Farmecul inegalabil al lui Iisus

Farmecul inegalabil al lui Iisus

Ne numim crestini pentru ca suntem, cel putin la nivel teoretic, urmasii lui Christos. Ne place sa spunem adesea ca El este Modelul nostru de viata. Il admiram pentru minunile Sale, pentru jertfa Sa, pentru dragostea Sa fata de om.  Ii invocam Numele in rugaciune, Il pictam pe zidurile bisericilor sau in cartile cu ilustratii pentru copii.

Ii ridicam statui uriase in orase ca Rio de Janeiro sau, mai nou, in Polonia , unde statuia lui Iisus, inalta de 33m si cantarind 440 t, va deveni cea mai mare lucrare de acest gen din lume.

Uneori Ii scriem Numele pe tricouri sau pe abtibildurile de pe masina personala. Viata Lui este subiect de film si i-a inspirat pe multi autori de literatura. Il avem pe buzele noastre cand suntem in primejdie, iar unii Il pomenesc chiar si in blestemele lor…

Ne place sau nu ne place Persoana Lui, credem sau nu credem in El, Iisus Christos a impartit lumea in doua clase: crestini ( aproximativ 2 miliarde ) si necrestini ( diferenta pana la aproape 7 miliarde ), iar timpul l-a impartit in doua ere: cea dinainte de Christos si cea de dupa Christos.

Si mai exista un paradox: Desi este, in esenta ei, o religie a iubirii, religia crestina este cea mai persecutata religie din lume. Raportul din 2009 al organizatiei catolice “Biserica in nevoie” arata ca 80% din toate cazurile de persecutie religioasa in lume se intalneste la crestini, indiferent de confesiunea pe care o impartasesc.

De fapt, cine este Iisus ? Care este perceptia noastra cu privire la Persoana Sa, cu privire la un Om care a trait ca si noi, cu doua milenii in urma, insa intr-o cu totul alta cultura decat a noastra ?

Oare cum arata El ? A ras El vreodata ? A zambit El oamenilor sau a raspuns zambetului lor ? Era oare Iisus mereu trist si cu fata prelunga asemenea picturilor bizantine, sau era luminos ca o raza de soare ? Cum arata El cand se mania ? Ce trairi sufletesti avea ? Semana Iisus cu fiecare dintre noi, sau era cu totul diferit ? Cat era El de uman si cat din Dumnezeire razbatea prin Fiinta Sa ?

Biblia nu ne-a lasat un portret vizual al lui Iisus. Nici macar un portret literar…Cu toate acestea, din relatarile celor patru evanghelisti putem intelege mult. Suficient de mult pentru a ne indragosti de Persoana Lui si a dori sa-L imitam, cel putin in unele aspecte ale vietii.

Unul dintre psalmii mesianici este Psalmul 45, scris de fiii lui Core. In acest poem, autorul ( sau autorii ),  fermecat de frumusetea Persoanei lui Mesia ce avea sa vina, declara:

“Cuvinte pline de farmec imi clocotesc in inima si zic: “Lucrarea mea de lauda este pentru Imparatul!” Ca pana unui scriitor iscusit sa-mi fie limba ! Tu esti cel mai frumos dintre oameni, harul este turnat peste buzele tale; de aceea te-a binecuvantat Dumnezeu pe vecie.” ( Psalm 45, 1-2 )

Tu esti cel mai frumos dintre oameni” – iata o invitatie si , in acelasi timp, o provocare de a-L cunoaste mai bine pe Cel care a devenit, prin jertfa sa suprema, Mantuitorul lumii.

In cele ce urmeaza voi renunta la pareri sau studii personale legate de Persoana Mantuitorului. Cand am citit cartea “Hristos Lumina Lumii”, scrisa de E. G. White, mi-am dat seama ca cuvintele mele nu vor intrece niciodata frumusetea portretului lui Iisus realizat de autoarea acestei carti. De aceea, voi da curs acelor pasaje din cartea amintita care, reunite asemenea unui puzzle urias, ne vor infatisa portretul “Celui mai frumos dintre oameni” – Iisus Christos.

“Mintea Lui era vie si  patrunzatoare, avand o putere de gandire si o intelepciune care trecea dincolo de varsta Lui. Cu toate acestea, caracterul Lui era minunat de cumpanit. Puterile mintii si ale corpului cresteau treptat, urmand legile naturale ale copilariei…

Purtarea lui Iisus in copilarie era foarte atragatoare. Mainile Sale erau gata sa dea ajutor si sa serveasca pe oricine. Sufletul Lui era stapanit de o rabdare pe care nimic nu o putea tulbura si de o iubire pentru adevar care niciodata n-ar fi sacrificat cinstea. Tare ca stanca in ce priveste principiile, viata Lui se revarsa in valuri de fapte pline de iubire si de neegoista curtenie.”( pag. 47)

“El Si-a adunat stiinta asa cum putem face si noi; cunoasterea Lui adanca in ale Scripturii arata cata sarguinta pusese El in copilarie si tinerete pentru a cerceta Cuvantul lui Dumnezeu…

El, care facuse totul, studia acum invataturile puse de mana Sa pe pamant, in apa si in cer. Neurmand caile lipsite de sfintenie ale lumii, El a studiat comori de stiinta din natura. El a studiat viata plantelor, viata animalelor si viata omului. O singura tinta a avut in viata, si anume: sa-i faca pe altii fericiti…

El cauta mereu sa scoata ilustratii din cele vazute , ca prin ele sa lumineze Cuvantul viu al lui Dumnezeu.” ( pag. 48 )

“ Viata lui Iisus a fost in deplina armonie cu Dumnezeu. Cand a fost copil, a vorbit si a gandit ca un copil, dar nicio umbra de pacat n-a manjit chipul lui Dumnezeu din El. Cu toate acestea, n-a fost lipsit de ispite. A fost supus la toate luptele pe care trebuie sa le ducem si noi, ca sa ne poata fi o pilda in copilarie, tinerete si maturitate…

El stia ce e saracia, rabdarea si sacrificiul. In viata Sa de munca nu existau clipe de lenevie care sa invite ispita. Nu existau ceasuri fara de lucru care sa dea ocazie la legaturi stricacioase. Pe cat mai mult cu putinta El inchidea usa in fata ispititorului. Nici castigul, nici placerea, nici laudele, nici mustrarile nu-L puteau face sa consimta la ceva rau. Era intelept ca sa observe raul si puternic pentru a-i rezista…

“ Imbracat in haine simple de lucrator, mergea pe strazile targusorului Nazaret, ducandu-Se si venind de la lucrul sau umil. El n-a folosit puterea Sa dumnezeiasca pentru a-Si usura poverile sau munca Sa…

“Era tot asa de desavarsit ca lucrator cum era de desavarsit in caracter.” ( pag. 49)

“Iisus nu S-a dat inapoi de la griji si raspunderi, cum fac multi care-si iau numele ca sunt urmasii  Lui…

Cata vreme a trait printre oameni, Mantuitorul nostru a impartasit soarta celor saraci. Din propria Lui viata cunostea grijile si poverile lor si putea sa mangaie si sa incurajeze si pe cei mai umili lucratori…

Iisus a pus tact si voie buna in lucrarea Sa…El niciodata n-a fost asa de stapanit de grijile lumesti incat sa nu aiba timp de a se gandi la lucrurile ceresti… Deseori El lasa bucuria inimii sale sa zboare in cantari de psalmi si melodii sfinte. Deseori locuitorii din Nazaret Ii auzeau glasul inaltandu-se in laude si multumiri catre Dumnezeu. El intretinea legatura cu cerul prin cantec si, cand tovarasii Lui se plangeau de oboseala muncii , erau inviorati de melodiile dulci pornite de pe buzele Lui. Imnurile Lui pareau ca izgonesc ingerii rai si ca un parfum umplea locul cu o atmosfera placuta…

Batrani, oameni tristi, oameni apasati de pacate, copii la joc in bucuria lor nevinovata, toti se simteau mai bine langa El. El, care tinea lumile prin cuvantul Sau, se pleca sa ajute unei pasari ranite. Nimic nu ramanea neobservat de El, nimic pentru care sa nu dea ajutor…Iisus se ferea de ingamfare. El n-a cautat pozitii inalte, nici castigarea de titluri…” ( pag. 50 )

“El a trait pentru a placea Tatalui Sau ceresc, a-L onora si a-L slavi in lucrurile obisnuite ale vietii. El a facut lucrarea lui Dumnezeu si atunci cand se afla la tejgheaua dulgherului, ca si atunci cand facea minuni pentru multime.” ( pag. 51 )

“Sezand la picioarele acestor oameni invatati si gravi, El asculta invatatura lor. Ca unul care cauta intelepciune, intreba pe acesti invatatori lucruri privitoare la profetie…Iisus se arata doritor de a cunoaste pe Dumnezeu” ( pag. 53 )

“Rabinii stiau ca Iisus nu fusese invatat in scolile lor, dar El intelegea Scripturile mai bine ca ei. In copilul acesta galileean, cu o putere atat de mare de cugetare, ei descopereau mari fagaduinte. Ei doreau sa-L castige ca elev, pentru a deveni mai tarziu invatator in Israel…Prejudecatile lor erau doborate prin modestia Lui de tanar si prin frumusetea purtarii Lui…Intotdeauna avea grija de parinti si stia mai dinainte ce le trebuia.” ( pag. 55 )

“Nu exista un alt glas ca al Lui, asa de calduros si serios, si totusi plin de melodie…Cuvintele Lui te faceau sa cugeti si sa nu le mai uiti…El ascunse adanc in inima taina misiunii Sale si astepta cu supunere timpul hotarat cand trebuia sa-Si inceapa cu adevarat lucrarea. Timp de 18 ani, de cand intelese ca este Fiul lui Dumnezeu, El recunoscuse legatura care-L unea cu familia din Nazaret si implini toate datoriile de fiu, de frate, de prieten si de cetatean” ( pag. 56 )

“La plecarea multimii din Ierusalim se intampla de multe ori ca atentia lor sa fie stapanita de cele ale calatoriei si de vorbiri mai putin insemnate, astfel ca uitau de lucrurile la care luasera parte. Mantuitorul nu era atras de o astfel de tovarasie.” ( pag. 57 )

“Chiar din copilarie El a fost independent de legile rabinilor. El studia neincetat Scripturile Vechiului Testament si cuvintele “Asa zice Domnul” erau totdeauna pe buzele Lui…El nu ataca preceptele sau practicile oamenilor invatati, dar cand era mustrat pentru purtarea Lui simpla, arata Cuvantul lui Dumnezeu care apara felul Lui de purtare…Iisus cauta sa fie placut celor cu care venea in contact, purtandu-Se cat mai bland si mai supus…Era gata sa primeasca orice cuvant pornit de la Dumnezeu, dar nu putea sa asculte de inventiile oamenilor.” ( pag. 59 )

“El ii ajuta pe toti cei care aveau nevoie de ajutor…Nu avea multi bani de dat, dar adesea se lasa nemancat pentru a ajuta pe cei care erau in mai mare lipsa ca El…El avea tact…Cand fratii Lui se purtau urat cu bietii oameni nenorociti, El ii cauta pe acesti oameni si-i incuraja. Celor ce ar fi avut nevoie le dadea un pahar de apa rece sau le dadea in liniste insasi hrana Lui. Mangaind pe cei suferinzi, adevarurile pe care le spunea erau unite cu fapte bune si erau tintuite in minte.” ( pag. 60 )

“Iisus iubea pe fratii sai si totdeauna se purta fata de ei cu iubire, dar ei erau gelosi pe El. Il dispretuiau si nu credeau in cuvintele Lui. In Iisus se gaseau foarte mari contradictii. Era Fiul lui Dumnezeu si, cu toate acestea, era un copil slab. Era Creatorul lumilor, Stapan al pamantului, si totusi era sarac de tot. Avea o demnitate si individualitate cu totul deosebite de ingamfarea si inchipuirile omenesti, dar nu cauta marirea pamanteasca si era multumit cu situatia cea mai umila. Lucrul acesta ii umplea de manie pe fratii Lui. Ei nu puteau intelege de ce era linistit atunci cand se afla in greutati si lipsuri. Ei nu stiau ca pentru binele nostru se facuse sarac, pentru ca prin saracia Lui, noi sa putem fi imbogatiti…Christos ramanea neinteles de fratii Lui pentru ca nu le semana. Tinta Lui nu era tinta lor…

El nu ura decat un singur lucru pe lumea aceasta: pacatul. El nu putea sa fie de fata cand se savarsea ceva rau, fara sa simta un sentiment de durere pe care nu-l putea ascunde. Pentru ca viata lui Iisus condamna raul, avea adversari si in familie, si intre straini. Cinstea si dezinteresarea lui erau luate in batjocura. Rabdarea si bunatatea Lui erau numite lasitate…

Din amaraciunile pe care le suporta oamenii, n-a ramas niciuna pe care sa n-o fi gustat-o Christos. Se gaseau si din aceia care sa-L faca de ras in fata lumii din cauza nasterii Lui, si chiar in copilarie a trebuit sa sufere privirile batjocoritoare si soptirile lor de rau. Daca ar fi raspuns cu o privire lipsita de rabdare, daca ar fi facut o singura data un lucru rau, asa cum Il indemnau fratii Lui, n-ar mai fi fost o fiinta desavarsita, n-ar mai fi putut sa indeplineasca Planul Mantuirii…

La fiecare ispita El avea un singur raspuns: “Sta scris”. Rareori mustra vreo fapta rea a fratilor Lui, dar avea intotdeauna sa le spuna un cuvant de la Dumnezeu. … Unii cautau sa se apropie de El pentru ca acolo simteau pace, dar multi se indepartau de El pentru ca se simteau mustrati de viata Lui nepatata. Tinerii staruiau de El sa faca la fel ca ei. El era inteligent si avea o purtare atragatoare. Se bucurau de prezenta Lui si de raspunsurile Lui agere, dar nu mai aveau rabdare atunic cand Il vedeau cum se fereste de rele si-I spuneau ca are vederi stramte, nefiind liber ca ei.” ( pag. 61 )

“Cand Il intrebau de ce nu se duce la petrecerile tinerilor din Nazaret, spunea: “Sta scris: Ma bucur cand urmez invataturile Tale de parca as avea toate comorile…” Iisus nu se certa pentru drepturile Sale. Adesea numai in zadar I se facea munca prea grea pe motivul ca El era bun si nu se plangea. Cu toate acestea, El n-a gresit si nici nu s-a descurajat. El a trait mai presus de toate aceste greutati de parca era in lumina Fetzei lui Dumnezeu. El nu se razbuna cand oamenii se purtau aspru cu El, ci plin de rabdare suferea insulta…

El nu se lua cu nimeni la cearta si, cu toate acestea, oricine avea de invatat din viata Lui. Clipele Lui de fericire erau atunci cand se gasea singur cu Dumnezeu si cu natura. De cate ori avea ocazie se retragea de la preocuparile Sale pentru a merge in campii, pentru a medita in campiile inverzite, pentru a fi in stransa legatura cu Dumnezeu pe colinele muntilor sau printre copacii padurii. De multe ori zorii diminetii Il gaseau intr-un loc retras, meditand, cercetand Scripturile sau rugandu-se. Din aceste rastimpuri de liniste pornea apoi spre casa unde Isi relua lucrarile si dadea pilda de munca plina de rabdare…Viata lui Iisus s-a deosebit prin respectul si iubirea fata de mama Lui.” ( pag. 62 )

“Pezenta Lui aducea o atmosfera mai curata in familie si viata Lui era ca un ferment care lucra in societate. Bland si nepatat, umbla printre oameni nedeprinsi a cugeta, oameni neciopliti si necuviinciosi, printre vamesi nedrepti, printre risipitori, samariteni pacatosi, soldati pagani si tarani brutali, prin gloata aceea asa de amestecata…

Spunea ici si colo cuvinte de mangaiere cand ii vedea pe oameni obositi…Impartasea greutatile lor si le spunea ce aflase El din natura despre iubirea, mila si bunatatea lui Dumnezeu…El n-a trecut pe langa niciun suflet ca si cum n-ar fi fost fara valoare, ci a cautat sa dea fiecaruia leacul mantuitor… Oriunde se gasea, stia sa dea invatatura potrivita cu locul si imprejurarile… In glasul Lui era un balsam vindecator… Cu toate acestea, in copilarie, tinerete si maturitate Iisus a fost singur. Nepatat si credincios, a calcat singur linul si nimeni dintre oameni n-a fost cu El.” ( pag. 63 )

Acesta este Iisus, “cel mai frumos dintre oameni”. Cum sa nu ne indragostim de un astfel de caracter ? Cum sa ramanem indiferenti fata de ceea ce a facut El pentru noi ? Cum sa alegem un  alt model de viata ? Cine ar putea face mai mult decat a facut Iisus pentru om, si cine ar putea manifesta un caracter mai desavarsit decat al sau ? Nimeni! El este UNIC si de un farmec inegalabil.

Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Iisus Christos și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free