nu exista nicio baza stiintifica reala pentru aceasta teorie. La miile de intrebari cu privire la lacunele teoriei evolutioniste, ei dau din umeri. Unde sunt miliardele de forme intermediare ( verigile lipsa ) intre specii in asa-zisa evolutie? De unde exista atata informatie in Univers? A aparut singura? Cum explica evolutionismul mecanismele ireductibile ( ochiul, articulatia genunchiului, etc ) care nu pot functiona decat in forma actuala? Unde sunt formele intermediare ale acestora si cum au putut ele functiona? Cum va explicati evolutia prin mutatii genetice, cand este recunoscut faptul ca in marea lor majoritate ele sunt distructibile?

            Vorbiti de „selectia naturala” a lui Darwin. Stiti care a fost cosmarul lui Darwin cu privire la teoria sa? Coada paunului – acesta a fost cel mai mare cosmar pe care nu l-a putut lamuri. De ce? Pentru ca teoria lui spune ca un paun atat de vizibil si lipsit de aparare nu ar putea sa supravietuiasca intr-o jungla plina de pradatori. „Selectia naturala” ar fi trebuit sa-l elimine demult pe frumosul paun de pe scena existentei. Si totusi specia a supravietuit in pofida teoriei lui Darwin. Si exemplele pot continua…Cum explica un evolutionist existenta constiintei morale? Cum a aparut ea in contextul instinctului de supravietuire pe care se bazeaza teoria selectiei naturale?

            Iar daca doriti cu sinceritate sa cunoasteti dovezile rationale si stiintifice pe care le invoca creationistii, va indemn sa cititi si din lucrarile lor, nu doar lucrarile filosofiei materialist-stiintifice recomandate la congresele PCR de alta data. Daca veti fi de acord, va voi oferi cateva titluri de carte care va vor ajuta sa iesiti din cercul vicios al teoriei evolutioniste si sa priviti lucrurile si dintr-o alta perspectiva.

            „Cu cat studiez mai mult natura, cu atat sunt mai uimit de lucrarea Creatorului.” ( Louis Pasteur )
            „Cerul instelat in ordinea lui si glasul tainic din constiinta mea, ma fac sa spun ca exista Dumnezeu” ( Emanuel Kant )
            „Universul ma incurca si nu pot gandi macar ca poate exista ceasul fara un Ceasornicar.” ( Voltaire )
            „Adevaratul cercetator al naturii nu poate patrunde in cunoasterea tainelor creatiei fara a nu vedea degetul lui Dumnezeu.” ( Boyle )
            „Ateismul nu are sens. Cand ma uit la sistemul solar, vad pamantul aflat la distanta potrivita de soare pentru a primi cantitatea corespunzatoare de caldura si lumina. Asa ceva nu s-a produs din intamplare.” ( Newton )

            Va doresc din inima sa dobanditi o alta perspective asupra vietii si a rostului ei!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free