Dumnezeu Tatal in Vechiul Testament

Dumnezeu Tatal in Vechiul Testament

 

Oare cum este Dumnezeu ? Iata o intrebare legitima a fiecarui om care doreste sa-L  cunoasca cat mai bine pe Dumnezeul caruia i se inchina. Nu avem nici fotografii, nici filme, nici tablouri sau schite care sa ne redea ceva din Persoana Sa. Insa Biblia ne ofera numeroase date cu privire la caracterul Sau, suficiente ca sa ne putem increde in El, in planurile si intentiile Sale cu noi.

Scrierile Vechiului Testament ne descopera:

1) Un Dumnezeu milostiv

“Si Domnul a trecut pe dinaintea lui si a strigat: “Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de indurare si milostiv, incet la manie, plin de bunatate si credinciosie…” ( Exod 34, 6 )

Totusi mila nu iarta orbeste, caci ea este insotita de principiul dreptatii. Daca mila divina nu ar fi insotita de dreptate, ea ar deveni imorala (“Clementa justitiei inseamna injustitie” – Valeriu Butulescu ). Oare cum ar functiona o politie sau o justitie care arata clementa fata de criminali ? Cum ar putea interveni un chirurg pentru salvarea vietii unui pacient daca , din mila, ar refuza sa opereze ?

Mila lui Dumnezeu este imensa, insa ea are limite. Cei care trec de aceste limite  vor trebui sa suporte consecintele alegerii lor.

2) Un Dumnezeu al legamantului

In Biblie, Il cunoastem pe Dumnezeu ca un Dumnezeu al legamantului. Fie ca este vorba de persoane singulare ( Noe, Avraam ), fie ca este vorba de un popor ( Israel ), fie ca este vorba de intreaga umanitate ( curcubeul – semnul legamantului dupa potop ), Dumnezeu doreste si are placere sa intre in legamant cu fiintele create de El. Acest lucru spune mult despre caracterul Sau:

– Dumnezeu inseteaza dupa legaturi trainice cu creaturile Sale

– El este interesat de problemele oamenilor, fiind gata oricand sa le vina in ajutor

– El e dispus sa-i protejeze pe cei care intra in legamant cu El.

3) Un Dumnezeu rascumparator

Fundalul intregului Vechi Testament este dominat de gestul lui Dumnezeu de a elibera un popor intreg din robie, redandu-i libertatea si demnitatea:

„Eu sunt Domnul, Dumnezeu tau care te-am scos din tara Egiptului, din casa robiei” ( Exod 20, 2 )

 

4) Un Dumnezeu al protectiei

Psalmistul David, in mod deosebit, vede in Dumnezeu un izvor al sigurantei si protectiei. Metaforele pe care le foloseste in imnurile sale vorbesc tocmai despre protectia divina fatza de fiinta atat de vulnerabila care este omul. Pentru David, Dumnezeu este refugiu, scut, cetate de scapare, turn inalt,  stanca de adapost ( Psalmul 27, 5; 46, 1; 125, 2, etc. ).

5) Un Dumnezeu al iertarii

Scrierile Vechiului Testament sunt pline de marturii ale dispozitiei lui Dumnezeu de a-l ierta pe omul pacatos. Cain, ucigasul fratelui sau Abel, nu a fost ucis de Dumnezeu ca plata pentru pacatul sau, ci a beneficiat de harul Acestuia. Adam si Eva, desi au suportat consecintele caderii in pacat, totusi nu au fost ucisi de Dumnezeu. Acelasi har le-a fost acordat si israelitilor, in ciuda deselor lor razvratiri. Barbati ai credintei ca David, Moise, Aron, Ilie si altii, desi au pacatuit, s-au bucurat de acelasi har al lui Dumnezeu.

6) Un Dumnezeu apropiat de om

In ciuda zidului de despartire ridicat intre sfintenia lui Dumnezeu si pacatosenia omului, Dumnezeu a dorit intotdeauna sa fie prezent alaturi de om, sa-i fie prieten, sa aiba o relatie vie cu creaturile Sale. Porunca data poporului Isarel de a construi un sanctuar este una din dovezile in acest sens: „Sa-mi faca un locas sfant si Eu voi locui in mijlocul lor” ( Exod 25, 8 ).

7) Un Dumnezeu al credinciosiei

Desi a primit nenumarate binecuvantari divine, poporul Israel s-a dovedit necredincios legamantului. In ciuda necredinciosiei omului, Dumnezeu a ramas intotdeauna fidel, fiind consecvent cu Sine Insusi. „Eu raman credincios legamantului pe care l-am facut cu voi” ( Hagai 2, 5 )– ii asigura Dumnezeu pe israeliti, in ciuda lipsei lor de loialitate.

8) Un Dumnezeu al bunatatii

Pretutindeni pe paginile Vechiului Testament, Dumnezeu este zugravit ca Unul care face dreptate celor asupriti, care da paine celor flamanzi, care ii elibereaza pe prinsii de razboi, care le deschide ochii orbilor si urechile surzilor, un Dumnezeu care ii ocroteste pe orfani si pe vaduve(vezi Psalmul 146, 7-9).

9) Un Dumnezeu razbunator

Contrar aparentelor, prezenta razbunarii  in  caracterul lui Dumnezeu nu este un defect, ci o calitate. Razbunarea divina nu are nimic pacatos si nesfant in ea.  Razbunarea divina e legata de actul dreptatii care presupune ocrotirea copiilor Sai si pedepsirea celor care-i persecuta.

„ Spuneti celor slabi de inima: „Fiti tari si nu va temeti ! Iata Dumnezeul vostru, razbunarea va veni, rasplatirea lui Dumnezeu; El Insusi va veni si va va mantui.” ( Isaia 25, 4 ).

10) Un Dumnezeu Tata

Acest nume spune totul despre caracterul, planurile, intentiile si actiunile Sale in legatura cu omul. Contrar aparentelor, Dumnezeu se descopera ca Tata nu doar in noul Testament, ci si in Vechiul Testament ( vezi Deuteronom 32, 6; 1 Samuel 7, 14; 1 Cronici 22, 10; 28, 6 ; Isaia 63, 16; 64, 8; Ieremia 31, 9; Maleahi 1, 6; 2, 10 ).

11) Un Dumnezeu al tuturor popoarelor

Sunt istorici care considera ca Dumnezeul Bibliei ( mai ales Cel descoperit in Vechiul Testament ) este un zeu local, propriu poporului evreu. Biblia insa ne spune cu totul altceva. Fiind Creatorul intregii omeniri, Dumnezeu este al tuturor oamenilor, al tuturor popoarelor si culturilor. Paseje biblice ne vorbesc despre grija Sa fatza de binele tuturor popoarelor, iar poporului Israel i s-au dat porunci speciale cu privire la ocrotirea strainilor in cadrul statului evreu ( Isaia 56, 3-8; Amos 9, 7 ).

Acesta este asa-zisul Dumnezeu al Vechiului Testament. Este El diferit de Cel pe care ni L-a descoperit Iisus Christos ? Nicidecum !

„Caci Eu sunt Domnul. Eu nu Ma schimb” ( Maleahi 3, 6 )

Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Tri(u)nitatea Divina și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la Dumnezeu Tatal in Vechiul Testament

  1. mirror spune:

    „Oamenii de ştiinţă, şi nu numai ei, folosesc uneori termenul «Dumnezeu» pentru a defini ceva atât de abstract şi de neimplicat, încât este foarte greu să Îl deosebeşti de legile naturii“, a spus Steven Weinberg, laureat al Premiului Nobel pentru lucrarea sa despre forţele fundamentale. El a adăugat:
    „Consider că, dacă termenul «Dumnezeu» trebuie să fie de vreun folos, atunci ar trebui înţeles ca referindu-se la un Dumnezeu care manifestă interes, un creator şi un legislator care a stabilit nu numai legile naturii şi pe cele ale universului, ci şi norme privitoare la bine şi la rău, o personalitate extraordinară care este preocupată de acţiunile noastre, pe scurt, ceva căruia este potrivit să-i aducem închinare. . . . Acesta este Dumnezeul care a avut un rol foarte important în viaţa oamenilor de pe tot parcursul istoriei“. — Dreams of a Final Theory.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free