Petru si cheile Imparatiei

Petru si cheile Imparatiei

In secolul al V-lea d.Chr., a fost lansata pentru prima data ideea ca autoritatea pontifilor romani provenea direct de la Christos, prin apostolul Petru. Argumentul biblic folosit in sprijinul acestei invataturi este pasajul din Matei 16, 18.19, in care ne este redat un dialog purtat intre Domnul Iisus si ucenicul Sau, Petru:

“ Si Eu iti spun: tu esti Petru, si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea, si portile Locuintei mortilor nu o vor birui. Iti voi da cheile Imparatiei cerurilor si orice vei lega pe pamant va fi legat in ceruri, si orice vei dezlega pe pamant, va fi dezlegat in ceruri.”

Cele doua versete reprezinta unul din cele mai controversate pasaje biblice in lumea crestina. In principal, exista doua mari interpretari: cea a Bisercii Catolice si cea a bisericilor protestante. Diferentele de interpretare sunt legate, in mare, de doua aspecte:

1) Cine sau ce este “piatra” despre care Domnul Iisus afirma ca pe ea va zidi biserica Sa ?

2) Ce se intelege prin afirmatia Mantuitorului: “Iti voi da cheile Imparatiei cerurilor”?

Cu privire la prima intrebare, in lumea crestina circula trei interpretari :

1) Prima interpretare, apartinand Bisericii Catolice,  sustine ca “piatra” pe care Domnul Iisus urma sa zideasca biserica Sa este persoana lui Petru

2) A doua interpretare, acceptata de Biserica Catolica pe plan secundar, sustine ca “piatra” reprezinta credinta lui Petru pe care o marturisise cu putin timp inainte, cand a afirmat : “Tu esti Christosul, Fiul Dumnezeului Celui Viu “ ( Matei 16,16 ). Aceasta marturisire a credintei lui Petru a fost, de altfel, laudata si binecuvantata de Mantuitorul prin rostirea unei fericiri: “Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona…” ( vers.17 ).

3) Cea de-a treia interpretare, imbratisata de bisericile protestante, sustine ca “piatra” pe care urma sa fie zidita biserica Il reprezinta pe Insusi Domnul Iisus Christos.

Diferentele de interpretare a textului biblic nu se opresc doar la nivel teoretic. Pe baza ideii ca persoana lui Petru este “piatra” la care se refera  Iisus, Biserica Catolica sustine principiul primatului papal. Daca Petru a fost ridicat la pozitia de lider al ucenicilor, devenind primul dintre egali, inseamna ca Insusi Domnul Iisus l-a desemnat pe Petru ca fiind primul papa. Primind autoritatea direct de la Christos, Petru a transmis aceasta autoritate tuturor pontifilor romani.

Protestantii, de partea lor, refuza sa accepte aceasta interpretare pe care o considera fortata si neadevarata. Ei aduc argumentul ca, in dialogul cu ucenicul Sau, Mantuitorul foloseste doua cuvinte deosebite pentru “piatra”: “petros” si “petra”. Argumentul lor este acela ca “petros” se refera la piatra mica, care se rostogoleste, in timp ce “petra” se refera la o piatra mare, o stanca ce ramane neclintita.

Protestantii sustin ca atunci cand Iisus se refera la Petru, il numeste pe acesta “petros”, vorbind la persoana a doua, in timp ce atunci cand El se refera la zidirea bisericii Sale, El spune ca aceasta va fi zidita pe “petra”, vorbind la persoana a treia. In concluzie, spun ei, “piatra” pe care urma sa fie zidita biserica nu e nicidecum persoana lui Petru ( “petros” ), ci persoana lui Iisus ( “petra” ).

Biserica lui Christos nu putea fi zidita pe o piatra mica ce se rostogoleste la cea mai mica furtuna, asa cum s-a intamplat cu Petru la putin timp dupa acest dialog, ci pe o stanca de neclintit. Si aceasta Stanca nu poate fi altcineva decat persoana lui Iisus Christos.

Catolicii contesta acest argument, afirmand ca dialogul dintre Domnul Iisus si Petru a avut loc in aramaica, nu in greaca, ceea ce face ca argumentul sa nu mai aiba substanta, considerandu-l chiar “trivial”. Tot ei afirma ca, chiar daca cei doi ar fi vorbit in greaca, la data respectiva greaca folosita nu scotea in evidenta deosebirea dintre “petros” si “petra”.

In opinia catolicilor, “petros” si “petra” nu sunt decat masculinul si femininul aceluiasi obiect : piatra.

La aceasta, ei mai adauga ideea ca numele lui Petru fusese schimbat deja cu ceva timp in urma, din Simon in Chifa ( piatra ). De aici concluzia ca afirmatia Mantuitorului se refera la persoana lui Petru.

Dincolo de aceasta controversa teologica, cu argumentele si contraargumentele aduse de fiecare parte, subiectul in cauza ridica o serie de numeroase alte probleme.

O prima nelamurire pe care o ridica interpretarea Bisericii Catolice este urmatoarea: Daca Petru a fost ridicat de Domnul la rangul de “primul intre egali” ( liderul ucenicilor, apoi al apostolilor ), de ce acest lucru nu l-au inteles si ucenicii ? Imediat dupa dialogul dintre Iisus si Petru, Biblia ne relateaza cateva fapte care infirma complet ideea ca Mantuitorul ar fi avut intentia sa faca din Petru singur temelia bisericii Sale.

1) La putin timp dupa dialogul amintit, Domnul Iisus le-a vorbit ucenicilor despre suferintele si moartea Sa. Scriptura ne spune ca atunci “Petru L-a luat deoparte si a inceput sa-L mustre, zicand: “Sa Te fereasca Dumnezeu, Doamne ! Sa nu Ti se intample asa ceva !”  Dar Iisus S-a intors si a zis lui Petru: “Inapoia Mea, Satano ! Tu esti o piatra de poticnire pentru Mine ! Caci gandurile tale nu sunt gandurile lui Dumnezeu, ci ganduri ale oamenilor.” ( Matei 16, 22.23 )

De data aceasta, Petru e numit “ o piatra de poticnire”, nicidecum o piatra de pus la temelia bisericii. Iar aceasta “piatra de poticnire” nu este una oarecare, ci una pentru Insusi Domnul Iisus. Ce sa mai spunem despre duritatea mustrarii : “Inapoia Mea, Satano !” ?

2) Putin mai tarziu de la acest incident neplacut pentru Petru, evanghelistul Matei ne relateaza despre o preocupare ardenta a ucenicilor: “Cine este mai mare in Imparatia cerurilor ?” (Matei 18,1).

Oare astfel de preocupari ar mai fi avut rost daca ei ar fi inteles ca Petru a fost desemnat “cel mai mare dintre egali” ?

3) In Matei 20, 20.21 este relatata cererea mamei fiilor lui Zebedei ( Iacov si Ioan ). Ca o buna mama ce era, aceasta le dorea celor doi fii ai sai tot ce se putea mai bun, respectiv locurile cele mai de cinste in viitoarea Imparatie mesianica.

Din nou apare nedumerirea: Daca se stia deja ca Petru era alesul Domnului pentru cel mai de cinste loc, ce rost a avut aceasta cerere ?

4) In Marcu 9, 33.34, ni se relateaza despre o cearta izbucnita intre ucenici. Subiectul era acelasi: “ca sa stie cine este cel mai mare”. De retinut este faptul ca aceasta discutie a avut loc cu putin timp inainte de rastignire, deci dupa dialogul dintre Domnul si Petru pe tema zidirii bisericii ( Marcu 8 ).

De ce s-ar mai fi certat ucenicii daca ei ar fi inteles ca Petru a fost ales liderul lor ?

5) Schimbarea numelui din Simon in Chifa ( piatra ) nu este un argument care sa justifice interpretarea Bisericii Catolice. Desi a primit un nume nou din partea Domnului ( Chifa – Ioan 1,42 ), vechiul sau nume a fost folosit in continuare. Chiar in dialogul de care ne ocupam, Mantuitorul i se adreseaza ucenicului Sau cu numele de Simon: “Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona…”(Matei 16, 17 ).

De asemenea, cu putin timp inainte de rastignire, Domnul il instiinteaza pe Petru despre gestul tradarii  inainte de cantatul cocosilor. In acea ocazie, Domnul i se adreseaza tot sub vechiul nume: “Simone, Simone, Satana v-a cerut sa va cearna ca graul…” ( Luca 22, 31 ).

6) Din afirmatiile pe care ni le ofera cartea Faptele apostolilor si unele din epistolele lui Pavel cu privire la aparitia si dezvoltarea Bisericii primare, intelegem ca biserica nu l-a ales pe Petru drept conducator al sau, ci pe Iacov, fratele Domnului ( Fapte 12,17; 21,18; 1 Corinteni 15,7; Galateni 1,19 ).

7) Pentru intelegerea adevarului cu privire la acest subiect este foarte important sa stim ce au inteles martorii dialogului dintre Domnul Iisus si Petru la care ne referim. Au inteles acestia ca Petru urma sa fie singura persoana pe care avea sa fie cladita biserica ? Se pare ca ei nu au inteles acest lucru…

In cuvantarea pe care insusi Petru o tine inaintea Sinedriului, el afirma ca adevarata “piatra” este Iisus: “El este piatra lepadata de voi, zidarii, care a ajuns sa fie pusa in capul unghiului. In nimeni altul nu este mantuire, caci nu este sub cer niciun alt nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti.” ( Fapte 4,11.12 ).

Acelasi Petru ii indeamna pe credinciosii primei biserici: “Apropiati-va de El, piatra vie, lepadata de oameni, dar aleasa si scumpa inaintea lui Dumnezeu… Caci este scris in Scriptura: “Iata ca pun in Sion o piatra din capul unghiului, aleasa, scumpa; si cine se increde in El nu va fi dat de rusine” ( 1 Petru 2, 4.6 ).
Asadar, Petru nu a inteles din discutia cu Domnul ca el ar fi piatra pe care urma sa fie zidita biserica, ci Insusi Domnul Christos.

De altfel, intregul Vechi Testament foloseste termenul “stanca” intotdeauna in dreptul lui Dumnezeu, nu in dreptul unui om oarecare:

“Doamne, Tu esti stanca mea, cetatuia mea, izbavitorul meu ! Dumnezeule, Tu esti stanca mea, in Tine ma ascund…” ( Psalm 18,2 )

“El este Stanca, lucrarile Lui sunt desavarsite, caci toate caile Lui sunt drepte.” ( Deuteronom 32,4 )

Cu privire la cea de-a doua afirmatie a Mantuitorului: “Iti voi da cheile Imparatiei cerurilor si orice vei lega pe pamant va fi legat in ceruri, si orice vei dezlega pe pamant, va fi dezlegat in ceruri”, sunt si aici cateva remarci  de facut.

In Biblie, cheia este simbolul autoritatii. Din dialogul relatat in Matei 16, 18.19, ne este lasata falsa impresie ca doar pui Petru i s-a acordat de catre Iisus aceasta autoritate in biserica. Singularul “iti voi da cheile Imparatiei” este pe deplin justificat in acest context, deoarece Petru este cel care face frumoasa marturisire de credinta si deci, lui i se adreseaza Domnul in acest moment. Aceasta insa nu inseamna ca aceasta autoritate i-a fost data exclusiv lui Petru. Dimpotriva.

In Matei 18, 18, Domnul foloseste pluralul cand e vorba de autoritatea bisericii in tratarea unor probleme: “Adevarat va spun ca orice veti lega pe pamant, va fi legat in cer; si orice veti dezlega pe pamant, va fi dezlegat in cer.” Este evident ca Domnul se refera de data aceasta la autoritatea tuturor ucenicilor, nu doar la cea a lui Petru.

De fapt, intreaga istorie a primei biserici, relatata in Faptele apostolilor si in unele epistole ale lui Pavel, demonstreaza ca nu Petru a avut cea mai mare autoritate, ci intregul grup al apostolilor, intre ei remarcandu-se ca lider Iacov, fratele Domnului.

Concluzie

A fost desemnat Petru drept unica piatra de temelie a bisericii lui Christos ? Pe el Si-a cladit Iisus biserica Sa?

Poate cea mai convingatoare marturie pe care ne-a lasat-o Noul Testament pe tema temeliei bisericii este afirmatia clara, fara echivoc, facuta de apostolul Pavel in prima sa Epistola catre corinteni :

“ Caci nimeni nu poate pune o alta temelie decat cea care a fost pusa si care este Iisus Christos” ( 1 Corinteni 3,11 )

Toti cei care incearca sa puna o alta temelie bisericii cladesc pe nisip, nu pe Stanca !

Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Subiecte controversate și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.

4 răspunsuri la Petru si cheile Imparatiei

  1. misu spune:

    urmaresc un un film documentar despre istoria crestinatatii, care nu are traducere in romana;
    m-am inpotmolit tocmai la rezolvarea acestei dileme, respectiv daca sf petru este piatra de temelie a bisericii catolice si a fost primul papa.
    am citit acest articol f. bun, dar intrebarea mea este: care ar fi fost interesul romanilor , de a impune ca Petru ar fi intemeietorul bisericii romano catolice!?

    • Lori Balogh spune:

      Nu romanii, ci Biserica Catolica are interesul de a-l considera pe Petru drept primul papa. Este in joc autoritatea episcopului de Roma. Pentru ca acest episcop sa fie inaltat ca „primul dintre egali” ( ceilalti episcopi ), era nevoie de un argument biblic. Si argumentul a fost extras din pasajul de care s-a scris in articol.

  2. Aurel spune:

    Nu am o adresa de e-mail a dvs-tra ca sa va pot scrie direct si de-aceea va scriu aici:

    Daca doriti, puteti sa-mi explicati versetul 12 din cap 4 Marcu si mai ales aceste cuvinte ale Domnului Isus? …ca nu cumva sa se intoarca la Dumnezeu si sa li se ierte pacatele.

    Va multumesc.

    • Lori Balogh spune:

      Pentru intelegerea textului din Marcu 4,12, va recomand sa audiati prelegerea lui Andrei Plesu, intitulata „O analitica a reptivitatii” despre Parabolele lui Iisus. Dureaza circa 50′, dar merita. O puteti viziona la adresa: https://vimeo.com/17047701
      Ideea este ca Domnul Iisus a folosit parabolele ca un test al siceritatii ascultatorilor Sai. Cei care cautau sincer adevarul, se interesau de sensul parabolelor si primeau adevarul. Cei pe care nu-i intereseaza cunoasterea adevarului se opreau, motivand ca nu le inteleg, fara sa caute sa inteleaga mesajul parabolelor.
      Cu stima,
      Lori B.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free