Apocalipsa cap. 1 – Viziunea lui Iisus

Apocalipsa cap. 1 – Viziunea lui Iisus

( vers. 11-20 )

Vers. 11: “…Care zicea: Eu sint Alfa si Omega, Cel dintai si Cel de pe urma. Ce vezi, scrie intr-o carte si trimite-o celor sapte biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia si Laodicea.”

Daca pana in acest punct Ioan adreseaza celor sapte biserici propriile cuvinte, incepand cu versetul 11 el Il prezinta pe Iisus ca fiind adevaratul autor al Apocalipsei. Alfa si Omega , prima si ultima litera din alfabetul grecesc, ne sugereaza ideea de plinatate. Daca Iisus se identifica cu simbolurile primei si ultimei litere a alfabetului, ce poate sa insemne altceva decat ca El este intregul “alfabet”, ca noi “avem totul deplin in El” ( Coloseni 2, 10 ) ?

Iisus Alfa este inceputul tuturor lucrurilor, in calitate de Creator ( Ioan 1, 1-3 ). Iisus Omega este Cel care pune capat starilor rele de lucruri de pe pamant, prin judecata si pedeapsa.

“Ce vezi” – Intelegem de aici ca cele mai multe descoperiri i-au fost date lui Ioan pe cale vizuala. El a avut privilegiul de a vedea scene grandioase ale marii lupte dintre Christos si Satana, fie din cer, fie de pe pamat, fiind pus uneori in mare dificultate in gasirea cuvintelor potrivite pentru descrierea lor.

“Scrie intr-o carte” ( gr. biblion ) – Probabil este vorba de un sul, acesta fiind cel mai obisnuit gen de “carte” din acea vreme. Este pentru prima data cand Ioan primeste porunca de a scrie cele ce i se vor descoperi. La finalul capitolului, porunca de a scrie este repetata, ceea ce accentueaza importanta mesajului pe care Iisus dorea sa-l transmita bisericii Sale prin Apocalipsa.  ( vers. 19 ).

“Trimite-o celor sapte biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia si Laodicea” – Bisericile sunt amintite nu dupa marimea sau importanta lor, ci dupa ordinea geografica in care un sol, pornind din insula Patmos, ar fi dus solia catre cele sapte localitati din Asia Mica.

Numele celor sapte biserici au o semnificatie aparte, ele descriind imprejurarile traite de credinciosii fiecarei epoci simbolizate de acestea.

Efes inseamna “vrednic de dorit” si descrie curatia bisericii primului secol, cu adevarat vrednica de a fi admirata si imitata de crestinii secolelor urmatoare.

Smirna inseamna “amaraciune”, facand aluzie la suferintele crestinilor din secolele al II-lea si al III-lea, provocate de persecutiile romane.

Pergam inseamna “inaltare”. Numele acestei biserici sugereaza “inaltarea” bisericii crestine de la statutul de biserica persecutata, la cel de biserica protejata. In secolele al IV-lea si al V-lea, biserica crestina a devenit obiectul favorurilor imperiale, dar a devenit vulnerabila in fatza unor pericole noi.

Tiatira inseamna “miros bine placut”. Epoca Evului Mediu, la care face referire simbolul Tiatirei, se remarca prin multe jertfe ale martirilor care si-au dat viata pentru pastrarea credintei curate, in mijlocul bisericii apostaziate. Perioada vizata este cuprinsa intre secolele  al VI-lea si al XV-lea.

Sardes inseamna “cantec de bucurie” si ne vorbeste despre bucuria redesteptarii religioase si a iesirii din intunericul ignorantei, odata cu zorii Reformei din secolele al XVI-lea si al XVII-lea.

Filadelfia inseamna “iubire frateasca” , vorbindu-ne despre marile redesteptari religioase din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, in urma carora au aparut bisericile neoprotestante.

Laodicea are mai multe semnificatii:  “poporul drept”, “judecata poporului”, “judecata popoarelor”. Aceasta reprezinta biserica crestina a sfarsitului, incepand cu secolul al XX-lea, o biserica din care Dumnezeu isi va alege copiii care Il vor intampina pe Fiul Sau la glorioasa Sa revenire.

Cele sapte biserici sunt primele dintr-o serie de sapte din Apocalipsa: sapte duhuri ( cap. 1, 4 ), sapte sfesnice ( cap. 1, 12 ), sapte stele ( cap. 1, 16 ), sapte lampi de foc ( cap. 4, 5 ), sapte peceti ( cap. 5, 1 ), sapte coarne si sapte ochi ai Mielului ( cap. 5, 6 ), sapte ingeri cu sapte trambite ( cap. 8, 2 ), sapte tunete ( cap. 10, 4 ), o fiara cu sapte capete ( cap. 13, 1 ), sapte ingeri, cu sapte potire, continand cele sapte plagi ( cap. 15, 17 ), fiara cu sapte capete, sapte munti si sapte imparati ( cap. 17, 3-10 ).

Folosirea cifrei sapte in legatura cu un numar atat de mare de simboluri arata ca si cifra sapte este simbolica. In Biblie, ea reprezinta ideea de perfectiune, desavarsire, plinatate.

Vers. 12: “M-am intors sa vad glasul care-mi vorbea. Si cand m-am intors, am vazut sapte sfesnice de aur…”

“Sapte sfesnice de aur” – Intre sfesnicul cu sapte brate din Cortul intalnirii ( Exod 25, 31-40 ) , sau sfesnicul cu sapte candele din viziunea lui Zaharia ( Zaharia 4,2 ) si cele sapte sfesnice de aur din Apocalipsa se pare ca nu exista nicio legatura. Acestea din urma erau, se pare, niste suporturi la capatul carora se afla cate o lampa cu ulei si fitil. Sfesnicele erau departate intre ele, astfel incat Iisus se putea plimba printre ele.

Aurul simbolizeaza valoarea pe care cele sapte biserici o au inaintea lui Dumnezeu, iar faptul ca Iisus se plimba in mijlocul lor arata preocuparea  pentru biserica Sa din toate cele sapte perioade pe care le reprezinta. Insusi Mantuitorul ne asigura de aceasta grija fatza de biserica Sa, in fagaduinta facuta cu putin inainte de inaltare: “Iata, Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului.”  ( Matei 28, 20 ).

Faptul ca cele sapte sfesnice reprezinta bisericile crestine ( vers. 20 ) este intarit de predica de pe munte a Mantuitorului , in care se subliniaza rolul bisericii de a lumina in lume : “Voi ( biserica n.n ) sunteti lumina lumii”( Matei 5, 14 ).

Vers. 13-16:Si in mijlocul celor sapte sfesnice pe cineva care semana cu Fiul omului, imbracat cu o haina lunga pana la picioare, si incins la piept cu un brau de aur. Capul si parul Lui erau albe ca lana alba, ca zapada; ochii Lui erau ca para focului; picioarele Lui erau ca arama aprinsa si arsa intr-un cuptor, si glasul Lui era ca vuietul unor ape mari. In mana dreapta tinea sapte stele. Din gura Lui iesea o sabie ascutita cu doua taisuri, si Fatza Lui era ca soarele cand straluceste in toata puterea Lui.”

“Fiul omului” ( gr. huios anthropou ) – Desi Iisus i se descopera lui Ioan in gloaria Sa cereasca,  El are totusi o infatisare omeneasca. Acest amanunt demonstreaza ca Iisus a luat pentru totdeauna asupra Sa natura noastra umana, chiar daca in prezent ea este proslavita.

Persoana la care face referire cap. 1 din Apocalipsa este aceeasi cu Persoana descrisa in Cartea lui Daniel ( cap. 7, 13 ). Expresia “Fiul omului”, cu articol hotarat, este folosita pentru Persoana lui Iisus de 80 de ori, in timp ce expresia “Fiu al omului’, fara articol hotarat, se foloseste in limba greaca numai de doua ori in Noul Testament ( Apocalipsa 14, 14; Ioan 5, 27 ).

Haina si pieptarul Fiului omului fac parte din imbracamintea marelui preot din vechime ( Exod 28, 4 ); ochii ca para focului si picioarele ca arama aprinsa ne amintesc de descrierea facuta Fiului omului in Cartea lui Daniel ( Daniel 10, 6 ); parul alb apare si in descrierea scenei judecatii  din Cartea lui Daniel ( Daniel 7, 9 ), iar sabia ascutita care iese din gura apare si in Isaia 49, 2.

Acest portret ( nu neaparat fizic ! ) al Mantuitorului, zugravit inca de la inceputul cartii, are menirea sa ne asigure ca biserica nu va fi lasata singura in mijlocul evenimentelor dramatice prin care va trece pana la sfarsitul timpului. Asa cum le promisese ucenicilor Sai ( Matei 28, 20 ), Domnul Iisus avea sa fie cu biserica Sa pana la sfarsitul istoriei pamantului.

“Din gura Lui iesea o sabie ascutita cu doua taisuri” – Sabia care iese din gura este simbolul Cuvantului lui Dumnezeu ( Evrei 4, 12 ). Faptul ca are doua taisuri ascutite semnifica autoritatea Lui de a judeca si a pedepsi pacatul.

Vers. 17: “Cand L-am vazut, am cazut la picioarele Lui ca mort. El Si-a pus mana dreapta peste mine si a zis: “Nu te teme ! Eu sunt Cel dintai si Cel de pe urma

Viziunea l-a coplesit pe Ioan. Ca si in cazul altor teofanii, primul efect al viziunii este pierderea puterii fizice ( Ezechiel 1, 28; 3, 23; Daniel 8, 17; 10, 7-10; Faptele apostolilor 9, 4 ). Simtamantul pacatoseniei si nevredniciei in comparatie cu sfintenia lui Dumnezeu provoaca manifestari ale slabiciunii omenesti. Acestea sunt dovada ca omul pacatos nu poate suporta sfintenia lui Dumnezeu, iar faptul ca El alege cai indirecte pentru a ni se descoperi este numai in beneficiul nostru.

“Nu te teme” – Ca si in cazul altor profeti care au cazut in lesin privind  scenele din viziune, Ioan este intarit printr-o simpla atingere de mana ( Daniel 8, 18; 10, 8-12 ), dar si prin cuvintele linistitoare “Nu te teme !”.

Vers. 18: “Cel viu. Am fost mort si iata ca sunt viu in vecii vecilor. Eu tin cheile mortii si ale locuintei mortilor.

“Cel viu” ( gr. ho zon” ) – Titlul cu care se recomanda Iisus este o expresie ce provine , se pare, din expresia intalnita in Vechiul Testament “El chai” – “Viul Dumnezeu”. Dupa cele cateva decenii scurse de la moartea, invierea si inaltarea lui Iisus, Ioan avea nevoie de o astfel de asigurare. El avea nevoie sa fie din nou asigurat ca Mantuitorul e viu si se ocupa de biserica Sa de pe pamant.

“Am fost mort” – Multi isi pun problema ce s-a intamplat cu Iisus in timpul scurs de la moartea Sa si pana la inviere. S-au lansat tot felul de supozitii, unele stranii si total nebiblice. Cuvintele Mantuitorului: ”Am fost mort” nu mai lasa loc de supozitii, presupuneri si ipoteze. Iisus a fost mort si punct.

“Eu tin cheile mortii si ale locuintei mortilor” – Daca cheile Imparatiei cerurilor le-au fost incredintate ucenicilor ( Matei 16, 19; 18, 18; Ioan 20, 23 ), “cheile mortii si ale locuintei mortilor” au fost pastrate de Iisus pentru Sine. Ca biruitor asupra mortii, El ne garanteaza ca este Domn si peste “locul tacerii” ( Psalmul 115, 17 ), fiind in felul acesta o garantie a invierii celor gasiti vrednici pentru viata vesnica.  Pretentia lui Satana de a fi stapanul mortii nu mai are niciun fundament.

Vers. 19: “Scrie dar lucrurile pe care le-ai vazut, lucrurile care sunt si cele care au sa fie dupa ele.”

Pentru a doua oara ( vers. 11 ), Ioan primeste porunca sa scrie ceea ce ii va fi descoperit in legatura cu evenimentele prin care va trece biserica de-a lungul timpului. Aceasta repetare a poruncii ne arata cat de importante sunt soliile cuprinse in cartea Apocalipsei pentru generatiile de credinciosi care urmau sa vina.

Vers. 20: “Taina celor sapte stele pe care le-ai vazut in mana dreapta a Mea si a celor sapte sfesnice de aur: cele sapte stele sunt ingerii celor sapte biserici; si cele sapte sfesnice sunt sapte biserici.”

In crestinism, termenul “taina” ( mister ) nu semnifica un lucru ce nu poate fi inteles, ci unul care poate fi patruns de catre oameni initiati, de cei care au dreptul sa cunoasca. Adresandu-Se ucenicilor Sai, Mantuitorul le spunea ca lor li s-a dat sa cunoasca “tainele Imparatiei cerurilor” , in timp ce multimilor nu le era dat acest privilegiu ( Matei 13, 11 ).

In Apocalipsa, termenul “taina” este folosit in legatura cu “cele sapte stele” – un simbol neexplicat pana acum, dar gata sa fie talcuit. Intelegem ca in Apocalipsa, “taina” este un simbol gata sa fie descoperit celor care sunt dispusi sa pazeasca lucrurile descoperite in aceasta carte.

“Sapte stele” – Semnificatia simbolului celor sapte stele este explicata de Insusi Domnul Iisus: Cele sapte stele ii reprezinta pe ingerii celor sapte biserici.

“Ingerii” ( gr. aggelos )  – Sunt fie soli ceresti, fie omenesti. Sunt pasaje biblice in care expresia “aggelos” ( inger, sol ) este aplicata fiintelor omenesti ( Matei 11, 10: Marcu 1, 2; Luca 7, 24.27; 9, 52; 2 Corinteni 12, 7 ).

Desi Ioan foloseste expresia “aggeloi” de mai bine de 75 de ori in Apocalipsa cu referire la fiinte ceresti, in capitolul 1 ar fi lipsit de logica transmiterea din partea lui Dumnezeu a unei solii catre “ingerii” Sai printr-un om. Acest fapt face ca cei mai multi comentatori ai Apocalipsei sa admita ca “ingerii” celor sapte biserici sunt fiinte omenesti, conducatorii bisericilor.

Aceasta talcuire a unor simboluri inca de la inceputul Apocalipsei , facuta chiar de Iisus, demonstreaza ca ne aflam in prezenta unei carti simbolice cu un mesaj deosebit de important.

Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Apocalipsa și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free