Originea raului

Originea raului

Un subiect nedorit

Subiectul legat de originea raului nu ar fi trebuit sa existe in doctrina niciunei biserici. Daca nu ar fi aparut pacatul, mai intai in Univers, apoi pe planeta noastra, astazi am fi fost niste fiinte fericite care nu ar fi cunoscut ce inseamna suferinta, dezamagirea, boala, lipsurile si moartea. Atat de mult ne-am obisnuit cu viata traita in conditiile pacatului, incat nici nu ne putem imagina cum ar fi aratat viata vesnica pe care Creatorul ar fi dat-o tuturor fiintelor omenesti, daca nu ar fi aparut pacatul pe pamant.

Dar, pentru ca raul s-a produs , iar pacatul a intrat in fiecare cuta a vietii si fiintei noastre, suntem datori sa cunoastem ceea ce se poate cunoaste despre el, in masura in care ne este descoperit acest lucru in Cuvantul lui Dumnezeu. Am spus: “ce se poate cunoaste”, deoarece problema aparitiei pacatului tine de ceea ce Biblia numeste “taina faradelegii”, un subiect care nu va fi niciodata inteles pe deplin ( 2 Tesaloniceni 2,7 ).

Pacatul este un intrus nedorit in existenta Universului, iar aparitia lui este inexplicabila. Nu poate fi gasit niciun motiv , nicio cauza sau scuza pentru aparitia lui. A scuza pacatul inseamna a-l acuza in cele din urma pe Creator pentru aparitia lui.

O Creatie desavarsita

Marea dilema a omului este exprimata in intrebarea: Daca Dumnezeu a creat un Univers desavarsit, cum a fost posibila aparitia raului ? De aici si pana la concluzia pe care o trag in mod pripit multi oameni nu este drumul prea lung: Daca a aparut raul, inseamna ca ceva nu a fost desavarsit in actul Creatiei, ca ceva nu a fost in regula acolo… Concluzia ? Dumnezeu este singurul responsabil pentru aparitia raului.

Raportul biblic ne aduce in atentie doua lucruri demne de retinut:

1) Creatiunea a fost o lucrare desavarsita. Dupa fiecare zi din cele sapte ale saptamanii Creatiei, Creatorul a verificat  lucrurrile create in ziua respectiva. De fiecare data concluzia Sa era: “toate erau bune.” ( Geneza 1,4.10. 12. 18. 21. 25 ). Mai mult decat atat, la sfarsitul zilei a sasea, Creatorul a verificat din nou toate lucrurile create, de data acesata in interactiunea dintre ele, constatand ca “toate erau foarte bune” ( Geneza 1,31 ).

2) Dumnezeul Creator este un Dumnezeu sfant, drept, neprihanit, un Dumnezeu care uraste raul si pacatul.

– “Sfant, sfant, sfant este Domnul ostirilor…” ( Isaia 6,3 )

Lucrarile Lui sunt desavarsite, caci toate caile Lui sunt drepte. El este un Dumnezeu credincios si fara nedreptate. El este drept si curat.” ( Deuteronom 32,4 )

– “Departe de Dumnezeu nedreptatea, departe de Cel Atotputernic faradelegea” ( Iov 34,10 )

– “Dumnezeu nu poate fi ispitit ca sa faca rau si El Insusi nu ispiteste pe nimeni” ( Iacov 1, 13 ).

– “El uraste pacatul” ( Psalm 5,4 ).

In concluzie, un Dumnezeu care uraste nedreptatea si care a creat un Univers desavarsit nu poate fi responsabil de aparitia pacatului. Aceasta aparitie nedorita va ramane pentru vesnicie o mare taina…

Se putea preveni aparitia raului ?

Categoric da ! Unii oameni Il acuza pe Dumnezeu afirmand ca El ar fi putut preveni aparitia raului in Univers, stiind mai dinainte ca el urma sa apara, prin suprimarea libertatii de alegere. Daca Creatorul ar fi suprimat aceasta libertate, nimeni din Univers nu ar mai fi putut alege raul.

Intrebarea daca Dumnezeu ar fi putut suprima libertatea de alegere a fiintelor create este legata de problema atotputerniciei lui Dumnezeu. Ajungem la o dilema: Daca Dumnezeu putea face lucrul acesta, de ce nu a facut-o ? Daca, dimpotriva, nu putea face lucrul acesta, cum mai este El Atotputernic ?

Daca Biblia afirma despre Dumnezeu ca este Atotputernic, inseamna ca, prin definitie, El poate face orice, in mod nelimitat. Insa tot Biblia ne invata ca Dumnezeu este si sfant, neprihanit, nepatat. Or, neprihanirea Sa nu Ii permite sa faca orice, desi teoretic El poate face orice. Putem spune ca, intr-un sens, Dumnezeu Insusi Isi limiteaza atotputernicia datorita caracterului Sau sfant.

Daca ne referim la Creatiunea lumii noastre, Dumnezeu ar fi putut crea roboti. Insa, in acest caz, acele fiinte lipsite de libertatea de alegere nu ar fi putut raspunde cu iubire iubirii divine. Ce bucurie ar mai fi simtit Creatorul daca S-ar fi inconjurat de fiinte-robot, care I-ar fi slujit doar pentru ca asa au fost programate ?

In oricare familie umana, un copil nu poate fi inlocuit cu toate papusile si jocurile mecanice din lume, oricat ar fi de neascultator fatza de parinti si oricate necazuri le-ar produce acestora. Daca dimpotriva, un copil alege binele, desi poate alege si raul, lucrul acesta va aduce o bucurie imensa parintilor lui.

Dumnezeu nu poate fi fericit daca fiintele create de El nu asculta de El din convingere si iubire. De aceea, inzestrand fiintele create cu libertate de alegere, El Si-a asumat un risc enorm: acela ca una sau mai multe dintre aceste fiinte sa se razvrateasca si sa se departeze de El, lucru care s-a si intamplat din nefericire.

Originea raului in Univers

Inainte de a patrunde pe planeta noastra, pacatul a aparut mai intai in Univers. Locul in care s-a nascut a fost o inima de inger… Si nu a unui inger oarecare, ci a unui inger privilegiat, un “heruvim ocrotitor” ( Ezechiel 28,14 ), care se afla in imediata apropiere a tronului lui Dumnezeu.

Cele doua pasaje biblice care descriu imprejurarile aparitiei raului in Univers, inainte de caderea omului, sunt: Isaia 14, 12-14 si Ezechiel 28, 12-17.

Analizand textul biblic, observam nu fara dificultate ca pacatul originar al lui Lucifer a fost mandria. Planurile sale vizau  pozitia si onorurile ce I se cuvin doar Creatorului, fapt ce este redat atat de plastic in pasajele biblice amintite:

“Tu ziceai in inima ta: Ma voi sui in cer, imi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi sedea pe muntele adunarii dumnezeilor, la capatul miazanoaptei; ma voi sui pe varful norilor, voi fi ca Cel Prea Inalt…” ( Isaia 14, 13.14 )

Nefiind multumit cu conditia sa de fiinta creata, dependent de Creator, si nefiind multimit cu privilegiile de care se bucura  in apropierea tronului divin, Lucifer a inceput sa cultive un simtamant de razvratire impotriva lui Dumnezeu, atragand de partea sa multi dintre ingerii cerului.

El a inceput sa ravneasca chiar pozitia Creatorului. Un timp, el si-a tainuit simtamintele. Nici el nu era constient de ceea ce se petrecea cu sine, caci experienta pacatului nu era cunoscuta inca. Fiul lui Dumnezeu a incercat sa discute cu el, deschizandu-i ochii pentru a vedea ca drumul ales nu era cel bun. Lucifer insa a refuzat sa-si recunoasca greseala. Apoi a inceput sa semene semintele neincrederii si ale revoltei intre ingerii ceresti.

Lucifer a inceput sa-L acuze pe Dumnezeu ca a dat o lege prea severa, ca El este arbitrar si egoist, ca nu-Si urmareste decat propriile interese. Insa cand revolta condusa de Lucifer a devenit fatisa, in cer a izbucnit un “razboi” despre care ne relateaza Apocalipsa 12, 7-9: “Si in cer s-a facut un razboi. Mihail si ingerii lui s-au luptat cu balaurul. Si balaurul cu ingerii lui s-au luptat si ei, dar n-au putut birui, si locul lor nu li s-a mai gasit  in cer. Si balaurul cel mare, numit Diavolul si Satana, acela care inseala intreaga lume, a fost aruncat pe pamant; si impreuna cu el au fost aruncati si ingerii lui.”

Acest razboi din cer nu a fost un razboi al armelor, ci al ideologiilor. Pentru a evita un dezastru in Univers, Dumnezeu a fost nevoit sa-l izgoneasca pe Lucifer din cer, impreuna cu ingerii care i s-au alaturat. Din acel moment, Lucifer a devenit Satana ( Impotrivitorul ), iar ingerii sai, demoni.

Lori Balogh

Nota: Pentru informatii suplimentare, recomand cap. 29, “Originea raului”, din cartea “Tragedia veacurilor” de E. G. White si cap. 1, “De ce a fost ingaduit pacatul ?”, din cartea “Patriarhi si profeti” de acelasi autor.

Acest articol a fost publicat în Adevaruri biblice și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

3 răspunsuri la Originea raului

  1. Necunoscut spune:

    frumoasa fictiune

  2. Craioveanu spune:

    Nu era nevoie ca Dumnezeu să fie atotputernic pentru a împiedica apariția răului. Efortul pe care trebuia sã-l facă era minim. El cunoștea dinainte pe cei care vor păcătui. În această situație avea două variante. Prima: să nu aducă în existență ființele care vor păcătui, pentru că, oricum, pînă la final le va pierde. A doua: să creeze în locul lor altele care nu vor păcătui. În felul acesta se păstrează și voința liberă și nu mai apare nici răul. Problema se schimbă în cazul eliminării răului. Aici El trebuie să-și dovedească atotputernicia. Dar acesta este un subiect foarte greu!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free