Apocalipsa cap.8 – Trambita a treia: O stea cazuta din cer ( vers. 10.11 )

Apocalipsa cap.8 – Trambita a treia: O stea cazuta din cer

( vers. 10.11 )

Vers. 10.11: “Al treilea inger a sunat din trambita. Si a cazut din cer o stea mare care ardea ca o faclie; a cazut peste a treia parte din rauri si peste izvoarele apelor. Steaua se numea “Pelin”; si a treia parte din ape s-au prefacut in pelin. Si multi oameni au murit din pricina apelor, pentru ca fusesera facute amare.”

Interpretarea clasica

Trambita a treia ne aduce in atentie un simbol nou: o stea mare cazuta din cer, arzand ca o faclie. In Biblie, stelele ii simbolizeaza fie pe oameni, fie pe ingeri:

– In primul capitol al Apocalipsei, Domnul Christos este vazut tinand in mana Sa cele sapte stele, simbolizandu-i pe conducatorii bisericii Sale ( cap. 1, 16.20 ).

– In cartea lui Daniel ni se da asigurarea ca “cei ce vor invata pe multi sa umble in neprihanire vor straluci ca stelele” ( Danile 12, 3 ).

– Iar in visul lui Iosif, parintii sai sunt simbolizati prin soare si luna, in timp ce fratii sai sunt simbolizati prin unsprezece stele care se inchina inaintea lui ( Geneza 37,9.10 ).

Insa stelele ii reprezinta si pe ingeri:

– In cartea profetului Isaia, Satana insusi este simbolizat printr-un luceafar stralucitor ( Isaia14,12.13 ).

– In razboiul din cer descris in Apocalipsa, “balaurul”, identificat cu Diavolul si Satana, este vazut tragand dupa sine a treia parte din stelele cerului – simbol al ingerilor care au trecut de partea lui in marele conflict cosmic ( Apocalipsa 12, 4; 7-9 ).

Tinand cont de simbolistica Bibliei, o stea care cade din cer pe pamant reprezinta o putere malefica, aflata sub conducerea directa a lui Satana. Cea de-a treia trambita ne vorbeste despre al treilea eveniment care a zdruncinat din temelii Imperiul Roman, provocandu-i caderea: invazia hunilor lui Attila.

Daca prima trambita ne vorbeste despre judecatile lui Dumnezeu cazute pe uscat, prin invazia gotilor lui Alaric, iar a doua trambita ne trimite la judecata ce avea sa fie revarsata pe mare prin vandalii lui Genzeric, cea de-a treia trambita vorbeste despre pedepsele divine cazute asupra unor teritorii aflate pe cursul izvoarelor raurilor, prin invazia hunilor lui Attila.

Aparitia neasteptata si inspaimantatoare a hunilor in centrul marilor bazine si de-a lungul principalelor fluvii apusene: Dunare, Rin, Loara, Sena si Mozela, a umplut de amaraciune existenta locuitorilor Imperiului Roman, asemenea pelinului.

Comparatia cu o stea cazuta din cer, folosita de Biblie, nu este intamplatoare, ea regasindu-se si in literatura. Astfel, Francois Coopee, scriind despre Napoleon, il numeste “un meteor asemenea caruia n-au licarit decat vreo patru sau cinci in istorie”, in timp ce Victor Hugo il numeste pe acelasi Napoleon “semnul unui astru” ( 1 ).

“Pentru intelegerea acestei trambite”, spune Albert Barnes , “ trebuie sa fie vreun conducator, vreun razboinic care sa fie comparat cu un meteor stralucitor, al carui curs sa fie stralucitor si unic in felul lui, un meteor care sa apara dintr-o data, ca o stea stralucitoare, si care sa dispara asemenea unei stele a carui lumina si stralucire sa fie stinsa si inghitita de ape. Cursa pustiitoare a acestui meteor va traversa in mod deosebit acele parti ale pamantului care sunt bogate in izvoare de apa si rauri.” ( 2 )

Faptele istorice

Hunii au aparut in Europa pe la sfarsitul secolului al IV-lea, asezandu-se in regiunea dintre Tisa si Dunarea de mijloc. Aparitia lor a produs miscari mari pe batranul continent. Triburile slavone, lipsite de unitate, au fost calcate in picioare, iar alanii si gotii au fost zdrobiti.

Dupa inlaturarea fratelui sau Bleda, cu care urma sa imparta domnia, Attila , un om mic de statura, ingrozitor de urat, ros de ambitii , salbatic si lipsit de mila, incepe campaniile sale nimicitoare. Intr-un timp extrem de scurt, cel care pretindea despre sine ca are sabia lui Marte, ca este “biciul lui Dumnezeu” si “ciocanul universal”, reuseste sa aduca sub stapanirea lui o mare multime de popoare.

Attila ii impune imparatului Teodotiu II un tratat umilitor, prin care acesta trebuia sa le plateasca hunilor un tribut anual de 700 de galbeni, apoi trece Volga si ii bate pe persi, ajungand pana in China. Insa tratatul incheiat cu Teodotiu II nu este respectat de acesta, drept urmare Attila trece Dunarea , ii bate pe greci in trei batalii, distruge 70 de orase, ia o multime de prizonieri si ajunge sub zidurile Constantinopolului. Aici insa, lasandu-se induplecat de darurile grecilor si de promisiunea unui tribut anual, Attila se retrage.

Sub drapelul sau, Attila avea in jur de 700 000 de razboinici care nu cunosteau frica, dar nici mila. Popoare intregi, ca ostrogotii, gepizii, lombarzii si alte triburi germanice, se numarau printre supusii lui.

In anul 450, dupa moartea lui Teodotiu II, Attila ii pretinde imparatului roman jumatate din statele lui.  Cu o armata de 600 000 de soldati,  trece Rinul, pustieste Belgia, traverseaza Mozela si Sena, ajungand la Orleans. Totul este trecut prin foc si sabie. La Metz, hunii ii injunghie pe toti locuitorii, inclusiv pe copilasii de abia botezati de episcop, orasul fiind dat prada flacarilor. Descriind atrocitatile savarsite de huni, Salvian, preot de Marsilia, spune ca a vazut orase pline de cadavre, printre care cainii si pasarile de prada imbuibate erau singurele vietati care mai traiau prin acele locuri.

La Orleans, s-a dat una din cele mai mari batalii din istoria lumii, o batalie care a influentat radical soarta lumii si civilizatiei. In fruntea unei armate compusa din romani, vizigoti, franci si burgunzi, Actiu il invinge pe Attila pe Campia Catalaniei ( Chalons-sur-Marne ), acesta fiind nevoit sa se retraga. 172 000 de oameni au pierit in aceasta mare batalie.

In anul urmator, 452, hunii navalesc in Italia, distrugand Acvillea, Milano si orasele invecinate. Pustiesc cetatile din regiunea Padului, trec Apeninii si ajung la Roma. Aici insa, Attila cedeaza in fatza rugamintilor, lacrimilor si mai ales a darurilor Papei Leon I si se retrage in Ungaria, unde moare in 453.

Dupa moartea lui Attila, imperiul sau se destrama. Popoarele subjugate isi recastiga independenta, in timp ce ultimele ramasite ale hunilor sunt zdrobite dupa incercarea lor de a intra in Imperiul Roman de Rasarit. Cei scapati dintre huni s-au contopit cu bulgarii, cebarii si kazacii.

Attila a aparut si a disparut de pe firmamentul istoriei asemenea unei comete care ingrozeste lumea. Istoricul Gibbon spunea despre Attila : “Cu mandrie setoasa de sange, Attila zicea ca pe unde calca al sau cal niciun fir de iarba nu mai creste. Razboiul era desfatarea sa, uciderea – bucuria sa, si ori pe unde mergea, lasa in urma parjol si moarte.” ( 3 )

Ieronim recunoaste cu durere ca, asemenea lui Alaric si Genzeric, Attila a fost un bici al lui Dumnezeu pentru pedepsirea Romei decazute si corupte: “Daca as avea o suta de limbi si o suta de guri cu un glas de fier, tot n-as fi in stare sa descriu toata mizeria si jalea noastra.” ( 4 )

Trambita a treia si-a incheiat astfel lucrarea ei amara , asemenea pelinului. Ea a durat doar trei ani, dar a facut sa cada asupra unei treimi din pamant si din ape unele din cele mai mari nenorociri din istorie.

Interpretarea actuala

Noua interpretare a trambitei a treia sustine ca steaua Pelin cazuta din cer il reprezinta chiar pe Satana, conform Apocalipsa, 12, 7-9 si Luca 10, 18. Otravirea apelor cu pelin ar insemna patrunderea in biserica lui Christos a tot felul de inavataturi straine de Biblie, satanice. Potrivit acestei interpretari, evenimentele descrise in trambita a treia s-au petrecut intre anii 313-538, adica in timpul celei de-a treia biserici ( Pergam ), si a celei de-a treia peceti ( calul negru ).

Lori Balogh

Referinte:

( 1 ) – Jean Vuilleumier, Apocalipsa

( 2 ) – A. Barnes, Notes on Revelation, p. 239, citat de D. Popa in Apocalipsa lui Ioan, apostolul, vol II, p. 142.143

( 3 ) – Gibbon, VI, p. 269

( 4 ) – D. Popa, Apocalipsa lui Ioan, apostolul, vol. II, p. 145