Nasterea din nou

Nasterea din nou

Din perspectiva biblica, exista doar doua categorii de oameni: unii care se nasc o singura data ( nasterea fizica ) si care mor de doua ori ( moartea de obste si moartea a doua, ca plata a pacatului ), iar altii care se nasc de doua ori ( intai fizic , apoi spiritual ), dar care mor o singura data ( moartea de obste ). Cei credinciosi, care vor avea privilegiul de a fi in viata la revenirea Domnului Christos, nu vor gusta nici moartea de obste, ci vor trece de la viata aceasta la viata vesnica.

Ce ii deosebeste pe oamenii care apartin celor doua categorii ? Nasterea din nou – o expresie care reda  experienta care trebuie sa aiba loc in viata fiecarui om care doreste mantuirea. Nasterea din nou nu este reincarnarea din religiile pagane asiatice, ci o experienta spirituala care are loc in aceasta unica viata ce ne este data pe pamant.

Ce este nasterea ?

Nasterea este procesul fiziologic in urma caruia vine o noua fiinta pe lume. Cateva observatii legate de nasterea fizica si spirituala:

1) Nasterea este singurul proces fiziologic dureros, explicatia fiind legata de consecintele caderii omului in pacat. Daca nasterea fizica este un proces dureros, nu mai putin adevarat este faptul ca si nasterea spirituala ( nasterea din nou ) este de asemenea un proces dureros, implicand adesea multe lupte sufletesti, lacrimi si suferinte.

2) Nasterea fizica o realizeaza mama, nu copilul care vine pe lume. In mod asemanator, nasterea din nou nu o realizeaza omul, oricate eforturi ar face el, ci Duhul Sfant .

3) Nasterea fizica aduce pe lume intotdeauna o fiinta noua. Ea nu inseamna  schimbarea sau cosmetizarea  unei fiinte deja existente, ci aparitia unei fiinte cu totul noi. La fel, nasterea din nou nu consta in peticirea ici si colo a caracterului omului vechi, ci  transformarea intregii fiinte , transformarea mentalitatii, a principiilor si obiceiurilor care guverneaza viata unui om.

Imprejurarea in care Biblia vorbeste despre nasterea din nou este legata de dialogul dintre Domnul Iisus si fariseul Nicodim, redat de evanghelistul Ioan in capitolul 3. Ideea central a acestui dialog nocturn este redata in vers. 3: “Drept raspuns, Iisus i-a zis: “Adevarat, adevarat iti spun ca, daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu.” ( Ioan 3,3 )

Ce este nasterea din nou ?

Am inteles pana acum ca aceasta  nu reprezinta o ajustare sau imbunatatire a vietii unui om, ci o transformare radicala a mentalitatii, a principiilor si obiceiurilor lui. Un hot care fura zinic, dar care se hotaraste sa fure doar o data pe saptamana, face progrese evidente si laudabile. Dar el tot hot ramane. El nu este nascut din nou atata vreme cat doar isi imbunatateste viata. El va fi renascut spiritual doar atunci cand, cu ajutorul Duhului lui Dumnezeu, va renunta definitv la hotie. Doar atunci viata sa va fi transformata si renascuta.

Texte care vorbesc de nasterea din nou: Efeseni 4,22-24; Romani 12,2; 1 Petru 1,23, etc. )

Necesitatea nasterii din nou

Prin nasterea noastra fizica, cu totii apartinem imparatiei intunericului. In privinta aceasta, Biblia este cat se poate de clara, subliniind natura decazuta cu care ne nastem pe pamant: Ioan 8,44; Romani 3,23; Psalm 51,5 ; Isaia 6,5 .  Pentru a deveni fii ai lui Dumnezeu si pentru a putea mosteni Imparatia slavei Sale, este necesara nasterea din nou.

Au vreun rol eforturile personale in procesul nasterii din nou ?

Biblia ne raspunde cu o contraintrebare: “Poate un etiopian sa-si schimbe pielea sau un pardos sa-si schimbe petele ? Tot asa, ati putea voi sa faceti binele, voi care sunteti deprinsi sa faceti raul ?”                             ( Ieremia 13,23 )

Prin educatie, vointa, cultura si eforturi intense, oamenii pot deveni mai buni in exterior si isi pot crea o imagine comerciala. In interiorul fiintei lor insa, ei raman la fel de rai, la fel de vulnerabili fatza de  ispite si pacate.

In California, exista practica de a infrumuseta mortii inainte de serviciul funebru, astfel ca ei sa arate cat mai bine, cat mai rosii in obraji, cat mai “plini de viata”. Desi serviciile facute de firme specializate in acest scop sunt ireprosabile, iar mortii arata mai bine decat multi dintre cei vii, ei tot morti sunt.

O ilustratie apartinand lui Emil Bunner a devenit celebra in teologie: Intr-un tren care se indreapta spre Berlin se afla doi calatori: unul manierat, fin, elegant si sociabil, iar celalalt artagos, nemanierat, brutal si pus mereu pe cearta. Care e diferenta dintre cei doi ? Aparent e mare. Dar, daca ne referim la directia de mers, amandoi sunt gresiti, caci amandoi au luat trenul spre Berlin, cand, de fapt, ei doreau sa ajunga la Viena.

In lume exista multi oameni culti si manierati care se intreaba: “Eu ce nevoie am de pocainta ? Nu am facut rau nimanui…”  E adevarat ca acesti oameni sunt cumsecade, insa din punct de vedere al mantuirii, ei se pot gasi in acelasi “tren” luat intr-o directie gresita ca oricare dintre semenii lor. Din punctul acesta de vedere, nasterea din nou inseamna schimbarea “trenului” si a directiei de mers.

Este imposibil sa scapam prin noi insine de prapastia pacatului in care ne-am afundat. Inimile noastre sunt rele si nu le putem schimba. Cum ar putea sa iasa dintr-o fiinta necurata un om curat ? Nu poate sa iasa niciunul, caci umblarea dupa lucrurile firii pamantesti este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, caci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu si nici nu poate sa se supuna. Educatia, cultura, exercitarea vointei, eforturile omenesti, toate acestea isi au sfera lor de actiune, dar aici sunt fara putere. Ele pot produce o coreta comportare exterioara, dar nu pot schimba inima; ele nu pot curati izvoarele vietii. Trebuie sa existe o putere care sa lucreze dinauntru o viata noua , de sus, mai inainte ca oamenii sa poata fi schimbati de la pacat la sfintenie. Aceasta putere este Christos.” ( 1 )

Cine produce nasterea din nou ?

La aceasta intrebare nu exista decat un singur raspuns: Duhul Sfant: “Daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu… Tot asa este cu oricine este nascut din Duhul.” ( Ioan 3, 5.8 )

Fiind o problema de creatiune-recreatiune, aceasta lucrare nu o poate face decat o persoana divina. Este vorba de o lucrare pornita din interiorul fiintei umane spre exteriorul ei. Dupa cum un boboc de floare nu poate fi fortat sa se deschida din exterior, la fel o fiinta umana este cu adevarat transformata doar atunci cand totul vine din interiorul sau.

“Cand Duhul lui Dumnezeu ia inima in stapanire, El transforma viata. Gandurile pacatoase sunt inlaturate, faptele rele sunt parasite, iubirea, umilinta si pacea iau locul maniei, invidiei si certurilor. Bucuria vine in locul intristarii, iar fatza oglindeste lumina cereasca. Nimeni nu vede mana care ridica poverile, nimeni nu vede lumina care se coboara de sus; binecuvantarea vine atunci cand sufletul se preda prin credinta lui Dumnezeu. Apoi , acea putere pe care niciun ochi omenesc nu o poate vedea, creaza o faptura noua dupa chipul lui Dumnezeu.” ( 2 )

Nasterea din nou se produce brusc sau treptat ?

Fara ca cel in cauza sa fie constient de ceea ce se intampla cu el, nasterea lui din nou se produce treptat. Prin studiul Cuvantului lui Dumnezeu, prin meditatie si rugaciune, omul se simte tot mai atras si tot mai aproape de Dumnezeu. Apoi, cand Duhul Sfant staruieste pe langa sufletul lui, are loc predarea deplina. Aparent, e vorba de o convertire brusca, insa in realitate nasterea din nou este un adevarat proces, uneori indelungat.

Nasterea din nou si pocainta

Din punct de vedere etimologic, termenul “pocainta” provine din ebraicul “nacham” ( a regreta, a-ti parea rau ) si din grecescul “metanoeo” ( a-ti schimba mintea, a avea remuscari ). O definitie a pocaintei ar putea fi aceasta: pocainta este o adanca parere de rau pentru pacatele savarsite si o continua ferire de a le mai face.

Asadar, pocainta consta intr-o schimare radicala a atitudinii omului in relatia lui cu  Dumnezeu, cu  semenii lui si cu pacatul. Regretul fatza de pacatele savarsite este sincer, nefiind cauzat de frica pedepsei, ca in cazul lui Iuda, ci de constientizarea faptului ca Dumnezeu este ranit prin faptele noastre rele, ca in cazul lui Petru.

Fazele pocaintei sunt:

1) Recunosterea pacatului. Aceasta prima etapa apartine mintii ( Luca 5,8 ).

2) Regretul. Cea de-a doua etapa a pocaintei apartine inimii ( Ieremia 31,19 ).

3) Marturisirea pacatului. Aceasta etapa apartine vorbirii ( 1 Ioan 1,9 ).

4) Parasirea pacatului. Este etapa in care toate componentele fiintei umane iau parte: mintea, inima si trupul ( Ioan 8,11 ).

5) Consacrarea deplina, care, de asemenea, implica intreaga fiinta ( Romani 12, 1).

Fiind o lucrare de durata a Duhului lui Dumnezeu, nasterea din nou ( pocainta ) trebuie sa fie experienta de zi cu zi a omului. Aceasta presupune dorinta lui de a se schimba, dorinta care se va manifesta printr-o rugaciune asemanatoare cu cea a psalmistului David:

“Zideste in mine o inima curata, Dumnezeule, si pune in mine un duh nou si statornic.” (Psalm51,10 )

Lori Balogh

Referinte:

( 1 ) E. G. White, Calea catre Christos, p. 16

( 2 ) E. G. White, Hristos Lumina Lumii, p. 124

Acest articol a fost publicat în Adevaruri biblice și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free