Apocalipsa cap. 11 – Trambita a saptea ( vers. 15-19 )

Apocalipsa cap. 11 – Trambita a saptea

( vers. 15-19 )

Vers. 15: “Ingerul al saptelea a sunat din trambita. Si in cer s-au auzit glasuri puternice care ziceau: “Imparatia lumii a trecut in mainile Domnului nostru si ale Christosului Sau. Si El va imparati in vecii vecilor.

Trambita a saptea reprezinta punctul culminant al istoriei pamantului nostru. In timpul ei trebuie sa aiba loc cele mai importante evenimente ale Planului de Mantuire care vor face ca “taina lui Dumnezeu” sa se sfarseasca. Toate profetiile escatologice conduc spre acest punct culminant: restabilirea Imparatiei lui Dumnezeu.

Continutul celei de-a saptea trambite este redat pe larg in capitolele 17-19, odata cu caderea ultimelor plagi, judecata Babilonului si aratarea Domnului Christos. Despre acest timp solemn a scris profetul Daniel: “Dar in vremea acestor imparati, Dumnezeul cerurilor va ridica o imparatie care nu va fi nimicita niciodata si care nu va trece sub stapanirea unui alt popor… Dar domnia, stapanirea si puterea tuturor imparatiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfintilor Celui Prea Inalt. Imparatia Lui este o imparatie vesnica si toate puterile Ii vor sluji si-L vor asculta.” ( Daniel 2, 44; 7, 27 )

Acest eveniment s-a implinit deja. Din studiul cartii lui Daniel ( cap. 8, 14 si 9, 24-27 ) aflam ca Domnul Christos a intrat in cea de-a doua faza a lucrarii Sale din Sanctuarul ceresc- aceea de Judecator. La data aceasta El a primit de la Tatal Imparatia, El continuand sa slujeasca acum in dubla Sa calitatate de Imparat si Mare Preot.

Intrarea Mantuitorului in Sfanta Sfintelor ( cea de-a doua despartitura a Sanctuarului ) este redata in Parabola nuntii fiului de imparat ( Matei cap. 22, 11 ), prin intrarea imparatului in odaia de nunta pentru a-si vedea oaspetii.

Lucrarea savarsita de Domnul Christos acum, in ultima parte a Planului de Mantuire, este o lucrare de judecata, numita si judecata de cercetare. Toti cei care au raspuns invitatiei la nunta Imparatului sunt cercetati daca au sau nu haina de nunta, haina neprihanirii lui Christos. Lucrarea aceasta este necesar sa fie finalizata inainte de revenirea Domnului Christos, caci la revenirea Sa El va aduce rasplata celor gasiti vrednici pentru a intra in Imparatia Lui ( Apocalipsa 22, 12 ).

Cei gasiti vrednici vor ramanea scrisi in cartea vietii, in timp ce aceia care sunt gasiti cu lipsa ( fara haina de nunta ) sunt stersi din aceasta carte, ei urmand sa fie judecati odata cu marea multime a nelegiuitilor in timpul mileniului.

Vers. 16.17: “Si cei douazeci si patru de batrani, care stateau inaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie, s-au aruncat cu fetzele la pamant si s-au inchinat lui Dumnezeu, si au zis: “Iti multumim Doamne, Dumnezeule, Atotputernice, care esti si care erai si care vii, ca ai pus mana pe puterea Ta cea mare si ai inceput sa imparatesti.”

Cei douazeci si patru de batrani, a caror identitate am studiat-o in capitolele 4 si 5, sunt preoti si imparati ai Domnului Christos. Ei urmaresc cu mult interes desfasurarea Planului de Mantuire si, pe masura ce acesta se apropie de completa lui implinire, bucuria lor creste.

Momentul acesta, la care face referire cap. 11, 15, in care Domnul Christos primeste Imparatia, era demult asteptat. De aceea, cuvintele lor de recunostinta sunt expresia bucuriei pe care o traiesc la vederea incheierii istoriei pacatului pe acest pamant. Declaratia celor douazeci si patru de batrani imparte trambita a saptea in cinci etape:

– Mania neamurilor ( razboiul final )

– Mania lui Dumnezeu ( cele sapte plagi )

– Judecata celor nelegiuiti in timpul mileniului

– Locuirea in cer a celor mantuiti in timpul celor o mie de ani

– Nimicirea pamantului la sfarsitul mileniului si crearea unui Nou Pamant

Asadar, trambita a saptea acopera istoria pamantului pana dupa mileniu, pana la realizarea totala a Planului de Mantuire si restabilirea armoniei universale.

Vers. 18: “Neamurile se maniasera, dar a venit mania Ta; a venit vremea sa judeci pe cei morti, sa rasplatesti pe robii Tai prooroci, pe sfinti si pe cei ce se tem de Numele Tau, mici si mari, si sa prapadesti pe cei ce prapadesc pamantul.”

“Neamurile se maniasera, dar a venit mania Ta” – Acest verset ne arata ca trambita a saptea nu este lipsita de evenimente violente. Mania natiunilor, materializata in razboaiele izbucnite pe pamant, a fost mereu tinuta sub control de cei patru ingeri din cap. 7. Totusi, pe masura ce lucrarea de sigilare a poporului lui Dumnezeu se apropie de final, “vanturile” razboiului sunt eliberate, pentru a se demonstra intregului univers cat de grav este pacatul razvratirii impotriva lui Dumnezeu si unde duc consecintele neascultarii de Legea Sa.

Aceste manifestari ale maniei neamurilor s-au vazut intr-o mica masura in timpul revolutiilor de la 1848. Insa cele doua razboaie mondiale ale secolului al XX-lea, cursa inarmarilor fara precedent, amenintarea pericolului nuclear si a  terorismului, razboiul rece, miscarile nationaliste si inmultirea armelor de distrugere in masa neconventionale ( arma bilogica, razboiul climatic ) ne arata ca, pe masura ce trambita a saptea se apropie de finalul ei, “mania neamurilor” se apropie de apogeu.

Cu toate acestea, avem fagaduinta ca evenimentele sunt tinute sub controlul cerului. Cei patru ingeri inca vegheaza ca vanturile razboiului sa nu bata cu toata puterea lor peste pamant, pana ce lucrarea Domnului Christos in Sanctuarul ceresc nu va fi incheiata, iar sigilarea poporului sau va fi realizata.

Mania lui Dumnezeu s-a revarsat in diferite momente ale istoriei omenirii asupra celor nelegiuiti , insa intotdeauna ea a fost amestecata cu mila. La sfarsitul harului, dupa ce lucrarea Domnului Christos de mijlocire se va fi incheiat, mania Lui se va revarsa neamestecata cu har, iar cele sapte plagi finale sunt o marturie a acestui lucru.

“A venit vremea sa judeci pe cei morti” – Uriah Smith comenteaza astfel acest pasaj: “Cei drepti nu sunt considerati morti, ci adormiti; ei ei sunt numiti vii, chiar de vor fi murit. De aceea, expresia “cei morti” inseamna “cei nelegiuiti”. In timpul celor o mie de ani, se va tine o judecata prin care se va stabili pentru fiecare pedeapsa cuvenita faradelegilor sale. Christos impreuna cu sfintii Sai vor judeca lumea dupa prima inviere a dreptilor ( 1 Corinteni 6, 2; Apoc. 20, 4 ). ( 1 )

“Sa rasplatesti pe robii ai prooroci, pe sfinti si pe cei ce se tem de Numele Tau” – Aceasta rasplatire este prezentata in cap. 21 si 22 din Apocalipsa. Noul Pamant cu cetatea Noului Ierusalim coborata din cer, apa vietii, pomul vietii, viata vesnica petrecuta alaturi de Domnul Iisus, ingerii si fiintele necazute din intregul univers, toate acestea fac parte din rasplata oferita celor ce cred.

Desi cei drepti vor fi in viata la revenirea Domnului Christos ( unii fara sa guste moartea, iar altii inviati din morminte ), si desi ei vor imparati cu Domnul Christos timp de o mie de ani in cer, totusi rasplatirea lor definitiva le va fi data dupa trecerea mileniului si incheierea definitiva a istoriei pacatului.

“Si sa prapadesti pe cei ce prapadesc pamantul.” – Unii comentatori ai Apocalipsei considera ca aici avem un avertisment impotriva distrugerii planetei si Creatiunii lui Dumnezeu prin poluare, defrisari masive si necontrolate, experiente nucleare, industrializare masiva etc.

Desi textul se refera si la acest aspect, totusi nu suntem in fatza unui mesaj ecologic. Sensul expresiei “cei ce prapadesc pamantul” este mult mai complex, referindu-se la toate caile si mijloacele folosite de Satana si acolitii sai omenesti prin care Creatiunea lui Dumnezeu a fost alterata si distrusa in toata aceasta istorie a pacatului.

Nu e vorba doar de degradarea mediului inconjurator, ci si de degradarea naturii umane, a relatiilor, a credintei, a familiei si a societatii, adica a tot ceea ce Creatorul a lasat la Creatiune ca fiind “foarte bune”. Tot ceea ce a facut rau omenirea in decursul istoriei sale de cateva milenii, sub directa inspiratei a diavolului, nu a facut decat sa distruga chipul lui Dumnezeu din Creatiunea Sa.

O astfel de atitudine nu va ramanea nepedepsita. Focul curatitor de la sfarsit si trimis de Dumnezeu pe pamant va sterge orice urma a pacatului: “Caci iata vine ziua care va arde ca un cuptor ! Toti cei trufasi si toti cei rai vor fi ca miristea: ziua care vine ii va arde, zice Domnul ostirilor, si nu le va lasa nici radacina, nici ramura.” ( Maleahi 4, 1; vezi si 2 Petru 3, 7; Apoc. 20, 9  ) Din cenusa pamantului curatit, Dumnezeu va aduce la existenta un Nou Pamant care va oglindi pe deplin chipul Sau si in care va locui neprihanirea. Acesta va fi caminul vesnic al celor mantuiti ( Apoc. cap. 21 si 22 ).

Vers. 19: “Si Templul lui Dumnezeu care este in cer a fost deschis; si s-a vazut chivotul legamantului Sau in Templul Sau. Si au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pamant si o grindina mare.”

In timpul trambitei a saptea trebuia sa fie deschis si Templul din cer in care se afla originalul Celor Zece Porunci. Aceasta deschidere se refera la “poarta” care desparte Locul Sfant ( Sfanta ) de Locul Prea Sfant ( Sfanta Sfintelor ), pentru a permite iesirea Marelui nostru Preot Iisus Christos, dupa ce Isi va fi sfarsit lucrarea in Sanctuarul ceresc.

In ciuda incercarii oamenilor de a inlatura autoritatea Legii lui Dumnezeu din viata lor, si in ciuda incercarii unor teologi moderni de a demonstra ca Cele Zece Porunci nu mai sunt valabile in dispensatiunea Noului Testament, iata ca deschiderea Templului ceresc ne arata ca originalul Legii divine se afla acolo, in cel mai sfant loc al cerului, fara sa fie stirbit nici macar cu o iota. Porunca referitoare la ziua de odihna ( Sabatul biblic ) este inca acolo, neatinsa de decretele conciliilor bisericesti, demonstrand ca ea fost schimbata nu de Dumnezeu sau apostoli, ci de “omul faradelegii” care s-a ridicat mai presus de Dumnezeu ( 2 Tesaloniceni 2, 3.4 ).

Aceasta viziune aTemplului lui Dumnezeu din cer, cu imaginea chivotului continand Cele zece Porunci, ne arata ca in perioada trambitei a saptea, adica dupa anul 1840, Legea morala  ( Decalogul ) urma sa fie redescoperita lumii, ocupand locul care i se cuvine in gandirea, trairea si inchinarea copiilor lui Dumnezeu care doresc sa se inchine in duh si in adevar Creatorului lor.

Exista comentarii care sustin ca aceasta deschidere a Templului din cer spre Sfanta Sfintelor, cu vedera chivotului, se refera la inceputul trambitei a saptea cand, odata cu nasterea miscarii advente, Legea lui Dumnezeu a fost din nou adusa in atentia lumii. Alti comentatori sustin insa ca deschiderea Templului din cer  este legata de incheierea lucrarii de mijlocire  a Domnului Christos in calitatea Sa de Mare Preot in Sfanta Sfintelor, moment ce corespunde cu inceperea judecatilor lui Dumnezeu cuprinse in cele sapte plagi finale.

Indiferent de momentul la care se refera , deschiderea Templului ceresc si vederea chivotului Celor Zece Porunci ne arata ca in timpul trambitei a saptea , in ultima perioada a istoriei oemenirii, Dumnezeu are o lucrare speciala de facut pentru biserica Sa: reabilitarea autoritati Legii Sale, stirbita de-a lungul mileniilor de razvratire  a omului impotriva Creatorului sau.

Trambita a saptea a inceput sa sune deja de mai bine de un secol si jumatate, iar picaturi ale maniei lui Dumnezeu deja au inceput sa cada chiar in zilele noastre. Paharul rabdarii lui Dumnezeu aproape s-a umplut si e gata sa dea peste el. Cat timp va mai dura pana la final ?

Lori Balogh

Referinte:

( 1 ) – Uriah Smith, Explicatia profetiilor lui Daniel si Apocalipsa, p. 380

Acest articol a fost publicat în Apocalipsa și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free