Articulatia genunchiului – un mecanism ireductibil

Articulatia genunchiului – un mecanism ireductibil

In natura intalnim o multime de mecanisme ireductibile care, prin insasi existenta lor, reprezinta un argument impotriva teoriei evolutiei. Chiar evolutionistii sunt nevoiti sa recunoasca faptul ca evolutia nu poate produce astfel de mecanisme.

Darwin recunoaste in Originea Speciilor ca “daca s-ar putea demonstra ca exista un organ complex care nu ar fi putut evolua prin numeroase modificari succesive si neinsemnate, teoria mea s-ar prabusi efectiv din temelii” ( 1 )

Prin definitie, un mecanism ireductibil este acel mecanism compus din mai multe piese asamblate care nu poate functiona daca una din componente lipseste sau este deteriorata. Ceasul mecanic este un exemplu de mecanism ireductibil. Daca cea mai “neinsemnata” componenta din structura lui lipseste sau iese din parametrii normali, ceasul nu mai functioneaza.

Desi evolutionistii neaga existenta acestor mecanisme ireductibile in natura, sustinand ca fiecare mecanism existent a evoluat prin numeroase modificari succesive, totusi ele exista. Articulatia genunchiului este un exemplu in acest sens.

Departe de a fi o simpla balama, asa cum se sugereaza in manualele de biologie, articulatia genunchiului reprezinta un mecanism foarte sofisticat, care presupune un proiect inteligent si care nu poate functiona daca cea mai mica dintre componentele sale lipseste, sau iese din parametrii normali.

Astfel, tibia si femurul trebuie sa prezinte curburi compatibile in locul in care vin in contact unul cu celalalt, iar aceste curburi trebuie sa fie perfect compatibile cu miscarea pe care o genereaza cele doua ligamente incrucisate: cel anterior si cel posterior. De asemenea, cele doua ligamente incrucisate trebuie sa fie fixate in pozitii foarte precise pe oase, altfel miscarea genunchiului nu ar fi posibila.

Specialistii au identificat 16 caracteristici ale componentelor articulatiei genunchiului care nu doar trebuie sa fie prezente, ci ele trebuie sa fie si compatibile una cu cealalta. Conform teoriei evolutiei, toate componentele articulatiei genunchiului au evoluat pe rand. Se ridica insa o intrebare: Cum ar putea oare functiona un genunchi primitiv ale carui componente sunt in evolutie, daca astazi el nu poate functiona daca doar una din componentele sale iese din parametrii normali ?

Presupunand, prin absurd, ca un astfel de genunchi primitiv ar functiona, se ridica o alta intrebare: De ce ar mai fi fost necesara evolutia lui ?

Daca articulatia genunchiului ar fi evoluat de la forme primitive pana la forma actuala, ar fi trebuit sa existe forme intermediare ale articulatiei genuchiului in marele numar de fosile existente. Insa aceste forme intermediare lipsesc cu desavarsire, ceea ce ne conduce la concluzia ca articulatia genunchiului nu a evoluat, dimpotriva, ea a existat intotdeauna in forma actuala, asa cum a fost conceputa de Inteligenta creatoare.

Toate tentativele omului de a-si imagina forme primitive ale articulatiei genunchiului au esuat, dupa cum remarca evolutionisti de seama ca Stephen Jay Gould: “Incapacitatea noastra, chiar si la nivelul imaginatiei, de a construi forme intermediare functionale, in multe cazuri a reprezentat o problema permanenta si suparatoare pentru teoriile evolutiei graduale.” ( 2 )

Lucrurile se complica si mai mult daca ne gandim ca articulatia genunchiului se formeaza in primele 12 saptamani de sarcina. Asamblarea tuturor componentelor articulatiei, pozitionarea lor corecta, materialul biologic din care sunt construite componentele, precum si dimensiunea lor, toate reprezinta un proces atat de complex incat oamenii de stiinta recunosc faptul ca sunt depasiti.

“Mecanismul prin care se realizeaza legaturile corecte intre tendoane, muschi si cartilagii ramane sa fie descoperit” ( 3 )

Pentru ca un mecanism ireductibil, cum este articulatia genunchiului, sa functioneze, e necesar sa existe informatii precise privitoare nu doar la calitatea materialelor din care sunt alcatuite componentele lui, ci mai ales e nevoie de informatii cu privire la pozitionarea geometrica a acestor componente. Daca punctele de fixare ale ligamentelor incrucisate nu sunt cele corecte, genunchiul nu mai functioneaza. Problema care se pune este cum ar fi putut evolua informatia genetica in acest sens.

O alta problema pentru evolutionisti este cea legata de diferentele existente intre articulatia genunchiului uman si articulatia genunchiului maimutelor antropoide. In cazul omului, genunchiul este astfel proiectat incat sa se inchida perfect in pozitia stand in picioare si facand posibila pozitia verticala a corpului. Acest lucru nu se intampla si in cazul maimutelor antropoide al caror genunchi nu se poate indrepta.

Genunchiul uman e special proiectat pentru mersul biped, permitandu-i omului sa alerge in mod natural in pozitie verticala. Evolutionistii recunosc faptul ca , desi exista asemanari cu lumea animala, genunchiul uman e unic: “In ciuda asemanarii de ansamblu a tuturor formelor de genunchi la patrupede, nu avem in lumea animala niciun model ideal de genunchi uman.” ( 4 )

Pentru ca o maimuta antropoida sa stea in pozitie verticala, ea trebuie sa-si indoaie articulatia gleznei, genunchiului si coapsei in mod nenatural si doar pentru o perioada scurta de timp. Omul, dimpotriva, poate face acest lucru pe termen lung si pe distante mari , in modul cel mai natural cu putinta.

Teoria moderna a evolutiei se bazeaza pe mutatiile genetice care apar in timpul reproducerii. Insa practica demonstreaza ca aceste mutatii sunt rare, iar in majoritatea cazurilor, ele sunt daunatoare speciei. Si chiar daca mutatiile nu ar fi daunatoare, ele nu pot duce la aparitia unui mecanism nou si atat de complex cum este articulatia genunchiului. Pana in prezent nu a fost descoperita nicio mutatie genetica ce ar fi fost capabila sa conduca la aparitia unui mecanism nou, sau care sa fi produs o crestere a informatiei din codul genetic.  Studii recente asupra articulatiei genunchiului confirma cele spuse de Solomon  cu aproape trei milenii in urma:

“Cum nu stii care este calea vantului , nici cum se fac oasele in pantecele femeii insarcinate, tot asa nu cunosti nici lucrarea lui Dumnezeu care le face pe toate.” ( Eclesiastul 11, 5 )

Lori Balogh

Referinte:

( 1 ) – Charles Darwin, Origin of Species, ed. a 6-a New York University Press, New York, 1988, p. 154, citat de Stuart Burgess in Amprente ale inteligentei creatoare, ed. Faclia, Oradea, 2006, p. 14

( 2 ) – Goul St. J. “Is a new general theory of evolution emerging ?” Paleobiology, vol. 6(1), 1980, p. 127, citat de Stuart Burgess in Amprente ale inteligentei creatoare, ed. Faclia, Oradea, 2006, p. 24

( 3 ) – Wolpert L. Principles of development , Oxford University Press, 1998, p. 316, citat de Stuart Burgess in Amprente ale inteligentei creatoare, ed. Faclia, Oradea, 2006, p. 25

( 4 ) – Scott F. si Dye M. D. “An evolutionary perspective of the knee”, Journal of bone and joint surgery , 1987, 69A, p. 976-983, citat de Stuart Burgess in Amprente ale inteligentei creatoare, ed. Faclia, Oradea, 2006, p. 29

Acest articol a fost publicat în Articole și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free