Creatiunea ( II )

Creatiunea ( II )

Istoria Creatiunii

In cartea Genezei pot fi gasite doua relatari cu privire la Creatiune: 1) Geneza 1,1 – 2, 3 si 2) Geneza 2, 4-25. Exista persoane care sustin ca cele doua relatari biblice se contrazic. Citindu-le insa cu atentie, remarcam faptul ca cele doua relatari sunt departe de a se contrazice. Ele se completeaza in mod armonios.

Primul raport biblic ( Geneza 1,1- 2,3 ) reda in ordine cronologica crearea tuturor lucrurilor, inclusiv a omului. Al doilea raport ( Geneza 2,4 – 24 ) se ocupa in mod detaliat cu crearea omului, fara a contrazice primul raport. De altfel, expresia “Iata istoria…” cu care incepe acest al doilea raport este folosita in Biblie de obicei pentru a introduce istoria unei familii ( vezi Geneza 5, 1; 6, 9; 10, 1 ).

Cel de-al doilea raport al Creatiunii nu este strict cronologic, el propunandu-si sa prezinte in detaliu crearea omului. Cele doua rapoarte se armonizeaza si se completeaza reciproc si numai daca sunt acceptate ca fiind literale si istorice , ele se armonizeaza cu restul Scripturilor.

Zilele Creatiunii

In acest punct exista cele mai mari deosebiri de interpretare a raportului Genezei. Bazandu-se pe cele scrise de Petru: “Pentru Domnul o zi este ca o mie de ani” ( 2 Petru 3, 8 ), unii sustin ca zilele Creatiunii nu au fost zile literale de 24 h, ci perioade lungi de timp ( mii sau chiar milioane de ani ). Insa acesti comentatori trec voit peste a doua parte a afirmatiei lui Petru din acelasi verset citat: “…Si o mie de ani sunt ca o zi”.

Aceasta conceptie, numita si “teoria zilelor – ere” , incearca sa realizeze o punte de legatura intre cele relatate de Biblie si evolutionism. Incercarea este insa sortita esecului .

Biserica Adventista crede ca zilele Creatiunii au fost zile literale de 24 h. Expresia “o seara si o dimineata” este tipica pentru modul in care oamenii care au trait in timpurile Vechiului Testament masurau timpul ( Geneza 1,5.8.13.19.23.31 ). Ziua incepea seara, odata cu apusul soarelui, si se incheia odata cu apusul de soare urmator ( Leviticul 23, 32; Deuteronom 16, 6 ).

Cuvantul ebraic tradus cu “zi”este “yom”. Cand el este insotit de un numar definit, intotdeauna el inseamna o zi literala de 24 h ( Geneza 1, 8: “Aceasta a fost ziua a doua” – “yom” ).

Un alt argument in favoarea zilelor literale este porunca a patra ( Exod 20, 8-11 ). Aceasta porunca nu ar avea niciun sens daca Creatiunea nu ar fi avut loc intr-o saptamana literala, Dumnezeu odihnindu-Se in ziua a saptea. De aceea, teoria zilelor-ere loveste nu doar intr-un atribut divin ( atotputernicia ), coborandu-L pe Dumnezeu pana la nivelul unui zeu slab si neputincios, care depinde de niste legi pe care tot El le-a dat, dar ea loveste si in institutia Sabatului biblic, ca memorial al Creatiunii. In cazul in care nu a existat o saptamana reala a Creatiunii, ce rost ar mai avea Sabatul ? Ce ar mai comemora el ? Si care ar fi legatura intre ziua a saptea si crearea lumii in lungi perioade de timp?

Teoria zilelor – ere ridica insa si o multime de alte probleme de nerezolvat. Biblia afirma ca vegetatia a fost creata in ziua a treia, iar soarele in ziua a patra. Daca zilele Creatiunii nu ar fi literale, ci ar reprezenta perioade de mii sau milioane de ani, cum ar fi putut rezista vegetatia fara soare o perioada atat de lunga de timp ?

Ce reprezinta “cerurile” ?

Unii oameni sunt derutati – si este de inteles lucrul acesta ! – citind versetele care afirma ca Dumnezeu a facut cerurile si pamantul, soarele, luna si stelele, adica intreg Universul, in cele sase zile ale Creatiunii, acum aproximativ sase mii de ani. Dar au fost oare create absolut toate corpurile ceresti din Univers in saptamana Creatiunii ?

Trebuie sa avem in vedere o observatie importanta: raportul Creatiunii a fost scris pentru omul de pe pamant, el referindu-se la acele corpuri ceresti pe care omul de acum cateva milenii le putea vedea cu ochiul liber de pe pamant. Asadar, raportul Creatiunii este privit prin prisma unui observator pamantesc.

Saptamana Creatiunii nu a cuprins si cerul ca loc de resedinta vesnica a lui Dumnezeu, ci doar acele corpuri ceresti apropiate de pamant si vizibile de pe el. Pamantul nu a fost nici prima creatie a lui Dumnezeu, si probabil nici ultima. Reiese chiar din Biblie ca la crearea pamantului existau deja lumi locuite de acei fii ai lui Dumnezeu care au asitat la actul Creatiei, bucurandu-se de ea si laudandu-L pe Dumnezeu ( Iov 38, 4-7 ). Nu este exclus ca raportul Creatiunii din Geneza sa se refere doar la galaxia Calea Lactee din care face parte si sistemul nostru solar.

Ce ne spune raportul Creatiunii despre Dumnezeu

Intrebarea “Cum este Dumneze?” este legitima pentru fiecare om care o pune. Raportul Creatiunii ne ajuta sa gasim un raspuns la aceasta intrebare, caci el ne vorbeste despre :

Un Dumnezeu care poarta de grija. Inainte de a aduce la existenta fiintele care populeaza pamantul, El a pregatit cu cea mai mare atentie un mediu desavarsit in care acestea sa traiasca fara sa le lipseasca nimic.

– Un Arhitect desavarsit. Intreaga Creatie este opera unui desavarsit matematician, fizician, chimist, biolog si architect.

– Un Dumnezeu sociabil. El a creat fiinta umana de asa maniera incat aceasta sa poata comunica cu El.

– Un Dumnezeu iubitor si drept. El a creat rasa umana cu posibilitatea alegerii intre bine si rau si cu capacitatea de a iubi si a-i sluji pe altii.

Un Dumnezeu atotputernic , care “zice si se face; porunceste si ce porunceste ia fiinta” ( Psalm 33, 9 ).

– Un Dumnezeu plin de imaginatie, iubitor al frumosului, al culorilor si al formelor desavarsite. Oare cum ar fi aratat pamantul nostru intr-o singura culoare, fara variatia de forme si  culori care insotesc viata ?

– Un Dumnezeu al ordinii si preciziei. Este poate primul lucru pe care Il invatam despre Dumnezeu atunci cand citim raportul Creatiunii.

– Un Dumnezeu al macrocosmosului, dar si al microcosmosului, interesat si de lucrurile mari din Univers, dar si de cele mai neinsemnate nevoi ale celor mai neinsemnate fiinte create.

Cine este Persoana divina care a realizat Creatiunea

La actul Creatiunii au participat toate persoanele Dumnezeirii ( Geneza 1,1.2.26 ). Totusi, agentul activ al lui a fost Domnul Christos ( Ioan 1, 1-3.14; Evrei 1, 1.2 ).

Importanta cunoasterii adevarului despre actul Creatiei

Unii oameni gandesc: “Ce importanta are cum am venit la existenta, noi si pamantul ? Important este sa ajungem in cer.”

Doctrina Creatiunii este insa o doctrina de baza, caci din ea izvorasc alte doctrine necesare in procesul mantuirii omului:  cunoasterea adevaratului Dumnezeu si evitarea idolatriei, baza fraternitatii intre oameni, administrarea personala si raspunderea fatza de mediul inconjurator, doctrina Sabatului, demnitatea muncii, valoarea lucrurilor create s.a.

Drept consecinta, cei care neaga raportul biblic al Creatiei se afla  in primejdia de a cadea in idolatrie sau ateism, de a neglija valoarea vietii, de a-i  desconsidera pe semeni, de a deteriora mediul ambiant, de a dispretui munca cinstita si valorile adevarate.

Oare starea actuala a lumii nu se datoreaza tocmai negarii acestui adevar biblic ?

Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Adevaruri biblice și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free