Ilustratii despre mandrie si umilinta

Ilustratii despre mandrie si umilinta

Daca plantezi umilinta vei secera maretie

O femeie imbracata intr-o rochie decolorata de bumbac in dungi, impreuna cu sotul ei, imbracat intr-un costum “obosit”, au coborat din trenul de Boston si, dupa o scurta calatorie, au intrat timizi, fara programare, in anticamera biroului presedintelui Universitatii Harvard.
La vederea lor, secretara putea jura ca astfel de oameni crescuti parca in padure nu au ce cauta la Harvard, nici macar la Cambridge.
“Am dori sa stam de vorba cu Presedintele” spuse barbatul pe o voce scazuta.
“E foarte ocupat ” i-a aruncat secretara peste umar.
“Nu-i nimic,” spuse femeia, „o sa asteptam.”
Ore in sir secretara i-a ignorat sperand ca in final cei doi se vor plictisi si vor pleca.
Dar ei nu s-au plictisit si intr-un final seceretara a decis sa-l informeze pe presedinte despre prezenta si dorinta celor doi, chiar daca avea dupa aceea sa regrete ca a facut-o.
“Poate daca o sa stati de vorba cateva minunte cu ei, vor pleca” i-a spus secretara presedintelui.
Presedintele a oftat a exasperare si a admis sa stea de vorba cateva minute cu ei. Cineva atat de important ca el, nu avea  timp de pierdut cu astfel de oameni simpli, iar prezenta lor in biroul lui nu era binevenita.
Presedintele si-a inaltat fata cu demnitate si s-a indreptat spre cei doi.
Femeia a inceput: “Am avut un fiu care a urmat cursurile Universitatii Harvard timp de un an. I-a placut asa de mult aici. A fost chiar indragostit de acest loc. Dupa un an insa a murit intr-un tragic accident. Impreuna cu sotul am dori sa ridicam un monument in amintirea lui aici undeva in campus.”
Presedintele nu a parut prea impresionat. El a ramas chiar socat.
“Doamna”, a raspuns el cu o voce destul de rece, “noi nu putem admite sa ridicam cate o statuie pentru toti care urmeaza cursurile Universitatii Harvard si apoi mor. Daca am face-o, locul acesta ar arata ca un cimitir.”
“O, nu” a explicat doamna repede. “Noi nu vrem sa ridicam o statuie, noi am vrea sa sponsorizam o cladire pentru Harvard.”
Presedintele a clipit din ochi. El a privit din nou la imbracamintea lor veche, uzata, demodata si decolorata, apoi a spus: “O cladire? Aveti voi ideea cat costa o cladire pentru Universitate? Am investit pana acum in cladirile pe care le vedeti aici la Harvard $7 milioane si jumatate.”
Pentru o clipa femeia a ramas tacuta. Presedintele jubila. Probabil auzind ceea ce el le-a spus, ei vor pleca.
Doamna s-a intors spre sotul ei si i-a spus cu o voce calma: “Daca atat costa sa pui bazele unei Universitati, de ce nu am construi propria noastra Universitate?”
Sotul ei a clipit. Fata presedintelui a palit exprimand confuzie si uimire.
Doamna si domnul Stanford s-au intors si au plecat. Ei au calatorit la Palo Alto, California unde au pus bazele universitatii care le poarta numele, Stanford University, in memoria fiului lor despre care Universitatea Harvard nici nu i-a pasat.
Este usor sa judeci caracterul cuiva dupa felul cum ei ii trateaza pe aceia pentru care ei cred ca nu pot face nimic pentru ei.

Intamplare adevarata de Malcom Forbes
Traducere Mihail Baciu

Povestea celor trei brazi

Erau trei brazi si fiecare dintre ei aveau visuri marete.Primul isi dorea sa ajunga un pat regal in care sa doarma cel mai important rege.Al doilea isi dorea sa ajunga un vapor cu care sa calatoreasca imparatul si sa fie admirat de toata lumea. Al treilea isi dorea sa nu fie taiat si sa ramana acolo pentru a arata calea catre cer, vroia sa fie un indicator spre cer.

Intr-o zi au venit taietorii si au taiat primul brad.Din acest brad s-a facut o iesle. Ieslea in care a stat Isus.Visul bradului a fost sa devina un pat regal si a devenit un pat pt.cel mai important Rege ce a existat vreodata.  Inaintea Lui au venit si s-au inchinat pastorii si magii.

Visul bradului s-a implinit,dar prin smerenie si umilinta. Viziunea noastra este sa ajungem ceva in viata,dar Dumnezeu ne da ceva in umilinta si smerenie.

A venit si randul celui de al doilea brad.A fost si el taiat si din el s-a facut o barca pescareasca cu care mergeau ucenicii la pescuit. Dorinta bradului a fost sa ajunga un vapor care sa-l duca pe imparat. Dupa o vreme Isus a fost in barca si de acolo le vorbea oamenilor, iar toti acestia priveau la El si totodata la barca. Bradul a avut ocazia sa-L poarte pe Imparatul Imparatilor.Visul bradului s-a implinit dar cu Domnul .

Din al treilea brad cel care nu vroia sa fie taiat s-a facut o cruce. Crucea pe care a fost rastignit Isus. Si crucea a aratat drumul catre cer, a fost o sageata si un indicator spre cer pt. oameni.3 brazi = 3 vise Domnul le-a implnit visurile dar in modul in care a inteles El .Prin Isus au devenit ceea ce au dorit ei,dar prin smerenie. Si noi avem visuri inalte.Prin Hristos visurile noastre pot deveni realitate.Credeti lucrul acesta?Daca le vedem prin ochii lui Dumnezeu ele pot deveni implinirea noastra. El vrea pt.noi tot ceea ce e mai bun. Cand vrem sa ne inaltam ,sa ne smerim, Domnul sa va ajute sa va impliniti visurile,dar nu uitati sa-L includeti si pe El in visurile voastre.

Nava si farul

din „Ilustratii fierbinti” de Wayne Rice

In cea mai intunecata parte a noptii, capitanul isi conducea nava prin apele peste care se lasase si ceata. Cu ochii concentrati la maxim, el scruta intunecimea, cautand eventualele pericole. Cele mai adanci sentimente de frica au aparut cand a vazut o lumina puternica chiar in directia sa. Parea sa fie o alta nava a carei curs prevestea o coliziune cu nava sa.
Pentru a avertiza asupra potentialului dezastru, a transmis prin radio: „Sunt capitanul Jeremiah Smith. Va rog sa va modificati cursul cu 10 grade Sud! Terminat!”
Spre uimirea sa, lumina ce se indrepta spre ei nu si-a schimbat cursul. Dimpotriva a auzit raspunsul prin radio: „Capitane Smith, sunt soldat Thomas Johnson. Va rog sa va modificati imediat cursul cu 10 grade spre Nord! Terminat.”
Enervat de mesajul radiofonic, capitanul a strigat inapoi prin radio: „Soldat Johnson, sunt capitanul Smith si iti ordon sa schimbi imediat cursul cu 10 grade spre Sud! Terminat!”
Pentru a doua oara, lumina din fata nu si-a schimbat cursul. „Cu tot respectul, domnule capitan Smith” s-a auzit din nou vocea soldatului „va ordon eu, sa va modificati cursul cu 10 grade spre Nord. Terminat.”
Enervat si frustrat de acest marinar inconstient, care punea in pericol vietile echipajului sau, capitanul a luat din nou emitatorul: „Soldat Johnson, as putea sa te trimit in fata tribunalului militar pentru asta! Pentru ultima data, iti comand cu autoritatea investita mie de guvernul Statelor Unite ale Americii sa iti modifici cursul cu 10 grade spre Sud! Sunt o nava de razboi!”
Raspunsul final transmis de catre soldat a fost calm si rece: „Cu tot respectul domnule, ma vad nevoit sa va comand din nou sa va modificati cursul cu 10 grade spre Nord! Sunt Farul!”

APLICATIE: Multi dintre noi in aceasta lume, avem putin respect fata de autoritate. Ne comportam ca si cum regulile si legile pot (sau ar trebui) sa fie schimbate dupa nevoile noastre personale. Reclamele ne imping spre „Fa cum iti place tie”. In realitate, nu putem sa le avem pe toate, dupa bunul nostru plac. Trebuie sa ne conformam vietile dupa un adevar mai inalt, o autoritate mai inalta – Cuvantul lui Dumnezeu.
Adevarul lui Dumnezeu este asemenea unui far. Nu se schimba doar ca sa ne faca noua pe plac. Noi suntem cei care trebuie sa ne schimbam si sa ne conformam vietile dupa ceea ce vrea Dumnezeu sa facem.
Isus este si El asemenea unui far. Biblia ne invata ca „Iisus Christos este acelasi ieri, azi si in veci” (Evrei 13:8). El va fi intotdeauna aici, pentru noi. El este Cel pe care te poti bizui 100%. Noi, crestinii, trebuie sa ne aliniem vietile dupa voia Sa. Daca El ne spune sa ne schimbam cursul, n-avem altceva de facut decat sa ascultam. Asta inseamna a fi ucenic.

Vedete si slujbasi

In cariera sa de jurnalist, scriitorul Filip Yancey a interogat foarte multi oameni din toate categoriile sociale. El i-a impartit pe cei interogati in numai doua categorii : „vedete” si „slujbasi”.

In categoria vedetelor i-a inclus pe sportivii ce au reusit performante deosebite, personalitati din televiziune , actori, cintareti si cei implicati in industria showlui . Despre aceasta categorie el spunea :” Acestia sunt oameni ce au un nume si o imagine publica ce nu se potriveste cu viata lor reala”. Dupa standardele acestei lumi se pot considera realizati. Sunt celebri, pozele lor sunt afisate peste tot , traiesc in case luxoase si atit de multi incearca sa-i imite. In realitate insa, viata lor este mizerabila. Cei mai multi dintre ei au probleme de familie, probleme psihice si traiesc cele mai adinci frustrari deoarece au o viata duplicitara.

In contrast cu viata acestor vipuri, Yancey, a prezentat viata celor pe care i-a inclus in categoria slujbasilor : Acestia sunt oamenii de rind ce lucreaza avind un program cu multe ore de munca si un salariu mic , oameni  pe care nu-i apluda nimeni pentru ceea ce fac.

Ei isi investesc viata in lucruri ce ramin neobservate, dar care sunt indispensabile societatii. Desi nu-i evidentiaza nimeni , ei sunt gata pentru orice sacrificiu, riscindu-si uneori chiar viata pentru a ajunge sa implineasca lucrurile incredintate.

In acesta categorie, Yancey i-a inclus pe muncitorii cu o inalta calificare in cele mai diverse domenii , expertii in lingvistica care si-au dedicat viata pentru a traduce Biblia in cele mai ciudate dialecte , medicii capabili de cele mai dificile interventii si lucratorii sociali pregatiti pentru orice sacrificiu.

Daca cei mai multi privind la aceasta categorie de oameni ii compatimesc, urmarind modul lor de viata, Yancey a ajuns sa-i admire. In comparatie cu vipurile, in acest grup al slujitorilor, el a intilnit oameni cu o viata de familie echilibrata, avind implinire , bucurie si satisfactie launtrica. Pentru el, slujbasii au ajuns sa fie preferati , prezentind adevaratele modele de viata care ar trebui sa fie urmate.

Cele doua graunte

Intr-o zi, un taran iesi pe ogor, la semanat. Un graunte, ramas pe varful unui bulgare de pamant, a inceput sa se laude catre altul, aflat adanc sub brazda:
„- Vezi tu, frate, zaci acolo luptandu-te cu frigul pamantului si cu bezna, tanjind dupa o raza de soare, dupa lumina si caldura. Eu, fratioare, o duc mult mai bine, in timp ce tu te chinui.”
Dar, in clipa aceea, o cioara a coborat pe neasteptate din vazduh si a inghitit grauntele ramas la vedere. In schimb, fratele sau de sub brazda incolti peste putin timp si, din micul graunte, iesi din pamant un spic frumos si trainic. De-abia acum, lumina si caldura soarelui ii faceau cu adevarat bine. Cu vremea, spicul deveni copt si roada lui multa.
Astfel, speranta si smerenia celui de-al doilea i-au adus adevarata viata, in timp ce mandria l-a costat scump pe primul. Greutatile vietii nu trebuie sa ne sperie si sa ne descurajeze, caci Dumnezeu vede suferinta si credinta noastra si ne va rasplati negresit. Cu speranta si rugaciune, putem trece peste orice obstacol al vietii. Insa cei a caror inima este plina de ei insisi, in care nu mai este loc si pentru Dumnezeu, adica pentru iubire, pentru speranta si incredere, aceia sfarsesc, asemenea primului graunte, in ghearele pasarii negre – diavolul.
„Dumnezeu sta impotriva celor mandri, iar celor smeriti le da har.”

Napoleon si Rusia

Inainte de a invada Rusia, Napoleon Bounaparte i-a spus ambasadorului rus ca si-a pus in gand sa distruga acel imperiu. Ambasadorul i-a replicat cu un citat celebru:„Omul propune, dar Dumnezeu dispune!”

„Spune-i stapanului tau”, s-a rastit arogantul si prea plin de sine corsican, „ca de-acum eu propun si tot eu sunt cel care dispune!”

Cuvintele acestea au fost o provocare obraznica la adresa lui Dumnezeu si Cel Atotputernic nu a ezitat sa o ia in consideratie. Dumnezeu nu s-a ostenit sa se ridice de pe tronul Sau din slava, ci si-a trimis unul dintre plapanzii si firavii supusi sa dea piept cu artagosul Napoleon: fulgul de zapada. Corsicanul a navalit cuceritor pe strazile pustii ale Moscovei, dar dupa retragerea sa tragica, grosul trupelor sale au ramas inghetate in tundra troienita. Autoritatile rusesti aveau sa contabilizeze pretul platit de Napoleon: 213.516 trupuri de francezi morti de frig si mizerie si 95.816 cadavre de cai morti

Strategie reusita

Cand regele brazilian, Pedro, a vrut sa construiasca primul spital public, nimeni nu a raspuns apelului facut pentru a dona bani. Atunci regele a recurs la urmatoarea strategie. A facut un anunt provocator: „Cine va da un milion de pesos va primi titlul de duce, cine va da o jumatate de milion de pesos va primi titlul de conte, iar cine va dona 100.000 de pesos va primi titlul de baron.”

In cateva zile s-au strans banii pentru realizarea proiectului. La dezvelirea placii comemorative oamenii au putut citi urmatoarea inscriptie: „Acest spital a fost ridicat pentru cei suferinzi din prostia si mandria omeneasca.”

Rabinul

Se povesteste despre un rabin  numit Iosif, ca intr-o dupa amiaza de sabat si-a schimbat hainele  sale simple sa mearga  la plimbare. A ales  un costum nou, de firma, pantofi de lac, palarie si  un baston sculptat cu incustaturi de aur.  Plin de mandrie si multumire de sine, neatent a iesit pe strada si l-a lovit o masina care trecea in graba…

I-a zdrobit oasele si i-a rupt hainele. Era plin de sange.

Gemand de durere si-a adus aminte de Dumnezeu: “Doamne de ce m-ai parasit…?  Toti trec pe langa mine de parca nu m-ar cunoaste…De ce-ai trimis masina sa ma loveasca?”

“Imi pare rau Iosif, i-a raspuns Dumnezeu, dar drept sa-ti spun  nici eu nu te-am recunoscut…”

Atunci cand vrei sa pari cine nu esti, mandria te duce acolo de unde nu mai poti sa te intorci uneori.

Culegere de Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Ilustratii, intamplari și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

2 răspunsuri la Ilustratii despre mandrie si umilinta

  1. Titi Gâdea spune:

    Paginile sunt pur si simplu inspirate spre a creste spiritual cu aplicatii deosebit reale care au puterea de transformare. Multumim din suflet pentru munca depusa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free