Apocalipsa cap. 12 – Razboi in cer: Mihail si balaurul ( vers. 7-12 )

Apocalipsa cap. 12 – Razboi in cer: Mihail si balaurul

( vers. 7 – 12 )

Introducere

Cel de-al doilea tablou al cap. 12 ne duce inapoi, asemenea unei masini a timpului, la originea luptei dintre bine si rau, la revolta din cer a lui Lucifer si a partizanilor sai. Aceasta lupta a lui Lucifer, fostul inger de lumina din imediata apropiere a tronului lui Dumnezeu, a fost de proportii cosmice. Consecintele acestui conflict sunt profunde si dureroase pentru intreaga Creatiune, fiind resimtite timp de milenii.

Scena descrisa de Ioan trebuie sa fi fost dramatica, caci ea nu se desfasoara undeva intr-un colt de univers, ci chiar in cer, acolo unde se afla resedinta Creatorului. De asemenea, conflictul nu s-a rezumat la cateva fiinte, ci milioane si milioane de ingeri au participat la el, pentru ca, in final, acei ingeri gasiti nevrednici de a mai locui in cer, si care au trecut cu totul de partea lui Lucifer, sa trebuiasca sa paraseasca stralucirea cerului si locasurile de lumina pentru a plonja in haos, intuneric si ura.

Din fericire, marele conflict ceresc a golit cerul de orice intinare a pacatului, lasandu-l la fel de curat, de neprihanit si de luminos ca la inceput.

Comentariu

Vers. 7.8: “Si in cer s-a facut un razboi. Mihail si ingerii lui s-au luptat cu balaurul. Si balaurul cu ingerii lui s-au luptat si ei, dar n-au putut birui; si locul lor nu li s-a mai gasit in cer.

“Si in cer s-a facut un razboi” – Atunci cand folosim termenul “razboi” ne gandim la ura, arme si moarte, deoarece suntem tributari experientei noastre pamantene. Sensul termenului este insa mult mai larg.

Nu ne putem imagina in cerul lui Dumnezeu doua ostiri formate din milioane si milioane de ingeri, de o parte si de alta, luptand intre ei cu sabii si sulite, si aparandu-se cu scuturi. Razboiul din cer a fost un razboi ideologic. Acolo s-au prezentat argumente si contraargumente, de a parte si de alta si, dupa ce toate mijloacele folosite de Dumnezeu pentru a-i arata lui Lucifer si partizanilor sai ca sunt pe o cale gresita au fost epuizate, ultima solutie a fost izgonirea lor din cer. Pentru ca haosul adus de revolta lui Lucifer sa nu ia amploare si sa nu otraveasca atmosfera intregului univers, Creatorul a fost nevoit sa ia o masura radicala, desi neplacuta naturii Sale iubitoare.

Mihail si ingerii lui” – Mihael ( MI – CA – EL ) este un cuvant ebraic a carui semnificatie este “Cel ce este asemenea lui Dumnezeu”. El il desemneaza pe conducatorul ingerilor, printul ingerilor. Acest rol il are Insusi Fiul lui Dumnezeu, numit in Epistola lui Iuda si “Arhanghelul Mihail” ( Iuda v.9).

Apostolul Pavel Il aseamana pe Domnul Christos cu un arhanghel care are trambita lui Dumnezeu ( 1 Tesaloniceni 4, 16 ) , iar profetul Daniel afirma despre el ca este “una din capeteniile cele mai de seama” ( Daniel 10, 13 ) si “marele Voievod Mihail” ( Daniel 12, 1 ).

Talmudul Il prezinta pe Mihail ca fiind cel mai de seama dintre ingeri, adevaratul reprezentant al lui Dumnezeu. ( 1 ) Iar Midras Rabbah afirma ca Mihail a fost ingerul care l-a aparat pe Israel de invinuirile lui Satana .( 2 )

Tinand cont de semnificatia numelui sau,  de rolurile pe care le-a jucat in istoria mantuirii si de sensul mai larg al cuvantului “inger” ( aggelos, gr. ), care inseamna “trimis”, “sol”, “mesager”, putem intelege ca Mihail nu este altcineva decat Domnul Christos care, in aceasta criza cosmica fara precedent, a primit comanda luptei impotriva arhivrajmasului, impotriva lui Satana ( Daniel 10, 13 ).

“Balaurul cu ingerii lui”- Daca in primele sase versete ale cap. 12 balaurul era reprezentat de uneltele sale pamantesti, in cazul de fatza fiind vorba de Roma pagana, aici el este identificat cu insusi “Diavolul si Satana, acela care inseala intreaga lume” ( vers. 9 ).

Ce mesaj ne transmite ideea ca balaurul si ingerii lui “s-au luptat”? Poate cineva sa lupte impotriva lui Dumnezeu ? Poate o fiinta creata sa isi masoare fortele cu Creatorul tuturor lucrurilor ?

Mesajul care razbate din acest verset este cel al liberului arbitru. Desi este o fiinta creata, lui Lucifer i s-a permis sa “lupte” cu Dumnezeu, sa-si prezinte argumentele si motivele, sa-si gaseasca sustinatori si sa acuze. Doar un Dumnezeu al dragostei putea proceda in felul acesta cu fiintele create de El.

“Dar n-au putut birui; si locul lor nu li s-a mai gasit in cer. “ – Minciuna nu poate birui niciodata adevarul; ura nu poate birui niciodata dragostea si raul nu poate birui niciodata binele. Doar neprihanirea are viitor in universul creat de Dumnezeu.

De aceea si balaurul a fost nevoit sa se vada invins si alungat din cer. Nu mai avea ce sa caute in acea atmosfera curata, de lumina. Nici ingerii ramasi loiali lui Dumnezeu nu s-ar fi simtit bine in prezenta lui si nici chiar Lucifer nu s-ar fi simtit bine in acea atmosfera. El, impreuna cu acolitii sai, trebuiau sa fie exilati.

Vers. 9: “Si balaurul cel mare, sarpele cel vechi numit Diavolul si Satana, acela care inseala intreaga lume, a fost aruncat pe pamant, si impreuna cu el au fost aruncati si ingerii lui.”

Si balaurul cel mare, sarpele cel vechi numit Diavolul si Satana, acela care inseala intreaga lume”- Versetul 9 ne ofera cheia pentru simbolul balaurului, dovedindu-ne inca odata ca Biblia se interpreteaza pe sine. Desigur, in diferite contexte, prin balaur putem intelege fie persoana arhivrajmasului, a lui Satana, fie uneltele sale pamantesti care i-au slujit cu devotament de-a lungul istoriei.

“A fost aruncat pe pamant” – Dupa crearea lui Adam si a Evei, toate atacurile lui Satana s-au concentrat asupra lor. Reusind sa-i determine sa pacatuiasca, Satana a pretins pamantul ca fiind domeniul sau. In acest sens trebuie inteleasa afirmatia lui Ioan ca Satana a fost aruncat pe pamant. ( 3 )

Acest eveniment dramatic este descris de profetii Isaia si Ezechiel:

“Cum ai cazut din cer, Luceafar stralucitor, fiu al zorilor…Tu ziceai in inima ta: “Ma voi sui in cer, imi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu…Ma voi sui pe varful norilor, voi fi ca Cel Prea Inalt. Dar ai fost aruncat in locuinta mortilor, in adancimile mormantului.” ( Isaia 14, 12-15 )

“Ajunsesei la cea mai inalta desavarsire, erai plin de intelepciune si desavarsit in frumusete… Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile intinse; te pusesem pe muntele sfant al lui Dumnezeu si umblai prin mijlocul pietrelor scanteietoare; ai fost fara prihana in caile tale din ziua in care ai fost facut pana in ziua cand s-a gasit nelegiurea in tine.” ( Ezechiel 28, 12-15 )

Insusi Domnul Christos spune: “Am vazut pe Satana cazand ca un fulger din cer.” ( Luca 10, 18 ), iar Petru adauga: “Caci daca n-a crutat Dumnezeu pe ingerii care au pacatuit, ci i-a aruncat in adanc, unde stau inconjurati de intuneric, legati cu lanturi si pastrati pentru judecata…” ( 2 Petru 2, 4 )

Pana la crucificarea Domnului Christos, Satana avea inca acces in cer, ca reprezentant al pamantului, al carui stapan se pretindea a fi ( Iov 1, 6-8 ; 2, 1.2 ). In aceasta postura, Satana avea dreptul la prezenta si cuvant in marele consiliu al universului, unde sunt convocati reprezentantii tuturor lumilor create. Acolo, el ii invinuia zi si noapte inaintea lui Dumnezeu pe cei care doreau sa fie copii ai lui Dumnezeu.

Insa dupa biruinta obtinuta pe cruce, cand intregul univers a fost clarificat cu privire la intentiile si planurile lui, Satana si ingerii lui au fost exilati pe pamant. Aici el continua sa lupte impotriva lui Dumnezeu si a bisericii Sale, pana ce, in final, va fi nimicit pentru totdeauna.

Asadar, razboiul dintre bine si rau nu isi are originea pe pamant, ci in cer. Istoria lui este lunga si urata, insa finalul lui este deja cunoscut. Satana este un vrajmas deja invins. Pe cruce, Fiul lui Dumnezeu a obtinut biruinta deplina asupra lui Satana. Ceea ce a mai ramas din acest conflict cosmic milenar este ultimul act: judecata si nimicirea pentru totdeauna a lui Satana , a ingerilor sai, a raului si a pacatului cu radacini si ramuri.

Vers. 10-12: “Si am auzit in cer un glas tare care zicea: “Acum a venit mantuirea, puterea si Imparatia Dumnezeului nostru si stapanirea Christosului Lui; pentru ca parasul fratilor nostri , care zi si noapte ii para inaintea Dumnezeului nostru a fost aruncat jos. Ei l-au biruit prin sangele Mielului si prin cuvantul marturisirii lor si nu si-au iubit viata chiar pana la moarte. De aceea, bucurati-va ceruri si voi care locuiti in ceruri ! Vai de voi, pamant si mare ! Caci Diavolul s-a pogorat la voi cuprins de o manie mare, fiindca stie ca are putina vreme.”

Conform Comentariilor AZS, declaratia din aceste versete este o paranteza care explica cele cuprinse in vers. 9 cu privire la aruncarea lui Satana din cer.

“Acum a venit mantuirea, puterea si Imparatia Dumnezeului nostru si stapanirea Christosului Lui “ – Textul se refera la biruinta Domnului Christos in lupta Lui impotriva lui Satana, biruinta castigata la cruce. In urma acestei biruinte, Domnul Christos a dobandit calitatea de Mantuitor, Mare Preot, Judecator si Domn al domnilor.

“Parasul fratilor nostri , care zi si noapte ii para inaintea Dumnezeului nostru” – Expresia reda preocuparea continua a lui Satana cu privire la biserica lui Christos de pe pamant. Calomnierea, discreditarea si batjocorirea lor este preocuparea lui constanta si placerea lui.

Expresia “parasul fratilor” este strans legata de viziunea lui Zaharia din cap. 3, in care marele preot Iosua este vazut stand inaintea ingerului Domnului si avandu-l pe Satana la dreapta lui ca acuzator ( Zaharia 3, 1 ).

Vestea buna a Evangheliei este aceea ca, daca Satana ii acuza pe copiii lui Dumnezeu, alaturi de ei se afla si un Aparator care le vine in ajutor. Acesta este Insusi Domnul Christos care a dobandit aceasta calitate in urma biruintei de pe cruce. Nu e de mirare ca in intregul univers au reverberat strigatele de bucurie ale ostilor ceresti si ale lumilor necazute in pacat

“Ei l-au biruit prin sangele Mielului si prin cuvantul marturisirii lor si nu si-au iubit viata chiar pana la moarte” – Biruinta Domnului Christos este o garantie a biruintei bisericii sale. Prin sangele curs pe cruce si prin marturisirea credintei in Domnul lor, crestinii au biruinta asigurata si nu au de ce sa se teama.

“Vai de voi, pamant si mare ! Caci Diavolul s-a pogorat la voi cuprins de o manie mare, fiindca stie ca are putina vreme” – Acest “vai” rostit asupra pamantului se refera la ultimul act al luptei dintre bine si rau. Stiind ca timpul s-a scurtat si momentul in care va trebui sa dea socoteala de rebeliunea sa si de tot raul adus in univers, Satana ( Satanas, ebr. – Calomniatorul, Diabolis, gr. – Potrivnicul ) e cuprins de o manie mare, insotita de groaza apropierii sfarsitului.

Profetia ne arata ca in ultimele zile ale istoriei pamantului nostru Satana se va ridica impotriva poporului lui Dumnezeu cuprins de o manie de nedescris. Neputand sa mai faca rau locuitorilor cerului, acum pe deplin edificati asupra planurilor sale, Satana isi indreapta ultimele resurse de ura impotriva bisericii luptatoare a lui Christos.

Vestea buna pentru biserica este accea ca mai este “putina vreme” ( oligos, gr. ) si lupta se va sfarsi. Dupa ce copiii lui Dumnezeu au fost eliberati de vinovatia pacatului, prin sangele iertarii care a curs pe cruce, dupa ce au fost eliberati de puterea pacatului, prin sfintirea lucrata de Duhul Sfant de-a lungul intregii vieti, urmeaza ca ei sa fie eliberati si de prezenta pacatului, prin nimicirea deplina , cu “radacina si ramura” , a pacatului si a “inventatorului” sau – Satana.

Timpul acesta mult asteptat este aproape. Foarte aproape…

Lori Balogh

Referinte:

( 1 ) – Talmud, Yoma 37, Ed. Soncino, p. 172, citat de D. Popa in Apocalipsa lui Ioan, apostolul, vol. II, p. 245

( 2 ) – Midras Rabbah, Ed. Soncino, p. 22, citat de CBAZS, vol. VII, p. 809

( 3 ) – E. G. White, Patriarhi si profeti, ed. 1987, vol. I, p. 26.27

This entry was posted in Apocalipsa and tagged , , . Bookmark the permalink.

4 Responses to Apocalipsa cap. 12 – Razboi in cer: Mihail si balaurul ( vers. 7-12 )

  1. Lori Balogh says:

    Cred ca sabia invapaiata era doar un simbol, un semn dat omului ca drumul spre Eden ii era interzis. Nici vorba sa fie o arma de care s-ar fi folosit heruvimii. Puterea heruvimilor si a altor ingeri se afla nu in sabiile lor, ci in natura lor de fiinte neprihanite. Ingerul care a ucis 185 000 de asirieni din tabara lui Sancherib nu se spune ca ar fi facut-o cu vreo sabie sau alta arma, ci prin marea putere pe care i-a dat-o Creatorul ( Isaia 37,36 ).

  2. coman says:

    Multumesc de raspuns! Aceste adevaruri le-am dezbatut ,dar tot pune sub semnul intrebarii heruvimii cu sabia invapaiata; Astfel a izgonit El pe Adam si,la rasaritul gradini Edenului, a pus niste heruvimi, care sa invirteasca o sabie invapaiata,ca sa pazeasca drumul care duce la pomul vietii.Va multumesc de ajutor.

  3. Lori Balogh says:

    Marea lupta dintre bine si rau, inceputa in cer si continuata pe pamant, nu se duce cu ciomege, sabii, mitraliere sau tancuri, ci cu armele spirituale de care aminteste apostolul Pavel in Efeseni 6, 11-17. Tot el le scrie credinciosilor din Corint ca „armele cu care ne luptam noi nu sunt supuse firii pamantesti, ci sunt puternice, intarite de Dumnezeu ca sa surpe intariturile” ( 2 Corinteni 10, 4 pp. )
    Lupta din cer a fost un razboi al ideilor, nu al fortei fizice sau al armelor militare. In lumea noastra se duc multe „razboaie” fara arme fizice: razboi economic, razboi climatic, razboi diplomatic, „raboi race” etc. Noi insine suntem implicati intr-o lupta cu pacatul, nu-i asa ? Pavel ii scrie lui Timotei: „M-am luptat lupta cea buna a credintei…” ( 2 Timotei 4,7 pp. ) Asta nu inseamna ca el a folosit sabii sau ciomege in aceasta lupta ! Iar intre ultimele sfaturi pe care i le-a dat aceluiasi Timotei, se afla si acesta: „Lupta-te lupta cea buna a credintei…” ( 1 Timotei 6,12 ) Isi imagineaza cineva ca Pavel l-a sfatuit pe Timotei sa scoata sabia ? Cand Petru a scos sabia si a taiat urechea robului marelui preot, Mantuitorul i-a spus: „Pune-ti sabia la locul ei, caci toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri” ( Matei 26, 52 ).

  4. coman says:

    Va salut ,am o intrebare! De fapt este mai mult de atit.La studiul doctrinei bisericii adventiste de ziua a saptea s-a ridicat problema luptei intre ingeri.Dumneavoastra spuneti, ca si noi, ca lupta intre ingeri nu a fost cu sabii si sulite, impunsaturi sau pumni.Dar un frate vine cu Biblia inainte si ne pune sa explicam termenul ”razboi”,” lupta” ca dumnealui ia biblia ca norma, dupa ceva timp de studiu cu dumnealui am inteles ca dumnealui ia termenul,”razboi,,,lupta” ad literam si ca el asa intelege ca asa scrie,ca nu scrie nicaeri ca ar fi fost o altfel de lupta,decit cea pe care o gaseste scrisa in biblie,am tot discutat cu dumnealui, dar mai vine cu o alta nelamurire,,,si asta ar fi sabia invapaiata din mina heruvimului de la intrarea in gradina edenului,cind adam si eva au fost alungati,si spune dumnelui dar daca Adam sa-r fi intors inapoi? Nu-i asa ca ingerul ar fi folosit sabia? Ca nu mai avea dreptul sa se intoarca. V-as ruga sa ma ajutati.Va multumesc!

Dă-i un răspuns lui coman

Adresa ta de email nu va fi publicată.