Apocalipsa cap. 13 – Semnul fiarei ( vers. 16-17 pp. )

Apocalipsa cap. 13 – Semnul fiarei

( vers. 16-17 pp. )

Vers. 16-17 pp.: “Si a facut ca toti: mici si mari, bogati si saraci, slobozi si robi, sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte, si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde fara sa aiba semnul acesta…”

Thomas Newton, un comentator al profetiilor biblice, spunea in legatura cu practica celor din vechime de a se folosi de semne: ”Era practica, printre cei din vechime, ca robii sa primeasca un semn al stapanului lor, soldatii, al generalului lor, iar aceia care erau consacrati unei anumite zeitati, semnul acelei zeitati. Aceste semne erau de obicei puse pe mana dreapta sau pe frunte si constau din unele litere hiroglifice sau semne criptice, formate din numere, dupa fantezia celui ce le dadea. De exemplu, Prideaux spune ca Ptolemeu Filopater a poruncit ca toti iudeii care faceau cerere sa devina cetateni ai Alexandriei sa aiba un semn ( o frunza de iedera, semnul zeului sau, Bachus ) imprimat cu fierul inrosit, si aceasta sub amenintarea pedepsei cu moartea.” ( 1 )

In Noul Testament poate fi intalnit de noua ori termenul “charagma”, el referindu-se de fiecare data , cu o singura exceptie ( Fapte 17, 29 ) , la semnul fiarei. Termenul inseamna “a grava, a sculpta, a face un semn taind ceva sau imprimand, stampiland.” In Apocalipsa, termenul este figurat, semnificand faptul ca persoana care poarta acest semn este slujitorul, supusul autoritatii careia ii apartine semnul.

Nu trebuie sa ne gandim la un semn fizic, ca acela facut cu fierul inrosit, ci la un act, o marturisire prin care omul recunoaste autoritatea careia i se supune.

Dictionarul teologic al Noului Testament spune ca “sclavii erau insemnati pe frunte, iar soldatii erau , de obicei, insemnati pe mana.” Noul Testament foloseste mai multi termeni pentru notiunea de semn: “stigma”, de la care provin cuvintele “stigmat” si “stigmatizat”, “semeion” ( semn ), “sphragis” ( sigiliu ) si “charagma” ( semn, marcare ). Dintre acesti termeni, Ioan foloseste doar doi: “sphragis”, pentru sigiliul lui Dumnezeu  si “charagma”, pentru semnul fiarei.

In vechime, un sclav care fugea de la stapanul sau era stigmatizat. Daca insa un sclav fugit era insemnat cu semnul lui Hercule intr-un anumit templu din Egipt, spune Herodot, sclavul respectiv devenea proprietatea zeului si fostul stapan pierdea dreptul de proprietate asupra sclavului sau. Asadar, un semn putea dovedi ca un om se afla sub protectia unui zeu.

In Apocalipsa, sunt amintite doua semne: semnul fiarei si sigiliul lui Dumnezeu. Toti cei care au acest sigiliu se vor afla sub protectia Lui, in timp ce purtatorii semnului fiarei vor suporta judecatile lui Dumnezeu cazute peste pamant in timpul celor sapte plagi.

Intre cele doua semne exista deosebiri majore:

1) In timp ce sigiliul ii apartine lui Dumnezeu, semnul ii apartine fiarei din mare.

2) Sigiliul lui Dumnezeu este pus doar pe frunte ( Apoc. 7, 3; Ezechiel 9, 4 ), in timp ce semnul fiarei e pus pe frunte sau pe mana. Acest amanunt este deosebit de important.

Exista doua interpretari diferite ale notiunii de semn pus pe frunte sau pe mana:

1) Prima dintre ele sustine faptul ca semnul pus pe frunte reprezinta un semn pus in interiorul fiintei umane, respectiv in constiinta, in timp ce semnul pus pe mana este un semn exterior, vizibil.

2) A doua interpretare sustine ca semnul pus pe frunte reprezinta acceptarea voluntara a unei autoritati, in timp ce semnul pus pe mana ne vorbeste despre recunoasterea unei autoritati din teama, nu din convingere.

Este demn de retinut faptul ca Dumnezeu nu-si pune niciodata sigiliul Sau ( semnul ) pe mana, asa cum face fiara, ci doar pe frunte. Dumnezeu nu doreste o inchinare fortata, ci voluntara. Satana, impreuna cu aliatii sai omenesti ( fiara din mare si cea din pamant ) cer ca semnul fiarei sa fie pus oricum si oricui, indiferent de convingerile si contiinta oamenilor.

Ce este de fapt semnul fiarei ?

Vechiul Testament ne vorbeste despre doua semne speciale date de Dumnezeu poporului Sau: circumciziunea si Sabatul poruncii a patra. Daca circumciziunea practicata de la Avraam incoace ca un semn al apartenentei entice a incetat sa mai fie necesara odata cu lepadarea poporului evreu ca popor ales, Sabatul a continuat sa fie un semn pentru adevaratul popor al lui Dumnezeu.

Sa nu care cumva sa nu tineti Sabatele Mele, caci aceasta va fi intre Mine si voi si urmasii vostri un semn, dupa care se va cunoaste ca Eu sunt Domnul care va sfintesc.” ( Exod 31, 13 )

“Acesta ( Sabatul ) va fi intre Mine si copiii lui Israel un semn vesnic “ ( Exod 31, 17 ).

“ Le-am dat si Sabatele Mele sa fie un semn intre Mine si ei, pentru ca sa stie ca Eu sunt Domnul care-i sfintesc.” ( Ezechiel 20, 12 ).

“Sfintiti Sabatele Mele, caci ele sunt un semn intre Mine si voi, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul , Dumnezeul vostru.” ( Ezechiel 20, 20 )

Conceptia larg raspandita in mediile crestine conform careia Sabatul a fost un semn dat doar poporului evreu, el nefiind necesar in dispensatiunea crestina, este total nebiblica. “Sabatul a fost facut pentru om”, spunea Mantuitorul ( Marcu 2, 27 ), pentru intreaga omenire, nu doar pentru poporul Israel. La data instituirii Sabatului ca zi de odihna pentru omenire de catre Creatorul Insusi, nu exista inca poporul Israel.

Pana la darea legii pe Sinai, timp de aproximativ doua milenii si jumatate, Sabatul a fost tinut de adevaratii copiii ai lui Dumnezeu, de la Adam si pana la Moise.  Existenta ciclului saptamanal ca perioada de masurare a timpului in toata aceasta perioada este o dovada a existentei Sabatului zilei a saptea in constiinta oamenilor care au trait inainte de Sinai.

Prin ce anume porunca a patra, care vorbeste despre Sabatul zilei a saptea, este un semn ( sigiliu ) al lui Dumnezeu ?

Orice sigiliu trebuie sa contina trei informatii fundamentale: 1) numele autoritatii ; 2) calitatea acelei autoritati si 3) teritoriul peste care isi exercita autoritatea. Iata un exemplu: “Reagan, presedinte ai SUA”, in care apar toate cele trei informatii fundamentale: numele, calitatea si teritoriul peste care se exercita autoritatea respectiva.

Prin analogie, porunca a patra este singura din Decalog care contine cele trei informatii fundamentale:

1) Numele autoritatii: Domnul Dumnezeu

2) Calitatea autoritatii: Creator ( “caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si marea…” )

5) Teritoriul: Cerurile, pamantul si marea

De asemenea, porunca a patra este singura care nu are un suport logic, in afara de faptul ca Dumnezeu a poruncit ca ziua a saptea, sambata, sa fie o zi de odihna. Dumnezeu putea hotara ca zi de odihna si memorial al Creatiunii ziua intai, in care a pus prima “caramida” a Creatiunii Sale, sau ziua a sasea, in care i-a creat pe primii oameni, sau oricare alta zi din cele sapte. Insa El  a hotarat ziua a saptea dupa propria vointa, facand ca  respectarea poruncii a patra de catre om sa devina un semn al supunerii lui fatza de Dumnezeul Creator.

Apocalipsa ne spune ca acest semn ( sigiliu sau pecete ) este pus de Dumnezeu doar pe fruntea slujitorilor Sai ( cap. 7, 3 ), ceea ce ne arata ca Dumnezeu accepta doar o ascultare si o inchinare benevola, din convingere.

In Apocalipsa 14, 1 ni se spune ca cei 144 000 “aveau scris pe frunte Numele Sau si Numele Tatalui Sau.” Cand Biblia ne vorbeste despre Numele lui Dumnezeu trebuie sa intelegem expresia ca referindu-se la caracterul Sau ( vezi Exod 34, 5.6 ) care a fost imprimat in vietile tuturor celor care au conlucrat cu Duhul Sfant printr-o ascultare stricta si benevola de poruncile lui Dumnezeu.

Daca semnul ( sigiliul ) lui Dumnezeu este Sabatul poruncii a patra din Decalog, prin analogie, semnul fiarei trebuie sa fie ceva asemanator. Una din caracteristicile Romei papale, simbolizata in profetiile lui Daniel prin cornul cel mic ( Daniel 7, 8.21.25 ), iar in Apocalipsa prin fiara care iese din mare ( Ap. 13, 1 ), este incumetarea de a schimba Legea lui Dumnezeu.

“El”, spune profetul Daniel despre cornul cel mic, “va rosti vorbe de hula impotriva Celui Prea Inalt, va asupri pe sfintii Celui Prea inalt si se va incumeta sa schimbe vremile si Legea; si sfintii vor fi dati in mainile lui timp de o vreme, doua vremi si o jumatate de vreme.” ( Daniel 7, 25 )

Istoria bisericeasca dovedeste faptul ca Roma papala a facut modificari nepermise in Legea vesnica a lui Dumnezeu, intre acestea numarandu-se si schimbarea zilei de odihna din sambata in duminica. In timpul Evului Mediu nepazirea duminicii era considerata un pacat de moarte. Pentru a intari institutia duminicii, calugarii romano-catolici au “descoperit” scrisori “venite din cer”, prin care oamenii erau inspaimantati sa tina duminica , nu ziua a saptea ceruta de Decalog.

“In 1054”, spune D. Popa, “papa Leon al IX-lea a excomunicat intreaga biserica ortodoxa de rasarit, in parte si pentru faptul ca ortodocsii inca mai respectau Sabatul.” ( 2 )

In disputa dintre dr. Eck, reprezentatntul Bisericii catolice , si Luther, reprezentantul miscarii protestante, primul afirma: “Scriptura spune: “Adu-ti aminte sa tii sambata; sase zile vei lucra si-ti vei face treburile tale, dar ziua a saptea este Sabatul Domnului, Dumnezeului tau.” Cu toate acestea, pe temeiul puterii ei si fara ajutorul Scripturii, cu toate ca, fara indoiala, s-a facut sub inspiratia Duhului Sfant, biserica a mutat sarbatoarea din sambata in ziua duminicii.” ( 3 )

Cu prilejul Conciliului din Trent din 18 ianuarie 1562, arhiepiscopul de Reggio, vorbind despre autoritatea bisericii, a facut urmatoarea declaratie: “Oare nu biserica a substituit duminica in locul Sabatului instituit de Insusi Dumnezeu ? Pe temeiul autoritatii bisericii, precepte ale Legii Domnului cuprinse in Scripturi au fost desfiintate. Sabatul ziua mareata a Legii, a fost mutat si pus in ziua de duminica. Schimbarile aceste n-au fost facute pe baza invataturilor lui Christos, ci ele s-au facut pe temeiul autoritatii bisericii.” ( 4 )

In timpul domniei lui Henric al IV-lea si al Caterinei de Medici, discutiile dintre teologii catolici si protestanti erau intense. Intr-una din aceste ocazii, episcopul Perrou, episcop de Evreux, a declarat in fatza mai multor doctori ai bisericii reformate: “Mutarea sarbatorii din ziua de sambata in ziua de duminica nu poate fi sustinuta cu nicio dovada luminatoare din Sfanta Scriptura. Aceasta noua introducere a duminicii nu este intemeiata pe nicio porunca scrisa, nici de la Domnul, nici de la apostolii Sai.” ( 5 )

Catehismul convertitului spune in privinta pazirii duminicii in locul Sabatului biblic: “Noi pazim duminica in loc de sambata pentru ca Biserica catolica a transferat solemnitatea de la ziua sambetei la ziua duminicii.” ( 6 )

Aceasta incumetare a omului de a schimba Legea cea vesnica a lui Dumnezeu a fost profetizata in cartea profetului Daniel in legatura cu activitatea cornului cel mic. In Daniel 7,25 ni se atrage atentia ca puterea simbolizata prin cornul cel mic va rosti vorbe de hula si se va incumeta sa schimbe vremile si Legea. In felul acesta, aceasta putere s-a asezat  in locul lui Dumnezeu, considerandu-se mai presus de El prin schimarea Legii Sale.

In “The Catehism Simply Explained”, gasim urmatoarea afirmatie:

– “Care este cea de-a treia porunca a Decalogului ?”

– “A treia porunca este: “Adu-ti aminte sa sfintesti ziua Sabatului.”

– “Ce ni se porunceste prin aceasta a treia porunca?”

– “Prin aceasta a treia porunca ni se porunceste sa sfintim ziua duminicii. Ziua Sabatului iudaic a fost sambata; noi, crestinii, sfintim duminica. Biserica, prin puterea data ei de Domnul nostru, a schimbat pazirea sambetei cu aceea a duminicii.” ( 7 )

In concluzie, daca semnul ( sigiliul ) lui Dumnezeu este sfintirea Sabatului zilei a saptea, conform poruncii a patra din  Decalog, semnul fiarei este sfintirea duminicii ca zi de odihna poruncita de biserica.

Este insa nevoie de o precizare importanta: semnul fiarei va fi  impus, conform profetiei, doar dupa ce se va realiza “chipul fiarei” si dupa ce rana de moarte a fiarei dintai se va fi vindecat complet. Acestea apartin viitorului apropiat, reprezentand unul din evenimentele finale ale Planului de Mantuire.

Dupa cum apropierea armatelor romane de Ierusalim reprezenta pentru ucenici un semn al distrugerii lui iminente, la fel, pentru crestinii zilelor din urma, aceasta apostazie a impunerii duminicii ca zi de odihna si inchinare in locul Sabatului biblic este un semn ca sfarsitul se apropie.

Conciliul Vatican II ( 1962-1965 ) reprezinta un punct de reper in seria evenimentelor care pregatesc instituirea semnului fiarei. Din dorinta marturisita de a veni o noua zi a Cincizecimii in crestinismul actual, participantii si-au propus sa adapteze biserica la societatea de azi. Cu aceasta ocazie, protestantii au incetat de a mai fi considerati “eretici”, fiind numiti “frati despartiti”, sugerandu-se ideea ca ei s-ar putea intoarce la biserica mama. Pe de alta parte, miscari din sanul protestantismului american isi fac tot mai insistent auzita vocea in favoarea unei legi duminicale ( Majoritatea Morala, Ziua Celor Zece Porunci , etc. )

In lumea crestina exista o agitatie intensa pentru introducerea, prin forta, a pazirii duminicii. Ceea ce leaga majoritatea bisericilor protestante este tocmai duminica papala, desi intre ele exista deosebiri doctrinale majore. O dovada in acest sens este intalnirea predicatorilor Bisericii metodiste care a avut loc in zilele de 27 si 28 aprilie 1870 la Healdbury, California, in care pastorul Trefen din Napa, vorbind despre cei care sfintesc Sabatul biblic, a afirmat: “Eu le profetesc acestora o scurta durata. Ceea ce noi dorim este o lege in aceasta chestiune… Noi o vom primi cu siguranta si, punand mana odata pe putere, atunci vom arata acestor oameni care e sfarsitul lor.” ( 8 )

Uriah Smith ridica o problema in comentariile sale la cartea Apocalipsei: “Toti pazitorii duminicii au semnul fiarei ? Toti oamenii buni din veacurile trecute care au pazit aceasta zi au semnul fiarei, adica Luther, Whitefield, Wesley, Miller si toti cei care au facut o buna si nobila lucrare de reformatiune ? Huss, Ieronim si alti martiri au semnul fiarei ? Toata binecuvantarea revarsata asupra bisericilor Reformei a fost data celor cu semnul fiarei ? Raspunsul este Nu !” ( 9 )

Nu trebuie sa uitam ca semnul fiarei va fi impus de fiara care apare din pamant ( SUA ), iar primirea semnului fiarei se va face doar in contextul final, cand “Evanghelia aceasta a Imparatiei va fi propovaduita in toata lumea” ( Matei 24, 14 ) si orice om va putea decide de cine asculta : de cerintele Legii lui Dumnezeu sau de pretentiile fiarei. Doar in acel context pazirea duminicii va deveni un semn al fiarei, iar cei care il vor accepta, fie din convingere ( pe frunte ), fie fortati de teama persecutiei ( pe mana dreapta ), vor primi acest semn.

Toti cei care au pazit duminica in locul Sabatului biblic pana in acel moment, in care fiara iesita din pamant va impune semnul fiarei, au facut lucrul acesta din greseala sau nestiinta, fara intentia de a calca cu voia Legea divina si fara intentia de a se inchina fiarei. In 1874, Uriah Smith, apoi in 1888, E. G. White, declarau: “Nimeni n-a primit inca semnul fiarei. Timpul de incercare n-a venit inca. Exista crestini autentici in toate bisericile, fara sa exceptam comunitatea romano-catolica. Nimeni nu este condamnat inainte de a primi lumina si de a intelege obligatia ce decurge din porunca a patra.” ( 10 )

Intreita solie ingereasca din cap. 14 ne asigura ca, pe masura ce timpul de har se apropie de incheiere, intreaga lume va fi avertizata cu privire la adevarata si falsa inchinare, cu privire la adevarata si falsa zi de odihna. Cand oamenii vor fi luminati cu privire la aceste aspecte, si totusi vor intoarce spatele adevarului lui Dumnezeu, ascultand mai degraba de cerintele oamenilor, atunci ei vor primi semnul fiarei. Ei vor trebui insa sa suporte consecintele alegerii lor – judecatile lui Dumnezeu revarsate peste pamant in timpul plagilor.

In acest timp de criza mondiala Dumnezeu va inteveni in favoarea poporului sau: “Fiindca ai pazit Cuvantul rabdarii Mele, te voi pazi si Eu de ceasul incercarii care are sa vina peste lumea intreaga.” ( Apoca. 3, 6 ). Conform Psalmului 91, cei care se adapostesc sub aripile lui Dumnezeu vor fi ocrotiti, toti cei ce vor avea numele scrise in cartea vietii vor fi salvati ( Daniel 12, 1 ) , iar biruitorii fiarei vor canta imnul biruintei inaintea tronului lui Dumnezeu ( Ap. 14, 2-4 ).

Lori Balogh

Referinte:

( 1 ) – Thomas Newton, Dissertation on the Propheties, vol. II, p. 296, citat de U. Smith in Revelation, p. 603-619; H. Prideaux, The Old and New testament Connected in the History of the Jews, vol. II, p. 78.79

( 2 ) – D. Popa, Apocalipsa lui Ioan, apostolul, vol. II, p. 318

( 3 ) – Eck, 1533, En Chiridion, p. 78.79, citat de J. Vuilleumier in Apocalipsa

( 4 ) – J. Vuilleumier, Apocalipsa

( 5 ) – Idem

( 6 ) – Catehismul convertitului, citat de D. Popa in Apocalipsa lui Ioan, apostolul, vol. II. p. 318

( 7 ) – H. Canon Cafferata, The Catehism Simply Explained, citat de U. Smith in Revelation, p. 611.612

( 8 ) – Uriah Smith, Explicarea profetiilor lui Daniel si Apocalipsa, p. 421-432

( 9 ) – Idem, citat de D. Popa in Apocalipsa lui Ioan, apostolul, vol. II, 321.32

( 10 ) – D. Popa, Apocalipsa lui Ioan, apostolul, vol. II, p. 326.327

Acest articol a fost publicat în Apocalipsa și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

27 de răspunsuri la Apocalipsa cap. 13 – Semnul fiarei ( vers. 16-17 pp. )

  1. Andrei spune:

    Va rog frumos sa imi explicati in putine cuvinte cum ati reusit sa ajungeți la concluzia ca ce-i e se inchina in ziua întâi au semnul fiarei?
    Versetul din Exod 31:13 complet este :”Vorbeste copiilor lui Israel si spune-le: „Sa nu care cumva sa nu tineti Sabatele Mele, caci acesta va fi intre Mine si voi si urmasii vostri un semn dupa care se va cunoaste ca Eu sunt Domnul, care va sfintesc.
    Apoi Ezechiel 20:10-12 :
    10. Si i-am scos astfel din tara Egiptului, si i-am dus in pustiu.
    11. Le-am dat legile Mele si le-am facut cunoscut poruncile Mele, pe care trebuie sa le implineasca omul ca sa traiasca prin ele.
    12. Le-am dat si Sabatele Mele, sa fie ca un semn intre Mine si ei, pentru ca sa stie ca Eu sunt Domnul care-i sfintesc.Apoi va invit sa cititi întregul capitol din Marcu 2:1-28
    Iertatima dar toate aceste versete ce context au?

    –Pana la darea legii pe Sinai, timp de aproximativ doua milenii si jumatate, Sabatul a fost tinut de adevaratii copiii ai lui Dumnezeu, de la Adam si pana la Moise. Existenta ciclului saptamanal ca perioada de masurare a timpului in toata aceasta perioada este o dovada a existentei Sabatului zilei a saptea in constiinta oamenilor care au trait inainte de Sinai—

    Mmm…interesanta afirmație,aratatimi cu versetele biblice, care susțin un asfel de afirmație. In noul testament unde porunceste El(Isus) aceasta porunca a 4?
    Ce înseamna Sabbath?

    • Lori Balogh spune:

      Pentru problema Sabatului inainte de Sinai ( deci existenta ciclului saptamanal inainte de darea Legii pe Sinai ), va rog sa cititi:
      http://www.loribalogh.ro/2012/12/sabatul-inainte-se-sinai/
      Daca Iisus nu a poruncit in mod expres unele porunci din Decalog, inseamna ca ele nu mai sunt valabile ? Chiar si lumea laica in care traim considera ca o lege, din moment ce nu a fost abrogata, ramane in vigoare. Iisus nu a repetat nici alte porunci din Decalog, nu doar Porunca a patra. Inseamna ca noi suntem liberi sa furam, sa mintim, sa luam in desert Numele lui Dumnezeu, doar pentru ca Iisus nu ne-a poruncit sa nu mintim, sa nu furam, etc. ? Decalogul nu a fost abrogat de Iisus, deci el ramane valabil in totalitate ( inclusiv Porunca a patra, care nu prea le place oamenilor ). Mai mult decat atat, exemplul lui Iisus ne indeamna sa traim s ca si El ( 1 Ioan 2,6 ). Exemplul Sau valoreaza mai mult decat o porunca.
      Cu privire la semnul fiarei, va rog sa cititi inca odata cu atentie ce am afirmat. Eu nu am afirmat ca cei ce se inchina acum in ziua intai a saptamanii au semnul fiarei, asa cum afirmati d-v. Eu am afirmat cu totul altceva:
      „Intreita solie ingereasca din cap. 14 ne asigura ca, pe masura ce timpul de har se apropie de incheiere, intreaga lume va fi avertizata cu privire la adevarata si falsa inchinare, cu privire la adevarata si falsa zi de odihna. Cand oamenii vor fi luminati cu privire la aceste aspecte, si totusi vor intoarce spatele adevarului lui Dumnezeu, ascultand mai degraba de cerintele oamenilor, atunci ei vor primi semnul fiarei.”
      Pazirea sabatului fals va deveni semn al fiarei doar dupa ce intreaga lume va fi avertizata si va lua o decizie definitiva, fie ascultand de Dumnezeu, prin pazirea tuturor poruncilor Sale, fie ascultand de fiara.
      Cu stima,
      Lori B.

  2. Andrei spune:

    Care unele porunci?
    Prezenta Celor 10 porunci in Noul Testament
    In ce masura sunt prezente cele 10 porunci, care pot fi gasite scrise in cartea Exodului 20, in Noul Testament?Ocurenta cu care apar cele 10 porunci in Noul testament este urmatoarea:
    Porunca 1 – Datoria omului de a se inchina lui Dumnezeu – de 50 de ori
    Prounca 2 – Condamnarea idolatriei – de 20 de ori
    Porunca 3 – Condamnarea luarii in desert a numelui lui Dumnezeu – de 4 ori
    Porunca 4 – Respectarea Sabatului – Nu apare deloc in Noul testament
    Porunca 5 – Obligativitatea de-ati onora parintii – de 6 ori
    Porunca 6 – Uciderea este condamnata – de 6 ori
    Porunca 7 – Adulterul este condamnat de 12 ori
    Porunca 8 – Furatul este condamnat de 6 ori
    Porunca 9 – Marturia mincinoasa este condamnata de 4 ori
    Porunca 10 – Poftirea altora este interzisa de 9 ori.
    Cuvantul “Sabat” – apare de 59 de ori in Noul Testament
    Cu toate ca nu apare ca si porunca de a fi respectat totusi apare in Noul Testament de 59 de ori ca si nume : Sabat.
    Totusi cuvantul TEMPLU – apare de 115 ori, cuvantul CIRCUMCIZIE – apare de 55 de ori, cuvantul JERTFE – apare de 38 de ori. Cu toate ca aceste cuvinte apar de atatea ori in Noul Testament nu este un argument suficient pentru a le pune in practica. Este nevoie de mai mult decat o pomenirea a lor pentru a fi vrednice de a fi puse in practica.
    1) “Domnul Isus a tinut Sabatul, deci si noi trebuie sa-l tinem”
    Poate ca deja ati auzit acest argument, care la prima vedere pare sa fie cel mai tare argument. E foarte adevarat Domnul Isus a respectat Sabatul, El a fost nascut evreu, a trait sub Lege si a respectat tot ce tinea de Lege. Domnul Isus a fost cu siguranta circumcis, a adus jertfe, a invatat ucenicii sa duca jertfe la altar (Matei 5:23,24) a trimis un lepros sa aduca la altar darul randuit de Moise (Matei 8:4). Cine vrea sa tina Sabatul, deoarece asa l-a tinut si Domnul Isus trebuie sa tina tot ce a tinut Domnul Isus, de la circumcizie pana la jertfe.
    Ce putem intelege din acestea? Domnul Isus a trait sub Lege, ca si evreu a respectat Legea in toate detaliile ei, dar Legea a fost anulata prin moartea si invierea Sa prin semnarea Noului Legamant.
    2) Marcu 2:27-28 ,,Sabatul a fost facut pentru om, iar nu omul pentru Sabat; asa ca Fiul omului este Domn chiar si al Sabatului.”
    Cei care tin Sabatul folosesc aceste pasaj pentru a dovedi ca Sabatul este si al Domnului Isus deci trebuie respectat. Dar oare aceasta e ideia acestor versete?
    Logica este: sabatul a fost facut pentru om, nu omul pentru sabat (prioritar e omul) iar fiul omului este Domnul peste Sabat. Domnul Isus era 100% Dumnezeu si 100% om. De ce nu a folosit expresia Fiul lui Dumnezeu? De ce a folosit expresia fiul omului? Nu dorea sa spuna ca El e creatorul si stapanitorul Sabatului ci doar ca este om si de aceea este stapanul sabatului, toate aceste lucruri au fost spune in apararea ucenicilor care tocmai calcasera Sabatul.
    Logica poate continua folosind pasajul paralel din Matei 12:3-12. Aici ni se spune 1. David a mancat din painile care erau doar pentru preoti – Nevoile sale erau superioare. 2. Preotii pot incalca Sabatul – slujirea lor este superioara Sabatului 3. In ziua de Sabat iti salvezi o oaie dintr-o groapa – apararea vietii animalelor este superioara.
    Aceste versete privite analitic nu au cum sa sustina respectarea Sabatului sub legea Noului Testament ci dinpotriva sustin ierahia nevoilor.
    3) Luca 23:56 “…s’au întors, si au pregãtit miresme si miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, dupã Lege”
    Imediat dupa moartea Domnului Isus, femeile care participat la punerea Domnului Isus in mormant, nu au mers sa-l pregateasca ci s-au retras pentru a se odihni in ziua de Sabat, dupa Lege. Unii ar putea zice: “Erau ucenicii lui Isus si stiau ca Sabatul trebuie respectat chiar si dupa moartea Sa.”
    Da, e adevarat au respectat Sabatul chiar si dupa moartea Sa, dar asta nu inseamna ca totul s-a terminat la moartea Domnului Isus. Adevarata schimbare s-a vazut la invierea Sa si apoi la coborarea Duhului Sfant, nicidecum la moartea Sa, cand cei mai multi credeau ca s-au inselat, crezand un inselator.
    In Ioan 16:13-14 Domnul Isus le spune : ” Mai am sa va spun multe lucruri, dar acum nu le puteti purta. Cînd va veni Mîngîietorul, Duhul adevãrului, are sã vã cãlãuzeascã în tot adevãrul; cãci El nu va vorbi dela El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, si vã va descoperi lucrurile viitoare. “
    Deci faptul ca femeile s-au odihnit in ziua Sabatulu imediat dupa moartea Domnului Isus nu reprezinta un argument in favoarea respectarii Sabatului de catre Biserica.
    4) Tinerea Sabatului in perioada Bisericii primare.
    Cei care sustin respectarea zilei de Sabat, gasesc un argument forte in cartea Faptelor Apostolilor unde Sabatul apare ca zi de intalnire intre evrei si crestini. O cercetare atenta nu poate ignora faptul ca apostolii au respectat chiar si dupa invierea si inaltarea Domnului Isus – Legea lui Moise incluzand zilele de sarbatoare, ziua de Sabat, jertfele, taierea imprejur si tot ritualul evreiesc. Dar au respectat aceastea conform nationalitatiilor si conform obiceiurilor formate deja. Nu au facut aceasta ca o datoriel crestina si nu au impus aceste lucruri neamurilor (Faptele Apostolilor 15:19-28 si Fapte 21:25).
    Un lucru demn de notat este ca fiecare mentionare a zilei de Sabat in Noul Testament (Fapte 13:14,15; Fapte 13:42-45; Fapte 15:31; Fapte 16:13; Fapte 17:1,2; Fapte 18:4) In cadrul intalnirilor evreiesti, erau prezenti si evreii care au devenit crestini. In Fapte 20:7, dupa ce a trecut destul timp, necesar pentru a se organiza, ii gasim intalnindu-se in ziua intai pentru frangerea painii.
    V-am mai scris o data ca nu suntem evrei si ca Sabbath in seamna odihna,repauz ,sistare.Toate aceste lucruri stau in picioare doar dacă respectați săptămâna biblica(calendarul evreiesc). Ziua de odhina mai este si astăzi in vigoare dar asta nu inseamna ca Sabbath este egal cu cuvantul care iau dat pagani adica Sambata ca zi.Apoi mergand in Exod 31(Ieșirea poporului Israel) :15 Sa lucrezi sase zile; dar a saptea este Sabatul, ziua de odihna inchinata Domnului. Cine va face vreo lucrare in ziua Sabatului va fi pedepsit cu moartea.Si va reamintesc ca zilele săptămânii nu au practic nume in ebraica. Ele sunt “numite”: iom rishon (prima zi – duminica), iom sheni (a doua zi – luni), iom shlishi (a treia zi – marti), iom revii (a patra zi – miercuri), iom hamishi (a cincea zi – joi), iom shishi (a sasea zi – vineri) si iom Shabat (ziua Shabatului – sambata).Apoi sa o lom un pic logic omul care se închina 1° zi a săptămâni,nu cred ca lucreaza mai mult sau pai putin pentru-ca cum știți săptămâna este compusa de 7 zile.Va mulțumesc !

    • Lori Balogh spune:

      Domnule Andrei,
      Comentariul de mai sus nu va apartine, ci l-ati luat de undeva fara sa indicati sursa. Si acesta este un fel de furt… Insa, daca d-v considerati ca in Noul Legamant nu mai sunt valabile Cele Zece Porunci, este explicabil de ce nu mai respectati nici Porunca a opta: „Sa nu furi”. Asa ca ar fi corect sa indicati sursa lui: http://www.web-master.ro/ganduri/sabatul-ziua-a-saptea-porunca-sau-pretentie/

      In alta ordine de idei, va sfatuiesc cu tot respectul si consideratia, nu va mai chinuiti sa demolati Sabatul zilei a saptea din Porunca a patra. Lucrul acesta incearca sa-l faca Diavolul de cateva milenii incoace si nu a reusit inca. Cu siguranta ca nu veti reusi nici d-v. Asa ca este pierdere de timp sa va luptati cu Dumnezeu si cu voia Sa exprimata in Legea Sa morala. Daca nu vreti sa acceptati adevarul biblic ca Sabatul zilei a saptea ( sambata ) este adevarata zi de odihna si inchinare, ceruta de Creator, sunteti liber, cel putin pana la judecata, sa serbati ce zi vreti. Totusi, eu va sfatuiesc cu toata dragostea, sa mai reflectati.
      Cu stima,
      Lori B.

  3. Andrei spune:

    Va admir ca ati scris asta: „Cand oamenii vor fi luminati cu privire la aceste aspecte, si totusi vor intoarce spatele adevarului lui Dumnezeu, ascultand mai degraba de cerintele oamenilor, atunci ei vor primi semnul fiarei.” foarte adevarat,fiecare sa o iei personal.

  4. Andrei spune:

    Unul, nu este el autorul !!!(va sfătuiesc sa va documentați si pentru aceasta) Apoi cred ca dumneavoastră ar trebui sa citiți mai bine biblia,si apoi sa începeți sa scrieți articole.Apoi mi ați răspuns pe (13-9-14) este o sâmbătă. Daca dumneavoastra vreti sa respectați sâmbătă nu aveți de cât.Numai nu veniți cu niște erezii scose din context si judecați sau prejudecați creștini care țin ziua Domnului.Apoi cred ca si dumneavoastră ati furat multe lucruri de la Ellen White,fara sa mai specificați. Fiti binecuvântați si sa știți ca o sa va urmăresc in continuare pentru ca sunteți fascinant. Va mulțumesc .

    • Lori Balogh spune:

      Domnule Andrei,

      Cred ca faceti diferenta intre a folosi idei de la alti autori ( asa cum se intampla in cazul fiecarui autor de carti sau predici ), imbracandu-le in propriile cuvinte, si a folosi metoda copy-paste de care ati uzat d-v. Si nu va spun lucrul acesta ironic, ci cu toata seriozitatea.

      Voi citi Biblia in continuare, asa cum ma sfatuiti, tocmai pentru a nu cadea in numeroasele erezii de care este plina lumea crestina. Numai ca nu este suficient ca un om sa citeasca Biblia. Mai trebuie sa o si inteleaga corect, iar asta se poate intampla doar daca acel om este luminat de Duhul lui Dumnezeu. Pe vremea comunistilor, si cei de la „Stefan Gheorghiu” citeau Biblia. Dar ce s-a ales de acea lectura ?
      Eu nu judec si nici nu „prejudec” pe nimeni. Are cine sa ne judece la finalul istoriei acestei lumi. Doar ca incerc sa-i ajut pe cei care nu au inteles inca adevarata ascultare de Dumnezeu.

      „Nu orisicine-Mi zice: „Doamne, Doamne !” va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri. Multi Imi vor zice in ziua aceea: „Doamne, Doamne ! N-am prorocit noi in Numele Tau ? N-am scos noi draci in Numele Tau ? Si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau ” Atunci le voi spune curat: „Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege.” ( Matei 7, 21-23 ).

      Inteleg din cuvintele pline de solemnitate ale Mantuitorului ca la judecata vor fi multe surprize. Crestini care au crezut ca Ii slujesc lui Dumnezeu, vor fi lasati afara. De ce ? Pentru ca nu au facut voia Tatalui si au lucrat „faradelege”, adica au sfidat Legea lui Dumnezeu , interpretand-o dupa bunul lor plac.
      Va intreb cu toata seriozitatea, trecand peste ironia pe care ati afisat-o in ultimul d-v comentariu: Puteti oferi un singur verset biblic din NT care sa dovedeasca faptul ca voia Tatalui este ca noi crestinii sa pazim duminica in locul Sabatului zilei a saptea ? Eu va pot oferi, in schimb, multe dovezi ca Dumnezeu nu-Si schimba standardele morale de a o zi la alta, nici caracterul, nici Legea Sa, inclusiv porunca privitoare la ziua de odihna. Si atunci va intreb: Cine este eretic: cel care asculta de voia lui Dumnezeu, exprimata in Legea Sa, sau cel ce asculta de oameni, traditii si concilii ?

      Eu aleg sa ascult de Dumnezeu si spun asemenea lui Luther: „Aici stau. Nu pot altfel. Asa sa-mi ajute Dumnezeu !”
      D-v ce alegeti ? Am sa ma rog pentru d-v ca sa faceti alegerea cea buna.

      Cu stima,
      Lori B.

  5. Andrei spune:

    Daca citeați bine ce-a ce v-am scris in comentările de mai sus,va dădeați bine seama ca nu am spus ca Sabatul s-a transformat in Dumnica, ci doar obligativitatea respectarii lui a fost anulata. Versete biblice sunt următoarele:

    Psalmul 118:22-24
    “22. Piatra pe care au lepadat-o zidarii a ajuns sa fie pusa in capul unghiului cladirii.
    23. Domnul a facut lucrul acesta si este o minunatie inaintea ochilor nostri.
    24. Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul: sa ne bucuram si sa ne inveselim in ea!”

    1 Petru 2:4-7

    4)Apropiati-vă de El, Piatra vie lepădată de oameni, dar aleasă si scumpă înaintea lui Dumnezeu.
    5. Si voi, ca niste pietre vii, sunteti ziditi ca să fiti o casă
    duhovnicească, o preotie sfântă si să aduceti jertfe duhovnicesti,
    plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.
    6. Căci este scris în Scriptură: „Iată că pun în Sion o Piatră din capul
    unghiului, aleasă, scumpă; si cine se încrede în El nu va fi dat de
    rusine.”
    7. Cinstea aceasta este, dar, pentru voi care ati crezut! Dar pentru cei
    necredinciosi, „Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie
    pusă în capul unghiului”,

    Efeseni 2:18-22

    18. Căci, prin El, si unii si altii avem intrare la Tatăl, într-un Duh.
    19. Asadar, voi nu mai sunteti nici străini, nici oaspeti ai casei, ci sunteti
    împreună cetăteni cu sfintii, oameni din casa lui Dumnezeu,
    20. fiind ziditi pe temelia apostolilor si prorocilor, piatra din capul
    unghiului fiind Isus Hristos.
    21. În El toată clădirea, bine închegată, creste ca să fie un Templu
    sfânt în Domnul.
    22. Si prin El si voi sunteti ziditi împreună, ca să fiti un locas al lui
    Dumnezeu, prin Duhul.

    Care este acea zi?
    Ziua in care “Piatra” a fost pusa in capul unghiului. Adica ziua invierii!

    Va mulțumesc ca va rugați pentru mine chiar este nevoie sa stiti. De cand va urmaresc ma rog si eu pentru dumneavoastră va port in rugăciunile mele.(Apropo de Luther va rog sa sa cititi istoria lui,pentru ca este foarte faina,si mai puteți descoperi lucruri interesante si despre sabatism)
    Va las si eu un verset de meditare: Iacov 2:19
    „Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară! ”
    Va mulțumesc ca mi ați acordat timp,Domnul sa va binecuvinteze si sa va ajute in cercetare.

    • Lori Balogh spune:

      Interpretarea d-v la pasajele amintite din Ps. 118, 22-24 si 1 Petru 2:4-7 este fortata si nu ma poate convinge ca se refera la schimbarea zilei de odihna. Pe ce va bazati cand afirmati ca „ziua” de care se vorbeste in Psalmi are sensul de zi de 24 h si se refera la ziua saptamanala de odihna ? Augustin, unul din marii doctrinari ai Bisericii Catolice, nu a fost de acord cu interpretarea ca „ziua” din vers. 24 s-ar referi la ziua de duminica. Si el ar fi avut tot interesul sa gaseasca argumente in favoarea pazirii duminicii, mai ales ca Biserica Catolica este cea care recunoaste ca ea a schimbat ziua de odihna din sambata in duminica pentru a dovedi puterea pe care o are ( se poate dovedi cu documente acest fapt !).

      Nici Luther, nici Calvin ( parinti ai Reformei, de unde isi trag seva si bisericile neoprotestante ) nu au fost de acord cu aceasta interpretare. Nici multi traducatori moderni… De aceea, ma mira cu atat mai mult ca d-v acceptati un asemenea argument fara nicio baza biblica. In context nu se vorbeste de nicio zi saptamanala de inchinare, ci de o zi de bucurie ( probabil o sarbatoare insotia de o procesiune care intra in templu – vezi vers. 20 – „poarta Domnului” ).

      Daca ziua de odihna ar fi fost schimbata de Domnul, El si apostolii ne-ar fi lasat oare in confuzie cu privire la acest subiect ? Oare NT nu ar fi fost plin de dovezi in favoarea schimbarii zilei de odihna? Insa NT ne aduce, dimpotriva, multe, foarte multe dovezi ca Sabatul zilei a saptea a continuat sa fie pazit de primii crestini. Chiar si istoria bisericeasca recunoaste ca schimbarea zilei de odihna s-a produs mai tarziu, incepand de la jumatatea secolului al II-lea si culminand cu decretul lui Constantin din 321, din motive pe care nu le amintesc acum.

      Cugetati, va rog, la cuvintele lui Dumnezeu: „Eu sunt Domnul, Eu nu Ma schimb ” ( Maleahi 3,6 ). Eu cred intr-un Dumnezeu care ramane acelasi in veci ( Evrei 13,8 ) si care nu-Si schimba poruncile de natura morala de la un veac la altul. Daca Dumnezeu ar fi schimbator, dupa care legi ar judeca lumea la final, astfel incat sa fie drept ?

      Cu stima Lori B.

  6. Andrei spune:

    Daca erați un pic mai atent eu nu am afirmat asemenea cuvinte,adica ca Sabatul sa transformat in ziua Domnului.Cum stiti, evrei si in ziua de astăzi il asteapta pe Mesia si ei tin Sabatul.Nu sunteți corect atunci când imi veniți cu asemenea acuzați despre biserica romano catolica care eu nu sustin doctrina lor,cum v-ati dat bine seama din comentările mele ca nu am venit cu doctrina lor ci cu “Sola Scriptura”.Si spun Slăvit sa fie Domnul pentru aceasta reforma a lui Luther.
    Daca mergeți la versetul 19 si 20 cap. 118 spune asa :
    19.Deschideti-mi portile neprihănirii, ca să intru si să laud pe Domnul.
    20.Iată poarta Domnului: pe ea intră cei neprihăniti.
    Mergand in noul testament in cartea Ioan 10:8-9 care spune:
    8.Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Usa oilor.
    9.Toti cei ce au venit înainte de Mine sunt hoti si tâlhari; dar oile n-au
    ascultat de ei.
    Ioan 14:6 spune asfel:
    6. Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul si Viata. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine

    Daca le citeați bine versetele care l-am publicat,va dădeați bine seama ca acea piatra nu era pusa si a ajuns sa fie pusa in capul unghiului.Si va intreb cand asta?(raspunsul poate fi si personal)

    Am cugetat la Malehai 3:6 si la Evrei 13:8 si va las un gand,la cugetările mele.

    Malehai 3:1-6
    Vechiul testament(atunci cand evrei asteptau venirea Lui Mesia pe pamant)
    1. „Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Si
    deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutati: Solul
    legământului pe care-L doriti; iată că vine – zice Domnul ostirilor.
    2. Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămâne în
    picioare când Se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului si ca
    lesia înălbitorului.
    3. El va sedea, va topi si va curăta argintul; va curăta pe fiii lui Levi, îi
    va lămuri cum se lămureste aurul si argintul, si vor aduce Domnului
    daruri neprihănite.
    4. Atunci darul lui Iuda si al Ierusalimului va fi plăcut Domnului, ca în
    zilele cele vechi, ca în anii de odinioară.
    5. Mă voi apropia de voi pentru judecată si Mă voi grăbi să
    mărturisesc împotriva descântătorilor si preacurvarilor, împotriva
    celor ce jură strâmb, împotriva celor ce opresc plata simbriasului,
    care asupresc pe văduvă si pe orfan, nedreptătesc pe străin, si nu
    se tem de Mine, zice Domnul ostirilor.
    6. Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb; de aceea, voi, copii ai lui
    Iacov, n-ati fost nimiciti.
    -Amin-
    Faptul că Domnul este Cel ce nu Se schimbă explică de ce a păstrat El în viaţă pe fii lui Iacov, şi nu i-a nimicit.
    Ajungem acum la cea de a şasea replică pe care poporul o dă lui Dumnezeu în încercarea Lui de a le prezenta realitatea aşa cum se vedea de la înălţimea cerurilor. Sunt opt astfel de replici în întreaga carte. După cum aţi văzut aceşti oameni începe să-i pună ei întrebări lui Dumnezeu de parcă El este cel ce trebuie testat. Dumnezeu face o afirmaţie iar ei, cu obrăznicie, îi cer imediat să o dovedească. Astfel, Dumnezeu aduce opt acuze clare poporului iar ei ridică cu multă aroganţă, la rândul lor, opt întrebări impertinente. Dumnezeu le răspunde în mod politicos dar categoric. El încearcă să-i întoarcă din drumul lor către distrugere.
    Pentru a interpreta aceste întrebări cred că este bine să facem din nou o mică paranteză aici şi să ne reamintim cărei generaţii de evrei se adresează Dumnezeu.
    Aşadar, după ce poporul evreu fusese rob timp de şapte zeci de ani în Babilon, o rămăşiţă a acestui popor se întoarce în ţara pe care Dumnezeu le-o dăduse cu multe generaţii în urmă.
    Fără nici o tragere de inimă au început să reconstruiască oraşul Ierusalim şi clădirea templului. Aşa cum făcuseră şi părinţii lor care au fost scoşi din Egipt murmurau încontinuu nemulţumiţi de greutăţile cu care se confruntau. Este foarte adevărat că au avut de înfruntat multe împotriviri şi greutăţi numai că Dumnezeu a fost de partea lor şi i-a ajutat şi încurajat prin intermediul unor oameni deosebiţi cum au fost Ezra, Neemia, Zorobabel, profeţii careu au profeţit în această perioadă… Probabil că în momentul în care au plecat din Babilon au crezut că totul va fi uşor şi vor ajunge repede să se îmbogăţească. Când au văzut că nu este aşa cum se aşteptaseră au început să cârtească. Ceea ce se încăpăţânau este să nu accepte era că Dumnezeu folosea aceste situaţii pentru a corecta deprinderile cu care veniseră din Babilon. Aşa cum se întâmplă şi în alte cazuri, disciplina fie te înmoaie, te face maleabil, fie te face casant, împotrivitor la orice sugestie de îndreptare. Aceasta s-a întâmplat cu această generaţie. Ei s-au împietrit şi s-au împotrivit încercării lui Dumnezeu de a-i ajuta să nu calce pe urmele părinţilor lor făcând aceleaşi lucruri care conduseseră la exilul babilonean.
    De fapt nu mai rămânea mare lucru de făcut pentru ei. Chiar şi Dumnezeu epuizase arsenalul folosit pentru corecţia lor. De fapt aceasta este generaţia care a dat naştere Fariseilor, Saducheilor şi cărturarilor care, peste ani îl vor răstigni pe Domnul Isus. Ceea ce este doar o mică zgârietură pe timpul lui Maleahi a devenit un cancer generalizat pe timpul Domnului Isus.
    Dumnezeu a încercat să oprească răspândirea virusului să cauterizeze rana şi acesta este motivul pentru care le prezintă cele opt acuze. Răspunsul lor însă reflectă atitudinea lor. Ei se consideră nevinovaţi la fiecare din acuzele aduse şi se arată surprinşi chiar de faptul că Dumnezeu poate să spună aşa ceva despre ei. Ei au simulat durerea în faţa unor asemenea acuzaţii. S-au simţit lezaţi de asemenea insinuări şi ai respins tot ce spunea Dumnezeu.

    Noul testament (Atunci cand Mesia a venit pe pamant,o noua lumina)
    Evrei 13:1-9
    1.Stăruiti în dragostea frătească.
    2. Să nu dati uitării primirea de oaspeti, căci unii, prin ea, au găzduit
    fără să stie pe îngeri.
    3. Aduceti-vă aminte de cei ce sunt în lanturi, ca si cum ati fi si voi
    legati cu ei; de cei chinuiti, ca unii care si voi sunteti în trup.
    4. Căsătoria să fie tinută în toată cinstea, si patul să fie nespurcat,
    căci Dumnezeu va judeca pe curvari si pe preacurvari.
    5. Să nu fiti iubitori de bani. Multumiti-vă cu ce aveti, căci El însusi a
    zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.”
    6. Asa că putem zice plini de încredere: „Domnul este ajutorul meu,
    nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?”
    7. Aduceti-vă aminte de mai marii vostri, care v-au vestit Cuvântul lui
    Dumnezeu; uitati-vă cu băgare de seamă la sfârsitul felului lor de
    vietuire si urmati-le credinta!
    8. Isus Hristos este acelasi ieri si azi si în veci!
    9. Să nu vă lăsati amăgiti de orice fel de învătături străine; căci este
    bine ca inima să fie întărită prin har, nu prin mâncări, care n-au
    slujit la nimic celor ce le-au păzit.
    -Amin-

    Isus Hristos. În Cuvântul lui Dumnezeu nu există alăturări întâmplătoare de cuvinte. Nici un cuvânt nu este folosit la întâmplare. Isus este numele omenesc al Domnului; Hristos este titlul Lui, care ţine de divinitatea Sa. Isus este numele care face legătura Dumnezeirii cu omenirea. Ce persoană minunată a fost Isus cât a trăit pe pământ! Oamenii se adunau în jurul Lui tocmai pentru că era un om extraordinar. Cei care aveau sentimente negative urau învăţăturile Lui, nu persoana lui Isus.
    „Hristos” este titlul care se referă la misiunea lui Isus pe acest pământ. El este Dumnezeu întrupat. Isus Hristos… Cât de minunată este alăturarea acestor două nume! El este acelaşi ieri, azi şi în veci!
    Nu mă simt adecvat pentru a aborda acest verset extraordinar. Isus Hristos este acelaşi azi, dar trebuie să înţelegem cum anume. El este acelaşi în caracter, în atributele Sale, este în esenţă aceeaşi persoană. Dar El nu mai este în acelaşi loc şi nu mai face aceleaşi lucrări ca acum două mii de ani. Dacă vă duceţi în Israel, nu-L veţi găsi acolo. Acum două mii de ani Îl puteaţi găsi pe pruncul Isus în Betleem. Acum nu mai este nici prunc, nici în Betleem. În copilărie putea fi găsit pe străzile din Nazaret. Acum nu-L mai găsiţi în Nazaret.
    Mai târziu, a vindecat oameni, într-adevăr. El a murit pe cruce dar astăzi nu este nici o cruce pe Golgota. Ideea acestei epistole este aceea că Domnul Isus Se află acum la dreapta Tatălui, în ceruri. „Punctul cel mai important al celor spuse este că avem un Mare Preot care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri” (8:1). Suntem îndemnaţi să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus…” (12:2). El a împlinit răscumpărarea noastră acum două mii de ani şi S-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu. El nu Şi-a chemat încă Biserica afară din lume, dar va veni o zi în care El va veni ca Împărat pentru a-Şi întemeia Împărăţia Lui pe pământ.
    Când nu le-a mai plăcut învăţătura lui, nu l-au mai acceptat. Domnul Isus le-a spus oamenilor din vremea Sa: „Trebuie să renunţaţi la păcat. Nu mai trăiţi în păcat. Eu am venit pentru ca să vă aduc eliberarea de păcat. Eu Îmi voi da viaţa pentru voi şi va trebui ca voi să veniţi la Mine ca păcătoşi pentru a fi mântuiţi.” Şi păcătoşii veneau la El – erau disperaţi şi veneau la El. Cred că aşa se întâmplă şi astăzi: când sunt disperaţi, oamenii vin la EL.
    Aş dori să-L pot prezenta pe Isus Hristos aşa cum era El de minunat cât a trăit pe pământ! Astăzi, durerea voastră este durerea Sa şi bucuria voastră este bucuria Lui. El va fi acelaşi şi în viitor; nu Se va schimba niciodată. Şi va veni o zi în care ne vom afla în prezenţa Lui! El este minunat, cu adevărat, şi ar trebui să-L cunoaşteţi şi voi. Apostolul Pavel, care L-a cunoscut pe Domnul Isus, ajuns la sfârşitul vieţii îşi dorea să-L cunoască tot mai mult. „Să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui…”, spunea el. Astăzi ambiţia mea cea mai mare este să-L cunosc pe El şi să vestesc Cuvântul Său.Si sa stiti ca este har si pentru dumneavoastra,El inca nu sa sfarist si nici nu sa oprit.
    (Si cutitul in sine nu este gresit,depinde de fiecare om cum il foloseste).
    Fiti binecuvântați.

    • Lori Balogh spune:

      Raman la ceea ce am afirmat in comentariul anterior: Argumentele d-v nu sunt convingatoare. Multimea frazelor si a textelor citate din Scriptura, care nu au legatura directa cu subiectul de care discutam ( schimbarea zilei de odihna din Sabatul zilei a saptea in ziua intai a saptamanii ), nu va convinge pe nimeni. Prefer doua sau trei propozitii, dar concise si la obiect.

      Oricate argumente fortate ati aduce in favoarea schimbarii zilei de odihna, niciun argument nu-l poate contrazice pe Insusi Mantuitorul, care inca de la inceputul lucrarii Sale publice a afirmat: „Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Prorocii; am venit nu sa stric, ci sa implinesc. Caci adevarat va spun, cata vreme nu va trece cerul si pamantul, nu va trece o iota sau o frantura se slova din Lege, inainte ca sa se fi intamplat toate lucrurile. Asa ca oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci si va invata pe oameni asa, va fi chemat cel mai mic in Imparatia cerurilor; dar oricine le va pazi si va invata pe altii sa le pazeasca va fi chemat mare in Imparatia cerurilor.” ( Matei 5, 17-19 ).

      Iar pe la jumatatea primului secol, Iacov scrie in epistola sa: „Caci cine pazeste toata Legea si greseste intr-o singura porunca se face vinovat de toate” ( Iacov 2, 10 ). Contexul ne arata clar ca nu e vorba de diferitele legi ale lui Israel, ci de Legea morala ( Cele Zece Porunci ). Asadar, apostolii i-au incurajat pe crestini sa respecte toate Cele Zece Porunci, nu doar noua.

      Stau si ma intreb: De ce exista oare intre crestini atata inversunare impotriva unei porunci clare a lui Dumnezeu: aceea de a pazi Sabatul zilei a saptea in amintirea Creatiei ? Si tocmai impotriva acelei porunci care ne promite odihna, binecuvantare si sfintire ( Geneza 2,2.3 )? E o taina pentru mine…
      Cu stima,
      LoriB.

  7. Andrei spune:

    Acum ma bucru foarte mult sa va aud ca cunoașteți contextul la aceste versete! Si de asta am decis sa va pun niste mici întrebări,care sunt:
    1)Despre care lege ne vorbește textul Matei 5:17-19 la fel si Iacov 5:10?
    2)Si ce vrea sa ne spuna acest text in Matei 5:17-19(contextul)?
    Va las acuma niste versete care,va poate ajuta:
    Matei 5:18 spune asfel: Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul si pământul,nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se
    fi întâmplat toate lucrurile.
    Ioan 1:17-căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul si adevărul au venit prin
    Isus Hristos.
    Ioan 7:19-Mântuitorul spune :Oare nu v-a dat Moise Legea? Totuși nimeni din voi nu tine Legea.De ce cautați să Mă omorați?

    Un copil a Lui Dumnezeu care ii place sa studieze si sa vorbească despre cuvântul Lui Dumnezeu, nu o sa-l vedeti nici odata scriind doar doua cuvinte ,ci ii place mereu sa aprofundeze pentru ca iubește si pe aproapele Sau (cititi Marcu12:28-34 ).Sambatal(zi) crestini ii lasa pe evrei sa sărbătorească acesta zi dupa calendarul lunar-solar pentru iesire lor din Egipt,si sarbatoresc ziua de inviere pentru ca iei lau primit pe Hristos in inima lor,si se bucur de El in fiecare zi.Si sa stiti ca mai este har,acel har nu sa oprit si nu sa sfarsit.Domnul nu lasa ca oile Sale se sa piardă!!!
    O sa ramana o taina in continuare pentru dumneavoastră pana cand nu va puneti cu seriozitate sa studiați scriptura si sa va bucurati de Isus Hristos si de ce-a cel El ne a lasat.Fiti binecuvantat!

    • Lori Balogh spune:

      Raspuns:
      1) Despre Legea morala. Daca ati fi citit cu atentie contextul lui Iacov 2,10, precum si comentariul meu anterior,ati fi inteles ca e vorba de Decalog, nu de legile ceremoniale si nu ati mai fi pus o astfel de intrebare. Faceti mereu caz de context, insa chiar d-v nu tineti seama de el.
      2) Pasajul din Matei 5, 17-19 spune exact ceea ce se poate citi:”Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Prorocii…” In context, de care iarasi nu vreti sa tineti seama, sunt amintite doua din Cele Zece Porunci: „Sa nu ucizi !” si „Sa nu preacurvesti !” ( Matei 5, 21-32 ). Deci, daca in context se vorbeste despre Decalog, la care Lege s-a referit Domnul ?

      Dar chiar si largind sensul cuvantului „lege” si admitand ca Domnul S-a referit la toata Legea VT, nu vad care este problema. Cele Zece Porunci fac parte din „Legea” VT, iar Mantuitorul ne spune clar ca nu a venit sa o strice, ci sa o implineasca. Unii afirma ca, implinind Legea, Domnul de fapt a desfiintat-o, eliberandu-i pe crestini de obligativitatea de a o pazi. Oare acesta este sensul corect ? Oare cei ce pazesc legile unei tari le desfiinteaza prin faptul ca le implinesc ? Ar fi absurd sa judecam astfel… Insa nu e de mirare, caci acolo unde nu este iluminarea Duhului Sfant cu privire la intelegerea Scripturii, se nascocesc tot felul de teorii aberante.

      Domnule Andrei,
      Propun sa incheiem aici acest „dialog” neproductiv. Pe d-v nu va obliga nimeni sa cititi articolele mele, deci sunteti liber sa interpretati Scriptura dupa cum doriti, cel putin pana la judecata. Atunci se va vedea daca ceea ce sustineti va fi aprobat sau nu de Mantuitorul. Eu sper insa ca veti lua in serios argumentele biblice, mai mult decat suficiente, in favoarea invataturii ca nici Legea morala, nici Sabatul zilei a saptea nu au fost desfiintate vreodata. Duhul lui Dumnezeu sa va lumineze in aceasta privinta !

      Va rog sa nu mai adaugati niciun comentariu, deoarece nu va mai fi luat in seama. Daca ati fi renuntat la ironie in comentariile d-v, probabil ca am fi continuat acest dialog. Insa deocamdata observ ca nu exista atmosfera potrivita pentru a-l continua. Daca doriti, va indemn sa va creati propriul blog in care sa va expuneti opiniile.

      Cu stima,
      Lori B.

  8. Dorin spune:

    Domnule Balogh, ati scris: „Este demn de retinut faptul ca Dumnezeu nu-si pune niciodata sigiliul Sau ( semnul ) pe mana, asa cum face fiara, ci doar pe frunte”
    Chiar asa sa fie?
    Da in Exod 13:9 ce este scris: „Sa-ti fie ca un semn pe MANA si ca un semn de aducere aminte pe FRUNTE intre ochii tai…”
    sau in Exod 13:16 „Sa-ti fie ca un semn pe mana si ca un semn de aducere aminte pe frunte intre ochi …”
    Si daca citit cu atentie tot capitolul 13 vedem la ce se refera semnul de pe mana si de pe frunte: este vorba de Pastele Evreilor care trebuia sa fie celebrat anual pentru „pomenirea celor ce a facut Domnul pentru mine, cand am iesit din Egipt.” (Exod 13:8).
    Deci, in orice caz nu e vorba de Sabat aici.
    Acum, pentru noi crestinii, care este Pastele nostru? Iesirea din robia egipteana? Nu. Iesirea din robia pacatului? DA! Prin Moartea si invierea Domnului Isus Christos! El este atat preot cat si miel, Intaiul Nascut al Dumnezeului Tatal! El, Isus Christos a devenit jertfa prin care omenirea a scapat de moarte si pacat! El, Isus Christos este Pecetea, Sigiliul Lui Dumnezeu si nicidecum Sabatul! Oricine crede in Domnul Isus Christos va primi Sigiliul Lui Dumnezeu, iar oricine il refuza pe Domnul Isus Christos, printr-o analogie foarte simpla, va primi semnul fiarei!
    Fiti binecuvantati

    • Lori Balogh spune:

      Biblia vorbeste de numeroase semne, multe dintre ele fiind „semne de aducere aminte”. Bunaoara, curcubeul, aparut cu ocazia potopului, trebuia sa fie un semn al legamantului incheiat intre Dumnezeu si vietuitoarele de pe pamant ( Geneza 9, 12-17 ). A existat si un semn al lui Cain ( Geneza 4,15 ), iar toiagul lui Aron trebuia sa fie si el un semn pentru popor ( ( Numeri 17,10 ). Si exemplele pot continua…
      Sa nu facem confuzie intre diferitele semne de aducere aminte de care aminteste Biblia ( inclusiv cel amintit de d-v din Exodul 13 ) si semnul sigilarii de care vorbeste Apocalipsa. Acesta din urma este pus intotdeauna pe frunte, nu pe mana. De ce ? Pentru ca Dumnezeu respecta liberul arbitru al creaturilor Sale, fruntea fiind simbolul gandirii, al constiintei.
      O ilustrare a sigilarii din Apocalipsa 13 o gasim in scena sigilarii celor „care suspina si gem” de catre „omul cu calimara” din Ezechiel 9, 1-5:
      „Domnul i-a zis: „Treci prin mijlocul cetatii, prin mijlocul Ierusalimului, si fa un semn pe fruntea oamenilor care suspina si gem din pricina tuturor uraciunilor care se savarsesc acolo.”
      Ati afirmat ca Iisus Christos este Pecetea, Sigiliul lui Dumnezeu, nu Sabatul. Puteti dovedi cu Scripturile aceasta afirmatie ?In lume exista peste doua miliarde de crestini care sustin ( cel putin la nivel teoretic ) ca cred in Iisus Christos. Credeti ca vor fi toti sigilati doar pe baza faptului ca isi iau numele de crestin ? Sunt convins ca, pentru mantuire, credinta in Iisus Christos este esentiala. Este insa si suficienta ?
      Cu stima,
      Lori B.

      • Dorin spune:

        Comentariul meu a pornit de la ideea scrisa de d-voastra ca Dumnezeu nu da semn pe mana. Dar a dat, poporului evreu. Pastele evreilor nu este cea mai importanta sarbatoare a lor? Stiu ca mai au si alte sarbatori, dar iesirea din sclavia egipteana, din cate stiu, este cea mai importanta si la evrei. Tot asa pentru toata omenirea, nu iesirea din sclavia pacatului si a morti ar trebui sa fie cea mai importanta? Doar in 2 locuri se vorbeste despre semn pe mana si pe frunte! Mai sunt si alte semne, dupa cum ati amintit, dar pe mana si pe frunte doar in exod si apocalipsa se vorbeste (sau cel putin eu n-am mai gasit in alta parte). Eu am facut doar o analogie simpla intre Pastele evreiesc si cel crestin. Daca Pastele evreiesc era o pecete pe mana (sa fie vorba oare de Lege, exterior?) si pe frunte (sa fie vorba oare de credinta, interior?), Pastele crestinilor este doar pe frunte pentru ca nu exista ca o obligatie, fiecare om de pe planeta asta trebuie sa-l accepte pe Isus prin credinta si nu prin obligatie. Sunt ferm convins ca la sfarsit nu va fi vorba de interpretarea Bibliei, intre crestini. Dupa cum vedem, lucruri importante se intampla in zona Israelului, terorismul extremismului islamic s-a extins peste tot in lume iar tarile dezvoltate devenite tot mai laice vorbesc de legi care trebuie impuse locuitorilor lor pentru a-i transforma pe toti in laici. Iar cei ce-si zic „crestini” de forma vor lepada aceasta idee pentru binele lor. La sfarsit, si asta este credinta mea ferma, va fi vorba doar daca crezi in Isus cu adevarat (stim ca multi spun ca ar crede, dar oare chiar o fac?) sau daca esti un laic care nu crede in nimic decat in fericirea efemera a acestei vieti asa cum o fac multi, din pacate. Pentru mine, de exemplu, si Darwin a fost un mare antichrist! Vedem azi ca teoria evolutionista este acceptata de toti fara ca cineva s-o fi demonstrat cu adevarat (veridicitatea ei).
        Ma rog in fiecare zi sa nu ne pierdem aceasta credinta, singura care conteaza.

  9. Dorin spune:

    Ati mai scris: „Daca circumciziunea practicata de la Avraam incoace ca un semn al apartenentei etnice a incetat sa mai fie necesara odata cu lepadarea poporului evreu ca popor ales…”
    Vai domule Balogh, dar de unde le scoateti?
    N-ati citit Romani 4:11 ” Apoi (Avraam) a primit ca semn taierea imprejur (sau circumcizia), ca o PECETE a acelei neprihaniri pe care o capatase prin credinta…” ?????????? Care neprihanire? Ca a crezut pe Dumnezeu, a crezut promisiunea divina!

    Iar poporul evreu n-a fost lepadat ca popor ales, ma rog, a fost dar temporar pentru ca promisiunea prin credinta facuta lui Avraam sa se extinda si neamurilor. Dupa cum spune Dumnezeu (verset mult citat de d-voastra): „Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb…” (Maleahi 3:6).
    Pe ce ma bazez afirmand asta? Romani capitolul 11:
    11:1 „A lepadat Dumnezeu pe poporul Sau? Nicidecum.”
    11:12 „daca deci alunecarea lor a fost o bogatie pentru lume, si paguba lor a fost o bogatie pentru neamuri, ce va fi plinatatea intoarcerii lor?”
    11:15 „daca lepadarea lor a adus impcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decat viata din morti?”
    11:25,25 ” o parte din Israel a cazut intr-o impietrire care va tine pana va intra numarul deplin al Neamurilor. Si atunci tot Israelul va fi mantuit,”
    11:30,31 „Dupa cum voi (adica neamurile) odinioara n-ati ascultat de Dumnezeu, si dupa cum, prin neascultarea lor (adica Israel), ati capatat indurare acum, tot asa, ei acum n-au ascultat, pentru ca, prin indurarea aratata voua, sa capete si ei indurare.”
    Vedem foarte clar cum se face o deosebire intre Israel si Neamuri. Noi nu putem sa ne numim Israel spiritual sau mai stiu eu cum. Israel e poporul ales pentru ca Domnul nu Se schimba!

    • Lori Balogh spune:

      Daca doriti cu sinceritate sa cunoasteti statutul pe care astazi il are poporul Israel, trebuie sa luati in considerare toate referintele biblice cu privire la acest subiect, nu doar pe cele care se potrivesc cu ideile d-v. Ati citat din Romani 11, dar nu si din Romani 9. De ce oare ?
      „…Caci nu toti care se coboara din Israel, sunt Israel” ( vers. 6 )
      „si, macar ca sunt samanta lui Avraam, nu toti sunt copiii lui Avraam…” ( vers. 7 )
      „Aceasta inseamna ca nu copiii trupesti sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii fagaduintei sunt socotiti ca samanta” ( vers. 8 )
      Daca d-v nu vreti sa faceti parte din Israelul spiritual, e problema d-v. Pavel ne asigura ca si cei dintre neamuri care cred in Iisus Christos fac parte din „samanta” lui Avraam, alaturi de evreii care L-au acceptat pe Mesia, impreuna alcatuind Israelul spiritual.
      Nu, Dumnezeu nu se schimba. Insa se schimba omul. Se schimba popoarele. Dupa logica d-v, nici imparatul Saul nu ar fi trebuit sa fie lepadat, fiind ales de Dumnezeu, iar El nu se schimba. Cu toate acestea, Saul a fost lepadat, deoarece el s-a schimbat in relatia sa cu Dumnezeu.
      La fel se intampla si cu poporul Israel, fatza de care, de altfel, am o stima deosebita. Desi Dumnezeu a ramas Acelasi, poporul Israel a esuat in misiunea incredintata lui de Dumnezeu. E adevarat, binecuvantarile ii urmeaza ( au cele mai multe premii Nobel, de ex. ), chiar daca o mare parte dintre evrei se declara atei.
      Oare ce a vrut Mantuitorul sa ne comunice in Pilda vierilor ? „De aceea, va spun ca Imparatia lui Dumnezeu va fi luata de la voi ( evreii ) si va fi data unui neam care va aduce roadele cuvenite.” ( Matei 21, 43 ). Sau ce a intentionat sa spuna Iisus prin cuvintele: „Iar fiii Imparatiei vor fi aruncati in intunericul de afara, unde va fi plansul si scrasnirea dintilor” ( Matei 8, 12 ) ?
      Daca doriti, cititi, va rog, articolul de la adresa: http://www.loribalogh.ro/2012/01/poporul-israel-un-popor-ales/, in care am prezentat mai mult de 20 de indicii biblice in legatura cu lepadarea poporului evreu ca popor ales. Stiu ca in bisericile evanghelice exista un curent puternic impotriva ideii ca evreii nu mai sunt poporul ales. Si eu cred ca ei ocupa inca un loc important in inima lui Dumnezeu, datorita inaintasilor lor. Insa doar ca indivizi, nu ca popor.
      Cu stima,
      Lori B.

      • Dorin spune:

        Cum inteleg adventistii acest verset:
        Romani 11:25,26 ” o parte din Israel a cazut intr-o impietrire care va tine pana va intra numarul deplin al Neamurilor. Si atunci tot Israelul va fi mantuit,”
        Nu e clara distinctia intre Israel si Neamuri?
        Faptul ca Israel s-a lepadat singur din cauza neascultari nu inseamna ca nu s-ar putea ca in viitor sa recapete indurare. S-a mai intamplat cu acest popor sa fie dus in sclavie printre asirieni, babilonieni! Mie nu mi se pare o coincidenta ca dupa aproape 2000 ani s-a reinstaurat statul Israel in secolul XX.
        Bineinteles totul se va face prin acceptarea Lui Mesia. Iar cei alesi dintre evrei vor fi cei ce-l vor accepta pe Isus ca Mesia. Nu inteleg de unde ideea ca dupa logica mea Saul n-ar fi trebuit sa fie lepadat? S-a lepadat singur, fiecare fiinta umana o face sau n-o face, in functie de credinta proprie. Nu tot ce va avea sange de evreu in vene va fi mantuit, sa fim seriosi!
        In Luca 21:24 scrie ” vor fi luati robi printre toate neamurile; si Ierusalimul va fi calcat in picioare de Neamuri, pana se vor implini vremurile Neamurilor”! Eu nu aleg versete din Cuvantul scris care imi convin domnule Balogh, pur si simplu citesc si ma rog sa inteleg.
        Inchei cu Romani 15:10 ” Iveseliti-va Neamuri, impreuna cu poporul Lui.”

  10. Dorin spune:

    Si pentru ca tot se apropie Pastele:
    1 Corinteni 5:7 „caci Hristos, Pastile nostru, a fost jertfit.”
    Amin

  11. Dorin spune:

    N-am gasit explicatie a versetului 17 „si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde fara sa aiba semnul acesta…”??? Cum interpetati acest verset? Daca e sa ma iau dupa interpretarea adventa a apocalipsei, toti cei ce vor tine Sabatul nu vor putea sau vinde nimic, iar cei ce tin duminica, vor face tot ce vor voi? Sa fim seriosi, evreii au un loc binestabilit in lumea moderna, de fapt chiar si faptul ca se munceste 5 zile pe saptamana, de luni pana vineri, se datoreaza influentei lor care au vrut sa nu se lucreze sambata, adica in Sabat. A mai incercat unul sa-i starpeasca de pe fata pamantului pe evrei dar n-a reusit, chiar credeti ca ei si adventistii (si ce culte crestine mai tin Sabatul) nu vor putea vinde sau cumpara, cu alte cuvinte nu vor putea trai in vremurile de sfarsit?
    Raman la ideea ca semnul fiarei e legat de lepadarea de credinta care devine din ce in ce mai expresiva in tarile vestice si nord americane, si asta din cauza problemelor cu islamul radical, in aceste tari intra in vigoare tot felul de legi laice. Si e doar inceputul. Daca Pastele evreilor a fost un semn pe mana si pe frunte pentru ei, Pastele nostru, Isus Christos, e Sigiliul Lui Dumnezeu Tatal. Laicismul este parte a anticristului si nu alte culte crestine, eu cel putin asa cred.
    Fiti binecuvantati

    • Lori Balogh spune:

      Cand vorbim despre profetii viitoare, este bine sa fim precauti, caci putem avea mari surprize. Le vom intelege mai bine dupa implinirea lor. Ele nu ne-au fost lasate pentru a ne satisface curiozitatea, ci pentru a ne intari credinta in momentul implinirii lor.
      In alta ordine de idei, intre evreii de azi exista deja un mare procent de atei ( dezamagiti de faptul ca Dumnezeu nu i-a ocrotit de Holocaust ), deci ei ies din discutia cu pazirea Sabatului si boicotul economic. Pe de alta parte, rabini renumiti din Europa sunt pentru o lege duminicala, care, prin esenta ei, presupune si masuri coercitive impotriva celor care nu vor respecta duminica. Deci problema este complexa… Sa lasam viitorul sa ne lamureasca deplin.
      Cu stima,
      Lori B.

  12. Dorin spune:

    Eu locuiesc in Canada la marginea unui cartier de evrei. Au chiar si propria politie, ca sa nu mai zic ca pentru sarbatorile lor nici nu cer de la primarie drept de ocupare a strazilor unde vor sa serbeze. Fac efectiv ce vor. Si ma refer aici la evreii ultraotrodocsi, deci credinciosi nu atei. Nu vad cum ar putea cineva sa le rapeasca respectarea Sabatului, asa cum o fac in ziua de azi. Si asa se intampla si in US. Dar e liniste si calm in cartierul lor, as putea locui cu casa neincuiata, fara sa-mi fie frica ca intra peste mine.
    Ati scris „Pe de alta parte, rabini renumiti din Europa sunt pentru o lege duminicala, care, prin esenta ei, presupune si masuri coercitive impotriva celor care nu vor respecta duminica.” Aratati-mi unde ati gasit astfel de informatii.
    Fiti binecuvantati

    • Lori Balogh spune:

      Un prieten bun a lucrat in Israel mai mult de cinci ani si el mi-a confirmat ca in afara de evreii ultraortodocsi ( aprox. 15 % din populatia Ierusalimului ), ceilalti evrei nu prea mai tin Sabatul, multi dintre ei declarandu-se atei. Multi sunt veniti din fosta URSS, unde au fost crescuti intr-o atmosfera atee. Eu personal am vazut un reportaj TV, in care unul din evreii cu influenta din Romania se declara ateu, motivul fiind Holocaustul, pe care multi evrei nu si-l pot explica. Cat despre informatia cu rabinul-sef din Europa si atitudinea fatza de o viitoare lege duminicala, regret ca nu mai stiu de unde am aceasta informatie, caci e o chestiune ceva mai veche.
      Cu stima,
      Lori B.

  13. Dorin spune:

    Apropo de semn pe mana si pe frunte, am gasit in Deuteronom un verset ciudat. In capitolul 5 se vorbeste practic de Decalog, iar in capitolul 6, versetul 8 avem: „Sa le legi ca un semn de aducere aminte la maini si sa-si fie ca niste fruntare intre ochi”. Adica Decalogul este semn pe mana si pe frunte pentru Israel?
    Fiti binecuvantati

  14. Constandache adrian spune:

    Domnule Balog aluatul azs este ucigas ,ajutati.va sufletul sa fie salvat prin acceptarea evangheliei care Il descopera pe pe Isus Domnul.Credeti evanghelia si ladati cultul azs caci n.a mantuit pe nimeni.IAr lumina mai mica a ELlenei W. nu va putea lumina deplina si duficienta a evangheliei.binecuvantari nespuse

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free