Apocalipsa cap. 7 – Sigilarea celor 144 000

Apocalipsa cap. 7 – Sigilarea celor 144 000

Introducere

Pecetea a sasea se incheie cu o intrebare tulburatoare: “Caci a venit ziua cea mare a maniei Lui, si cine poate sta in picioare ?” ( cap. 6, 17 ) Inainte ca Ioan sa scrie despre ruperea celei de-a saptea peceti, era imperios necesar sa fie dat un raspuns la aceasta intrebare. Iar acesta nu intarzie sa vina, el reprezentand subiectul capitolului al saptelea al cartii Apocalipsei.

Pentru a realiza aceasta clarificare, Ioan aplica o tehnica pe care o foloseste adesea in Apocalipsa: intreruperea nararii prin introducerea unui moment de respiro, a unei paranteze. Aceeasi metoda e folosita de Ioan si in cazul celor sapte trambite cand, intre trambitele a sasea si a saptea, introduce pasajul cuprins intre  cap. 10, 1 si  cap. 11, 13. In cazul celor sapte plagi insa nu mai exista o astfel de intrerupere.

Capitolul sapte al Apocalipsei cuprinde doua viziuni:

1) Sigilarea celor 144 000

2) Binecuvantarea data marei multimi de mantuiti aflata in fatza tronului ceresc

Despre cei 144 000 s-a scris mult, fiind lansate fel si fel de ipoteze, unele mai ciudate decat altele. Un lucru este insa cert: viziunea cu privire la cei 144 000 este o asigurare ca, inainte ca sa sune trambita judecatii divine, ultima generatie de credinciosi va fi sigilata, pentru a fi ocrotita si salvata de nenorocirea care va veni peste cei nelegiuiti.

Capitolul sapte reprezinta asigurarea ca Dumnezeu va avea in acest timp solemn, in cursul pecetii a sasea, si cu putin timp inainte de revenirea Domnului Christos, un grup de credinciosi care va sta in picioare inaintea Sa, in timp ce majoritatea omenirii nelegiuite va fugi ingrozita la munti si in pesteri, cautand sa se ascunda de Fatza lui Dumnezeu. In timp ce nelegiuitii vor striga stancilor sa cada peste ei, acesti oameni isi vor ridica privirile cu bucurie, strigand: “Iata, Acesta este Dumnezeul nostru in care aveam incredere ca ne va mantui. Acesta este Domnul in care ne incredeam. Acum, sa ne veselim si sa ne bucuram de mantuirea Lui !” ( Isaia 25, 9 ).

Acesta este momentul de apogeu al tuturor veacurilor – intalnirea omului pacatos, dar rascumparat, cu Mantuitorul sau. Dar, pentru ca aceasta intalnire sa fie posibila, este nevoie de o pregatire speciala a inimii si vietii acestor oameni.

Comentariu

Vers. 1: “Dupa aceea, am vazut patru ingeri care stateau in picioare la cele patru colturi ale pamantului. Ei tineau cele patru vanturi ale pamantului, ca sa nu sufle vant pe pamant, nici pe mare, nici peste vreun copac.”

“Dupa aceea” – Expresia “dupa aceea” nu vrea sa ne spuna ca cele relatate in capitolul al saptelea trebuie sa se implineasca dupa evenimentele prezentate in capitolul anterior. Este vorba doar de o succesiune de tablouri pe care le vede Ioan. Este o succesiune a viziunilor, nu a timpului profetic.

Tabloul profetic zugravit in capitolul sapte reda lucrarea de sigilare a credinciosilor, lucrare care trebuie sa aiba loc inainte ca cerurile sa fie stranse ca un sul si inainte ca Domnul Christos sa revina in slava Imparatiei Sale. Logica textului Apocalipsei ne indeamna sa cautam timpul acestei lucrari de sigilare undeva intre versetele 13 si 14 din Apocalipsa cap. 6, adica in timpul pe care il traim noi. Asadar, evenimentele descrise in cap. 7 apartin logic tot pecetii a sasea, avand in vedere ca pecetea a saptea incepe in cap. 8 al Apocalipsei.

“Am vazut patru ingeri” – Tabloul zugravit in cap. 7 este unic, avand dimensiuni cosmice: patru ingeri puternici, care stau in cele patru puncte cardinale ale pamantului si care  vegheaza  ca sa nu sufle vant nici peste pamant, nici peste mare, nici peste vreun copac.

In Apocalipsa, ingerii ne sunt infatisati adesea ca fiind raspunzatori de fortele naturii. Astfel, ni se spune ca exista un “inger al apelor” ( cap. 16, 5 ), sau alt inger care are stapanire asupra focului ( cap. 14, 18 ).

In comentariul sau asupra Apocalipsei, Uriah Smith largeste intelesul termenului “inger”, sustinand ca in Biblie termenul acesta se refera nu doar la fiintele ceresti,  ci si la oameni, popoare si institutii omenesti care fac o lucrare pentru Dumnezeu. El sustine ca Dumnezeu se foloseste de state cu mare influenta, de oameni politici sau cu renume, dar si de institutii si organizatii prin care tine in frau pornirile razboinice simbolizate prin vanturi.

Uriah Smith aminteste de eforturile Ligii Natiunilor ( astazi ONU ) din perioada interbelica in sensul de franare a tendintelor spre un conflict global. Totusi, subliniaza el, prin vanturi nu trebuie sa intelegem orice conflict local, ci doar acel conflict care, daca ar izbucni, ar duce la distrugerea planetei si la zadarnicirea planurilor lui Dumnezeu.

“Cele patru colturi ale pamantului” – In cosmogonia antica se credea ca pamanul este patrat. Aici nu este insa vorba de asa ceva. Biblia ne prezinta adevarul cu privire la forma rotunda a pamantului, in contrast cu conceptia antica pagana ( Proverbe 8, 31 ).

Expresia intalnita in cap. 7 al Apocalipsei se refera la cele patru puncte cardinale ale pamantului. Profetul Isaia foloseste o expresie asemanatoare cand scrie despre reintoarcerea ramasitei lui Israel, spunand ca aceasta va fi adunata “de la cele patru capete ale pamatului” ( Isaia 11, 12 ).

“Cele patru vanturi ale pamantului” – Vantul semnifica in Biblie luptele, razboaiele si revolutiile care au agitat istoria atat de zbuciumata a omenirii ( Ieremia 25, 31.32; 51, 1.2.11 ). Expresia apare si in Daniel 7, 2 unde cele patru vanturi ale cerurilor sunt vazute ca sufland pe marea cea mare, facand sa apara cele patru fiare mari si inspaimantatoare, simboluri ale unor imperii nimicitoare ce urmau sa-si faca intrarea pe arena istoriei.

In alte locuri din Scriptura, cele patru vanturi simbolizeaza cele patru puncte cardinale ( Daniel 8, 8; Marcu 13, 27 ). Insa in textul din Apocalipsa cap. 7, cele patru vanturi reprezinta fortele distrugatoare despre care se vorbeste si in Daniel 7, 2 .

Sa nu sufle vant pe pamant” – Pamantul simbolizeaza  teritorii neocupate inainte sau ocupate de curand.  Un exemplu il gasim in Apocalipsa cap. 13, 11, unde “pamantul” reprezinta teritoriul Americii ocupat de curand.

“Nici pe mare” – In profetia biblica , marea simbolizeaza popoarele lumii. “Apele pe care le-ai vazut si pe care sade curva sunt noroade, gloate, neamuri si limbi” ( Apocalipsa 17, 15 ).

“Nici peste vreun copac” – In profetia biblica, copacii ii simbolizeaza pe oameni. Cei verzi ii reprezinta pe cei neprihaniti, iar cei uscati ii simbolizeaza pe cei rai si morti din punct de vedere spiritual ( Luca 23, 31; Psalm 1, 3 ; Daniel 4, 20-22 ).

Iata doua comentarii ispirate ale primului verset al cap. 7 : “Oamenii nu pot vedea ingerii pusi de veghe ca sa tina cele patru vanturi, astfel ca acestea sa nu sufle pana cand slujitorii lui Dumnezeu nu vor fi sigilati. Dar , cand Dumnezeu va porunci ingerilor Lui sa slobozeasca vanturile, atunci vor fi astfel de situatii de lupte si razboaie, pe care nicio pana nu le poate descrie.” ( 1 ).

“Cand cei patru ingeri inceteaza, in cele din urma, sa mai tina in frau planurile pline de rautate ale lui Satana si vanturile turbate ale pasiunilor omenesti, atunci toate elementele de dezbinare vor fi eliberate si lumea intreaga va fi aruncata intr-o ruina mai teribila decat  aceea  care s-a abatut asupra Ierusalimului din vechime” ( 2 ).

Vers. 2.3: “Si am vazut un alt inger care se suia dinspre rasaritul soarelui si care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru ingeri , carora le fusese dat sa vatame pamantul si marea, zicand: “Nu vatamati pamantul, nici marea, nici copacii, pana nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru.”

“Un alt inger” – Au fost date diferite interpretari acestui inger venit din rasarit. Victorinus, primul comentator cunoscut al Apocalipsei ( ~ 300 d.Chr ), sustine ca el ar fi Ilie, in timp ce V. D. Youngberg il identifica cu Gabriel, venind direct de la tronul lui Dumnezeu. Insa este mai putin importanta identificarea acestui inger, cat este de important mesajul pe care il aduce.

“Care se suia dinspre rasaritul soarelui” – Venirea unui inger dinspre rasarit semnifica aducerea unei vesti bune. G. E. Ladd afirma ca “exista o legatura naturala intre locul in care isi are izvorul lumina si izvorul binecuvantarilor divine” ( 3 ).

Rasaritul este sinonim cu lumina si cu slava lui Dumnezeu ( Ezechiel 43, 4 ), dar si cu binecuvantarea divina. Locuinta primilor nostri parinti a fost o gradina sadita de Dumnezeu in Eden, spre rasarit ( Geneza 2, 8 ).

Acest inger puternic venit dinspre rasarit este purtatorul unui mesaj pozitiv, al unei binecuvantari care, in esenta, poate fi exprimata astfel: judecata celor sapte plagi va fi retinuta pana cand poporul lui Dumnezeu va fi sigilat si pregatit pentru ultimul act al luptei dintre bine si rau. Mesajul este deosebit de incurajator pentru copii lui Dumnezeu care traiesc in ultimele clipe de har ale istoriei. Acestia sunt asigurati ca nu vor fi lasati la voia intamplarii, la discretia “vanturilor’ si fortelor raului, ci vor fi in atentia directa a cerului.

“Pecetea Dumnezeului celui viu” – Din Antichitate si pana in zilele noastre, pecetile ( sigiliile ) au fost folosite pentru atestarea unor documente, pentru a intari dreptul de proprietate asupra unui obiect, sau pentru a asigura obiecte, morminte sau cutii, pentru ca acestea sa nu fie deschise sau molestate.

Imaginea pecetluirii oamenilor este prezenta si in Ezechiel 9, 4-6, unde “omul cu calimara” primeste porunca sa puna “un semn pe fruntea oamenilor care  suspina si gem din pricina tuturor uraciunilor care se savarsesc acolo” ( vers. 4 ). Este de remarcat faptul ca acest sigiliu este pus doar pe frunte, nu si pe mana, ca in cazul semnului fiarei din Apocalipsa cap. 13. Aplicarea sigiliului exclusiv pe frunte arata ca aici vorbim de convingeri personale, nu de acceptarea fortata a unor idei, doctrine sau practici.

Dat fiind faptul ca sigilarea despre care se vorbeste in cap. 7 este facuta de Dumnezeu, prin ingerii Sai, aceasta dovedeste ca El este proprietarul de drept al poporului Sau, ca cei sigilati sunt ai Sai ( 2 Timotei 2, 19 ). Sigiliul pus pe fruntea credinciosilor este un semn al aprobarii Sale, atestand asemanarea in caracter cu Domnul Christos.

Orice sigiliu contine, de regula, trei informatii esentiale:

1) Numele persoanei, institutiei sau statului care are autoritatea respectiva

2) Titlul sau pozitia, care reprezinta baza autoritatii

3) Teritoriul peste care persoana, institutia sau statul respectiv isi exercita autoritatea

Se pune intrebarea: Care este acel sigiliu la care face referire ingerul care vine din rasarit ? Este evident ca nu este vorba de o stampila reala, ci de un simbol. Unde gasim in Biblie acel sigiliu care sa contina toate cele trei informatii pe care trebuie sa le aiba orice sigiliu: numele, titlul si teritoriul peste care se exercita autoritatea lui Dumnezeu?

Raspunsul este evident: Decalogul. Acesta este locul in care poate fi gasit sigiliul viului Dumnezeu, cu toate cele trei informatii necesare. Mai exact, porunca a patra din Decalog.

Exista patru pasaje biblice in care Dumnezeu numeste Sabatul poruncii a patra “un semn” intre El si poporul Sau:

1) Exod 31, 12.13: “Domnul a vorbit lui Moise si a zis: “Vorbeste copiilor lui Israel si spune-le: “Sa nu care cumva sa nu tineti sabatele Mele, caci acesta va fi intre Mine si voi si urmasii vostri un semn dupa care se va cunoaste ca Eu sunt Domnul care va sfintesc.”

2) Exod 31, 17: “Acesta va fi intre Mine si copiii lui Israel un semn vesnic; caci in sase zile a facut Domnul cerurile si pamantul, iar in ziua a saptea s-a odihnit si a rasuflat.”

3) Ezechiel 20, 12: “Le-am dat si Sabatele Mele, sa fie un semn intre Mine si ei, pentru ca sa stie ca Eu sunt Domnul care-i sfintesc.”

4) Ezechiel 20, 20: “Sfintiti Sabatele Mele, caci ele sunt un semn intre Mine si voi, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.”

De ce Sabatul poruncii a patra contine sigiliul lui Dumnezeu ? Deoarece in el gasim toate cele trei informatii necesare unui sigiliu:

1) Numele autoritatii – “Domnul, Dumnezeul tau” ( Exod 20, 10 )

2) Titlul – Creator ( “Caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si marea” – Exod 20, 11 pp. )

3) Teritoriul peste care guverneaza: : “Cerurile, pamantul si marea” ( Exod 20, 11 )

Asadar, pazirea Sabatului de catre om reprezinta recunoasterea autoritatii adevaratului Dumnezeu.

In comentariul sau la cartea Apocalipsei, Uriah Smith confirma identificarea sigiliului lui Dumnezeu prin Sabatul poruncii a patra: “Astfel, Sabatul poruncii a patra este considerat de catre Dumnezeu un semn intre El si poporul Sau, sau ca un sigiliu al Legii sale pentru toate timpurile. Pazind aceasta porunca, oamenii marturisesc ca sunt inchinatori, adoratori ai viului Dumnezeu. In aceasta porunca, Dumnezeu se face cunoscut ca fiind Conducatorul lor legitim , deoarece El este Creatorul lor… Sa retinem, de asemenea, ca aceeasi grupa, care in Apocalipsa cap. 7 se spune ca are sigiliul viului Dumnezeu pe frunte, este iarasi in atentie in Apocalipsa cap. 14, avand Numele Tatalui pe frunte. Aceasta este o dovada a faptului ca “sigiliul viului Dumnezeu” si “Numele Tatalui” sunt folosite avand acelasi inteles” ( 4 ).

Acelasi autor contiuna: “Sigiliul lui Dumnezeu pus pe fruntile slujitorilor Sai este un semn distinctiv, sau o caracteristica religioasa prin care acestia vor fi ocrotiti de judecatile lui Dumnezeu care vor cadea peste cei nelegiuiti din jurul lor. Este unul din cele mai rare cazuri pe care le intalnim in istoria religioasa, si anume ca, intr-un veac cu o lumina a Evangheliei asa de mare ca aceasta, cand influenta crestinismului este atat de puternica si vasta, una din cele mai izbitoare practici pe care o persoana o poate adopta si una din cele mai mari cruci pe care cineva si-o poate lua este simpla pazire a poruncii a patra din Legea lui Dumnezeu. Aceasta porunca cere pazirea zilei a saptea a fiecarei saptamani ca fiind Sabatul Domnului, in timp ce aproape intregul crestinism, datorita influentelor combinate ale paganismului si papalitatii, a fost inselat si facut sa pazeasca ziua intai a saptamanii. Este suficient ca cineva sa inceapa sa pazeasca aceasta zi, asa cum cere porunca, si un semn deosebit este pus asupra lui dintr-o data. El devine deosebit, aparte, atat de cei care marturisesc a fi religiosi, cat si de lumea nereligioasa.” ( 5 )

Desavarsita ascultare de Legea lui Dumnezeu, inclusiv de porunca a patra, face ca acel credincios sa ajunga la oglindirea desavarsita a caracterului lui Iisus, ceea ce Il determina pe Domnul sa puna sigliul aprobarii Sale pe acel caracter. Din acest punct de vedere, sigiliul lui Dumnezeu este o viza pusa pe pasaportul copiilor lui Dumnezeu, dandu-le dreptul de a ajunge in cer.

Comentariile Biblice AZS subliniaza aceasta idee: “Aceia care vor avea sigiliul lui Dumnezeu pe fruntile lor trebuie sa tina Sabatul poruncii a patra. Acesta este ceea ce-i deosebeste de cei neloiali, de aceia care au acceptat o institutie omeneasca in locul adevaratului Sabat. Pazirea zilei de odihna a lui Dumnezeu este semnul distinctiv dintre cei ce-I servesc lui Dumnezeu si aceia care nu-I servesc… Sigiliul viului Dumnezeu este pus asupra acelora care in mod constient pazesc Sabatul Domnului… Toti aceia care nu vor avea sigiliul lui Dumnezeu pe fruntile lor vor avea un alt sigiliu pe care ingerii il vad. Este semnul fiarei…. Orice fiinta de pe pamant ( fiinta omeneasca ), in partea finala a timpului, va trebui sa poarte, sa aiba pe fruntea sa, fie un semn ( sigiliu ), fie altul” ( 6 ).

Vers. 4: “Si am auzit numarul celor ce fusesera pecetluiti: 144 000, din toate semintiile lui Israel.”

Numarul 144 000  i-a fascinat intotdeauna pe cercetatorii Apocalipsei. Exista comentatori care considera ca cei 144 000 il reprezinta pe poporul iudeu mantuit din ultima generatie. Ei cred ca va veni o vreme in care tot Israelul, toti evreii in viata, vor fi mantuiti. Alti comentatori aplica acest numar Israelului spiritual, adica bisericii crestine din ultimele zile ale istoriei. Exista si parerea ca cei 144 000 ii reprezinta pe crestinii care vor fi martirizati dupa pecetea a cincea, in care li se spune sufletelor de sub altar sa mai astepte pana se va implini numarul celor ce vor fi ucisi ca si ei ( Apocalipsa 6, 9-11 ).

Exista  doua interpretari majore cu privire la acest numar atat de controversat:

1) Unii cred ca acest numar este real, referindu-se exact la 144 000 de persoane. Acesti comentatori dau o interpretare ad – litteram textului biblic.

2) Altii considera ca acest numar este simbolic, aducand argumente in acest sens.

Un amanunt de observat este acela ca acest numar nu reprezinta o estimare aproximativa a lui Ioan cu privire la cei sigilati, ci este un numar indicat de cer cu exactitate. De asemenea, trebuie sa observam ca Ioan intai “aude” numarul celor sigilati , respectiv 144 000 ( vers. 4 ), insa atunci cand ii vede, Ioan zareste “o mare gloata pe care nu putea s-o numere nimeni” ( vers. 9 ). Acest detaliu ne conduce spre ideea ca numarul 144 000 nu este un numar real, ci unul simbolic.

A considera ca numarul 144 000 este un numar real, cand cartea Apocalipsei este preponderent simbolica, ne poate duce pe o pista gresita. R.A. Anderson , in comentariul sau la Apocalipsa sustine ca , in felul acesta, se pierde frumusetea acestui simbol. Tot el afirma: “Cei rascumparati de Domnul sunt o multime nenumarata. Dintre ei este un grup special denumit grupul celor 144 000. Numarul acesta este important. Numarul 12 este numarul Imparatiei lui Dumnezeu. In vechiul Israel erau 12 triburi ( semintii ), 12 toiege, 12 pietre ridicate din Iordan, 12 pietre pe pieptarul marelui preot, etc. In Noul Testament , avem 12 temelii ale Noului Ierusalim , iar numele celor 12 semintii sunt scrise pe cele 12 porti ale orasului. Numarul 12 este mentionat de sapte ori in cartea Apocalipsei. “ ( 7 ).

Vers. 5-8: “Din semintia lui Iuda, douasprezece mii erau pecetluiti; din semintia lui Ruben, douasprezece mii; din semintia lui Gad, douasprezece mii; din semintia lui Aser, douasprezece mii; din semintia lui Neftali, douasprezece mii; din semintia lui Manase, douasprezece mii; din semintia lui Simeon, douasprezece mii; din semintia lui Levi, douasprezece mii; din semintia lui Isahar, douasprezece mii; din semintia lui Zabulon, douasprezece mii; din semintia lui Iosif, douasprezece mii; din semintia lui Beniamin, douasprezece mii au fost pecetluiti.”

Cateva observatii utile:

1) Lista celor 12 semintii amintite in Apocalipsa nu este identica cu cea din alte parti ale Bibliei       ( Numeri 1, 5-15; Deuteronom 27, 12.13; Geneza 35, 22-26; 49, 3-28 ). De obicei, lista fiilor lui Iacov incepe cu Ruben, in timp ce in cap. 7 din Apocalipsa ea incepe cu Iuda.

2) In lista semintiilor lui Israel din Apocalipsa nu apar doua semintii: Efraim si Dan. In locul lor apar Levi si Iosif. De ce aceasta absenta ? Se pare ca absenta celor doua semintii este legata de caracterul lor, care nu a putut fi aprobat ( sigilat ) de cer.

Semintia lui Dan a fost prima care a cazut in idolatrie. Inca de la inceputul cuceririi Canaanului, semintia lui Dan si-a faurit o religie deosebita de a celorlalte semintii, cazand permanent in idolatrie si apostazie  ( Judecatori cap. 17, 18; 1 Regi 12, 26-33  ).  Semintia lui Efraim a fost o semintie permanent razvratita si apostaziata ( Psalm 78, 9; Osea 4, 17; 9, 3; 13, 12 ).

3) Pe temeliile Noului Ierusalim nu sunt scrise numele celor 12 semintii ale lui Israel, ci numele celor 12 apostoli. Numele celor 12 semintii sunt scrise pe cele 12 porti prin care vor intra toti cei mantuiti.

4) Noul Testament vorbeste despre Israelul spiritual ca fiind alcatuit din toti credinciosii, fie iudei, fie dintre neamuri ( Galateni 3, 29; Romani 4, 11; 2, 28.29; Filipeni 3, 3 ).

5) Biblia ne ofera detalii despre caracterul si statutul celor 144 000:

– Ei reprezinta primele roade, primii in ce priveste calitatea celor rascumparati ( cap. 14, 3. 4 )

– Ei Il insotesc pe Miel pe muntele Sionului, fiind garda Sa  de onoare( cap. 14, 1 )

– Ei canta o cantare pe care nimeni nu o poate invata ( cap. 14, 3 )

– “In gura lor nu s-a gasit minciuna, caci sunt fara vina inaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu” ( cap. 14, 5 )

– Ei sunt cei care vor sta in picioare in timpul teribilelor evenimente din pecetea a sasea ( cap. 6, 14-17 )

– Ei primesc sigiliul viului Dumnezeu ( cap. 7, 2 )

Toate aceste observatii si detalii legate de cei 144 000 ne conduc la concluzia ca interpretarea simbolica a numarului 144 000 este cea mai realista. Credinciosii din aceasta grupa speciala vor trece biruitori prin incercarile finale, avand o experienta unica cu Dumnezeu.

Referindu-se la anumite interpretari literale ale numarului celor 144 000 , Uriah Smith afirma: “A crede in acest timp ca cei mantuiti vor fi adunati numai dintre iudei, e o contrazicere a spiritului Noului Testament care sustine lamurit ca nu fiii dupa trup ai lui Avraam sunt fiii fagaduiti, ci cei dupa spirit; si “nu toti cei ce se coboara din Israel sunt israeliti ( Romani 9, 6-8 )” ( 8 ).

Faptul ca din lista celor 12 semintii amintite in cap. 7 lipsesc doua semintii: Dan si Efraim, este o dovada in plus ca numarul 144 000 nu este unul real, ci simbolic, referindu-se nu la Israelul trupesc, ci la cel spiritual. Cele doua semintii lipsa reprezinta doua caractere care nu pot primi aprobarea ( sigiliul ) cerului, credinciosii care au acest caracter nefiind mantuiti.

Faptul ca cei 144 000 sunt o grupa de credinciosi din ultima generatie rezulta din textul biblic. Ei sunt sigilati in timp ce ingerii opresc vanturile sa bata pe pamant, lucru ce se va intampla cu putin timp inainte de revarsarea judecatilor lui Dumnezeu si revenirea Mantuitorului. Din grupa celor 144 000 nu pot face parte si credinciosii generatiilor trecute de crestini, deoarece acestia sunt pusi in adapostul mormantului, neavand nevoie de protectia lui Dumnezeu in timpul revarsarii judecatilor Sale pe pamant.

Vers. 9: “Dupa aceea, m-am uitat si iata ca era o mare gloata, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice semintie, din orice norod si de orice limba, care statea in picioare inaintea scaunului de domnie si inaintea Mielului, imbracati in haine albe, cu ramuri de finic in maini.”

Odata cu versetul 9, Ioan incepe sa redea ce-a de-a doua viziune din cap. 7.

“O mare gloata” – Printre comentatorii Apocalipsei circula trei opinii legate de identitatea acestei mari multimi:

1) Gloata cea mare si cei 144 000 reprezinta una si aceeasi grupa a mantuitilor din toate neamurile.

2) Cei 144 000 si marea gloata sunt grupuri diferite. In timp una poate fi numarata, cealalta nu poate fi numarata. Cei 144 000 reprezinta un grup special care Il va insoti pe Domnul oriunde, in timp ce marea gloata ii reprezinta pe sfintii din toate timpurile.

3) Marea gloata ii reprezinta pe toti cei mantuiti, din care face parte si grupa celor 144 000.

Indiferent de opinie, un fapt este clar: credinciosii din ambele grupari sunt imbracati in haine albe ( stolas ), iar in maini au ramuri de finic, ambele fiind simboluri ale biruintei asupra pacatului. Daca cei 144 000 sunt sigilati pentru a fi ocrotiti in timpul revarsarii judecatilor lui Dumnezeu care stau sa inceapa, despre gloata cea mare ni se spune ca vine din “necazul cel mare”. Acestia nu mai au nevoie de sigilare, caci ei si-au incheiat lupta ca biruitori.

Aceasta a doua viziune din cap. 7 anticipeaza ziua glorioasa in care cei mantuiti din toate timpurile isi vor primi mostenirea. Este unul din tablourile cele mai impresionante si inaltatoare pe care le putem gasi pe paginile Scripturii.

Vers. 10-12: “ Si strigau cu glas tare si ziceau: “Mantuirea este a Dumnezeului nostru, care sade pe scaunul de domnie si a Mielului !” Si toti ingerii stateau imprejurul scaunului de domnie, imprejurul batranilor si imprejurul celor patru fapturi vii. Si s-au aruncat cu fetzele la pamant in fatza scaunului de domnie si s-au inchinat lui Dumnezeu, si au zis: “Amin. A Dumnezeului nostru sa fie lauda, slava, intelepciunea, multumirile, cinstea, puterea si taria in vecii vecilor ! Amin !”

Scena este glorioasa si imposibil de descris in cuvinte. Este o reluare a grandioasei simfonii universale din cap. 5, 8-14, in care toate fiintele din Univers se unesc intr-un imn de lauda la adresa Creatorului, dupa ce istoria pacatului se va fi incheiat si armonia se va fi restabilit pentru vesnicie.

Vers. 13. 14: “Si unul din batrani a luat cuvantul si mi-a zis: “Acestia, care sunt imbracati in haine albe, cine sunt oare ? Si de unde au venit ?” “Doamne”, i-am raspuns eu, Tu stii”. Si el mi-a zis: “Acestia vin din necazul cel mare; ei si-au spalat hainele si le-au albit in sangele Mielului

Pe cine vizeaza intrebarea batranului: pe cei 144 000  sau marea gloata ? Observam ca intrebarea se refera la cei imbracati in haine albe, insa credinciosii ambelor grupe sunt descrisi ca fiind imbracati astfel. Acest amanunt ne conduce la ideea ca intrebarea batranului nu se refera la o grupa sau alta, ci la toti mantuitii, din care face parte si grupa celor 144 000.

“Acestia vin din necazul cel mare” – Apostolul Pavel ii avertizeaza pe credinciosi ca “in Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa intram prin multe necazuri” ( Fapte 14, 25 ). Fiecare credincios sincer va fi confruntat cu persecutii, lipsuri, necazuri de un fel sau altul, cu batjocuri din partea necredinciosilor. Biserica crestina este angrenata intr-o lupta pe viata si pe moarte cu fortele raului conduse de Satana. Insa lupta presupune si necazuri, suferinte, infrangeri, lipsuri…

Daca necazul si suferinta este o realitate prezenta in viata fiecarui credincios, in cazul celor         144 000 stramtorarea capata un inteles special, caci aceasta grupa de credinciosi trebuie sa treaca printr-o stramtorarea cum nu a mai fost de cand exista lumea ( Daniel 12, 1 ). Ei trebuie sa treaca prin timpul stramtorarii lui Iacov ( Ieremia 30, 4-7 ).

De ce ingaduie Dumnezeu aceste necazuri in viata poporului Sau ? Un scriitor inspirat incearca sa dea un raspuns: “ Iubirea lui Dumnezeu pentru copiii Sai in timpul cercarii teribile este tot atat de puternica si binevoitoare ca si in zilele cele mai placute, cele mai insorite ale experientei lor crestine. Dar este necesar ca ei sa fie pusi in cuptorul de foc, pentru ca tot ce mai este pamantesc in ei sa fie consumat, pentru ca Chipul lui Christos sa fie in mod desavarsit reflectat in ei.” ( 9 ).

“Si-au spalat hainele” – Ideea spalarii hainelor in vederea intalnirii cu Dumnezeu este prezenta in Vechiul Testament, cu ocazia darii Legii pe muntele Sinai ( Exod 19, 10. 14 ). Isaia, vorbind despre faptele noastre bune, le compara cu “ o carpa murdara” ( Isaia 64, 6 ), iar profetul Zaharia primeste o viziune in care il vede pe marele preot Iosua imbracat in haine murdare, de care este apoi dezbracat si imbracat cu haine noi, curate ( Zaharia 3, 1- 5 ).

“Spalarea” hainelor nu este un act personal, ci el infatiseaza lucrarea credintei in jertfa Domnului Christos de pe Golgota. Cei mantuiti vor fi imbracati in haine albe, simboluri ale unui caracter curat, sfintit prin jertfa lui Christos. Necesitatea ca cei mantuti sa fie gasiti imbracati in haine albe pentru a putea mosteni cerul este deseori subliniata in Scriptura ( Matei 22, 11-13 ; Apocalipsa 3, 5.18 ).

Vers. 15-17: “Pentru acesta stau ei inaintea scaunului de domnie a lui Dumnezeu si-I slujesc zi si noapte in Templul Lui. Cel ce sade pe scaunul de domnie Isi va intinde peste ei cortul Lui. Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogora nici soarele, nici vreo alta arsita. Caci Mielul care sta in mijlocul scaunului de domnie va fi Pastorul lor; ii va duce la izvoarele apelor vietii si Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii lor.”

Cei mantuiti sunt vazuti intrand intr-o viata cu totul deosebita de cea pe care au trait-o pe pamant. In viata vesnica pe care o primesc in dar, nu mai poate fi vorba de lisuri, necazuri, suferinta, foame sau persecutii. In noua viata nu mai exista moarte si lacrimi…

Tabloul final al celei de-a doua viziuni din cap. 7 Il infatiseaza pe Mielul lui Dumnezeu stand in mijlocul celor mantuiti ca Pastor al lor ( Ioan 10, 1-30;  21, 15-17 ). Cei mantuiti vor avea toata libertatea sa exclame in acele momente ceea ce au crezut intreaga lor viata: “Domnul este Pastorul meu: nu voi duce lipsa de nimic.” ( Psalm 23, 1 ) In fatza lor se afla vesnicia, o viata cat viata lui Dumnezeu…

Lori Balogh

Referinte:

( 1 ) – E. G. White, Tragedia veacurilor, p. 403

( 2 ) – CBAZS, vol. VII, p. 781.782

( 3 ) – G. E. Ladd, Revelation of John, ed. 1983, p. 111 , citat de D. Popa in Apocalipsa lui Ioan, apostolul

( 4 ) – Uriah Smith, Daniel and Revelation, p. 461.462

( 5 ) – Idem

( 6 ) – CBAZS, vol. VII, p. 970

( 7 ) – R. A. Anderson, Unfolding the Revelation, p. 80-82

( 8 ) – Uriah Smith, Daniel and Revelation, p. 313

( 9 ) – E. G. White, Tragedia veacurilor, ed. 1981, p. 570

Acest articol a fost publicat în Apocalipsa și etichetat cu , , , , . Salvează legătura permanentă.

17 răspunsuri la Apocalipsa cap. 7 – Sigilarea celor 144 000

  1. Dorin spune:

    In Efeseni 1:13 se vorbeste despre pecetluirea cu Duhul Sfant. Oare nu Duhul Sfant este „pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru”?
    Fiti binecuvantati

    • Lori Balogh spune:

      Este foarte adevarat ce spuneti. In acelasi timp, nu trebuie sa pierdem din vedere faptul ca Sabatul biblic este un sigiliu al Legii morale, el continand toate cele trei elemente necesare unui sigiliu. Oamenii nu vor fi sigilati cu Sabatul, ci cu Duhul Sfant. Insa un om care a fost luminat cu privire la cerinta lui Dumnezeu cu privire la Sabat, si totusi calca voit acesta cerinta, nu cred ca va fi sigilat cu Duhul Sfant. Nu cred ca Dumnezeu poate pecetlui nescultarea voita, constienta a omului, oferindu-i Duhul Sfant in plintatea Lui. Sigilarea este legata de ascultare neconditionata fatza de cerintele lui Dumnezeu, in contrast cu cerintele oamenilor, iar aceasta ascultare ( mai ales in conditiile crizei finale ) nu poate ocoli problema zilei de odihna si inchinare, aflata chiar in inima Legii.
      Cu stima,
      Lori B.

      • Dorin spune:

        Sigilarea la cincizecime a venit peste cei ce au crezut ca Isus este Christosul si nu pentru ca respecta Sabatul. Pana la urma Sabatul este una din cele 10 porunci date de Dumnezeu prin Moise poporului evreu si mi se pare tras de par ca ar fi sigiliul Legi morale. Doua Legi sunt cele mai importante si printre ele nu este respectarea Sabatului, dar, in alta ordine de idei, fiecare lege din cele 10 e la fel de importanta pentru ca daca nu respecti una din ele nu respecti toata Legea. Iar noi, fiind prin natura pacatosi, calcam Legea chiar si dupa „nasterea din nou”, pentru ca doar Unul singur nu a calcat Legea, iar calcand una din legi calcam si legea Sabatului. De aceea a avut omenirea nevoie de un Nou Legamant, o nastere din nou care aduce roada Duhului peste credinciosi. Ciudat ca printre roadele Duhului nu apare si respectarea Sabatului! Discutia este interminabila evident.
        Dar revenind la sigiliu sau pecetea Lui Dumnezeu, dupa cum scrie in Exod 13:9, Pastele pentru evrei era acest semn pe mana si aducere aminte pe frunte! Pentru crestin Pastele este Isus Christos, deci credinta in El aduce Mangaietorul, adica Duhul Sfant! Cui? Celor care respecta Sabatul? nu, celor care cred in Isus Christos!!! Si nu mai este pe mana pentru ca nu exista o obligativitate, totul se face prin credinta, adica ramane semn doar pe frunte.
        Iar in aceste ultime momente ale omenirii asa cum o cunoastem azi, lupta nu se va da intre crestini ci intre crestini si non-crestini, in principal laici, evolutionisti, atei etc. Nu se va da o lege guvernamentala prin care se va interzice odihna din Sabat sau orice alta odihna aleasa, ci se vor da legi prin care se va interzice chiar credinta. Si a si inceput aceasta monstruasa campanie. Cred ca am mai spus-o aici pe site, si daca e asa imi cer scuze, in Canada s-a interzis celor alesi (politicieni, functionari) sa se roage in exercitiul functiuni, adica pot face ce vor acasa dar nu la munca. Asta s-a intamplat acum 2,3 saptamani. Si asta e doar inceputul durerilor. Si multi crestini „cu numele” se vor lepada pentru ca nu vor considera important sa mai continue a fi numiti crestini, se va face un adevarat seceris. Iar in America de Nord, cat vor fi evreii la putere, nu se va interzice Sabatul.
        Inca un lucru si am incheiat: Imparatia Lui Dumnezeu nu este din aceasta lume, deci paralela dintre o pecete umana si pecetea Lui Dumnezeu nu-si are logica. Ati vazut, Pastele este un semn pe mana si pe frunte! Unde sunt prezente in Pastele evreilor cele 3 informatii (umane pana la urma): nume, titlul, teritoriul? Pecetea era o sarbatoare de aducere aminte a iesiri din sclavie, extrapoland, pentru crestin e credinta in Pastele Nostru, Isus Christos si prezenta Duhului care ne aduc aminte de iesirea din pedeapsa pacatului!
        Fiti binecuvantati

        Iata si linkul cu decizia din Canada (in franceza):
        http://www.lapresse.ca/le-droit/actualites/justice-et-faits-divers/201504/15/01-4861293-la-cour-supreme-dit-non-a-la-priere-au-conseil-municipal.php?utm_categorieinterne=trafficdrivers&utm_contenuinterne=cyberpresse_lire_aussi_4861283_article_POS2

        • Lori Balogh spune:

          Intr-adevar, discutia este interminabila si as avea inca multe de lamurit. Ma opresc insa aici, lasand ca viitorul sa arate daca ceea ce am sustinut despre Sabatul biblic, ca semn al lui Dumnezeu pe frunte, si sabatul fals, ca semn al fiarei pus pe frunte sau pe mana, se va adeveri sau nu. Eu sunt convins ca, in criza finala care se apropie cu pasi repezi, pazirea Sabatului va reprezenta testul loialitatii fatza de Creator si manifestarea recunostintei fatza de ceea ce a facut Mantuitorul pe cruce. Nu, porunca a patra din Decalog nu este mai importanta decat celelalte porunci, insa ea are ceva specific, care va face din ea testul final. Ce anume ? E mult de discutat si nu vreau sa repet ceea ce deja am afirmat in comentariile mele, dar mai ales ceea ce am scris in articolele pe aceasta tema.
          Asadar, vom trai si vom vedea… Ma rog Domnului sa fim gasiti de partea cea buna a baricadei.
          Cu stima,
          Lori B.

  2. remus spune:

    Este destul de greu sa interpretam semnificatia vedeniei privind pe cei 144000 de credinciosi. Se pune intrebarea : Cine ar putea fi ei si in ce perioada vor trai ei ? Ni se dau citeva indicii :
    – au peceta lui Dumnezeu (semnul apartenentei la Dumnezeu)
    – nu vor fi loviti de urgii – deci este vorba de niste urgii care vor veni peste oameni dar pe credinciosi nu ii vor atinge
    – sunt evreii – ,,144000 din toate SEMINTIILE FIILOR LUI ISRAEL”
    Cap.14
    – au fost rascumparati de pe pamint –
    – nu s-au intinat cu femei
    – urmeaza pe Miel oriunde merge el

    – proclama adevarul ,,in gura lor nu s-a gasit minciuna”
    – sunt fara vina inaintea lui Dumnezeu
    – au fost rascumparati dintre oameni ca cel dintii rod pentru Dumnezeu si Miel
    – se pare ca traiesc in vremea Fiarei pentruca sunt prezentati cu semnul lui Dumnezeu pe frunte in contrast cu cei ce au semnul Fiarei – cap 13 si 14
    Dintre toate aceste indicii trei sunt hotaritoare in vederea identificari lor:
    – sunt evrei
    – traiesc in vremea Fiarei
    – sunt cel dintii rod pentru Dumnezeu si Miel
    Daca luam expresia ,,cel dintii rod pentru Dumnezeu si Miel” ,si daca tinem cont ca ei sunt evrei eu nu as putea intelege alceva decit ca sunt cei dintii crestin adica Biserica Primara
    Intradevar Biserica Domnului s-a format mai intii din evrei ,primii fiind apostoli si apoi cei ce au crezut dintre evrei.
    In cazul acesta vinturile care sulfa peste pamint si mare s-ar referii la caderea Ierusalimului in anii 70.
    Intradevar cind Dumnezeu a pedepsit pe Israel in anii 70 a scos afara din mijlocul Ierusalimului pe cei credinciosi fiind protejati de Dumnezeu. Pentru Israel ca natiune atunci a avut loc judecata Domnului ,Domnul venind pe norii cerului ca sa judece pe Israel.- Mat. 24

    • Lori Balogh spune:

      Trebuie sa tinem seama de faptul ca in NT termenul „evreu” sau „israelit” are un sens mult mai larg decat cel de descendet trupesc al lui Avraam. Pavel ne vorbeste in Romani de un Israel spiritual: „Nu copiii trupesti sunt copiii lui Dumnezeu, ci copiii fagaduintei sunt socotiti ca samanta” ( Romani 9,8 ) „Si voi, fratilor, ca si Isaac, voi sunteti copii ai fagaduintei” ( Galateni 4,28 ).
      Apoi faptul ca din enumerarea semintiilor lipsesc doua: Dan si Efraim, trebuie sa ne dea de gandit. Oare chiar nu a existat niciun evreu din cele doua semintii vrednic sa faca parte din grupa celor 144 000 ? De aceea, cred ca aici e vorba de o grupa speciala formata din copii ai lui Dumnezeu ( evrei si neevrei ) care au un caracter desavarsit. Ideea de pecete pusa pe fruntile lor ne trimite la timpul sfarsitului, inainte de izbucnirea ultimelor sapte urgii revarsate pe pamant.
      Cu stima,
      Lori B.

      • Dorin spune:

        Ce inseamna cu adevarat „nu s-au intinat cu femei”? De ce ar fi o intinare asta? Nu pentru asa ceva a fost lasat omul, sa se inmulteasca si sa stapaneasca pamantul? Oare femeie aici nu inseamna religie pagana (cu sensul de orice altceva inafara inchinarii pure in fata Lui Dumnezeu)? Pavel poate fi unul din cei 144 mii? Daca da, pentru ce motiv? Neintinare fizica sau spirituala?
        Fiti binecuvantati

        • Lori Balogh spune:

          Apocalipsa este o carte plina cu simboluri, alegorii si metafore. Deci trebuie sa fim foarte atenti la sensul lor. E clar ca Biblia nu se contrazice pe sine, in Geneza incurajand legaturile intime legitime intre soti, iar in Apocalipsa condamnandu-le.
          In Apocalipsa ( si nu numai in aceasta carte; vezi Ezechiel 16, etc. ), femeia este simbolul bisericii. Daca femeia este virtuoasa, ea reprezinta Biserica lui Christos ( 2 Corinteni 11,2; Apocalipsa 12; 22,17 etc. ) . Daca ea este desfranata, ea reprezinta bisericile apostaziate, care s-au departat de adevar si de Christos ( Apocalipsa 17 ).
          Cred ca sensul cuvantului „intinat” este spiritual. Cei 144 000 nu vor fi facut compromisuri morale cu doctrinele abatute de la adevar ale unor biserici apostaziate.
          Cu stima,
          Lori B.

  3. remus spune:

    Chiar daca cei 144000 nu ar fi evrei totusi ei trebuie sa fie crestini din primul secol adica Biserica Primara pentruca sunt ,,cel dintii rod al Mielului „.Inadevar Iacov ne spune ca cel dintii rod al Biserici sunt evreii Biserici Primare (Iacov 1:18 El de buna voia Lui ne-a nascut prin Cuvintul adevarului ca sa fim un fel de PIRGA a fapturilor lui „) iar el scria ,,catre cele 12 semintii care sunt imprastiate”. In istoria primului secol doar caderea Ierusalimului este evenimentul in care credinciosi au fost scosi din Ierusalim inainte de a veni judecata peste evreii necredinciosi iar credinciosi au fost ocrotiti de Domnul fara sa ii loveasca urgiile.

    • Lori Balogh spune:

      Expresia „cel dintai rod” nu cred ca trebuie interpretata in sens cronologic, ci in sensul demnitatii celor rasplatiti. E ceva asemanator cu expresia „intaiul nascut”, care in Biblie nu se refera intotdeauna la ordinea nasterilor, ci la pozitia si demnitatea acordata unuia dintre urmasi.E adevarat ca poporul evreu a ocupat un loc important in inima si planurile lui Dumnezeu si primii crestini au fost evrei. In sensul acesta, evreii deveniti crestini pot fi considerati un prim rod al suferintelor Mantuitorului.Insa cu privire la cei 144 000, aplicarea acestui adevar este discutabila din mai multe motive. Cum ramane cu cele doua semintii lipsa: Dan si Efraim ? Cum ramane cu ideea ca cele sapte urgii s-au implinit in trecut, cand Biblia spune clar ca cu ele se va sfarsi mania lui Dumnezeu si ca ele vor fi „cele din urma” ( Apocalipsa 15,1 ) ? Apoi, Apocalipsa 14,4 spune ca cei 144000 „au fost rascumparati dintre oameni”, nu din poporul evreu.
      Cu stima,
      Lori B.

  4. remus spune:

    Sigur ca miza este mare in a intelege cine sunt cei 144000 caci se pare ca ei sunt cei ce trec prin urgiile din apocalipsa .Deci daca ei sunt primi crestini apocalipsa se refera in mare parte la primul secol .Daca ei traiesc in alta perioada de timp atunci apocalipsa se refera la acea perioada . Eu as lansa o ipoteza (caci atunci cind vorbim de interpretarea apocalipsei eu cred ca putem lansa mai mult ipoteze decit sa spunem cu certitudine ca intelegerea noastra este cea corecta.).Se spune ca cele 7 urgii ,,sunt cele din urma ,caci cu ele s-a ispravit minia lui Dumnezeu”,dar intrebarea care se pune este urmatoarea : Spre cine se indreapta aceasta minie ,spre tot pamintul sau doar spre o anumita categorie de necredinciosi .Avind in vedere ca cele 7 urgii se termina cu urgia 7 in care este judecat Babilonul as merge pe idea ca cele 7 urgii au menirea sa distruga Babilonul . Cind se spune ,,s-a ispravit” eu as intelege ca s-a ispravit cu Babilonul . Daca ne uitam in cap 17 si 18 vom vedea ca Babilonul este distrus dar alti ramin ,deci istoria continua ,nimicirea Babilonului nu aduce sfirsitul lumii. Eu inteleg ca Babilonul este Ierusalimul ,deci caderea Babilonului ar fi caderea Ierusalimului in 70 d.H. Intradevar pentru Israel a venit atunci sfirsitul pentruca Isus a zis ca se va implini cu privire la ei ,, tot ce este scris ” (Luca 21 :22)

    • eugen dutu spune:

      Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima dumneavoastra, frate Remus.

      Numarul mic (144000), raportat la populatia globului, sperie multi cercetatori ai Scripturii. Din teama apare nevoia de a gasi o explicatie care sa linisteasca constiinta.

      In realitate, pentru mine si pentru dumneavoastra profetia legata de cei 144.000 inseamna doar atat : pregateste-te sa faci parte din aceasta grupa.

      E posibil. Acei oameni apartin Israelului spiritual – ca si noi, asa cum fratele Lori a aratat, sunt rascumparati, deci au avut nevoie de Sangele Mielului – ca si noi, sunt oameni din generatia de dinaintea revarsarii plagilor, iar eu cred ca asta e timpul ce-l traim.

      Ca nu s-a gasit minciuna in gura lor e usor de inteles caci Tata arunca in marea uitarii pacatele celor mantuiti. Uitativa de pilda ce a spus profetul Ahia sotiei lui Ieroboam despre David (1Imparati 14:8).
      Despre neintinarea cu femei, la fel – fratele Lori a raspuns mai sus fratelui Dorin.

      In concluzie, frate drag, aceasta grupa este deschisa si pentru mine si pentru dumneavoastra.

      Asa incat va doresc tot ceea ce doresc si pentru mine. O continua ferire de pacat, incredere deplina in harul Domnului Isus Hristos, ascultare de Duhul Sfant, viata de rugaciune adevarata, citirea Scripturii nu pentru a gasi argumente ci pentru a ne familiariza cu Cel ce a inspirat Scriptura si dragoste. Multa, multa dragoste pentru Dumnezeul nostru si pentru aproapele nostru.

      Domnul Isus Hristos sa va binecuvinteze familia !

      • Lori Balogh spune:

        Subscriu celor afirmate de fr. Eugen. Fie ca toti sa ne regasim in final in grupa celor mantuiti !

        Cu stima,
        Lori B.

    • Lori Balogh spune:

      Ierusalimul si Babilonul sunt doua entitati distincte si opuse, ca simbol al binelui si raului. Nu pot fi confundate, spunand ca Babilonul este Ierusalimul sau invers. De la Turnul Babel incoace, a existat o confruntare intre fortele binelui, simbolizate de Ierusalim, si cele ale raului, simbolizate de Babilon.
      Apoi, nu trebuie sa pierdem din vedere ca in NT, termenul de Babilon trebuie inteles simbolic, dat fiind faptul ca Babilonul fizic nu mai exista demult. De altfel, cred ca Petru la acest inteles simbolic se referea cand trimitea salutarile bisericii din Babilon ( 1 Petru 5,13 ). Dar Babilonul fizic disparuse demult…
      Cu stima,
      Lori B.

  5. remus spune:

    Frate Eugen mai intii vreau sa va multumesc de urarea de binecuvintare pe care mi-ati facut-o mie si familiei mele si va doresc acelasi lucru si eu. Va multumesc si de indemnurile deosebite in a sluji pe Dumnezeu ,dar vreau sa comentez putin asupra unor lucruri :
    – nu vad de ce ar aparea o teama si nevoia de a ne linisti constiinta cind vorbim despre cei 144000 .
    – nu avem cum sa facem parte din acest numar decit doar daca suntem etnici evrei ,dar trebuie sa facem parte din multimea aceea pe care nu o poate sa o numere nimeni care are aceleasi fagaduinte ca si cei 144000 fagaduinte care sunt descries in finalul cap.7 si in cap 21 si 22
    Eu ramin la convingerea ca cei 144000 sunt evreii biserici primare si chiar din decursul intregii istorii pentruca sunt prea multe detalii care sunt legate de Israel ca etnie (sunt numitii FII LUI ISRAEL , se vorbeste de SEMINTIILE LUI ISRAEL) . In contextul Apocalipsei expresia ,,semintiile lui Israel” mai apare de doua ori dar de fiecare data in sens literar .Exemplu ,,leul din SEMINTIA LUI IUDA” – cap 5 , sau cap 21 – pe portile Noului Ierusalim era scris ,,numele celor 12 semintii ale lui Israel” . Aici expresia ,,numele celor 12 semintii ale lui Israel” trebuie inteleasa literar ca fiind credinciosi evrei pentruca daca am intelege ca e vorba de israelul spiritual atunci si expresia ,,cele 12 nume ai celor 12 apostoli ai Mielului” ar trebui luata simbolic.
    Cu siguranta este logic sa ne punem intrebarea de ce se face diferenta intre cei 144000 si multimea aceea mare ? Eu cred ca Domnul raspunde bisericii primare la una din intrebarile care framintau mult Biserica primara si anume : Daca Israel a fost lepadat si inlocuit cu Biserica ,ce plan mai are Dumnezeu cu natiunea Israel? In viziunea Apocalipsei Domnul raspunde Bisericii dind acelasi raspuns ca Pavel in Romani si anume ca , chiar daca Israel a fost lepadat totusi Dumnezeu si-a pastrat o ramasita aleasa.
    Deci Ioan vede in cap.7 Biserica in ansamblul ei ,,mai intii iudeul „(cei 144000) ,,apoi grecul „cum spune Pavel in Romani , mai intii ,,primele roade” (cei 144000) apoi roada in plinatatea ei (marea gloata din orce popor) Insasi ramurile de finic in miini arata spre sarbatoarea corturilor care printer altele insemna si stringerea deplina a rodului.

    • eugen dutu spune:

      Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima dumneavoastra, frate Remus.

      Mai intai despre teama :
      – Daca cei 144000 sunt din secolul I atunci nu trebuie sa ne nelinistim, gloata cea mare ne sta la dispozitie.
      – Dar daca ei sunt sigilati in generatia de la urma, atunci cararea NOASTRA este mai stramta decat, eventual, ne-am gandit.
      De aici teama, stres.

      Eu la acest fapt m-am referit.

      Despre „toate semintiile lui Israel” :
      – Cunoasteti un alt caz in care Scriptura sa aminteasca semintiile lui Israel si Dan sa lipseasca ? Sau Iosif sa fie amintit alaturi de Manase, iar Efraim sa lipseasca ? Eu nu.

      Asa incat „TOATE semintiile fiilor lui Israel” este o expresie relativa in acest caz.

      Iar faptul ca sigilarea celor 144000 are loc cand ingerii se pregateau sa vatame pamantul, marea si copacii indica timpul sfarsitului, dupa parerea mea.

      Acum, frate drag, sa analizam si o alta perspectiva asupra problemei.
      Daca generatia noastra are inaintea ei (daca n-o fi chiar in mijlocul !) o cernere amanuntita, atunci eu si dumneavoastra trebuie sa facem schimbari rapide in umblarea noastra, nu-i asa ?
      Dar daca nu …
      Dumneavoastra sunteti multumit cu viata de credinta pe care ati dus-o pana azi ?
      Eu nu sunt cu a mea.

      Sigur ca putem invoca Harul Domnului Isus Hristos (si nu pot sa gasesc cuvintele potrivite pentru a spune cat de recunoscator ma simt fata de Domnul meu pentru Harul Sau), dar aceasta frate drag nu sterge din Noul Testament nici 1 Timotei 2:19, nici 1 Ioan 2:6.

      Ceea ce se intampla in jurul nostru arata limpede ca timpul e avansat. Sodoma si Gomora cu desfranarea timpului lor au umplut un pahar care a chemat o judecata.

      Azi tehnica faciliteaza ca sindromul Sodoma si Gomora sa cucereasca planeta. Oare nu urmeaza o judecata care va afecta planeta ?

      N-a fost foc asupra cetatilor nelegiuite ? Nu spune apostolul Petru ca foc sta inaintea noastra ?

      Si, frate, dumneavoastra nu va e dor sa vedeti, in viata aceasta a noastra, semnele din Marcu 16:17,18 implinite ? Mie mi-e dor !

      Sunt sigur ca ma intelegeti.

      Va doresc binecuvantarea Domnului Isus Hristos peste familia dumneavoastra.

  6. doina spune:

    Pacea Domnului,
    cei 144000 sunt cei care vor da marea strigare(de la vremea sfarsitului),iar marea gloata vin din necazul cel mare

    Pacea domnului,
    cei 144000 sunt cei care vor da MAREA STRIGARE(la vremea sfarsitului),iar marea gloata sunt cei care vin din NECAZUL CEL MARE(care este cel de la vremea sfarsitului).Acestia sunt din ISRAELUL SPIRITUAL,nu sunt evrei(sunt SI evrei,dar nu numai).DOMNUL sa ne lumineze pe toti,dar pana nu suntem disperati dupa o viata curata,ca a DOMNULUI HRISTOS,degeaba stim despre 144000,2450,2520,etc.
    DOMNUL sa se indure de noi si EL sa ne pastoreasca!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free