Adevarul biblic despre Duhul Sfant

    Adevarul biblic despre Duhul Sfant

 

In lumea crestina au existat si exista inca numeroase divergente cu privire la Duhul Sfant. Sunt puse in discutie personalitatea si divinitatea Sa, precum si raporturile Sale fatza de Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul.

Unele grupari crestine neaga personalitatea si divinitatea Duhului Sfant, sustinand ca El este o simpla energie emanata din Tatal . Altele, cum este erezia episcopului Macedonius din Constantinopole ( macedoneni ) sustin ca Duhul Sfant nu ar fi egal cu Tatal si Fiul, ci mai mic in ierarhie ( semiarianism ).

 

       De ce este atat de importanta doctrina despre Duhul Sfant ?

Importanta acestei doctrine este legata de cel putin doua aspecte:

1) Din punct de vedere al inchinarii si adorarii – Daca Duhul Sfant este o Persoana divina, iar noi nu recunoastem acest lucru, suntem in situatia de a jefui o Persoana divina de ceea ce I se cuvine de drept – inchinarea.

2) Cu privire la implicatiile in viata noastra practica, daca noi consideram ca Duhul Sfant este doar o forta impersonala, atunci vom gandi in felul urmator: “Cum as putea sa pun stapanire pe aceasta “forta”, ca sa o folosesc in propriul meu interes ?” ( vezi Faptele apostolilor 8, 18.19 – cererea lui Simon ). Daca, dimpotriva, consideram ca Duhul Sfant este o Persoana divina, vom gandi cu totul altfel: “Cum trebuie sa ma comport, astfel ca El sa ma stapaneasca pe mine ?”

Cazul lui Anania si Safira, relatat in Faptele apostolilor 5,1-11, ne arata ca, daca Il tratam pe Duhul Sfant cu superficialitate, ne atragem pieirea. De aceea, pacatul de neiertat se comite impotriva Duhului Sfant ( vezi Matei 12, 31.32 ), deoarece Duhul Sfant este puntea de legatura cu Dumnezeu. Legatura noastra cu cerul nu se face nici prin Tatal, nici prin Fiul, care este Mijlocitorul nostru in Templul ceresc, ci prin Duhul Sfant, Cel care mijloceste pe langa inima noastra “cu suspine negraite” ( Romani 8,27 ).

Asadar, cunoasterea adevarului cu privire la Duhul Sfant are implicatii majore, atat in ceea ce priveste inchinarea adevarata, cat si in privinta vietii practice de credinta.

 

     Terminologie biblica

Biblia foloseste doua cuvinte de baza pentru a denumi Duhul Sfant:

1) Ruach ( ebr. ) – suflare, vant, spirit

2) Pneuma ( gr. ) – suflare

De fiecare data cand aceste cuvinte sunt insotite de atributul “sfant”, ele desemneaza Persoana Duhului Sfant. Folosirea acestor termeni este fireasca, deoarece miscarea vantului si suflarea sunt realitati pamantene, care redau cel mai bine existenta, miscarea si invizibilitatea Sa. Dupa cum Dumnezeu Fiul este numit “Cuvantul” ( gr. Logos – Ioan 1, 1-3 ), tot astfel Dumnezeu Duhul Sfant este numit “Vantul”, “Suflarea”.

 

      Nume sub care Duhul Sfant apare in Biblie

1) Duhul lui Dumnezeu ( Geneza 1, 2 )

2) Duhul Sfant ( Psalm 51, 11 ).

3) Mangaietorul ( Ioan 14, 16 )

4) Duhul adevarului ( Ioan 14, 17 )

5) Duhul Meu ( Geneza 6, 3 )

6) Duhul harului ( Evrei 10, 29 )

7) Duhul Domnului ( Isaia 11, 2 )

8) Duhul lui Iisus ( Faptele apostolilor 16, 7 )

9) Duhul cel vesnic ( Evrei 9,14 )

 

     Duhul Sfant in istoria biblica

Contrar unor aparente si prejudecati, Duhul Sfant este prezent atat pe paginile Vechiului, cat si ale Noului Testament. Faptul ca Duhul Sfant este mai putin prezent in revelatia despre Dumnezeire decat Tatal si Fiul, nu inseamna ca El este mai putin important in lucrarea mantuirii. Duhul Sfant apare in Scripturi la inceput ca o putere creatoare a lui Dumnezeu ( “ruach” , Geneza 1,2 ).

El este amintit si in legatura cu evenimentele Potopului cand, constatand ca “rautatea omului era mare pe pamant, si ca toate intocmirile gandurilor din inima lui erau indreptate in fiecare zi numai spre rau” ( Geneza 6,5 ), Dumnezeu a hotarat: “Duhul Meu nu va ramanea pururea in om, caci si omul nu este decat carne pacatoasa”(Geneza 6,3 ).

Apoi, in derularea istoriei sacre, Duhul Sfant apare ca o putere care-l ajuta pe om sa duca la indeplinire o anumita misiune incredintata de Dumnezeu ( vezi cazul lui Samson – Judecatorii 14,6 si al lui Saul – 1 Samuel 10,10 ).

Insa, odata cu trecerea timpului, apar tot mai multe clarificari cu privire la natura si lucrarea Duhului Sfant. In Psalmi, Duhul lui Dumnezeu e numit Sfant ( Psalmul 51,11 ), lucru care va fi confirmat si de prorocul Isaia ( vezi Isaia 63,10 ). Profetul Ioel, de partea sa, asociaza revarsarea Duhului Sfant cu primirea de catre om a darului profetic ( Ioel 2,28 ).

In Evangheliile sinoptice ( Matei, Marcu si Luca ), avem opt pasaje in care Iisus face referire la Duhul Sfant:

– Matei 12,31.32; Marcu 3,28-30; Luca 12,10 – pacatul impotriva Duhului Sfant

– Marcu 13,11 – fagaduinta calauzirii Duhului Sfant in timp de persecutie

– Matei 12,28 – scoaterea duhurilor rele cu ajutorul Duhului Sfant

– Matei 22,43 ; Marcu 12,36 – Iisus afirma ca David a fost inspirat de Duhul Sfant cand a scris Psalmul 110

– Luca 11,13 – Tatal este dispus sa ofere Duhul Sfant celor ce Il cer

– Matei 28,19 – formula de botez, in care Duhul Sfant este amintit alaturi de Tatal si Fiul

– Luca 4, 16-20 – predica lui Iisus din sinagoga din Nazaret

– Luca 24,49 – promisiunea revarsarii Duhului Sfant la Cincizecime

Cele mai remarcabile referiri la Persoana si lucrarea Duhului Sfant apar in Evanghelia lui Ioan. La inceputul Evangheliei, Duhul Sfant nu este mai proeminent decat in Evangheliile sinoptice. In discutia cu femeia din Samaria, Dumnezeu este numit Duh de catre Iisus ( Ioan 4,24 ), iar in discutia cu Nicodim, El accentueaza necesitatea nasterii din nou din apa si din Duh ( Ioan 3, 5 ).

In a doua partea a Evangheliei lui Ioan, Iisus ne dezvaluie o multime de detalii despre natura, misiunea si lucrarea Duhului Sfant. Prezentarea Lui ca Mangaietor reprezinta un pas urias fatza de “ruach” al Vechiului Testament ( vezi Ioan 14,16.26; 15,26; 16,13 ).

De la aparenta unei forte impersonale, se ajunge la o personalitate morala care ii va invata pe ucenici ( Ioan 14,26 ), va dovedi lumea vinovata in  ce priveste pacatul ( Ioan 16,8 ), ii va calauzi pe urmasii lui Iisus in tot adevarul ( Ioan 16,13 ), Il va proslavi pe Iisus si va descoperi lucrurile viitoare ( Ioan 16,13.14 ), si ii va mangaia pe crestini in locul Mantuitorului   ( Ioan 14,16 ).

Toate aceste lucrari ale Duhului Sfant indica o asemanare in natura, scopuri si caracter cu Fiul lui Dumnezeu. Faptul ca Duhul Sfant nu S-a intrupat asemenea Fiului lui Dumnezeu implica unele dificultati de intelegere a naturii si lucrarii Sale, fapt ce a dus la negarea personalitatii si divinitatii Sale de catre unii crestini chiar din epoca Bisericii primare ( monarhianisti, socinieni, iar mai tarziu unitarieni ).

Dupa cum a avut loc o venire istorica a Fiului lui Dumnezeu in lume, “la implinirea vremii” ( Galateni 4,4 ), la fel s-a intamplat si in privinta venirii Duhului Sfant. Diferenta intre cele doua veniri este insa majora: Duhul Sfant nu S-a intrupat asemenea Fiului lui Dumnezeu. De ce ? Pentru ca intruparea Fiului, atat de necesara aducerii la indeplinire a Planului de Mantuire prin jertfa Sa, a limitat accesul oamenilor la prezenta Sa divina, pe cand venirea Duhului Sfant a fost de asa natura incat toti oamenii sa poata beneficia de prezenta Sa in acelasi timp. Din acest motiv, Iisus le-a spus ucenicilor ca este de folos ca El sa plece, lasand in locul Sau o alta Persoana, cu care toti urmasii Sai puteau sa aiba o legatura directa ( vezi Ioan 16,7 ).

In Vechiul Testament, Duhul Sfant nu este revelat in mod explicit ca o Persoana divina, lucru care s-a realizat abia dupa revelarea lui Iisus Christos ca Fiu al lui Dumnezeu. Cu toate acestea, unele referinte din Vechiul Testament ne pot conduce la ideea ca Duhul Sfant este o Persoana divina.

David, de exemplu, era constient ca schimbarea inimii omului decazut inseamna o noua creatie, care nu poate fi realizata decat de Dumnezeu Insusi. Or, in Psalmul 51,10.11, psalmistul Ii cere lui Dumnezeu prezenta Duhului Sfant pentru a se putea bucura de schimbarea launtrica dupa care tanjea.

De partea sa, Saul, primul imparat al lui Israel, a fost schimbat intr-un alt om atunci cand Duhul Sfant S-a coborat in fiinta sa ( vezi 1 Samuel 10, 6.9 ). De asemenea, israelitilor li s-a promis o redesteptare religioasa ca urmare a coborarii Duhului Sfant in viata lor ( vezi Ezechiel 36,26.27; 37, 1-14 ).

In Vechiul Testament, Duhul lui Dumnezeu este asociat cu locuirea divina in interiorul fiintei umane. De la acest punct, Iisus Christos a dus revelatia mai departe, vorbind despre Duhul Sfant ca despre o Persoana divina, distincta de Tatal si Fiul. Desi lucrarea Sa o continua pe cea facuta in Vechiul Testament, apare totusi o noutate: in Noul Testament, Duhul Sfant apare ca fiind reprezentantul lui Christos si continuatorul lucrarii Sale pe pamant.

Odata cu intronarea lui Iisus Christos ca Mare Preot in Sanctuarul ceresc ( vezi Evrei 8,1.2 ), pe pamant era necesara revelatia unei alte prezente divine: Persoana Duhului Sfant. Desi Acesta urma sa continue aceeasi lucrare in favoarea mantuirii omului ca si in Vechiul Testament, El a dobandit in Noul Testament un nou statut: ca reprezentant al biruintei lui Christos pe cruce si al domniei Sale in ceruri.

Armonia care domneste in interiorul Dumnezeirii a fost subliniata de Iisus Christos atunci cand a afirmat despre Duhul Sfant ca este nu doar reprezentantul Sau ( vezi Ioan 16, 13.14 ), ci si al Tatalui ( vezi Ioan 14, 16.17 ).

     “Eu si Tatal una suntem” ( Ioan 10,30 ) – afirma Iisus, iar Duhul Sfant trimis de Tatal si de Fiul deopotriva arata deplina armonie care exista in interiorul Trinitatii. De aceea, expresiile “in Christos” si “in Duhul” sunt practic sinonime  ( vezi Romani 6,11.23;  8,1; 14,17; Coloseni 1,8 ).

Venirea Duhului Sfant la Cincizecime a fost un eveniment istoric pentru Biserica crestina, fiind insotit de anumite semne si manifestari supranaturale. Venirea Duhului Sfant in inima omului sau in mijlocul Bisericii de astazi nu trebuie sa fie neaparat insotita de aceleasi semne si manifestari, caci Cinzecimea a fost un eveniment istoric unic, ca implinire a unei promisiuni facute de Iisus Christos. Crestinii ar trebui sa se roage nu atat pentru semnele care au insotit venirea Duhului Sfant la Cincizecime, cat mai ales pentru ca ei sa se lase condusi in supunere fatza de El, iar Duhul Sfant sa fie prezent in Biserica.

 

     Reprezentari ale Duhului Sfant

Din cauza faptului ca nu S-a intrupat asemenea Fiului lui Dumnezeu, Duhul Sfant se manifesta intr-un mod cu totul diferit. Fiecare din reprezentarile Duhului Sfant prezente in Biblie scoate in evidenta un anumit aspect al lucrarii Sale in cadrul Planului de Mantuire. Astfel, Duhul Sfant este reprezentat prin:

1) Suflare sau vant ( ebr. ruach – gr. pneuma ) – Aceasta reprezentare ne ajuta sa intelegem cateva adevaruri esentiale despre Duhul Sfant:

     – Lucrarea Lui nu poate fi controlata de catre om, dupa cum “vantul sufla incotro vrea si-i auzi vuietul, dar nu stii de unde vine, nici incotro merge” ( Ioan 3, 8 )

– Manifestarea Lui e plina de putere ( 1 Imparati 19, 11 )

– Duhul Sfant readuce la viata ( Ezechiel 37, 9.10 )

2) Porumbelul, sub infatisarea caruia Duhul Sfant a coborat asupra lui Iisus dupa botez ( Luca 3, 22 ). Ca simbol, porumbelul semnifica lipsa rautatii si pacea ( Matei 10, 16 ).

 3) Apa, sub forma ploii timpurii si tarzii ( Isaia 44, 3; Zaharia 10,1 ). Aceasta reprezentare ne sugereaza alte lucrari importante ale Duhului Sfant: curatirea, aducerea de rod si aducerea de viata.

4) Focul – Duhul Sfant si-a manifestat prezenta la Rusalii sub forma unor limbi de foc ( Fapte 2, 3 ). Aceasta reprezentare ne vorbeste despre puterea Duhului Sfant de a alunga intunericul spiritual, de a purifica sufletul, de a incalzi inima si a aduce viata.

5) Uleiul – Simbolul ne vorbeste despre lucrarea Duhului Sfant de a consacra anumite persoane pentru o anumita lucrare ( Luca 4, 18; Fapte 10, 38; 1 Ioan 2, 20 ), dar si de a vindeca rani sufletesti si de a mangaia in suferinta.

6) Sigiliul ( pecetea ) – Simbolul sigiliului sub care este reprezentat uneori Duhul Sfant in Biblie  ne vorbeste despre lucrarea Sa de autentificare ( legalizare ) a unui act. Cand Dumnezeu ii “sigileaza” pe oameni cu Duhul Sfant, aceasta inseamna ca El isi pune aprobarea asupra caracterului acelor oameni    ( Apocalipsa 7, 2; Efeseni 1, 13 ).

Lucrarea Duhului Sfant in cadrul Planului de Mantuire fiind atat de complexa, ea nu putea fi reprezentata printr-un singur simbol pamantesc. Pentru a intelege intreaga Sa lucrare, trebuie sa acordam atentie in egala masura tuturor reprezentarilor sub care Duhul Sfant apare pe paginile Bibliei.

Lori Balogh

 

 

This entry was posted in Tri(u)nitatea Divina and tagged , . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.