Ilustratii despre cinste si corectitudine

Ilustratii despre cinste si corectitudine

Saminta

Un bogat om de afaceri crestin a decis ca este timpul sa-si lase un succesor la comanda companiei sale. In loc de a se orienta spre unul din directorii firmei sau copiii sai, el a decis sa incerce ceva deosebit.  Intr-o zi si-a convocat tot executivul care era format din tineri si le-a spus:
– „Dragii mei, a sosit timpul sa-mi numesc un inlocuitor la conducerea companiei in calitate de manager general (CEO). Asa ca decizia mea este ca unul din voi sa ocupe acest post.”
Toti au ramas socati, in timp ce seful a continuat:
– „Astazi intentionez sa va dau fiecaruia cate o samanta – o samanta speciala. Vreau ca sa luati samanta aceasta acasa, s-o plantati, s-o udati si apoi exact peste un an sa veniti cu planta care a rasarit si crescut din aceasta samanta. Cu acea ocazie voi analiza planta fiecaruia si dupa un criteriu personal voi alege viitorul manager general.”
Un tanar, pe nume Jim a fost prezent la intalnire si, asemenea fiecaruia, a primit si el o samanta. A plecat acasa si cu entuziasm si a impartasit sotiei planul sefului. Sotia l-a ajutat sa gaseasca un vas potrivit, pamant de calitate, imbunatatit cu ingrasamant natural, si apoi a plantat samanta.
In fiecare zi, Jim turna apa in acel vas si astepta cu nerabdare sa vada un semn ca samanta a incoltit si o mica planta si-a facut aparitia.
Dupe vreo trei saptamani, colegii lui vorbeau despre semintele lor si despre plantele care au inceput sa rasara. Jim urmarea cu atentie vasul in care plantase samanta, dar nimic nu se intampla. Trei, patru, cinci saptamani au trecut dar in vasul cu pamant nu se vedea niciun semn de incoltire si crestere. Colegii lui vorbeau deja despre plantele lor, dar Jim se simtea falimentar in incercarea lui de a face samanta sa se transforme in planta.
Au trecut sase luni… Nimic insa nu se intamplase in vasul cu pamant al lui Jim. Cu nespusa parere de rau, Jim si-a dat seama ca omorase samanta. Fiecare din colegii lui aveau deja pomi, plante, iar el nu avea nimic. Oricum, Jim a hotarat sa nu spuna colegilor sai nimic din experienta lui esuata. El a hotarat insa sa continue sa ude samata si sa-i adauge ingrasamant…Cine stie? Poate intr-o zi samanta va incolti.
Dupa exact un an, fiecare din cei ce primisera o samanta de la sef si-au adus vasele lor cu plante pentru a fi inspectate. Jim a spus sotiei ca el nu indrazneste sa mearga la companie cu un vas gol. Sotia insa l-a incurajat sa fie cinstit cu ceea ce i s-a intamplat. Desi a simtit un gol in stomac, gandindu-se la experienta pe care o va avea – poate cea mai jenanta experienta din viata lui – a hotarat totusi sa dea ascultare sfatului sotiei.
Astfel, in ziua hotarata pentru inspectie, Jim si-a luat vasul in care nu era decat pamant si s-a prezentat la sala de conferinte a companiei. Cand a intrat in sala, Jim a fost socat de varietatea de plante din vasele colegilor lui. Plantele erau minunate: diferite in culori si marimi. Jim si-a pus vasul pe podea si multi din colegii lui au bufnit in ras.  Altii l-au compatimit sincer.
Cand seful si-a facut aparitia, a salutat membrii executivului, rotindu-si privirea asupra tuturor. Jim cauta un colt cat mai indepartat pentru a se ascunde.
– „Wau! Ce plante minunate, copaci, flori ati crescut voi!” – a spus seful. „Astazi unul din voi va fi numit managerul general al companiei.”
Deodata, seful l-a descoperit pe Jim in coltul cel mai indepartat al salii cu vasul sau gol. A rugat pe directorul financiar sa-l invite pe Jim in fata. Jim a inghetat! El a inceput sa gandeasca cam asa: “Seful si-a dat seama de esecul meu. Mare lucru sa nu ma concedieze.”
Cand Jim a a juns in fata, seful l-a intrebat ce s-a intamplat cu samanta lui. Astfel ca Jim a trebuit sa-i spuna istoria sa. Dupa ce Jim a terminat, seful a spus ca toata lumea, cu exceptia lui Jim, sa ocupe un loc. Apoi, aratand cu mana spre Jim, a spus:
– „Iata-l pe noul vostru manager general. Numele lui este Jim.”
Lui Jim nu-i venea sa creada. Jim falimentase total in plantarea semintei. Cum putea el sa fie manager general cu un asemenea esec? Apoi seful a continuat:
– „Cu un an in urma, am dat fiecaruia din cei prezenti in aceasta sala – o samanta. V-am spus sa luati samanta, sa o plantati, sa o udati si sa mi-o aduceti astazi inapoi. Ceea ce voi nu ati stiut este ca toate semintele pe care vi le-am dat au fost fierte – toate au fost seminte moarte care nu aveau cum sa incolteasca. Toti cu exceptia lui Jim mi-ati adus pomi, plante, flori. Cand v-ati dat seama ca samanta pe care v-am dat-o eu nu incolteste, ati inlocuit-o cu alta samanta procurata de voi. Jim a fost singurul care a avut curajul si cinstea de a aduce vasul cu planta mea in el. Pentru acest motiv el va fi numit managerul general al companiei mele.”

Daca plantezi cinste – vei secera incredere
Daca plantezi bunatate – vei secera prieteni
Daca plantezi umilinta – vei secera maretie
Daca plantezi perseverenta – vei secera satisfactie
Daca plantezi respect – vei secera perspectiva
Daca plantezi harnicie – vei secera succes
Daca plantezi iertare – vei secera impacare
Daca plantezi credinta in Isus – vei avea un seceris bogat.


Atentie: ce plantezi azi – vei secera maine.

Bani pentru un pui

Intr-o seara, un om a intrat intr-un magazin fast-food si a comandat niste pui dupa care se indrepta spre parc, pentru un picnic romantic cu o doamna, la lumina lunii.
Cand s-a uitat in pachet, a avut parte de o surpriza. In loc de pui a descoperit ca era depozitul bancar al restaurantului: noua mii de dolari. Tanarul a adus inapoi pachetul si a cerut sa i se dea in loc de bani puiul pe care il comandase.
Managerul, uimit de onestitatea tanarului, i-a cerut numele si i-a spus ca vrea sa cheme ziaristii si postul local de televiziune pentru a face un reportaj cu privire la el. Avea sa devina un erou local, un exemplu de cinste si moralitate, care sa-i inspire si pe altii. Omul flamand a dat din umeri.
-„Sunt asteptat la intalnire. Vreau sa-mi dati puiul.”
Dar acesta a insistat sa ii dea voie sa spuna povestirea la stiri. In momentul acesta tanarul s-a infuriat pe manager si a cerut puiul.
– „Nu inteleg”, a spus managerul. „Sunteti un om cinstit intr-o lume necinstita! Este o ocazie perfecta pentru a arata lumii ca mai exista oameni cinstiti, care sunt dispusi sa ia pozitie pentru dreptate. Va rog, dati-mi numele dumneavoastra si al doamnei cu care aveti intalnire. Este sotia dumneavoastra?”
– „Asta este problema,” spuse tanarul. „Sotia mea este acasa. Femeia din masina este prietena mea. Acum, dati-mi puiul, ca sa plec.”

Poarta-ti crucea fara niciun compromis

Pastorul William Hinson a povestit despre discutia pe care a avut-o la un mic dejun cu un membru al bisericii sale, care era un om de afaceri foarte prosper. Omul de afaceri il cunoscuse pe Domnul Iisus de curind . Nu a trecut mult timp de la aceasta decizie si el a trebuit sa cunoasca cit de mare este uneori pretul uceniciei.
In timpul micului dejun, omul de afaceri a povestit pastorului marea dilema cu care se confrunta: „In slujba mea, eu dictam preturile produselor impreuna cu alte companii cu care colaboram. In timpul licitatiilor, eu aranjam cu acei prieteni care sa fie pretul de vinzare a produselor, profitind pe rind din acest joc. In acest fel am scos multe companii de pe piata , impiedicandu-le pentru a cumpara produse cu un pret bun. Acum,  dupa ce am devenit crestin, nu mai pot proceda la fel si le-am spus si colegilor mei ca nu ma mai pot asocia cu ei la aceasta inselaciune. Acestia mi-au zis , spunea omul de afaceri , daca nu voi continua in acelasi fel , ma vor scoate din jocul lor si voi pierde afacerea. De aceea am ajuns intr-o mare dilema: Ce sa fac : Sa-mi schimb modul necinstit in care am facut afaceri pana acum , sau sa continui sa fac acelasi lucru stiind ca sunt gresit ?”
Omul de afaceri a fost onest si a marturisit ca practicile lui in afaceri nu erau potrivite cu principiile crestine. De aceea nu s-a mai asociat cu vechii parteneri. Acestia s-au tinut de cuvant si l-au scos afara din jocul lor. In acest fel omul de afaceri, prosper de altadata, a ramas fara obiectul afacerilor sale, iar compania lui a dat faliment. Grea decizie, nu-i asa?

I-ati crucea si lucreaza fara sa faci vreun compromis. Nu te multumi sa fii crestn doar cu numele, ci fii un adevarat urmas al Domnului Iisus!

Va vine sa credeti?

Cu cativa ani in urma, Robert Ripley, in cartea sa „Va vine sa credeti?”, povestea despre un englez care a refuzat o mostenire de 5 milioane de dolari, deoarece acesti bani au rezultat din fabricarea berii.

Omul, pe nume Fred Charington, a vazut in tinerete, un betiv care a iesit dintr-un bar si care si-a batut nevasta cu o asa cruzime, deoarece aceasta se oferise sa-l duca acasa. Aceasta scena a fost atat de oribila, incat el a jurat ca niciodata nu va profita de ceva care are legatura cu alcoolul. Astfel, cand tatal sau i-a lasat o avere, facuta prin bere, el a refuzat-o.

Poveste cu tilc

Intr-o dimineata, stapanitorul unei cetati fu trezit de niste strigate care se auzeau din piata: „Hai la mere! Mere dulci cum n-ati mai gustat!”.

Ridicandu-se indispus din pat si privind pe fereastra, vazu un targovet ce vindea, intr-adevar, mere, inconjurat de o multime de musterii.
„Trebuie sa fie tare bune merele alea”, isi spuse mai-marele cetatii si, facandu-i-se pofta, il chema pe primul sau sfetnic si ii porunci:
„Ia cinci galbeni si mergi in piata sa cumperi mere de la targovetul acela”.

Primul sfetnic il chema pe paharnic si ii spuse: „Uite patru galbeni, du-te si cumpara mere”.

Paharnicul se adresa, la randul sau, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de care sa cumperi mere de la targovetul acela”.

Stolnicul il chema pe primul strajer, ii dadu doi galbeni si il trimise in piata. Acesta dadu un galben unui strajer din subordine, iar acela se duse la targovet si il lua la rost: „Hei, ce tot strigi asa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetatii, iar drept pedeapsa, mi-a poruncit sa-ti confisc caruta asta cu mere”.

Zis şi facut. Intors la seful sau, strajerul se lauda: „Am facut un targ nemaipomenit. Cu un galben am cumparat o jumatate din caruta cu mere a targovetului”.

Primul strajer merse la stolnic: „M-am targuit si, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat, am reusit sa cumpar un sac cu mere!”.

Stolnicul – repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolba intreaga cu mere”.

Paharnicul dosi jumatate din cantitate si apoi merse la primul sfetnic: „Iata, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumatate de tolba cu mere”.

Iar primul sfetnic se infatisa inaintea stapanitorului cetatii si glasui: „Maria ta, iata, am indeplinit porunca. Numai ca de acei cinci galbeni n-am reusit sa targuiesc decat cinci mere”.

Mai-marele cetatii musca dintr-un mar si cugeta:  „Hmmm. Cinci mere pentru cinci galbeni… Scump, foarte scump! Si, cu toate astea, targovetul acela avea o multime de cumparatori. Inseamna ca lumea o duce bine, are bani. Ia sa maresc eu birurile!”

Portofele „pierdute”

Numai unul din cinci britanici ar returna un portofel celui ce l-a pierdut, a afirmat o firma de protectie si paza, citata de CNN. Informatia contrazice perceptia generala, dar atrage atentia si asupra importantei purtarii de grija asupra bunurilor personale.

In urma unui sondaj, cercetatorii au gasit ca 10% dintre adulti si-au pierdut portofelul in ultimii 5 ani, si altor 8% li s-a furat. Sondajul, din iulie si august anul acesta ( 2010 ), a intervievat 2029 de persoane. In medie, oamenii au in portofel echivalentul a 130 de dolari cash si 10.000 de dolari pe carduri de debit sau credit. „A pierde portofelul este o experienta foarte tulburatoare si iti produce mari neplaceri si griji„, afirma Sarah Blaney. Aproximativ 110 ore sunt petrecute apoi in recuperarea sau inlocuirea actelor pierdute.

In cadrul sondajului cu privire la dispozitia de a returna un portofel pierdut, 3 din 5 oamenii au declarat ca ar face acest lucru. La proba practica, doar 1 din 5 a facut-o, aceasta fiind cifra medie. Echipa de lucru a „pierdut” cate 20 de portofele in cinci orase mari ale Angliei. Fiecare portofel continea 10 lire, o fotografie, bilete de transport, bonuri si carduri si informatii despre posesor. „Pierderile” au fost facute in centre comerciale, muzee, cafenele, parcari, pe strada sau in transportul in comun. Numai 20% dintre portofele au fost returnate. Dintre acestea, putin peste jumatate aveau suma intacta.

Un portofel pierdut la muzeu are cele mai mari sanse de a fi returnat, aproape jumatate dintre cele gasite fiind inapoiate posesorilor. La un centru comercial rata scade la 30%, iar in cafenele sau transportul public rata este 0%.

Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Ilustratii, intamplari și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free