Un caracter pentru eternitate

Un caracter pentru eternitate

Care este cea mai importanta datorie a unui parinte fatza de copiii sai ?

Daca am intra pentru cateva minute in rolul unui reporter si am face o ancheta pe strada, punandu-le trecatorilor aceasta intrebare, am ramane surprinsi de varietatea raspunsurilor. Unii vor raspunde ca datoria parintilor este aceea de a le asigura copiilor hrana, imbracamintea  si un acoperis deasupra capului. Altii, cu o viziune mai larga, ar raspunde ca, pe langa cele amintite, datoria lor este sa le asigure copiilor o cariera in viata. Altii vor spune ca vor sa faca din copiii lor oameni adevarati pentru societate, de care sa fie mandri.

Prea putini insa se gandesc la prima si cea mai mare datorie a unui parinte: sa cladeasca in copiii lor un caracter pregatit sa mosteneasca vesnicia, acel pasaport pentru Univers care le va permite sa traiasca in societatea curata si sfanta a cerului.

Implinirea acestei datorii este insa ingreunata de o multime de piedici: unele, dependente de noi, altele , independente de vointa noastra. Influenta scolii, a colegilor de clasa, a profesorilor, a colegilor mai mari, a strazii si a prietenilor de joaca, apoi literatura citita si programele TV, muzica ascultata si site-urile accesate pe internet reprezinta o provocare majora pentru parintii care si-au inteles datoria fatza de copiii lor.

Uneori parintii sunt surprinsi sa constate ca chiar acele lucruri care par nevinovate, cum ar fi desenele animate, au un efect devastator asupra caracterului si personalitatii copiilor. Studii facute de specialisti demonstreaza ca “nevinovatele” benzi desenate si desene animate contin un numar nepermis de mare de acte de cruzime, violenta, furtisaguri si inselatorii, prezentate insa intr-o maniera nostima. La varsta frageda a copilului care se “hraneste” zilnic cu astfel de imagini, influenta lor spre rau este covarsitoare.

Daca la toate cele amintite mai adaugam si ispitele directe ale Diavolului , precum si propriile inclinatii spre rau ale copiilor nostri, realizam cat de dificila este misiunea unui parinte responsabil de a cladi un caracter integru in copiii sai.

Cand este timpul optim pentru ca parintii sa faca aceasta lucrare ?

Unii afirma ca primii sapte ani sunt esentiali pentru ca temeliile unui caracter sa fie in buna masura stabilite. Altii sustin ca primii doi sau trei ani sunt cei mai importanti, iar altii afirma ca inca din viata intrauterina se pun bazele caracterului.

Cred insa ca lucrarea aceasta trebuie inceputa mult mai devreme, chiar inainte de casatoria viitorilor parinti, prin stabilirea valorilor morale la care acestia vor adera tot restul vietii. Daca parintii nu au un set de valori morale bine stabilite inca din perioada de curtenie si casatorie, oare ce educatie vor putea primi copiii lor in viitor ?

Necesitatea unui plan

In orice domeniu al vietii e nevoie de planificare. Sculptorul nu loveste cu dalta la intamplare, constructorul nu cladeste la intamplare, brutarul nu face painea la intamplare… Daca nimic in aceasta viata nu se realizeaza fara un plan bine gandit, oare in domeniul spiritual al formarii caracterului trebuie sa mergem la intamplare ? Oare trebuie sa-i educam pe copii nostri pe nimerite, facand incercari dupa incercari ?

Mantuitorul spunea: “Cine dintre voi, daca vrea sa zideasca un turn, nu sta mai intai sa-si faca socoteala cheltuielilor, ca sa vada daca are cu ce sa-l sfarseasca ?” ( Luca 14,28 ) Or, caracterul copiilor este mult mai important decat un turn, o casa, o masina, o sculptura sau orice altceva.

Cum am dori sa fie copiii nostri la varsta maturitatii: realizati din punct de vedere material si social, dar departe de Dumnezeu, sau langa El, avand un caracter nobil si integru, chiar daca nu sunt genii, vedete sau politicieni cunoscuti ? Cand ne punem cu sinceritate astfel de intrebari, in mod firesc vor aparea si planurile cele mai bune si metodele cele mai eficiente pentru a cladi in copii un caracter demn de a mosteni eternitatea.

Metode la indemana tuturor

1) Invata-l pe copil prin Cuvant

Metoda e sugerata in Deuteronom 6,6.7: “Si poruncile acestea, pe care ti le dau astazi, sa le ai in inima ta. Sa le intiparesti in mintea copiilor tai si sa le vorbesti de ele cand vei fi acasa, cand vei pleca in calatorie, cand te vei culca si cand te vei scula

Dumnezeu ne indeamna la perseverenta in a-i invata pe copii “calea Domnului”. Nu doar ocazional, nu doar prin eforturi izolate, ci prin repetare regulata, neintrerupta. Aici se pune in valoare abilitatea parintelui de a folosi orice ocazie prielnica pentru a semana ceva cu valoare vesnica: uneori joaca, iesirile in natura, sau orice alta activitate de care copilul este interesat.

Biblia ne ofera exemplul pozitiv al lui Avraam, despre care Insusi Dumnezeu afirma: “Caci Eu il cunosc si stiu ca are sa porunceasca fiilor lui si casei lui dupa el sa tina Calea Domnului, facand ce este drept si bine, pentru ca astfel Domnul sa implineasca fatza de Avraam ce i-a fagaduit” ( Geneza 18,19 )

Sa tragem de aici concluzia ca Avraam era un dictator in familia sa ? Nicidecum ! Scena jertifirii lui Isaac ne dovedeste ca nu forta statea la temelia educatiei pe care i-o daduse filui sau, ci altceva mult mai important.

Pe de alta parte, exemplele negative ale lui Eli si Samuel in privinta educarii copiilor ar trebui sa ne dea de gandit. Oamenii acestia, de o credinciosie rara, au avut un esec total in educarea copiilor lor. Cei doi au fost atat de mult ocupati cu lucrarea lui Dumnezeu incat au neglijat porunca clara din Deuteronom de a-si invata permanent si perseverent copiii.

2) Invata-l pe copil prin exemplu

“Ce ati invatat, ce ati primit si auzit de la mine, ce ati vazut in mine, faceti !” ( Filipeni 4,9 ) Un proverb spune ca “faptele se aud mai bine decat cuvintele” , ceea ce ne arata ca adevarata educatie trebuie sa inceapa in viata parintilor.

Copiii vor avea un respect mult mai mare pentru o invatatura traita de parinti, decat pentru o simpla teorie, fie ea si de natura morala. Daca vrem sa avem copii iubitori, noi insine trebuie sa le aratam iubire. Daca vrem sa avem copii modesti, cinstiti si integri, noi insine trebuie sa ne ridicam la acel nivel moral. Altfel, totul este o simpla teorie morala, fara niciun impact asupra caracterului lor.

3) Descopera inclinatiile personalitatii copilului tau

Este deosebit de important ca sa descoperim aceste inclinatii si sa ne adaptam instrumentele educationale in functie de acestea. Nu exista tipare, de aceea nu trebuie sa-i fortam pe copii sa intre in aceste tipare. Dupa cum fiecare fiinta umana este un unicat in Univers, la fel si metodele de lucru in educatie trebuie sa fie unice si adaptate la personalitatea fiecarui individ.

Cum putem descoperi inclinatiile copiilor ?

“Copilul lasa sa se vada inca din faptele lui daca purtarea lui va fi curata si fara prihana. Urechea care aude si ochiul care vede, si pe una si pe cealalta Domnul le-a facut.” ( Proverbe 20, 11.12 )

Pentru a descoperi inclinatiile copiilor nostri e nevoie de timp petrecut in compania lor. Doar astfel vom sti care sunt lucrurile care ii intereseaza, care sunt inclinatiile, punctele tari , dar si cele slabe din personalitatea lor.

4) Invata-l pe copil sa gandeasca

In multe familii educatia copiilor se rezuma doar la a le spune acestora ce e voie si ce nu e voie sa faca, fara ca acestia sa si inteleaga de ce . Desi, in cele mai multe cazuri, copilul se supune vointei parintilor, el nu va sti de ce trebuie sau nu trebuie sa faca un anumit lucru. Unui astfel de copil ii va lipsi convingerea interioara si hotararea de a face un anumit lucru din convingere.

Lasati-l pe copil sa invete din consecintele hotararilor lui. Nu-l protejati mereu de suportarea acestor consecinte. Avertizati-l de la inceput, insa daca el doreste sa ia o anumita decizie, lasati-l sa aleaga. La fel procedeaza si Tatal ceresc cu fiecare dintre noi. Daca deciziile copilului vor fi gresite, lasati-l sa plateasca pentru ele. Cele mai pretioase lectii sunt cele invatate din propria experienta de viata.

5) Incredintati copilului raspunderi reale

Acestea ii vor dezvolta spiritul responsabilitatii in multe domenii: ingrijirea lucrurilor personale, efectuarea temelor, castigarea banilor de buzunar dupa o anumita varsta si doar prin munca, supravegherea unui frate mai mic, ingrijirea unui animal din gospodarie, , participarea la treburile gospodaresti, economisirea de bani pentru o cauza nobila, etc.

Aceste raspunderi trebuie incredintate copilului inca de la varste fragede. Educati in acest fel, copiii vor avea un simt al datoriei foarte ascutit, fiind binevoitori cu ceilalti, in loc sa-si pretinda mereu drepturile.

Concluzii

Prima si cea mai mare raspundere a unui parinte fatza de Dumnezeu nu vor fi nici vecinii, nici prietenii sau colegii de munca, ci copiii. Daca cea mai mare bucurie in cer va fi ca intreaga familie sa fie mantuita, putem intelege, prin contrast, ca cea mai mare durere va fi aceea cand dintr-o familie va  lipsi o parte din ea.

Nimeni nu doreste sa repete experienta lui Samuel sau a lui Eli in privinta educatiei. Daca-i vom invata prin cuvant si exemplu, daca vom descoperi inclinatiile lor si-i vom invata sa gandeasca, si daca le vom incredinta raspunderi pe masura varstei si capacitatilor lor, atunci Dumnezeu va putea implini promisiunile Sale. Avand un caracter pregatit pentru cer, ei vor obtine “pasaportul” pentru eternitate.

Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Caminul crestin și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free