Ilustratii despre dragoste

Ilustratii despre dragoste

 

Ce e dragostea ?

“Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece.
Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… in asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia.
Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el… Si-atunci il intreb mirata: “Si dvs. va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?“. Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: “E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea“.
Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul care se indeparta cu pasi grabiti. Mi-am inghitit lacrimile spunandu-mi in sinea mea: “Asta este dragostea, asta este ceea ce imi doresc de la viata!… Caci, in fond, asa este dragostea adevarata ?!… nu neaparat fizica si nici romantica in mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat. Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au”.
Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni ci sa stii sa dansezi in ploaie.

Tabloul fiului

Un mare bogatas a murit. Fiindca nu avea urmasi, caci singurul copil murise cu multi ani inainte, si fiindca nu s-a gasit nici un testament, mobila, tablourile si o seama de lucruri casnice au fost puse la licitatie. In ziua respectiva s-au adunat multi oameni, fiecare licitand pentru un obiect anume.

O batranica, cu o imbracaminte putin curioasa, a venit si ea, s-a uitat si a vazut pus mai la o parte un portret al fiului bogatului care murise. A licitat pentru el si l-a primit pe o suma mica, caci nimeni nu-l solicitase. Ea a explicat ca a fost ani de zile guvernanta baiatului si l-a iubit mult pe acel copil.

Cand a ajuns acasa, a cautat sa curete tabloul si mare i-a fost uimirea cand a gasit in spatele portretului, sub carton, testamentul bogatasului. In testament se spunea ca toata averea sa fie a aceluia care va pretui portretul fiului sau.

A murit pentru mine

Un vizitator care se plimba intr-o zi intr-un cimitir, observa pe un om care era ocupat cu sadirea unor flori pe un mormant. Saditorul de flori fu intrebat: „Este fiul dvs. Ingropat aici?” „Nu”, raspunse omul. „Este poate fratele dvs sau vreo ruda a dvs…” „Nu, nu.”

Dupa ce lasase jos o scandurica pe care o tinuse in mana, omul raspunse: „Ei bine, iti voi istorisi povestea acestui mormant.Cand izbucni razboiul am fost si eu chemat la mobilizare. Eram sarac, aveam o sotie bolnava si 7 copii. Cu toate acestea m-am vazut silit sa-i parasesc deoarece nu aveam bani sa platesc un inlocuitor, asa cum mi-ar fi ingaduit pe atunci legea. Ma pregateam atunci de plecare, parasind familia pentru a merge la razboi contra inamicului. In ziua de dinaintea plecarii veni la mine un tanar, pe care-l cunosteam si imi zise: „Dumneata ai o familie numeroasa, eu sunt singur. Voi pleca eu in locul dumitale.” Si pleca in adevar in locul meu. Intr-o lupta crancena a fost ranit si dus la spital. Dupa lungi suferinte a murit si a fost ingropat aici. De atunci doream arzator sa vad mormantul sau. In vederea acestui scop am economisit atatia bani cat am putut si ieri am sosit. Abia astazi am reusit sa descopar locul unde este ingropat.”

In timp ce omul istorisea aceste lucruri, ochii i se umplura cu lacrimi. Lua scandurica pe care o lasase jos si o infipse in pamant. Sub numele soldatului erau scrise si urmatoarele cuvinte: „A murit pentru mine.”
Este Cineva despre care, ca si soldatul de mai jos putem spune: „A murit pentru mine.” Este vorba de Acela care si-a dat viata Sa pentru lumea intreaga, pentru noi, nu pe un camp de batalie ci pe o cruce pe care a fost rastignit ca un raufacator. Nu pentru a ne scapa de la inrolare ci pentru a ne scapa de blestemul pacatului, osanda vesnica.

Soldatul a murit pentru acel barbat si familia sa. Iisus a murit pentru noi si fratii nostrii. Deci, sa fim o familie, sa ne iubim ca intr-o familie si sa traim apropiati ca intr-o familie.

Si castigatorul este…

Cu mult timp in urma, spune o legenda, un rege s-a hotarat, intr-o buna zi, sa puna deoparte un timp special din an pentru a-si cinsti si onora cei mai talentati si priceputi dintre supusii sai. Cand ziua mult-asteptata sosi, o mare multime de oameni umplea curtea palatului regal.

Patru finalisti au fost adusi in fata si dintre acestia, regele trebuia sa aleaga castigatorul.
Prima persoana prezentata a fost cea a unui filantropist bogat.  Se spunea ca acest om merita sa fie onorat nu numai pentru ajutoarele umanitare pe care le facea an de an, dar si pentru ca daduse saracilor o mare parte din averea sa.

A doua persoana era un medic foarte renumit. Regelui i-a fost sugerat faptul ca medicul ar fi meritat aceasta onoare deoarece zi si noapte isi dedica serviciile celor bolnavi.

A treia persoana era un judecator distins. Si de aceasta data, regelui i se spuse ca judecatorul merita aceasta onoare deoarece era recunoscut pentru intelepciunea sa, pentru dreptatea si pentru deciziile corecte pe care le lua.  Cu siguranta, nu exista un alt judecator mai cinstit, si mai corect in timpul acela ca acest om…

A patra persoana era o batrana. Toti cei prezenti au fost extrem de surprinsi s-o gaseasca printre finalisti, deoarece manierele ei erau foarte simple, ca si rochia ei, de altfel. Era greu de imaginat ca, cineva ca ea, putea sa fie printre cele mai onorate persoane din imparatie. Ce sanse ar fi putut sa aiba, in comparatie cu ceilalti trei, care aveau atat de multe reusite in viata lor?

Cu toate acestea, puteai simti ceva deosebit legat de aceasta femeie.. privirea plina de dragoste, incredere si blandete. Prezenta ei nu numai ca a starnit curiozitatea regelui, dar l-a si pus pe ganduri… Cine era aceasta femeie? Raspunsul nu a ezitat sa apara din partea unuia dintre slujitorii sai care-i spuse: „Vezi tu, marite rege, pe acel filantropist, doctor si pe judecator? Aceasta femeie le-a fost dascal!”

Femeia aceasta n-avea nici bunuri materiale, nici bogatie, nici tilu care sa-i aduca vreun merit sau renume, ci pur si simplu isi oferise viata ei pentru a indruma mintea si inimile altora in a ajunge Oameni de valoare!

Nu exista nimic pe lumea aceasta mai puternic sau mai crestinesc decat o dragoste care se jertfeste pentru ceilalti!

Portretul fiului

Unui om bogat si fiului sau le placea sa colectioneze opere de arta rare. Aveau de toate in colectia lor, in afara de Picasso si Raphael. Adesea se asezau si isi admirau minunatele opere de arta.
Cand a izbucnit conflictul din Vietnam, fiul a plecat la razboi. A fost foarte curajos si a murit in batalie in timp ce il salva pe un alt soldat. Tatal a primit vestea si a plans amar pentru moartea fiului sau. Peste aproximativ o luna, chiar inainte de Craciun, cineva a batut la usa sa. Era un tanar cu un pachet mare in mana. El a spus:
-„Domnule, dumneavoastra nu ma cunoasteti, insa eu sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastra si-a dat viata. El a salvat multe vieti in acea zi si in timp ce ma ducea in brate catre un loc sigur, un glont l-a lovit in inima si a murit pe loc. Vorbea adesea despre dumneavoastra si despre cat de mult iubiti arta.”
Tanarul a intins pachetul:
-„Stiu ca nu este mare lucru. Nu sunt un artist mare, dar cred ca fiului dumneavoastra i-ar fi placut sa aveti asta.”
Tatal a deschis pachetul. Era un portret al fiului sau, pictat de acest tanar. A privit uimit la felul in care soldatul surprinse in tablou personalitatea fiului. Ochii i s-au umplut de lacrimi. I-a multumit tanarului si s-a oferit sa plateasca tabloul.
-„O, nu, domnule, nu as putea niciodata sa platesc ce a facut fiul dumneavoastra pentru mine. Este un cadou.”
Tatal a agatat portretul deasupra semineului. De fiecare data cand avea musafiri, inainte de a le arata vreo opera de arta din colectia lui le arata intai portretul fiului sau. Peste cateva luni el a murit. S-a facut o mare licitatie pentru picturile din colectia sa. S-au adunat multi oameni cu influenta, uimiti sa vada minunatele tablouri si bucurosi sa aiba ocazia de a cumpara unul pentru colectia lor. Pe tribuna se afla tabloul fiului sau. Cel care conducea licitatia a lovit cu ciocanelul:
-„Vom incepe cu acest tablou al fiului sau. Cine vrea sa liciteze?”
S-a facut liniste. Apoi o voce din spatele incaperii a strigat:
-„Vrem sa vedem tablourile celebre. Sariti peste acesta.”
Dar cel care conducea licitatia a insistat:
-„Vrea cineva sa liciteze pentru acest tablou? Cine doreste sa inceapa? 100 de dolari? 200? „
O alta voce a strigat furioasa:
-„Nu am venit aici ca sa vedem acest tablou. Am venit sa vedem picturi de-ale lui Van Gogh, Rembrandt. Sa trecem la valorile adevarate.”
Dar cel care conducea licitatia a continuat:
-„Fiul! Fiul! Cine il va lua pe fiu?”
In cele din urma s-a auzit o voce din spatele incaperii. Era gradinarul care lucrase mult timp pentru stapan si fiul sau.
-„Voi da 10 dolari pentru acest tablou.”
Fiind sarac, era tot ce-si putea permite.
-„Avem 10 dolari. Cine ofera 20?”
-„Dati-i-l cu 10 dolari. Sa trecem la genii.”
-„S-au oferit 10 dolari. Nu vrea nimeni sa dea 20?”
Multimea de oameni a devenit tot mai furioasa. Nu vroiau tabloul cu fiul. Doreau picturile mai valoroase din colectie. Cel care conducea licitatia a lovit cu ciocanelul:
-„S-a vandut cu 10 dolari.”
O persoana din al doilea rand a strigat:
-„Sa mergem mai departe!”
Dar cel care conducea licitatia si-a pus jos ciocanelul:
-„Imi pare rau, dar licitatia s-a incheiat”.
-„Cum, adica, s-a incheiat, domnule? Noi am venit aici degeaba? Si ce facem cu tablourile celelalte!”
-„Imi pare rau. Cand am fost chemat sa conduc aceasta licitatie, mi s-a spus despre o stipulatie care exista in testament. Nu am avut voie sa o destainui pana in momentul de fata. Numai tabloul cu fiul este scos la licitatie. Cine il cumpara va mosteni intreaga avere, inclusiv tablourile. Omul care a luat tabloul cu fiul va primi totul.”
In urma cu 2000 de ani Dumnezeu L-a dat pe Fiul Sau pe cruce. Ca si licitatorul, mesajul Sau zice:
-„Fiul, Fiul, cine vrea sa il ia pe Fiu?”
Caci, dupa cum vezi, cine Il ia pe Fiul primeste totul.

Intelepciunea copiilor

Cu ceva vreme in urma, un prieten de-al meu si-a pedepsit fetita de 3 ani pentru ca i-a stricat o rola intreaga de hartie aurie pentru impachetat. Nu prea statea bine cu banii, si s-a infuriat foarte tare atunci cand fetita a incercat sa decoreze o cutie pentru a o pune sub pom. Oricum, micuta a adus cadoul tatalui sau in dimineata urmatoare si spuse: „Acesta e pentru tine, tati!”
Tata s-a simtit jenat de reactia lui de cu o zi inainte, dar mania i-a revenit cand a vazut ca in cutie nu era nimic. A strigat la ea: „Nu stii ca atunci cand dai cuiva un cadou, ar trebui sa fie ceva inauntru cutiei?”
Fetita s-a uitat la el cu lacrimi in ochi si a spus: „Oh, tati, dar nu e goala! Am pus pupicuri in cutie. Toate pentru tine, tati!” Tatal a fos zdrobit. Si-a luat fetita in brate si si-a cerut iertare.
Prietenul meu mi-a spus ca a tinut acea cutie aurie langa patul lui ani la rand. Cand era dezamagit, lua un pupic imaginar din cutie, si se gandea la dragostea copilului care l-a pus acolo.

Jertfa dragostei este rasplatita

Fred Hermon obisnuia sa-si inceapa discursurile sale intrebind audienta : Stiti cumva cine a fost primul antrenor al lui Jim Thorpes ; (un medaliat la olimpiada din 1912 la pentatlon si decatlon ) ? Stiti cine l-a invatat pe Einstein aritmetica pe cind acesta era in clasa a II a ? Sau cine a a fost profesorul de pian al marelui pianist Pederewski ? Folosind aceiasi introducere, noi s-ar putea sa intrebam : „Cine a fost invatatorul de scoala duminicala a lui Billy Graham ?

Desi nu cunoastem raspunsul la aceste intrebari si nici numele celor ce au implinit aceste slujiri, putem sti cu siguranta ca acea jertfa a dragostei depusa la inceputuri, a fost urmata de un seceris bogat !

Bill Havens, urma sa reprezinte U.S.A. in echipa de canoe , la olimpiada din 1924. In acea vreme insa se confrunta cu o dilema: Primul sau copil urma sa se nasca chiar in prima zi a competitiei. Sotia sa l-a incurajat sa mearga la aceasta competitie, dar Bill a hotarit sa ramina acasa si s-o incurajeze la nastere.

Colegii sai de echipa au cistigat medalia de aur. Dar el a pierdut sansa de a o primi impreuna cu ei. Ca totul sa fie si mai rau, copilul asteptat nici nu s-a nascut respectind calculele parintilor, ci numai dupa trei saptamini dupa ce s-a incheiat competitia !

Dupa 24 de ani insa, acel baiat ce nu s-a nascut la timpul asteptat l-a sunat pe tatal sau din Helsinki anuntindu-l ca a cistigat medalia de aur la olimpiada. Frank ,cind s-a facut mare a inceput sa practice acelasi sport ca tatal sau si i-a adus tatalui bucuria de a avea in familie medalia pe care o pierdusera , pentru ca a decis sa ramina linga sotia lui si s-o asiste la nastere.

Oricine este gata sa faca o jertfa a dragostei , va avea parte in timp de o rasplata pe masura, pentru ca in mijlocul provocarilor vietii, dragostea face diferenta.

Dragoste neconditionata

Proprietarul unui magazin batea un ultim cui pentru a fixa o mica bucata de lemn in dreptul usii de la intrare: “Catelusi de vanzare”. Si cum astfel de anunturi au darul sa trezeasca foarte usor curiozitatea copiilor, nu
dupa multa vreme, in magazin intra un baietel.

– „Cat costa un catelus?” – il intreba baietelul pe vanzator.
– „Depinde”, raspunse acesta, „intre 30 si 50 de dolari.”
Baietelul baga mana in buzunar si scoase ceva maruntis.
– „Am doi dolari si jumatate. Imi dati voie sa-i vad?”
Vanzatorul zambi intelegator si fluiera scurt. De dupa tejghea aparu Lady, indreptandu-se grabita spre stapanul ei, urmata fiind de cinci catelusi. Unul dintre ei ramase mult in urma. Baietelul observa imediat ca puiul avea un handicap la una dintre labutele posterioare.
– „Ce are catelusul?” – se interesa el la vanzator.
Barbatul ii spuse ca dupa afirmatiile veterinarului, catelusul avea o malformatie din nastere si avea sa schiopateze toata viata.
– „Pe asta vreau sa-l cumpar!” – exclama baietelul.
– „Nu, nu trebuie sa-l cumperi. Daca intr-adevar vrei sa-l iei, ti-l dau pe gratis.”
Baietelul se intrista, il privi pe vanzator drept in ochi si spuse clar si raspicat:
– „Nu vreau sa mi-l dati pe gratis! E la fel de valoros ca oricare dintre fratii lui si va voi plati integral pentru el. Va voi da acum doi dolari si jumatate si cate 50 de centi in fiecare luna pana voi reusi sa-l achit.”
Barbatul insista:
– „Nu pot sa cred ca vrei sa-l cumperi! Niciodata nu va fi in stare sa alerge, sa sara si sa se joace la fel ca ceilalti catelusi.”
Baietelul se apleca si-si sufleca pantalonii, lasand sa se vada un dispozitiv metalic care-i sustinea piciorul stang.
-„Domnule, nici eu nu prea pot sa alerg, iar catelusul acesta are nevoie de cineva care sa-l inteleaga.”
Stapanul catelusilor isi musca buza inferioara, incercand sa-si stapaneasca lacrimile.
-” Fiule, ma rog si sper ca fiecare dintre acesti catelusi sa aiba parte de un stapan ca tine.”

In viata nu conteaza CINE esti, ci daca cineva te apreciaza pentru CEEA CE esti, acceptandu-te asa cum esti si iubindu-te neconditionat!

O predica ce umbla

Intr-o dupa-amiaza a anului 1953, in gara orasului Chicago, s-au adunat oficialitatile si reporterii pentru a-l intampina pe castigatorul premiului Nobel pentru pace al anului 1952. La cateva minute dupa sosirea trenului, un barbat urias, cu parul valvoi a coborat din tren. Bliturile aparatelor de fotografiat au fulgerat, iar oficialitatile orasului s-au apropiat cu mainile intinse. Diferiti oameni au inceput sa-i spuna cat sunt de onorati de vizita lui. Omul le-a multumit politicos, iar apoi, privind peste capetele multimii, a cerut sa fie scuzat un moment. A pasit printre oameni pana a ajuns la o femeie de culoare, care se lupta cu doua valize mari. I-a luat bagajele si cu un zambet a insotit femeia pana la autobuz. A ajutat-o sa urce si i-a urat drum bun. Apoi s-a intors la multimea care il astepta si s-a scuzat: „Va rog sa ma scuzati ca v-am facut sa asteptati.” Acel om era Albert Schweitzer, faimosul doctor misionar, care si-a petrecut viata ajutand saracii din Africa. Ca raspuns la fapta lui Schweitzer, unul dintre membrii comitetului de primire i-a spus plin de admiratie reporterului de langa el: „Este prima data cand vad o predica umbland!”

 

 

Ioan 3, 16

Intr-un oras, intr-o noapte geroasa, tocmai se starnise un viscol. Un baietel vindea ziare la coltul strazii, iar oamenii treceau cand si cand… Baietelului ii era atat de frig incat nici nu mai incerca sa mai vanda ziare.
S-a dus la un politist si l-a intrebat: „Domnule, stiti cumva din greseala un loc calduros unde ar putea dormi un baiat sarac in noaptea asta? Vedeti dumneavoastra, eu dorm ghemuit intr-un colt, mai jos, pe alee, si e ingrozitor de frig acolo in noaptea asta. Mi-ar prinde bine un loc caldut unde sa stau.”
Politistul s-a uitat la baiat si i-a raspuns: „Du-te pe strada asta la vale si vei ajunge la o casa alba mare. Cand ajungi acolo, sa bati la usa si cand iti va deschide sa spui doar „Ioan 3 cu 16” si te vor lasa sa intri.”
Si asa a si facut. A urcat treptele, a batut la usa si dupa cateva clipe i-a deschis o doamna. Baiatul s-a uitat la ea si a zis: „Ioan 3 cu 16”. Femeia i-a zis: „Intra, fiule.” L-a luat inauntru si i-a aratat un leagan in fata unui semineu pe care sa se aseze si a plecat. Baiatul a stat acolo un timp, gandindu-se: „Ioan 3 cu 16… nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta incalzeste un baiat inghetat.”
Putin mai tarziu ea s-a intors si l-a intrebat: „Iti este foame?”. El a raspuns: „Ei bine, doar un pic. Nu am mancat de cateva zile si cred ca as putea da gata un pic de mancare.” Femeia l-a dus in bucatarie si l-a invitat sa se aseze la o masa plina cu bucate. A mancat si iar a mancat pana ce nu a mai putut. Apoi s-a gandit: „Ioan 3 cu 16… nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta satura un baiat infometat.” Apoi l-a chemat sus intr-o baie unde se afla o cada imensa plina cu apa calda si a stat acolo ca sa se inmoaie putin. Dupa ce s-a spalat, s-a gandit: „Ioan 3 cu 16… nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta curata un baiat murdar.” Baiatul nu mai facuse niciodata o baie cu adevarat. Singura baie pe care a facut-o vreodata a fost cand statea langa un hidrant care era deschis.
Femeia l-a luat apoi si l-a dus intr-un dormitor, l-a infasurat cu un cearsaf, l-a pus pe un pat, l-a invelit cu o patura pana la gat, l-a saruta de noapte buna si a stins lumina. In timp ce statea in intuneric si privea afara pe fereastra cum ningea in acea noapte geroasa, s-a gandit: „Ioan 3 cu 16… nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta odihneste un baiat frant de oboseala.”
Dimineata, femeia a venit sus si l-a luat din nou in bucatarie, la acea masa plina de bucate. Dupa ce a mancat, ea l-a luat din nou si l-a asezat in acel leagan, in fata semineului si a luat o Biblie. S-a asezat in fata lui, uitandu-se la fata lui inocenta: „Intelegi tu ce inseamna „Ioan 3 cu 16”?” l-a intrebat ea gentil. El a raspuns: „Nu, doamna, nu inteleg. Am auzit prima oara cuvintele acestea aseara, cand politistul mi-a zis sa le folosesc.” Ea a deschis Biblia la Ioan 3 cu 16 si a inceput sa-i vorbeasca despre Isus. Chiar acolo, in fata acelui semineu, baiatul si-a predat inima lui Isus. Stand acolo, s-a gandit: „Ioan 3 cu 16… nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta salveaza un baiat pierdut.”
Stii tu, trebuie sa marturisesc ca nici eu nu inteleg… cum Dumnezeu a fost atat de binevoitor sa-L trimita pe Isus, Fiul Sau, sa moara pentru mine si Isus sa fie de acord sa faca un asemenea lucru. Nu inteleg agonia Tatalui si a ingerilor din ceruri in timp ce-L priveau pe Isus suferind si murind. Nu inteleg dragostea-I fierbinte pentru MINE ce L-a tinut pe Isus pe cruce pana la sfarsit. Nu inteleg… dar cu siguranta face ca viata sa merite traita.

Ioan 3:16
„Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.”

Dragoste de mama

Un articol din revista National Geographic oferea cu cativa ani in urma o imagine patrunzatoare a iubirii unei mame. Dupa un incendiu care cuprinsese padurea din Parcul National Yellowstone, padurarii au inceput escaladarea masivului muntos pentru a evalua pagubele produse de acel infern.
Un padurar a gasit o pasare literalmente pietrificatata in cenusa, asezata ca o statuie pe pamantul de la radacina unui copac. Tulburat de imaginea stranie padurarul a lovit usor pasarea cu un bat. Cand a atins-o trei puisori mititei s-au ivit de sub aripile mamei lor moarte. Mama iubitoare, constienta de dezastrul iminent, si-a dus puii la baza copacului si i-a strans sub aripile sale, intuind ca in curand aveau sa se ridice gaze toxice. Ar fi putut zbura pentru a fi in siguranta dar ea a refuzat sa-si abandoneze puii. Cand valvataia focului a sosit si flacarile au ars trupul ei mic, pasarea a stat nemiscata. Pentru ca ea a acceptat sa moara cei de sub aripile ei aveau sa traiasca.

Dragoste de …barza

Povestea de iubire dintre doua berze s-a dovedit a fi mai puternica decat distanta uriasa care le desparte, masculul revenind in acest an pentru a 12-a oara consecutiv pentru a fi alaturi de „iubita” sa, care, din cauza unui handicap, nu poate sa zboare si isi petrece iernile in Croatia.

 Masculul, Rodan, a venit inca o data din Africa australa, parcurgand in zbor peste 13.500 kilometri pentru a fi alaturi de partenera lui, Malena, care nu mai poate sa zboare din cauza unei accidentari la o aripa si care locuieste in satul Brodski Varos, in estul Croatiei, unde a fost „adoptata” de un localnic.

 „Rodan m-a trezit. (…) In acest an a sosit mai devreme„, a declarat Stjepan Vokic, fost paznic la scoala primara din localitate, citat de editia online a cotidianului Vecernji List.

 In urma cu 20 de ani, Stjepan a gasit-o pe Malena ranita la o aripa dupa ce a fost impuscata de vanatori si de atunci are grija de ea.

 Spre surpriza generala, partenerul ei de viata, Rodan, nu a uitat-o si revine in fiecare an, primavara. Cele doua berze, a caror poveste de iubire a emotionat opinia publica din Croatia, au pui in fiecare an.

Rodan ii invata pe pui sa zboare si pleaca cu ei, toamna, in Africa australa, iar Malena ramane in sat si asteapta intoarcerea partenerului ei de viata.

Culegere de Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Ilustratii, intamplari și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free