„O mie sa cada alaturi de tine…” Psalmul 91, 7.8

“O mie sa cada alaturi de tine…”

( Psalmul 91, 7.8 )

Imi amintesc de clipele fierbinti ale asa-zisei revolutii din 1989. In orasul de la poalele Tampei se tragea din plin,  fapt pentru care serviciile divine au fost suspendate pentru un timp. Credinciosii au fost indemnati sa se adune pe la casele cunoscutilor si acolo sa se inchine lui Dumnezeu.

Asa am facut si noi. Ne-am adunat cateva persoane in casa unor cunoscuti, iar acolo am tinut un serviciu divin nepretentios, dar plin de binecuvantari. La final, imi amintesc ca am citit Psalmul 91 in intregime si ne-am predat Domnului in rugaciune. Apoi, impreuna cu sotia si copilul nostru, ne-am indreptat spre gara pentru a lua un tren spre casa.

Din cauza agitatiei generale, nu circula niciun mijloc de transport in comun. Eram nevoiti sa mergem pe jos pana la gara. Nu aveam de ales. Ne-am intalnit cu tot felul de grupuri de oameni agitati, am fost martori la perchezitiile facute unor masini, dar tinta noastra era sa ajungem la gara.

Cu putin inainte de aceasta, ne-am trezit dintr-o data singuri pe trotuar. Nu stiam de ce oamenii stateau ascunsi in scarile blocurilor si nimeni nu mai circula pe strada. Nu am apucat insa sa ne gandim prea mult la acest lucru, ca am inteles curand, pe propria noastra piele, motivul pentru care oamenii stateau adapostiti in scarile blocurilor.

Pe neasteptate, doua suieraturi de glont ne-au trecut pe langa ureche. Ne-am uitat in jur… Nimeni nu mai era pe trotuar. Cineva a dorit sa ne trimita in lumea umbrelor…Dar nu a reusit. Mai tarziu, dupa ce a trecut emotia momentului si ne aflam in tren, am realizat ce se putea intampla. Dar ne-am reamintit in acelasi timp de promisiunea lui Dumnezeu pe care tocmai o citisem la plecare:

“Cel ce sta sub ocrotirea Celui Prea inalt si se odihneste la umbra Celui Atotputernic, zice despre Domnul: “El este locul meu de scapare si cetatuia mea, Dumnezeul meu in care ma incred…Nu trebuie sa te temi nici de groaza din timpul noptii, nici de sageata ( glontul ! ) care zboara ziua…O mie sa cada alaturi de tine si zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia…caci El va porunci ingerilor Sai sa te pazeasca in toate caile tale…” ( Psalmul 91, 1.2.5.7.11 )

Ce s-ar fi intamplat cu noi daca Dumnezeu nu ne-ar fi ocrotit in acele momente ? Nici nu vreau sa ma gandesc…

Va veni o zi in care filmul vietii noastre se va derula prin fatza ochilor nostri, dezvaluindu-ne toate aspectele necunoscute noua astazi. Vom ramanea uimiti de cate ori Dumnezeu ne-a salvat din primejdii pe care nici nu le banuiam. Si atunci, cu sufletele pline de recunostinta, vom canta versurile “cantarii lui Moise”:

“Mari si minunate sunt lucrarile Tale, Doamne, Dumnezeule  Atotputernice! Drepte si adevarate sunt caile Tale, Imparate al neamurilor ! “ ( Apocalipsa 15, 3 )

Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Experiente cu Dumnezeu și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free