E. G. White – Pro si contra

E. G. White – Pro si contra

E. G. White este una din cele mai controversate persoane din istoria moderna a lumii. Milioane de crestini din lumea intreaga ii apreciaza viata si lucrarea ( nu doar adventistii de ziua a saptea ! ), in timp ce alte milioane de crestini ii contesta scrierile si autoritatea inspiratiei ( chiar si adventisti de ziua a saptea ! ). Exista site-uri dedicate in exclusivitate scrierilor ei, dar si site-uri a caror singura menire este aceea de a submina lucrarea sa.

Cine a fost in realitate E. G. White, aceasta „mare problema a adventistilor de ziua a saptea”, dupa cum se exprima o persoana care ii contesta lucrarea ?Ce are special E.White de stie atatea ?” – se intreba aceeasi persoana, deranjata probabil de vastitatea temelor pe care le-a abordat scriitoarea americana din a doua jumatate a secolului al XIX-lea ?

Inainte de a intra in unele detalii legate de viata si lucrarea ei, doresc sa pornesc de la o problema de fond, o prejudecata larg raspandita intre bisericile crestine din zilele noastre. Multi crestini sustin, fara a avea nicio dovada biblica in acest sens, ca darul profetic ar fi incetat odata cu epoca apostolilor.

Am afirmat ca este vorba de o prejudecata, deoarece nu avem niciun indiciu biblic potrivit caruia Dumnezeu ar fi intentionat sa retraga manifestarea darului profetic dupa moartea apostolilor. Dimpotriva, atunci cand Biblia vorbeste de ultima biserica- aceea care-L va intampina pe Mantuitorul- “biserica ramasitei”, ea aminteste si de darul profetiei.

Apocalipsa 12, 17: “Si balaurul, maniat pe femeie, s-a dus sa faca razboi cu ramasita semintei ei, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si tin marturia lui Iisus Christos.”

Apocalipsa 19, 10: “… Fereste-te sa faci una ca acesta ! Eu sunt un impreuna slujitor cu tine si cu fratii tai care pastreaza marturia lui Iisus. Lui Dumnezeu inchina-te ! Caci marturia lui Iisus este duhul proorociei.

Ioel 2, 28-29: “Dupa aceea voi turna Duhul Meu peste orice faptura; fii si fiicele voastre vor prooroci, batranii vostri vor visa visuri si tinerii vostri vor avea vedenii. Chiar si peste robi si peste roabe voi turna Duhul Meu in zilele  acelea.”

Este de subliniat faptul ca toate cele trei pasaje biblice, ele insele fiind scrise de profeti, se refera la perioada ultimei biserici, in timpul imediat premergator revenirii in glorie a Mantuitorului. Este numai logic si firesc ca biserica sfarsitului, care trebuie sa se confrunte cu cele mai mari provocari din istorie, sa fie intarita, calauzita, mustrata si mangaiata prin manifestarea darului profetic.

Daca biserica din toate timpurile a avut nevoie de lucrarea profetilor, de ce am crede ca biserica ramasitei nu are nevoie de lucrarea lor ? Daca Biblia insasi este rodul manifestarii darului profetic ( ce ar mai ramanea din Sfintele Scripturi daca am scoate din ele acele carti scrise de profeti ? ), daca poporul lui Dumnezeu din timpurile Vechiului si Noului Testament a fost calauzit prin manifestarea acestui dar spiritual, de ce am sustine ca biserica din zilele noastre nu mai are nevoie de darul profetic ?

O observatie care se impune legat de acest subiect este aceea ca darului profetic ii se acorda o importanta deosebita in scrierile apostolului Pavel, acest dar fiind amintit intre primele si cele mai importante daruri spirituale ( vezi Romani 12,6; Efeseni 4,11 ). Iar indemnul sau adresat crestinilor din toate timpurile:  :“Nu dispretuiti proorociile !” ( 1 Tesaloniceni 5, 20 ) si “Urmariti dragostea. Umblati si dupa darurile duhovnicesti. Dar mai ales sa proorociti.” ( 1 Corinteni 14, 1 ) este in totala antiteza cu teoria acelor crestini care neaga importanta darului profetic in zilele noastre.

“Ce are special E.White de stie atatea ?”- se intreba o persoana care si-a postat mesajul pe internet. Va propun sa trecem telegrafic prin cateva date biografice ale E. G. White, , apoi sa aruncam o privire de ansamblu asupra lucrarii sale, pentru ca in final sa amintim cateva din cele mai intalnite critici legate de viata si lucrarea sa.

Date biografice

Ce are special E. G. White in comparatie cu alti oameni ? Ca om, ea nu avea nimic special, dimpotriva. Era un om ca oricare dintre noi, o femeie care trebuia sa razbeasca si sa lucreze intr-o lume dominata de barbati. Avea o sanatate subreda si nu a avut parte de o instruire speciala. A fost saraca si a cunoscut din plin greutatile vietii. Daca a avut ceva special, atunci acel ceva a fost darul profetic primit de la Duhul lui Dumnezeu pentru calauzirea, indrumarea, mangaierea si mustrarea bisericii ramasitei.

Ellen si sora ei geamana Elizabeth s-au  nascut pe 26 noiembrie 1827 intr-o mica ferma a familiei Harmon din tinutul Maine, in partea de nord-est a Statelor Unite. La cativa ani dupa nasterea fetitelor gemene, parintii au renuntat la agricultura, mutandu-se impreuna cu cei opt copii ai lor in orasul Portland.

In copilarie, Ellen isi ajuta tatal la fabricarea palariilor, iar pe mama sa o ajuta la treburile casei. Desi promitea mult, un accident grav i-a schimbat radical viata fetitei de numai noua ani. O piatra aruncata de o colega de scoala a lovit-o pe Ellen in nas, facand-o sa ramana inconstienta timp de trei saptamani. Urmarile acestui nefericit accident le-a resimtit intreaga viata. Educatia oficiala s-a incheiat brusc, si multi ani de aici inainte va suferi de pe urma nefericitului eveniment.

In 1840, la varsta de 12 ani, Ellen a participat impreuna cu parintii la o intalnire metodista, in urma careia si-a consacrat inima lui Dumnezeu. Doi ani mai tarziu, in 1842, a primit botezul biblic prin scufundare, in aceeasi zi fiind primita ca membra a Bisericii Metodiste din Portland.

In calitate de membra a Bisericii Metodiste, Ellen a participat impreuna cu alti membri ai familiei la niste intruniri organizate de William Miller si asociatii sai, avand ca tema revenirea iminenta a Domnului in toamna anului 1844. Ellen a primit cu bucurie mesajul advent si a devenit o misionara zeloasa printre prietenii si cunostintele sale.

A urmat apoi marea dezamagire din 22 octombrie 1844. Domnul Christos nu a revenit pe pamant, asa cum predicau William Miller si predicatorii milleriti, ceea ce a adus multa confuzie si tulburare intre asteptatorii revenirii Mantuitorului, intre acestia numarandu-se si tanara Ellen Harmon. In timp ce multi asteptatori ai revenirii lui Iisus ezitau sau abandonau credinta lor in advent, Ellen s-a alaturat celor care continuau sa se roage si sa studieze cu seriozitate pentru a primi de la Dumnezeu lumina si calauzire.

Intr-o dimineata a anului 1844, spre sfarsitul lunii decembrie, in timp ce participa la o adunare de rugaciune impreuna cu alte patru femei in casa unui credincios din South Portaland, Ellen Harmon a primit prima ei viziune in care i se descoperea calatoria poporului advent spre cetatea lui Dumnezeu (Early Writings, pp.13-20.).  Ellen avea pe atunci 17 ani.

Tremurand de emotie si fara sa vrea, Ellen a inceput sa povesteasca viziunea primita adventistilor din Portland, care au acceptat-o ca venind de la Dumnezeu. Au urmat alte viziuni in urma carora Ellen Harmon a inceput sa calatoreasca din loc in loc pentru a le relata grupurilor imprastiate de adventisti ceea ce ii descoperise Dumnezeu.

Intr-una din aceste calatorii, Ellen Harmon l-a intalnit pe un tanar predicator adventist pe nume James White, in varsta de 23 ani, cu care s-a casatorit la sfarsitul lunii august 1846. In primele saptamani dupa casatorie, Ellen si James White au avut ocazia sa studieze un tratat de 46 de pagini scris de Joseph Bates, intitulat „Sabatul de ziua a saptea”. In urma studiului si dovezilor scripturistice aduse de autorul tratatului, cei doi au ajuns la convingerea ca sambata, nu duminica, este adevarata zi de odihna prevazuta inca de la Creatiune. Din acel moment, cei doi s-au hotarat sa tina sambata in locul duminicii, ca adevaratul Sabat biblic.

La sase luni dupa aceasta descoperire venita in urma studiului, pe 3 aprilie 1847, Ellen White a primit o viziune in care era confirmata noua lor descoperire. In acea viziune, ei i s-a  aratat sanctuarul ceresc si Legea lui Dumnezeu aflata acolo, avand un nimb de lumina in jurul poruncii a patra (Early Writings, pp.32-25). Aceasta descoperire a condus la o mai mare intelegere a doctrinei zilei de odihna intre adventistii din acele zile.

Primii ani ai casniciei au fost marcati de saracie si numeroase incercari. Deoarece primii adventisti nu aveau pe atunci un sistem de intretinere al predicatorilor si evanghelistilor, James White trebuia sa-si imparta timpul intre castigarea existentei si predicare, lucrand munci din cele mai grele la caile ferate, in camp sau la padure.

In 1847, in tanara familie s-a nascut primul copil, Henry, care va aduce multa bucurie si mangaiere celor doi parinti. Insa, deoarece Ellen trebuia sa-si continue activitatea de a calatori pe la grupele de adventisti imprastiate, a fost nevoita sa apeleze la ajutor in cresterea copilului, pentru ca ea sa fie libera sa calatoreasca.

In 1849, James White a inceput publicarea Adevarului Prezent, o revista de doar opt pagini, in care erau relatate descoperirile primite de Ellen White , impreuna cu o multime de sfaturi si avertizari. In 1851, a aparut prima lucrare a E. White, intitulata „Un rezumat al experientei crestine si opiniilor lui E. G. White. Au urmat ani lungi de munca asidua legata de publicatii si calatorii misionare, ani uneori indoliati, alteori marcati de saracie si lipsuri materiale, dar traiti cu incredere in calauzirea lui Dumnezeu.

Jurnalele tinute de Ellen White din acea perioada arata ca nu tot timpul ei era dedicat scrisului si activitatii publice. Era  la fel de mult preocupata de o relationare cordiala cu vecinii, mai ales cu cei in nevoie, dar si de numeroasele sarcini domestice. Ocazional, isi oferea ajutorul editurii Review and Herald.

In 1855, sotii White s-au mutat la Battle Creek, Michigan, unde credinciosii adventisti i-au pus la dispozitie o noua tiparnita. Aici, in urma unor descoperiri noi, E. White a scris primul volum din ceea ce mai tarziu va fi cunoscut ca „Marturiile pentru biserica”, o lucrare care in cei 55 de ani care au urmat a ajuns la aproape 5000 de pagini.

Au urmat ani de munca in publicatii si in organizarea bisericii, dar si ani plini de deplasari in conditii vitrege, uneori prin tinuturi slab populate, infruntand boala, frigul si numerose primejdii. Au fost ani de lupta cu descurajarea si opozitia fatza de activitatea bisericii, dar si ani de experiente frumoase cu Dumnezeu, in care cei doi au devenit constienti de mana calauzitoare a lui Dumnezeu.

Anul 1858 a fost marcat de o noua viziune primita de Ellen White, cu prilejul unui serviciu de inmormantare tinut la scoala publica Lovett’s Grove. In aceasta noua viziune era prezentata lupta milenara dintre Christos si Satana, incepand cu aparitia pacatului in univers si terminand cu eradicarea lui definitiva la sfarsitul timpului. La doua zile dupa primirea viziunii, Satana a incercat sa o omoare pe Ellen White, facand tot posibilul  sa o impiedice sa prezinte lumii cele descoperite. Dumnezeu insa a ocrotit-o si in acelasi an a apararut lucrarea „Daruri Spirituale”, avand 219 pagini. Cartea a fost primita cu interes, mai ales datorita descrierii pe larg a marelui conflict dintre cele doua forte in ultimele scene ale istoriei pamantului.

In toamna anului 1860, familia White numara deja sase persoane, cu cei patru baieti avand varste cuprinse intre cateva saptamani, si 13 ani. Fiul cel mai mic, Herbert, a murit insa la doar cateva luni de la nastere, aducand doliul in familia White.

Anii care au urmat au fost marcati de preocupari legate de organizarea bisericii. Punctul culminant l-a reprezentat organizarea Conferintei Generale a Adventistilor de Ziua a Sapte, in mai 1863. La doua saptamani dupa acest eveniment, in timpul unei ore de rugaciune din Sabat dimineata, Ellen White a primit o noua viziune, de data aceasta privitoare la sanatate. Viziunea scoatea in evidenta legatura dintre spiritualitate si ingrijirea corpului, importanta remediilor naturale – aer curat, bai de soare, miscare si apa curata, dar si principiile unei diete sanatoase.

Pana la primirea acestei viziuni, in biserica exista prea putina preocupare fatza de aceste probleme, fapt pentru care multi adventisti, mai ales pastori suprasolicitati, erau obligati sa-si intrerupa activitatea datorita bolilor si epuizarii. Noua viziune, primita pe 6 iunie 1863, a trezit interesul conducatorilor bisericii nou-organizate pentru problemele legate de reforma sanatatii. Urmarea a fost inaugurarea unui program educational de sanatate, prin publicarea a sase carti a cate 64 de pagini fiecare, intitulate „Sanatatea – sau cum sa traiesti”.

Moartea prematura a lui Henry, fiul de doar 16 ani al sotilor White, precum si imbolnavirea lui James White care l-a fortat sa-si inceteze activitatea timp de trei ani, le-a intarit convingerea adventistilor din acea vreme de importanta soliei reformei sanatatii. Ca urmare, la recomandarea lui E. White cu privire la ridicarea unei case de sanatate pentru ingrijirea bolnavilor, in 1866 a fost inaugurat Institutul de Vest pentru Reforma Sanatatii.

In anii care au urmat, sotii White au continuat sa calatoreasca, sa organizeze intalniri, sa scrie, sa predice toate acestea suprasolicitandu-l mai ales pe James White, care avea o sanatate subreda. In 1874, Ellen White a primit o noua viziune in care i se descoperea modul extraordinar in care biserica se va dezvolta nu doar intre granitele SUA, ci si dincolo de ocean. La scurt timp dupa aceasta, James White a pus bazele revistei Semnele Timpului.

In 1875 a fost inaugurat si consacrat Colegiul Battle Creek, prima institutie educationala a bisericii, prilej cu care E. White le-a vorbit participantilor despre ceea ce i s-a descoperit in legatura cu dezvoltarea sistemului educational al bisericii pe tot globul, nu doar in America. Au urmat ani de calatorii misionare, de participari la intruniri si sesiuni ale Conferintei Generale, organizarea unor case de editura si a Sanatoriului din Battle Creek.

Efortul supraomenesc depus de James White isi cerea insa tributul. Astfel, in 1881, la Battle Creek, James White a murit, lasand in urma o sotie indurerata, insa decisa sa-si continue lucrarea. In aceasta perioada, ea a publicat cel de-al patrulea volum din seria Spiritul Profetic, avand ca titlu „Marea Lupta dintre Christos si ingerii Lui si Satana si ingerii lui”. Cartea descrie evenimente cuprinse intre distrugerea Ierusalimului si incheierea istoriei pacatului, fiind bine primita. In doar trei ani au fost vandute circa 50 000 de exemplare.

Vara anului 1887 o gaseste pe E. White in Europa, vizitatnd centrele misionare ale bisericii din Anglia, Germania, Italia, Danemarca, Norvegia si Suedia. In Elvetia si Norvegia , ea a recunoscut tiparnitele pe care le vazuse in viziunea primita in 1875.

In 1888, ca urmare a cererilor de traducere a celui de-al patrulea volum din seria Spiritul Profetic, E. White a dezvoltat si a imbunatatit lucrarea,  aparand ceea ce noi cunoastem astazi sub titlul de „Marea Lupta”. Reintoarsa in SUA, a participat la sesiunea Conferintei Generale din 1888, dupa care a calatorit mult in incercarea de a uni biserica in jurul marelui adevar al neprihanirii prin credinta. In 1890 a aparut si lucrarea „Patriarhi si Profeti”.

Dupa Conferinta Generala din 1891, E. White a fost trimisa in Australia, in vastul terioriu lucrarea bisericii fiind doar in faza de pionierat. Timp de mai multi ani, E. White a incurajat si sprijinit financiar si prin indemnurile sale, sistemul educational , dar si cel medical din Australia. Acolo, in 1898, a fost terminata si publicata cartea „Hristos Lumina Lumii”, la care se adauga „Parabolele Domnului”  si Marturii vol. VI.

In 1900, E. White s-a intors in America, stabilindu-se in nordul Californei. Ultimii 15 ani din viata i-a dedicat scrisului, calatoriilor si sfaturilor date conducatorilor bisericii cu privire la reorganizarea acesteia. In 1903 a aparut cartea „Educatie”, iar in 1905, cartea „Divina vindecare”. Datorita indemnurilor sale, s-au pus bazele unui nou sanatoriu la Loma Linda, California, devenit astazi una din cele mai renumite institutii de sanatate din lume.

Dandu-si seama ca viata i se apropie de final, E. White si-a intensificat eforturile de a incheia unele carti: „Marturii vol. IX”, „Sfaturi pentru parinti si educatori”, „Faptele apostolilor”, „Lucratorii Evangheliei”. Ultimele zile active din viata ei au fost dedicate cartii „Profeti si Regi”.

In dimineata zilei de 13 februarie 1915, pe cand intra în biroul ei , Ellen White s-a impiedicat si a cazut, neputand sa se mai ridice.  Examinata de medic, s-a constatat ca accidentul era foarte grav, fiind vorba de o fractura de sold. Timp de cinci luni, E. White a ramas tintuita la pat sau intr-un scaun cu rotile. In tot acest timp, ea nu si-a pierdut nicio clipa increderea in calauzirea lui Dumnezeu, avand ferma convingere ca si-a onorat cu credinciosie sarcina incredintata ei de Dumnezeu.

Viata ei s-a incheiat pe 16 iulie 1915, la varsta de 87 de ani, fiind asezata la odihna alaturi de sotul ei in cimitirul din Battle Creek.

Activitatea publica

In cei 70 de ani de activitate, de la varsta de 17 ani, cand a avut prima viziune, si pana la varsta de 87 de ani, cand a fost chemata la odihna, Ellen White a avut o activitate sustinuta si o contributie majora in organizarea si cresterea bisericii. A scris 49 de carti si peste 5000  de articole, subiectele acoperind domenii foarte diferite: educatie, religie, sanatate, management, profetii, evanghelizare si nutritie.

Numarul titlurilor publicate, cuprinzand cartile si compilatiile din cele peste 55 000 de pagini de manuscris depaseste cifra 100 in limba engleza, E. White fiind cea mai tradusa autoare americana si femeia-scriitor cea mai tradusa din toata istoria literaturii. Desi a scris lucrari vaste, totusi capodopera sa cu cel mai puternic impact asupra trairii crestine este cartea „Calea catre Hristos”, tradusa in peste 135 de limbi.

Biserica Adventista de Ziua a Saptea o considera pe Ellen White mai mult decat o scriitoare talentata. Adventistii cred ca ea  fost desemnata de Dumnezeu ca  un measager special care a avut menirea sa atraga atentia lumii asupra Sfintelor Scripturi, ajutandu-i pe oameni sa se pregateasca pentru a doua venire a Mantuitorului. Calitatea exceptionala a scrierilor sale, precum si caracterul sau nobil sunt recunoscute si apreciate chiar si de neadventisti.

In cei 70 de ani de activitate publica, Ellen White a primit de la Dumnezeu aproape 2 000 de viziuni si visuri, variind ca intindere temporala de la mai putin de un minut pana la patru ore. Adventistii considera ca scrierile ei sunt inspirate, insa ele nu trebuie puse alaturi de Biblie si nici sa o inlocuiasca.

„ Scrierile lui Ellen White nu sunt un substitut pentru Scriptura. Nu pot fi puse pe acelaşi nivel. Sfintele Scripturi nu impart pozitia suprema cu nimic, constituind standardul unic dupa care scrierile atat ale ei cat si altele trebuie judecate si carora trebuie sa li se subordoneze” (Adventistii de Ziua a Saptea Cred, Ministerial Association, General Conference of Seventh-day Adventists, Washington, D.C., 1988, p 227).

Obiectii si critici

Viata si lucrarea lui E. White au fost si sunt si astazi contestate de numerosi oameni. De la acuzatiile de mesmerism, pana la cele de folosire necuvenita a fondurilor bisericii, Satana a incercat sa arunce permanent o umbra asupra caracterului si lucrarii acestei femei chemata de Dumnezeu la o lucrare speciala. Nu este timpul si locul sa abordam toate aceste acuzatii, demontandu-le. Ma voi opri foarte telegrafic doar asupra a trei din cele mai dure critici indreptate asupra vietii si lucrarii sale.

1) Una din cele mai aprigi critici la adresa lucrarii lui E. White este acuzatia de plagiat ( furt literar ), argumentandu-se  ca ea nu poate fi un profet trimis de Dumnezeu din moment ce a preluat idei si informatii de la alti autori, fara sa le indice sursa.

Ceea ce este interesant de observat este faptul ca cel mai aprig acuzator al E. White, Dudley Canright, el insusi a plagiat in mod grosolan,. Acesta a scris  in 1878 o carte intitulata Biblia din ceruri, in care s-a inspirat din cartea unui fost pastor adventist, Moses Hull, preluand din aceasta  pagini intregi.

Cu privire la acuzatia de plagiat, trebuie sa retinem cateva aspecte:

– In secolul al XIX-lea, cand au fost scrise cele mai multe din cartile E. White, plagiatul nu era inteles ca in zilele noastre, cand drepturile de autor sunt mult mai bine protejate. Scriitorii timpului imprumutau in mod firesc idei de la alti autori, mai ales in domeniul religios, in care nimeni nu are monopolul asupra adevarului in afara de  Dumnezeu. Cand aducem astazi o acuzatie cuiva care a trait intr-un alt timp si spatiu trebuie sa tinem cont de regulile din acel timp, nu de cele din timpurile noastre.

– Scriitorii Bibliei au folosit adesea idei si pasaje din alti autori, uneori pagani ( cazul apostolului Pavel care citeaza din scriitori greci ), fara ca prin aceasta autoritatea lor de profeti sa fie contestata sau inspiratia scrierilor lor sa fie pusa sub semnul indoielii.

– E. White insasi recunoaste in prefatza cartii „Tragedia veacurilor” ca a preluat idei si pasaje din alti autori, in deosebi istorici, pentru a sustine adevarurile pe care i le-a transmis Dumnezeu. Pasajele respective sunt puse intre ghilimele, iar autorii sunt mentionati.

– Adevaratii profetii au fost intotdeauna inspirati dinamic, nu verbal. Lor nu li s-a dictat ce sa scrie, ci li s-au transmis ideile pe care apoi ei le-au imbracat in cuvintele propri, avand deplina libertate sa se foloseasca de formulari intalnite la alti autori.

Asadar, acuzatia de plagiat este nefondata si rau-voitoare. Nu exista nicio dovada ca vreunul din autorii din care a citat E.White  s-ar fi plans de furt sau de faptul ca au avut de pierdut din aceasta cauza.

2) O alta acuzatie la adresa lui E. White este aceea ca ea a fost influentata de altii sa scrie marturiile pentru biserica, ea nefiind demna de incredere. Acuzatia este total nefondata si este bazata doar pe banuieli si rea-vointa. Ea insasi neaga faptul ca avea informatii de la oameni, sustinand ca tot ce stia era de la Dumnezeu:

“Dumnezeu a avut placerea sa deschida inaintea mea tainele vietii interioare si ale pacatelor ascunse ale poporului Sau. Asupra mea a fost pusa datoria neplacuta de a mustra relele si de a scoate la iveala pacatele ascunse… aceasta a starnit simtamintele firii pamantesti in inimile celor nesfintiti… unii si-au umilit inimile… altii au simtit ca in inimile lor se naste un spirit de ura…”

Unii se grabesc sa intrebe: Cine i-a spus sorei White aceste lucruri? “Le-am putut raspunde: Da, ingerul lui Dumnezeu mi-a vorbit… Dumnezeu a considerat potrivit sa ma plaseze in pozitii in care nu a plasat pe nimeni dintre cei din randurile noastre. El a pus asupra mea marturii de mustrare, pe care nu le-a incredintat nimanui.”

Conform acestei declaratii, Ellen White nu era dependenta de informatii primite de la altii cand descoperea „pacatele ascunse”. Ar fi fost necinstit sa declare ca ea a primit informatiile de la Dumnezeu, daca le obtinuse de la „frati si surori”.

3) Criticii acuza Biserica Adventista de Ziua a Saptea ca o considera pe E. White profet, in timp ce ea ar fi negat faptul ca este un profet al lui Dumnezeu. Ea insa nu a negat niciodata faptul ca este un profet.  Ea doar nu a pretins acest titlu, considerandu-se un mesager al lui Dumnezeu pentru biserica Sa.  Manuscrisele sale confirma acest adevar:

“Inca din frageda tinerete am fost deseori intrebata: Esti profeta? Intotdeauna am raspuns “Sunt mesagera Domnului. Stiu ca multi m-au numit profeta, insa eu nu am pretins a avea acest titlu. Mantuitorul meu m-a declarat mesagera Sa. ‘Lucrarea ta’, mi-a explicat El, ‘este sa-Mi prezinti cuvintele…”

“De ce nu am pretins ca sunt profeta?Pentru ca in aceste zile multi dintre aceia care au avut indrazneala sa se pretinda profeti sunt o rusine pentru cauza lui Hristos; insa si datorita faptului ca lucrarea mea include mai mult decat ceea ce inseamna cuvantul ‘profet’. . . .”

“A spune ca sunt profeta ar presupune sa fac ceva ce nu am facut niciodata. Daca altii ma numesc astfel, nu am nici o obiectie sa le aduc. Insa lucrarea mea a acoperit atat de multe aspecte incat nu pot sa ma consider nimic altceva decat o mesagera, nimic altceva decat ca am fost trimisa sa duc mesajul Domnului catre poporul Sau si sa indeplinesc lucrarea in orice aspect indicat de El.”

“Cand am fost in Battle Creek, am afirmat inaintea unei mari adunari ca nu pretind a fi profeta. In doua ocazii am facut referire la aceasta problema, de fiecare data cu intentia de a afirma: ‘Nu pretind a fi profeta.’ Daca am spus vreodata altceva, atunci vreau ca oricine sa inteleaga ca ceea ce am avut intentia sa spun este ca nu pretind a avea titlul de profet sau profeta” (Review and Herald, 26 iulie 1906, retiparit in Selected Messages, vol. 1, pag. 31-35). ”

“Lucrarea mea include mai mult decat inseamna aceasta titulatura. Ma consider o mesagera caruia Domnul I-a incredintat mesajele catre poporul Sau”
(Scrisoarea 55, 1905; citat si in Selected Messages, vol. 1, pag. 35, 36).

Concluzii

Apostolul Pavel ii indeamna pe crestinii tuturor timpurilor:“Nu dispretuiti proorociile !” ( 1 Tesaloniceni 5, 20 ). De ce am fi tocmai noi cei ce le dispretuim ? De ce am fi tocmai noi, cei care traim  ultimele clipe ale istoriei pacatului, cei care refuzam acest nepretuit dar divin pentru biserica Sa – darul profetiei ?

De aceea, sa ascultam de indemnul dat pe paginile Scripturii de unul din cei mai buni imparati pe care i-a avut poporul lui Dumnezeu de alta data:

“Incredeti-va in Domnul, Dumnezeul vostru si veti fi intariti ! Incredeti-va in proorocii Lui si veti izbuti ! ( 2 Cronici 20, 20  )

Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.

61 de răspunsuri la E. G. White – Pro si contra

  1. NĂDĂŞAN LEON spune:

    Sunt foarte bune argumentele,dar aştept mai multe comentarii pe această temă pentru că sunt foarte interesat pentru a combate curentul împotriva lui E G White. Mulţumesc.

    • Lori Balogh spune:

      Pentru mai multe informatii va recomand cartea lui Aron Moldovan: „Raspunsuri la acuzatiile aduse lui Ellen White”, Ed. Viata si Sanatate, Bucuresti, 2003

  2. beny spune:

    Unii neaga calitatea de profet a lui e white si spun ca a prezis lucruri care nu s-au implinit
    Cum comentati aceste afirmatii de mai jos ?

    Predicție 1: Isus va reveni în luna iunie, 1845
    Predicție …2: Isus va reveni în luna septembrie, 1845
    Predicție 4: Marea ciuma, care nu a venit niciodată
    Predicție 5: Isus să vină în „luni”
    Predicție 7: Pământul a fi depopulat curând (culmea populatia s-a marit)
    Predicție 8: Sclavia se va revigora în sud
    – : Oamenii inalti care trăiesc pe Jupiter!

  3. Alina spune:

    Unii afirmă că Ellen White ar fi suferit de sindromul Geschwind, a cărui cauză ar fi tocmai accidentul nefericit din copilărie. Este adevărat sau nu?

    • Lori Balogh spune:

      Nu cunosc daca lucrurile stau asa sau daca nu este vorba doar de un zvon. E. White are multi dusmani care i-au scos tot felul de vorbe, de aceea eu sunt prudent in a confirma sau infirma cele spuse. Voi incerca sa ma informez asupra acestui subiect.
      Insa dincolo de acest aspect, pentru mine este important criteriul lasat de Insusi Mantuitorul: „Dupa roadele lor ii veti cunoate” ( Matei 7,20 ). Iar in privinta „roadelor” lucrarii sale, acestea sunt de necontestat. Cartile ei au indreptat multi oameni spre Biblie si implicit spre Domnul Christos. Am citit multe din lucrarile ei si niciodata nu am gasit ceva care sa ma indeparteze de adevarul biblic, dimpotriva.
      Cu stima,
      Lori B.

  4. sorin spune:

    Roadele de care faceti vorbire apartin mai ales organizatiei BAZS si mai putin doamnei. Organizatia a urcat -o pe soclu. O mina a spalat pe alta. Comentariul Dv pare a fi obiectiv dar nu este

    • Lori Balogh spune:

      Va invit sa cititi ( daca nu ati facut-o pana acum ) una din cartile lui E. G. White ( de ex. Calea catre Christos ) si apoi mai discutam despre roade…Daca nu ati citit inca nimic din lucrarile sale, consider ca opiniile d-v sunt simple prejudecati si ar fi pacat sa va intemeiati credinta pe asa ceva.
      Cu stima, Lori B.

  5. sorin spune:

    Multumesc pt invitatie ,dar am scris in cunostinta de cauza(toate scrierile doamnei dar si D. M. Canright) + peste 20 ani in BAZS.
    Asa ca stiu despre ce scriu

    • Lori Balogh spune:

      Respect alegerea d-v de a nu crede in inspiratia lui E. G. White. Eu aleg sa cred in inspiratia scrierilor dansei, dupa ce am vazut in viata mea si a altor oameni rodele lor benefice. Prefer sa dau crezare indemnului Scripturii:
      “Incredeti-va in Domnul Dumnezeul vostru si veti fi intariti ! Incredeti-va in prorocii Lui si veti izbuti !” ( 2 Cronici 20,20 )
      Oare ce ar mai ramane din Biblie daca am elimina din ea tot ce au scris profetii, multi dintre ei cu slabiciuni si defecte evidente ?
      C stima,
      Lori B.

  6. sorin spune:

    Problema este in a crede intr-o persoana inspirata(care puteti fi Dv. ,eu,altcineva,sigur EGW),si un profet ,care sigur nu a fost EGW.
    Persoana inspirata o mai poate da in bara cu profetiile locale sau generale(EGW alovit de multe ori gardul),insa un profet nu pt ca e portavocea lui Dumnezeu,si EL nu greseste.
    Va rog sa ma anuntati cind EGW este introdusa in canonul biblic

    • Lori Balogh spune:

      Citez din afirmatia d-v, cu corecturile gramaticale de rigoare: „Persoana inspirata o mai poate da in bara cu profetiile locale sau generale (EGW a lovit de multe ori gardul),insa un profet nu, pentru ca e portavocea lui Dumnezeu si EL nu greseste.”
      Dincolo de ironia pe care o afisati fatza de credinta fostilor d-v confrati, cred ca sunteti prea mult influentat de opiniile lui D. M. Canright, el insusi un plagiator notoriu.
      Intr-adevar, Dumnezeu nu greseste, insa Biblia ne ofera destule cazuri in care profetii Lui au „lovit de multe ori gardul”, asa cum afirmati d-v. David, Natan, Iona, Moise, Ezechiel, Ieremia sunt doar cateva exemple. Atunci cand afirmam ca un profet „a dat-o in bara” cu profetiile lui, poate ca ar trebui sa stim sa facem diferenta intre profetiile conditionate si cele neconditionate. Dar asta este o alta discutie…
      In privinta introducerii scrierilor lui EGW in canonul biblic, stati linistit. Nu trebuie sa aveti astfel de temeri.
      Va propun sa incheiem aici acest dialog nerodnic, urandu-va toate cele bune.
      Cu stima Lori B.

      • Dorin spune:

        Frate Lori Balogh, scrieti mai sus despre acuzatiile de plagiat contra lui Ellen White ca trebuie sa le privim in contextul secolului in care a trait dansa, iar aici il faceti plagiator notoriu pe acest Canright (mai sus chiar ati scris plagiator grosolan parca). La o simpla cautare pe internet vad ca si dansul a fost contemporan cu Ellen White. Haideti sa nu fim subiectivi. Daca o dezvinovatiti pe Ellen White de plagiat ar trebui si pe acest domn Canright.
        Fiti binecuvantat

        • Lori Balogh spune:

          Incerc, cu ajutorul Domnului, sa fiu cat se poate de obiectiv. In timp ce Canright a copiat pagini intregi ( copy-paste ) din lucrarea unui pastor AZS fara sa indice sursa, atunci cand a scris Tragedia Veacurilor, E. White a folosit numeroase citate din scrieri ale unor istorici ai timpului, indicand sursa paragrafelor. In opinia mea, este totusi o deosebire majora intre cei doi. Dar asa este in viata: „Tot hotul striga: „Hotul!” Iar Canright nu a facut exceptie.
          Ati afirmat candva ca ati citit Tragedia Veacurilor. Probabil ca acest amanunt v-a scapat atunci cand ati citit cartea.
          Cu stima,
          Lori B.

          • Dorin spune:

            Am citit Tragedia Veacurilor si nu m-a interesant si nici nu ma intereseaza sa verific daca e plagiat sau nu. Nu-i vorba aici de a face vreo recenzie privind lucrarea celor doi autori. Nici nu ma intereseaza cine de unde s-a inspirat. Ati scris mai sus ca acest Canright este cel mai marecontestatar al doamnei White. I really don’t care! Dar asta iseamna ca au fost mai multi.Si nu-i corect s-o aparati pe Ellen White aruncand cu noroi in Canright. Nu doar acesta a contestat scrierile doamnei White si nu cred ca toti acesti contestatari s-au referit la paragrafe unde Ellen White a indicat sursa, aceasta nu poate sa fie nici azi considerata un plagiat.
            Fiti binecuvantat

          • Lori Balogh spune:

            -„Si nu-i corect s-o aparati pe Ellen White aruncand cu noroi in Canright.”
            Dar, in opinia dv., este corect sa se arunce cu noroi in E. White, aparandu-i pe contestatarii dansei ?
            Oricum, nu voi continua aceasta polemica fara sens. Cine apreciaza scrierile dansei, e liber sa le aprecieze. Cine nu le apreciaza, e la fel de liber sa le desconsidere. Libertatea de alegere este darul lui Dumnezeu dat fiecarei creaturi inteligente. Si daca Dumnezeu respecta aceasta libertate, noi cine suntem sa nu o respectam ?
            Cu stima,
            Lori B.

  7. AL Capone. spune:

    3) Criticii acuza Biserica Adventista de Ziua a Saptea ca o considera pe E. White profet, in timp ce ea ar fi negat faptul ca este un profet al lui Dumnezeu. Ea insa nu a negat niciodata faptul ca este un profet. Ea doar nu a pretins acest titlu, considerandu-se un mesager al lui Dumnezeu pentru biserica Sa. Manuscrisele sale confirma acest adevar:

    “Inca din frageda tinerete am fost deseori intrebata: Esti profeta? Intotdeauna am raspuns “Sunt mesagera Domnului. Stiu ca multi m-au numit profeta, insa eu nu am pretins a avea acest titlu. Mantuitorul meu m-a declarat mesagera Sa. ‘Lucrarea ta’, mi-a explicat El, ‘este sa-Mi prezinti cuvintele…”

    “De ce nu am pretins ca sunt profeta?Pentru ca in aceste zile multi dintre aceia care au avut indrazneala sa se pretinda profeti sunt o rusine pentru cauza lui Hristos; insa si datorita faptului ca lucrarea mea include mai mult decat ceea ce inseamna cuvantul ‘profet’. . . .”

    “A spune ca sunt profeta ar presupune sa fac ceva ce nu am facut niciodata.

    ..
    Daca este asa …..cum scrie mai sus ,de ce esti intrebat la botez ,daca crezi in Spiritul Profetic ?

    • Lori Balogh spune:

      Probabil ca cei care cred in inspiratia lui E.G.White si cei ce nu cred nu pot face casa buna. Din cate am observat, contestatarii lui E.G.White sunt foarte inversunati nu doar impotriva ei, ci si impotriva celor ce o respecta si recunosc valoarea scrierilor ei. Or nu cred ca Biserica isi poate indeplini misiunea daca in sanul ei ar exista doua atitudini atat de divergente.
      In alta ordine de idei, Spiritul Profetic are un sens mult mai larg, referindu-se la lucrarea pe care Dumnezeu a facut-o prin toti profetii Sai.
      Cu stima,
      Lori B.

      • un curios spune:

        Am inteles ca nu ai putut raspunde la acea intrebare, insa am si eu o intrebare pentru tine. De ce o numesti profet, de ce numesti scrierile ei ‘Spirit profetic’ cand ea nici macar nu recunoaste asta. Rog raspuns clar. Nu aberatii.

  8. frio spune:

    „La sase luni dupa aceasta descoperire venita in urma studiului, pe 3 aprilie 1847, Ellen White a primit o viziune in care era confirmata noua lor descoperire. In acea viziune, ei i s-a aratat sanctuarul ceresc si Legea lui Dumnezeu aflata acolo, avand un nimb de lumina in jurul poruncii a patra (Early Writings, pp.32-25). Aceasta descoperire a condus la o mai mare intelegere a doctrinei zilei de odihna intre adventistii din acele zile.”

    Credeti ca cele 10 porunci se afla in chivotul din cer?
    Daca da, cui se adreseaza ele?

    • Lori Balogh spune:

      In desfasurarea evenimentelor din trambita a saptea, Apocalipsa specifica: „Si Templul lui Dumnezeu, care este in cer, a fost deschis si s-a vazut chivotul legamantului Sau, in Templul Sau. Si au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pamant si o grindina mare.” ( Apocalipsa 11,19 ). Templul ceresc este originalul dupa al carui model i s-a poruncit lui Moise sa construiasca sanctuarul pamantesc: „Vezi sa faci totul dupa chipul care ti s-a aratat pe munte” ( Exodul 25,40 ). Mi se pare firesc sa cred ca, daca in cer se afla originalul chivotului, sa accept si faptul ca in acel chivot se afla originalul Celor Zece Porunci.
      Decalogul nu este o Lege morala data doar rasei umane, ci este insasi Constitutia cerului. Fiind o reflectare a caracterului lui Dumnezeu, nu-mi imaginez ca El are cerinte diferite din punct de vedere moral pentru fiintele din Univers.

    • Benoni Cartană spune:

      In Apocalipsa 21,22 scrie ca în ceruri Ioan nu a văzut niciun templu. Şi totuşi în Apoc 11,19 scrie că în cer este totuşi un Templu şi un chivot. Contradicţie? Dacă căutăm contradicţii tocmai am găsit… Ideea este că Ioan a văzut ce a vrut Dumnezeu să vadă Ioan. Nu a văzut realităţile „materiale” din cer, ci a văzut (în viziune) realităţi spirituale. În cer există un sanctuar nu material, nu ca cel de pe pământ, ci în sensul de „loc sfant”, căci asta chiar înseamnă „sanctuar”. şi a văzut un chivot, iar înăuntrul lui ştim că sunt tablele legii – toate acestea nu materiale, ci realităţi spirituale, în sensul că cerurile cerurilor si toata Împărăţia lui Dumnezeu sunt guvernate pe legi şi pe principii divine. Da, legea morală aşa cum o ştim noi din Exod 20 nu are nicio relevanţă pentru cer, pentru că îngerii nu mint, nu fură şi nu curvesc. Dar principiile de bază ale legii care sunt dragostea şi dreptatea sunt acelea după care Dumnezeu guvernează.

  9. frio spune:

    Am mai intalnit ideia cu „Constitutia cerului”.
    Adevarul este ca nu poate fi numit nici macar „Constitutia pamantului”.
    Tablele Legii erau marturia legamantului incheiat intre Dumnezeu si poporul eliberat din robia Egiptului (a se citi mai atent prima porunca).
    Pentru fapturile ceresti, decalogul este lipsit de sens.

    • Lori Balogh spune:

      Oare si principiile care stau la baza Decalogului sunt lipsite de sens pentru fiintele ceresti ? Va rog sa va ganditi bine inainte de a formula un raspuns la aceasta intrebare.
      Si inca ceva: Daca tablele Legii s-ar fi adresat doar evreilor, asa cum sustineti d-v, de ce Ioan le vede in Templul ceresc, intr-o viziune primita spre sfarsitul secolului I ? „Si Templul lui Dumnezeu care este in cer a fost deschis si s-a vazut chivotul legamantului Sau, in Templul Sau...” ( Apocalipsa 11,19 )
      Cu stima, Lori B.

  10. frio spune:

    Pana la urma e vorba de decalog, sau de unele principii care stau la baza lui?
    Unele principii din decalog le au si ateii.
    Cred ca fapturile ceresti au principiile lor, fara a fi legate de Legea data pentru fapturile pamantesti.
    Chiar pentru fapturile pamantesti, Legea (in intelesul ei firesc) era data pentru o vreme (<>).
    Nu avem informatia ca tablele Legii (care au fost date evreilor) s-ar afla in chivotul din cer.
    Ioan nu ne spune ca le-a vazut (asta este o adaugire, nu numai a dumneavoastra – probabil vi s-a indus aceasta parere).
    Cu stima.

    • Lori Balogh spune:

      Nicio lege nu poate fi separata de principiile care stau la baza ei. Daca d-v le separati, e problema d-v. Principiile care stau la baza Decalogului sunt dragostea fatza de Dumnezeu si dragostea fatza de aproapele. Or, aceste principii sunt universale. Afirmatia d-v :”Cred ca fapturile ceresti au principiile lor, fara a fi legate de Legea data pentru fapturile pamantesti” suna ca si cum aceste fapturi s-ar inchina unui Dumnezeu diferit de la nostru, ceea ce este o aberatie.
      Cat despre indoiala d-v ca tablele Legii nu s-ar afla in chivotul din cer, ma surprinde. Oare in Templul ceresc exista o simpla „lada” goala, despre care se spune ca este „chivotul legamantului” ? La ce ar putea folosi o simpla lada, fara continut ? Si daca aceasta lada e numita „chivotul legamantului”, unde se afla prevederile acestui legamant ?
      Cat priveste afirmatia d-v: „Chiar pentru fapturile pamantesti, Legea (in intelesul ei firesc) era data pentru o vreme”, e mult de discutat. D-v faceti o confuzie grava intre legile temporare, date evreilor ( si convertitilor la iudaism ) doar pana la jertfa lui Christos, si Legea morala, ale carei principii sunt vesnice.
      Dar ma opresc aici, caci constat ca sunteti un antinomianist inversunat si nu sunteti dispus sa acceptati niciun argument, fie biblic, fie logic. Va propun sa incheiem acest dialog neproductiv. Daca d-v considerati ca Decalogul nu trebuie tinut de crestini, sunteti liber sa credeti ce doriti, cel putin pana la judecata finala. De-a lungul vremii, am constatat,totusi, ca si cei mai inversunati impotrivitori ai Legii morale o tin in mare parte. De fapt, singura porunca care ii deranjeaza si pe care ar scoate-o din Decalog, daca ar putea, este Porunca a Patra, legata de Sabatul biblic. Daca aceasta porunca nu ar exista, nu ar mai exista antinomianisti pe lume. Dar fiecare alege unde-si va petrece viitorul. Eu va rog sa mai studiati , sa va mai rugati pentru iluminare divina, ca nu cumva sa va treziti ca luptati impotriva lui Dumnezeu. Ar fi mare pacat…
      Cu stima,
      Lori B.

  11. Lori Balogh spune:

    „Somnul ratiunii naste monstri”, spunea Goya. Se pare ca si ignoranta cu privire la Cuvantul lui Dumnezeu, precum si rea-vointa de a-l cunoaste, ii conduc pe oameni la acelasi rezultat.
    In legatura cu persoana lui E. G. White si lucrarea ei, exista in lume prea multe prejudecati, mult prea multe si toate izvorate din necunoastere. Cititi despre viata ei asa cum a fost oglindita in presa laica a vremii, cititi macar una din cartile ei ( Calea catre Christos, Viata lui Iisus, etc ) si prejudecatile vor disparea. Eu am citit multe din cartile ei si nu am gasit nimic care sa ma departeze de Cuvantul lui Dumnezeu, nimic care sa imi puna in pericol mantuirea si relatia mea cu Dumnezeu. Dimpotriva, dupa lectura lucrarilor ei m-am simtit mai aproape de Dumnezeu, am fost motivat sa studiez si mai mult Biblia si sa-I slujesc cu si mai multa dragoste lui Dumnezeu si semenilor mei. Mantuitorul a spus: „Dupa roadele lor ii veti cunoaste „ ( pe profeti, nn ) – Matei 7, 20. Viata pe care a dus-o si lucrarea plina de sacrificiu de sine i-au motivat pe multi oameni sa se apropie de Dumnezeu. Pot aduce marturii ale multor crestini din alte denominatiuni care, citind din lucrarile ei, si-au schimbat viata in bine.
    Insa – nu-i asa ?- in lumea noastra orice bine pe care-l face un om al lui Dumnezeu trebuie pedepsit aspru…

    In ce priveste rolul profetilor in Biserica crestina, articolul de la urmatoarea adresa poate aduce mai multa lumina:
    http://www.loribalogh.ro/2010/11/biserica-lui-christos-mai-are-nevoie-biserica-de-profeti-7/

    Iar cu privire la tacerea impusa femeilor in Biserica, o alta adresa :
    http://www.loribalogh.ro/2010/11/biserica-lui-christos-rolul-si-pozitia-femeii-in-biserica-5/

  12. bucuresti spune:

    Buna ziua, consider principiul ,,sola Scriptura”ca fiind bun iar legile morale ca fiind obligatorii. Totusi, de ce la botezul (ca si in activitatea curenta) in BAZS este imperios necesar sa crezi ca E.W. ca fiind profet si sa-ti exprimi public acest fapt? Botezul nu este pentru apartenenta la biserica lui Hristos?! Sau este pentru o alta biserica care trebuie sa contina aceasta obligatie fata de EW?
    Multumesc.

    • Lori Balogh spune:

      Buna ziua,
      Imi este greu in cateva cuvinte sa subliniez importanta pe care Biserica Adventista o acorda darului profetic. Doar doua lucruri vreau sa le amintesc telegrafic:
      1) Fara darul profetic, astazi nu am fi avut Scriptura ( sau cea mai mare parte a ei ). Daca am scoate din Biblie cartile care nu au fost scrise de profeti, sau care nu au relatat despre lucrarea profetilor, nu ar mai ramane aproape nimic din ea.
      2) In NT, darului profetic i se acorda o importanta majora. In listele cu darurile spirituale din epistolele lui Pavel, darul profetic este amintit printre primele ( Romani 12, 6-8; 1 Corinteni 12, 28 ).
      Nu ni se spune nicaieri in NT ca acest dar spiritual s-a incheiat odata cu perioada Bisericii primare. Dimpotriva, in Apocalipsa se aminteste despre continuitatea darului profetic in Biserica lui Christos pana la sfarsitul timpului. Sintagma „marturia lui Iisus Christos” din Apocalipsa 12,17 si care este aplicata Bisericii Ramasitei ( din ultima perioada a istoriei lumii ) este descifrata in Apocalipsa 19, 10 unde se vorbeste dspre „duhul prorociei” ( darul profetic ). De asemenea, in Apocalipsa 22,9, ingerul ii vorbeste lui Ioan despre „fratii tai, prorocii”.
      Rolul darului profetic nu este acela de a inlocui revelatia Bibliei, asa cum insinueaza unii critici, ci de a calauzi Biserica tocmai spre o intelegere mai aprofundata a adevarului biblic.
      Cu stima,
      Lori B.

  13. bucuresti spune:

    Buna ziua, multumesc de raspuns insa nu este la subiect.
    Am avut rugamintea la Dvs sa-mi indicati de ce este conditionat botezul in BAZS de aceasta credinta in EW ca si profet. Nu trebuie botezul sa fie ,,in apa si duh”? Daca puteti comenta extrem de la subiect si fara versete din Scriptura as fi recunoscator (intrebarea mea nu face referire la Scriptura ci la EW si BAZS).
    Multumesc, VT.

    • Lori Balogh spune:

      Buna ziua din nou,
      Eu tocmai acest lucru doream sa-l subliniez: Biserica AZS acorda o importanta deosebita darului profetic, incluzand acest aspect in doctrina sa. Or, este evident ca oricine doreste sa devina adventist, trebuie sa fie de acord cu intreaga doctrina, nu doar cu acele puncte fundamentale pe care le agreeaza. Identitatea adventa este legata, printre altele si de credinta ca scrierile lui E. G. White ( numite generic si scrierile Spiritului Profetic ) au fost inspirate de Duhul lui Dumnezeu pentru calauzirea si zidirea Bisericii din ultima perioada a istoriei.
      Nu stiu daca d-v ati citit vreo lucrare din scrierile dansei. Daca nu ati facut lucrul acesta, va invit sa o faceti, si dupa aceea sa trageti singur concluziile: acest om al lui Dummnezeu a fost inspirat sau nu a fost inspirat de Duhul Sfant. Va recomand cu caldura: Calea catre Christos, Tragedia veacurilor, Viata lui Iisus, Patriarhi si Profeti, etc. Eu am citit multe din lucrarile dansei, si intotdeauna am avut de castigat din punct de vedere spiritual, apropiindu-ma mai mult de Dumnezeu si de Cuvantul Sau.
      Cu stima,
      Lori B.

  14. bucuresti spune:

    Va multumesc de raspuns.
    Am citit cateva din scrierile dansei si nu mi se pare nimic iesit din comun, trebuie sa fim sinceri. Sunt compilatii banale impanate copios cu citate din Scriptura. Cred ca un teolog mediu ar putea face acelasi lucru cu mai mare succes. Tocmai de aici atitudinea mea, cel putin confuza privind acest subiect. Din pacate nu pot decat sa observ ca din principiul ,,sola Scriptura” nu a ramas mare lucru in lucrarea de zi cu zi a BAZS. Acest principiu care m-a atras initial catre BAZS este tare diluat de mesajele/citatele omniprezente din EW la fiecare predica sau discutie cu orice adventist (din Bucuresti cel putin). Sper ca nu v-am suparat cu franchetea mea insa vad ca nici Dumneavoastra (cum nici pastorul Aron MOldovan) nu afirmati cu tarie ca BAZS = EW , altfel nu se poate. Daca s-ar afirma clar acest fapt ar fi mult mai simplu inclusiv pentru oamenii simpli care Sabat de Sabat vin la adunare…
    Dumnezeu cu noi – si cu Dvs !

    • Lori Balogh spune:

      Si eu va multumesc pentru sinceritate. Nu m-au deranjat opiniile d-v, si aceasta deoarece va inteleg rezerva. Daca ati observat, in articolele postate pe acest blog sunt foarte putine referinte la scrierile lui E.G. White. Si aceasta nu pentru ca nu le apreciez, ci pentru simplul motiv ca am considerat ca adevarul biblic trebuie sustinut doar cu Biblia, si nu cu alte mijloace. Adica tocmai principiul „Sola Scriptura”.
      Ca in orice domeniu, si la acest subiect unii fac greseli, incercand sa ridice scrierile extrabiblice la acelasi nivel cu cele scripturistice. Nici macar E. G. White nu a intentionat acest lucru cu scrierile dansei, considerandu-le „o lumina mai mica ce trebuie sa ne conduca spre o lumina mai mare” ( Biblia ).
      In biografia dansei este amintita o imprejurare in care, aflandu-se intr-o biserica, pastorul ( tanar si cu putina experienta ) a invitat-o sa conduca dansa serviciul de inchinare. Dansa a refuzat, argumentand ca pastorul s-a rugat si s-a pregatit pentru acel serviciu de inchinare. La sfarsit, pastorul i-a cerut cateva sfaturi cu privire la predicare. Este demn de remarcat raspunsul dansei: „Predica Biblia si numai Biblia ! Daca insa este ceva ce nu intelegi, citeste ce am scris despre acel subiect, iar apoi predica Biblia si numai Biblia !” Eu cred ca dansa a avut o pozitie foarte echilibrata, ridicand principiul „Sola Scriptura” la valoarea lui cu adevarat protestanta.
      Este adevarat ca nu intalnesti in scrierile dansei idei teologige sofisticate, insa ceea ce apreciez in ele este spiritualitatea lor profunda. Or tocmai aceasta profunzime spirituala, la o femeie simpla si cu scoala putina, care a trait cu un secol si ceva in urma, a facut ca la moartea dansei sa fie elogiata de presa laica a vremii.
      Eu va indemn cu toata dragostea sa continuati sa mergeti pe principiul „Sola Scriptura” si sunt convins ca ne vom intalni la capatul drumului.Doar prin harul lui Dumnezeu !
      Cu stima,
      Lori B.

  15. geo spune:

    Multe din profetiile ei nu sunt demne de luat in considerare

  16. geo spune:

    Probabil doriti dovezi, totusi ca adventisti mizez ca le stiti mai bine ca mine!!!!!!!!!!!!

  17. geo spune:

    Este o mare eroare sa va folositi de slabiciunile proorocilor pentru a justifica greselile doctrinare ale EGW, chiar daca Ilie a fost un om plin de slabiciuni ca si noi , totusi la el, ce a urmat dupa ”asa vorbeste Domnul ” este infailibil .NU tot asa se poate spune despre EGW ,pentru ca nemultumirea tuturor nu este pentru ca nu se stie ca face parte din ”specia umana ”ci pentru ca este socotita ”prea divina”.Este bine sa amintim in cadrul acestei discutii ca, dintre cele aproape 2000 de visuri si vedenii la care ati facut referire sunt unele foarte dubioase (in scrisoarea trimisa catre fiul ei ”Ani de pensionare” pag.161-163,povesteste o discutie cu sotul ei decedat, trecand-o in randul descoperirilor dumnezeiesti,) si care sunt impotriva invataturilor scripturii: Deuteronom 18:10-12, apoi profetiile despre revenirea Domnului( au fost multe si neadevarate,,acesta a fost motivul pentru care Miller s-a retras) ,vedenia prin care Sabatul devine ”sigiliul lui Dumnezeu” ………. si multe altele.(fiara, 666, Babilonul cel mare).

    • Lori Balogh spune:

      Domnule ( frate ) Geo,
      Daca nu ati citit-o inca si daca doriti sa cunoasteti si un alt punct de vedere decat al celor care gandesc ca d-v, va rog sa cititi cartea
      „Raspunsuri la acuzatiile aduse lui Ellen White”, scrisa de Aron Moldovan, Ed. Viata si Sanatate, 2003. Iar cartea „Schite din viata”, care ne ofera cateva informatii biografice din viata celei pe care o detestati atat de mult, poate va va schimba imaginea deformata despre o persoana foarte apreciata pentru caracterul si lucrarea sa dezinteresata nu doar de adventisti, dar si de neadventistii care au cunoscut-o personal, inclusiv de presa vremii.

      Eu cunosc Biserica AZS din copilarie, dar n-am auzit pe nimeni sa o considere pe E. White „divina” sau „prea divina”, asa cum insinuati d-v. Dimpotriva, cunosc multe persoane care au marturisit ca scrierile ei i-au ajutat mult pe plan spiritual, aducandu-i mai aproape de Biblie si de Dumnezeu. Eu unul sunt un exemplu in acest sens. Nu am gasit in lucrarile dansei decat indemnuri spre o viata mai consacrata lui Dumnezeu, spre un studiu mai aprofundat al Scripturii si spre o incredere mai mare in promisiunile lui Dumnezeu. Daca apreciez lucrarile ei, nu inseamna ca o divinizez, asa cum a facut o parte din crestinatate cu fecioara Maria.

      Cred ca este numai normal si crestineste sa recunoastem si meritele unor oameni care si-au consacrat intreaga viata lui Dumnezeu si fericirii semenilor lor, nu doar sa ne focalizam atentia asupra unor greseli reale sau imaginare din viata lor. Pana la urma, in afara de Mantuitorul, a existat vreun om caruia sa nu-i putem gasi greseli ?

      Pentru mine, mai mult decat opiniile d-v sau ale celor care gandesc ca d-v, valoreaza infinit mai mult criteriul afirmat de Domnul Iisus: „Dupa roadele lor ii veti cunoaste” ( Matei 7, 20 ). Cat despre „roadele” lucrarii lui E. White, ele sunt nenumarate si doar vesnicia le va scoate pe toate la lumina. La vremea potrivita !

      Cu stima,
      Lori B.

  18. Geo spune:

    Domnule Lori , pentru ca este o discuție deschisă despre EGW , aș vrea să începem să analizăm dacă greșelile dânsei sunt ,,imaginare,, sau adevărate fără să ne jicnim sau să ne vorbim de undeva de sus , și să nu lăsăm veșnicia sa scoata la iveală roadele lucrării ei ptr. ca s-ar putea să fie,, prea tarziu,,.

    • Lori Balogh spune:

      Domnule ( frate ) Geo,
      Consider inutila o astfel de discutie, si aceasta din mai multe motive. Unele le-am amintit deja in comentariile anterioare. Personal, nu sunt adeptul cautarii petelor in soare si nici a nodurilor in papura atunci cand ne referim la oameni ca slujitori ai lui Dumnezeu. Nu am gasit in Scriptura niciun om, nici dintre eroii credintei amintiti in Evrei 11, nici intre marii barbati ai lui Dumnezeu pe care-i admiram, cu exceptia Mantuitorului, care sa nu fi facut greseli in viata, activitatea sau afirmatiile lor. Atunci de ce sa-i cerem lui E.G. White perfectiunea pe care nu o regasim nicaieri in Biblie la oameni, ci doar la Dumnezeu ?
      D-v sunteti liber sa contestati, sa criticati si sa aruncati la cosul de gunoi tot ce a scris aceasta persoana. Eu nu voi face acest lucru dintr-un motiv cat se poate de simplu: Am citit ( cred eu ) destule lucrari ale dansei si intotdeauna am fost zidit sufleteste, intotdeauna am fost motivat sa ma apropii de Dumnezeu si de Cuvantul sau mai mult, intotdeauna m-am simtit mai nevrednic pentru mantuirea oferita in dar de Dumnezeu. Aplicand principiul Mantuitorului: „Dupa roadele lor ii veti cunoaste” ( pe profeti ), din Matei 7, nu am niciun motiv sa desconsider lucrarea dansei, asa cum faceti d-v. Mergeti pe drumul pe care l-ati ales; eu voi merge pe cel ales de mine, iar la sfarsit se va vedea cine a gresit. Daca eu gresesc, apropiindu-ma de Dumnezeu si pe calea aceasta, nu vad in ce masura acest lucru imi va afecta mantuirea. Dar daca d-v gresiti ?
      „Incredeti-va in Domnul Dumnezeul vostru, si veti fi intariti; incredeti-va in prorocii Lui si veti izbuti !” ( 2 Cronici 20,20 )
      Cu stima,
      Lori B.

    • Dorin spune:

      Domnule Geo, meditati la ce-a spus Pavel in Filipeni: (3:9-16) Sa-L cunoastem pe Isus Christos, suferintele Lui, moartea Lui ca sa ajungem la invierea din morti, nu ca am fi si castigat acest premiu, dar sa alergam ca sa-l apucam. Sa uitam ce este in urma noastra (practic ce este lumesc in noi) si sa ne aruncam inainte spre premiul chemarii ceresti a Lui Dumnezeu. Si frumos incheie: „Daca in vreo privinta suntem de alta parere, Dumnezeu ne va lumina si in aceasta privinta, dar in lucrurile in care am ajuns la aceeasi parere, sa umblam la fel.” (versetele 15,16). Ma luam si eu la „cearta de vorbe” cu fratele Lori Balogh inainte, doar inainte, cand eram lumesc. Chiar nu merita. Acum doar mai pun intrebari, unde nu inteleg, sa vad ce i-a descoperit Dumnezeu.
      Fiti binecuvantati

  19. Geo spune:

    Domnule Lori ,înțeleg ca discuția trebuie să se încheie înainte ca să înceapă , probabil este ceva de care va temeți. Am înțeles ca totuși articolul dvs se cheama ,,EGW pro și contra,, ,va recomand să ștergeți ,,contra,, și să rămână numai ,,pro,,. Să nu credeți ca am ceva împotriva EGW, nu petele și nodurile din viața ei personală le-as fi discutat cu dvs ci doar chestiuni legate de doctrină , și despre care știu ca gruparea adventa le-a fundamentat pe bază duhului profetic cu ,care a fost,, insufletita,,.Ramane-ti la ce ne învăța Biblia, fără să adăugați după 1800 de ani alte descoperiri ale unor profeți ,,nespuși de aleși,,.
    Domnului Dorin vreau sa-i spun ca lucrurile despre care dansul crede ca nu merită să discutam ,l-au făcut pe apostolul Pavel să scrie două epistole(romani, galateni ) ,și pe autorul epistolei către Evrei să se ocupe intr-un mod unic de acest subiect. Este controversa care a dus la convocarea primei adunări apostolice pentru a stabili dacă Biserica trebuie sau nu să țină Legea . Probabil ca deciziile care s- au luat acolo nu sunt după invatatura EGW , și multora ca ea .Și încă un lucru, Pavel spune,, va va lumina,,. El cunoștea și avea adevărul , iar dacă domnul Lori a găsit mult ajutor în scrierile dânsei , eu am găsit în scrierile acestui sfânt apostol .(Pavel). Cu toată stima
    George.

    • Lori Balogh spune:

      Domnule Geo,
      Nu mi-e teama decat de un singur lucru: pierderea de timp, care pentru mine este pretios. Un singur lucru as dori sa-l observati: Daca ati fi citit cel putin unele din articolele postate pe acest blog, ati fi observat ca citatele din E. G. White sunt foarte rare, aproape inexistente. Iar atunci cand cu totul sporadic apar citate din aceste lucrari, ele nu au niciodata rolul de argument final. Si aceasta nu pentru ca as desconsidera ideile dansei, ci pentru simplul motiv ca, in opinia mea ( si nu numai a mea ! ), adevarul biblic trebuie sa stea in picioare prin sine. Probabil ca daca ati fi gasit cate doua-trei citate din lucrarile dansei in fiecare articol postat, ati fi jubilat. Nu veti avea aceasta satisfactie, caci doctrina bisericii din care fac parte este fundamentata pe Scriptura si nu pe scrierile dansei. Acestea din urma doar intaresc o doctrina descoperita de pionierii miscarii advente pe calea studiului si a rugaciunii.
      Spunand acestea, va doresc sa ajungeti cu bine la finalul luptei credintei.
      Cu stima,
      Lori B.

    • Dorin spune:

      Frate Geo, da suntem toti frati (si surori) daca ne tinem strans de Capul Isus Christos din care tot trupul isi primeste cresterea pe care i-o da Dumnezeu, dupa cum spune Pavel in Coloseni 2:19. Eu nu spun ca nu merita discutat, ceea ce merita cu adevarat. Dar de „cearta de cuvinte” eu unul m-am lecuit. Si daca credeti ca nu Biblia (sau nu doar Biblia) ar fi centrul cautarilor mele spre cresterea spirituala va mai citez tot de acolo. In 1 Tesaloniceni 5 acelasi Pavel spune sa ne bucuram intotdeauna, sa ne rugam neincetat, sa multumim Lui Dumnezeu pentru tot, sa nu stingem Duhul, sa nu dispretuim proorociile, sa cercetam toate lucrurile pastrand ce este bun si sa ne ferim de orice fel de rau. Traducerea Cornilescu este incompleta (spune „de orice se pare rau”). Alt apostol, Petru, in Fapte 2:17 spune ca „in zilele din urma feciorii si fetele vor prooroci.” De ce n-ar putea sa fie Elle White un astfel de prooroc? Eu am devenit adeptul principiului Sola Scriptura tocmai pentru ca este singura carte care conteaza, pana la urma este Cuvantul scris. Restul lucrurilor (carti, predici, scrieri de tot felul pe care le gasesc pe net) le folosesc orientativ, le cercetez si pastrez ce este bun, ceea ce imi zice Duhul ca este bun, nu ma bazez pe intelepciunea mea omeneasca. Nu-mi doresc decat sa ajungem toti „cu bine la finalul luptei credintei”. Ca lupta e grea, o simt in fiecare zi, si nu e doar impotriva pacatului dupa cum bine stim (Efeseni 6:12).
      Fiti binecuvantati cu totii cu Duhul Adevarului

  20. Geo spune:

    Domnule Lori ,imi cer scuze , dar va mai rapesc doar cateva minute din pretiosul dvs timp, pentru a va pune o intrebare personala si nu legata de articol. De ce in formula de adresare folositi pe langa ,,domnule,,si (frate) ? Chiar ne considerati frati sau este doar modul de exprimare al apostolului Pavel cand se adresa iudeilor spunandu-le,, fratilor,,?( caci doar erau din acelasi neam). Sau cu deosebita grija priviti prin credinta ,,dincolo de orizontul ” cunoasterii umane nu la ceea ce este cineva ci la ceea ce,, poate fi ,, sau ,,la ceea ce va fi,, prin harul lui Dumnezeu , dupa cum a intrebat un ucenic al Domnului : dar cu acesta ce v-a fi? Ce-ti pasa tie…..
    Daca nu credeti de cuviinta sa-mi raspundeti ,va inteleg si va doresc ca harul si pacea Domnului Isus sa va fie inmultite. Fiti binecuvantat. George.

    • Lori Balogh spune:

      Chiar daca avem opinii diferite in unele privinte, avand acelasi Tata, acelasi Creator si acelasi Rascumparator, mi se pare firesc sa ne numim frati. Si aceasta nu din complezenta… Si pe dl. Dorin il consider frate din aceleasi considerente, desi avem uneori intelegeri diferite asupra unor teme biblice. Intr-o ocazie, stateam de vorbe pe teme spirituale cu o credincioasa ortodoxa, insa in momentul in care am amintit ideea ca noi toti suntem frati, Domnul Iisus fiind Fratele mai mare, dansa s-a suparat foarte tare pentru indrazneala de a avea o asemenea conceptie. Sper ca d-v nu v-ati simtit deranjat daca v-am numit „frate”. Daca totusi am gresit, imi cer iertare.
      Cu stima,
      Lori B.

  21. Geo spune:

    Mă bucur foarte mult să aud aceste cuvinte , pentru ca sincer să va spun rar am întâlnit pe cineva din biserica dvs. care să ne considere ,,frați, dat fiind modul de interpretare a cap. 18 din cartea Apocalipsa și porunca a patra din decalog. Am avut totdeauna respect pentru toți cei ce se apropie de Dumnezeu cu inimă curata , și nu am avut nici o problemă sa -l invitam pe păstorul bisericii AZS din localitate ,fiind în vizită la noi, să ne împărtășească ceva din experientele dansului, când totuși în biserica lui nu pot lua cuvântul decât membrii. Unii , sunt militanții unor ideologii, și se folosesc de cărțile scrise de EGW (chiar recomanda cu insistență Tragedia Veacurilor) fără să fie conștienți ca își fac publicitate negativă și lor și adunării dânșilor. Alții sunt credincioși bibliei , și încep să cred ca și dvs sunteți unul dintre ei ,promovând îngăduința creștină cum o vedem în Rom 14. Oamenii mari sunt Hristosi în miniatură.
    Maranata!!!

  22. un curios spune:

    Am urmarit foarte atent tot ce s-a discutat pe baza acestui articol publicat, pe care totusi, v-as recomanda sa ii dati alt titlu. ‘Pro si contra’ nu are nicio relevanta. Cred ca ‘Vreau sa fiu ca Aaron Moldovan’ este un titlu mai bun.

    Pe de alta parte, imi dau seama ca in acesta lume, dintotdeauna au fost doua tipuri de oameni. Oameni cui, si ciocan. Ei bine EGW, a fost un ciocan foarte bine lucrat, slefuit, care a batut foarte multe cuie, si inca bate. Insa pentru unii, a devenit Lege! Si nu este bine.

    Personal, sunt de accord cu toate scrieile ei. Ce inseamna de accord – ca daca compar ce scrie cu biblia, sunt in concordanta. Insa, cand te apuci sa faci din scrierile ei Lege, si sa le venerezi la fel de mult ca si scrierile din Biblie,trebuie sa iti pui un semn de intrebare.

    De ce nu au fost incluse scrierile ei in Biblie? Cartile apocrife care au fost cu mult scrise inaintea scrieilor lui EGW, de ce nu au fost introduce in Biblie? -Daca puteti raspunde concis si scurt, va rog. Daca aveti de gand sa bateti campii, va lipsesc de effort.

    Ea a declarant ca nu este profet. Si totusi voi asa spuneti. De ce? Aveti nevoie de un Dumnezeu nou si o lege noua? Care seamana izbitor cu legea din Biblie?

    • Lori Balogh spune:

      Domnule ( frate ) Neagu,
      In ciuda tonului d-v aspru si pe alocuri lipsit de eleganta, va dau totusi dreptate in multe privinte. Nici eu nu sunt de acord cu acei crestini adventisti care se folosesc de scrierile lui E. White ca sa-si argumenteze crezul si doctrina. Din punctul aceasta de vedere, consider ca Biblia este atotsuficienta pentru aflarea adevarurilor esentiale mantuirii. De altfel, nici E. White nu a fost de acord cu tendinta unora din coreligionarii dansei de a-i ridica scrierile la nivelul Scripturilor. Eu apreciez profunzimea temelor spirituale din aceste scrieri, si ele imi sunt de mare folos in relatia mea cu Dumnezeu, insa niciodata nu le consider litera de Evanghelie. De aceea, nu cred ca este corect ca sa se predice din scrierile dansei, in loc sa se predice din Biblie. Din nefericire, ca in toate bisericile crestine, se fac inca greseli.
      In rest, cu privire la alte aspecte legate de scrierile dansei, nu doresc sa intru in polemica cu nimeni ( nici cu d-v ). Si aceasta din mai multe motive, intre care cel mai important este acela pe care l-am prezentat deja: Orice invatatura doresc sa o am clarificata pe baza Scripturii si numai Scripturii. Cineva ma numea in batjocura „solascripturist”. Fie si asa. Sunt si voi ramane adeptul sintagmei rostita de Ulrich Zwingli, reformatorul elvetian: Sola Scriptura.
      Cu stima,
      Lori B.

  23. Ionatan Dica spune:

    Sa aveti pace in suflet si doresc ca bucuria pe care o am de cate ori citesc vreun articol al dumneavoastra sa va umple si sufletul dumneavoastra .Inima mea tresalta stiind ca Dumnezeu are oameni care sa se preocupe de lucrurile spirituale si sa le transmita intr-un mod atat de placut.Sa fiti binecuvantat si sa ramaneti umil impreuna cu scumpul nostru Mantuitor Isus Hristos.
    Fiti binecuvântat,
    Al dumneavoastra frate in Domnul Isus
    Ionatan Dica

    • Lori Balogh spune:

      Multumesc mult pentru incurajari, frate Ionatan. Intre multe critici si acuze, cate un cuvant de incurajare cade ca roua pe un pamant uscat. In rest, toata lauda fie a Domnului ! Desi nu ne cunoastem, ne vom vedea la finalul drumului, acolo unde vom putea povesti pe indelete toata experienta noastra cu Dumnezeu. Fie ca acel moment sa vina cat mai curand !
      Cu stima,
      Lori B.

  24. alexandru spune:

    Buna,
    biserica AZS argumenteaza prin scrierile EGW, adoptarea regimului alimentar vegetarian,
    puteti face o lamurire la: Luca, cap.24,
    42-I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagur de miere.
    43-El le-a luat, şi a mâncat înaintea lor.
    multumesc

    • Lori Balogh spune:

      Biserica AZS nu impune, ci recomanda un stil de viata sanatos, din care face parte si alegerea unui regim bazat mai mult pe vegetale. Aceasta nu exclude posibilitatea ca unii sa aleaga o dieta carnata ( mai ales ca Insusi Iisus a mancat peste, iar evreii se stie ca erau consumatori de carne ). Altii, intre care ma numar si eu, aleg o dieta ovo-lacto-vegetariana, bazati pe expresia biblica „tara unde curge lapte si miere” ( daca produsele lactate ar fi fost considerate otrava, Dumnezeu nu ar fi amintit de „lapte” in promisiunea facuta poporului evreu ).
      Este insa foarte adevarat, ca pe masura ce ne apropiem de finalul istoriei, o dieta bazata mai mult pe vegetale este preferabila, din cauza animalelor sacrificate tot mai bolnave si a pericolului de a transmite omului anumite boli. Si ar mai fi un motiv pentru care un crestin ar trebui sa aleaga un stil de viata mai apropiat de cel edenic ( desigur, in masura posibilitatilor fiecaruia ): in cer nu se vor mai sacrifica animale pentru hrana, caci „moartea nu va mai fi” ( Apocalipsa 21,4 ).
      Atata vreme cat este vorba de animale „curate” din punct de vedere biblic, nu exista nicio porunca in acest sens, ci doar recomandari ale bisericii.
      Cu stima,
      Lori B.

  25. adi spune:

    Ma bucur ca exista acest site si se discuta despre acest subiect. Ca sa imi arat de la inceput pozitia, afirm ca nu sunt nici pro, nici contra Ellen White (cercetez toate lucrurile si pastrez ce e bun) dar cand vad cu cata ura se napustesc unii asupra ei, a lucrarii si a scrierilor ei tind sa cred ca nu sunt crestini. Am citit pasaje din mai multe carti de-ale ei si de exemplu din mi-au placut multe lucruri din Calea catre Hristos. Insa eu vreau sa interb ce o recomanda sa fie declarata un scriitor inspirat, si ma refer inspirat de Duhul Sfant pentru ca exista profeti in Biblie care nu au scris niciodata si exista scriitori ai Bibliei care nu au fost profeti? Pe langa faptul ca Ellen White este profetesa a avut si alte daruri de invatator sau altceva? Si in legatura cu darul profetiei in biserica de azi, eu vad ca acest dar este dat in intreaga biserica acolo unde oricine poate profeti si exista si alte daruri decat cel al profetitei care sunt detinute de intregul Trup. Eu cred ca sunt si alte persoane care au avut scrieri inspirate, pot sa dau si exemple si sa spun de ce. De exemplu Watchman Nee si Witness Lee au ceva special in scrierile lor. Multumesc, si as dori sa dialoghez pentru a afla mai mult despre scrieri inspirate si ce intelegem prin ele!

    • Lori Balogh spune:

      La intrebarea dv.: „Ce o recomanda ( pe E.G White ) sa fie declarata un scriitor inspirat ?” ne raspunde Insusi Mantuitorul: „Dupa roadele lor ii veti cunoaste” ( pe profeti ) – Matei 7, 15-20. Ce roade aduce citirea lucrarilor dansei: ne apropie de Dumnezeu sau ne indeparteaza de El ? Ne indeamna sa ducem o viata mai sanatoasa si mai plina de roada Duhului, sau dimpotriva, ne indeamna sa traim dupa roadele firii pamantesti ? Cine se afla in centrul atentiei in lucrarile sale: Iisus sau omul ? Cred ca dupa ce ati citit cel putin unele din lucrarile sale, puteti sa dati singur raspunsul.
      Cu stima,
      Lori B.

      • Adi spune:

        Ati atins subiectul cel mai important:aproprierea de Dumnezeu ceea ce duce la trairea in duh in contrast cu firea. Daca nu ati fi specificat dumneavoastra as fi adus eu acest lucru in discutie.
        Eu cred ca toti cei care au scris carti crestine au scris in acest sens insa problema este ce intelegem prin asta, pentru ca multi din autori NU au facut diferenta dintre duhul si sufletul omenesc (Evrei 4:12, 1 Tesaloniceni 5:23). Probabil primul care a scos in evidenta acest fapt dand invatatura in acest sens a fost Andrew Murray (cartea Duhul lui Hristos), continuat de alti de ex. Jessie Penn-Lewis (Suflet si duh) etc.(cred ca au fost si altii inainte dar nu au dat invatatura mai elaborata).
        Watchman Nee a luat aceasta baza si toate titlurile lui (carti si brosuri cele mai multe scrise pe baza predicilor) pornesc si au in centru acest lucru. Witness Lee, un colaborator de-al lui face la fel. Invatatura lor spune ca noi oamenii avem un organ cu care il putem contacta pe Dumnezeu acesta nefiind sufletul (minte, vointa si emotii) ci duhul (partasie, constiinta si intuitie) Ioan 4;23. Daca cititi cateva titluri „Omul spiritual”, „Viata crestina normala”, „Eliberarea duhului” etc. de Watchman Nee, „Economia lui Dumnezeu”, „Duhul cu duhul nostru”, „Cunoasterea Vietii”, „Experienta Vietii”‘ etc. de Witness Lee veti vedea mai multe. Ei vorbesc despre lucruri cum ar fi zdrobirea eului prin cruce pentru ca duhul sa se manifeste, Viata, tratarea firii, tratarea fata de lume, mancarea din pomul vietii in contrast cu pomul cunostintei, exersarea duhului, scopul lui Dumnezeu cat si functionarea bisericii ca Trup (ei fiind impotriva denominationalismului si a bisericii organizate care impiedica functionarea ei ca trup) etc.
        Prima carte a lui Nee „Omul spiritual ” face diferenta si analizeaza ce inseamna sa fi crestin carnal, sufletesc si spiritual. Autorul spune ca Dumnezeu i-a pus pe inima sa o scrie dar el a refuzat-o sa scrie chiar atunci din cauza ca nu a experimentat indeajuns maturutatea spirituala. A scris-o peste 3 ani si a avut parte si de impotrivirea diavolului in a o scrie. Eu cred ca este inspirata si o capodopera a crestinismului. Nu ma satur sa citesc aceste lucruri si in alte titluri ale lui si ale lui Lee vazute din multe puncte de vedere.
        Sa nu credeti ca a vorbit doar aceste subiecte ci in tot ceea ce au vorbit si scris acestea sunt baza. Un exemplu:
        „Voi cercetati Scripturile” este cartea care ne invata cum sa studiem Biblia. Nee spune aici ca toate cartile care s-au scris pe acest subiect au pus accentul pe metoda in timp ce persoana care studiaza este trecuta cu vedera. El imparte cartea in 2 parti. Prima parte vorbeste despre pregatirea omului si da 3 conditii necesare: duhovnicesc, consacrta si incercat si apoi arata 3 patrunderi: in gandul Duhului Sfant , in realitatea Duhului Sfant si in duhul Scripturii iar a doua parte vorbeste despre metode de studiere a Bibliei.
        Citeam odata o brosura de al lui Nee ” Realitate spirituala sau obsesie” si m-am gandit cata esenta se afla in aceste putine pagini. Poate ati auzit de cartea lui celebra despre care am dat-o ca exemplu „Viata crestina normala” e minunata. La intrebarea dumneavoastra ce roade aduce apropiere sau indepartare de Dumnezeu, Studiul-Viata al Bibliei de Witness Lee un comentariu de 25 000 de pagini pe fiecare carte a Bibliei scris „din perspectiva savurarii si experimentarii de catre credinciosi a vietii divine a lui Dumnezeu in Cristos prin Duhul” adica apropiere. Am citit putin din „Studiul-Viata Matei” si as vrea ca in viitor sa-l citesc pe tot, macar ce e tradus in romana. Va recomand si „Cristosul Atotinclusiv” al lui Lee, m-am gandit de unde a putut gasi toate aceste simbolisme cu aplicare la viata de crestin si viata de biserica.
        Eu cred ca acesti doi slujitori sunt mult mai inspirati decat oricine, inclusiv decat Ellen white. Cand am citit ceva din White nu mi s-a parut ceva iesit din comun pe cand atunci cand am citit ceva pe internet din scrierile celor doi m-am pus sa le cumpar si sa le citesc cartile si vreu cu timpul sa le am pe toate.

  26. dorin spune:

    „Duhul Sfânt este Domnul Isus dezbrăcat de natura umană.EGW”
    A spus cumva Ellen White asa ceva?

    • Lori Balogh spune:

      Nu stiu. Dar daca exista o asemenea afirmatie, va rog sa-mi dati sursa.

        • Lori Balogh spune:

          Despre fr. Dejan Andov am mari rezerve in privinta afirmatiilor sale. Ma abtin sa spun mai multe. Cat despre citatul: „Duhul Sfânt este El Însuşi dezbrăcat de personalitatea umanităţii, şi astfel independent. El se putea prezenta pe Sine ca prezent în toate locurile prin Duhul Său, ca Omniprezent …” (14MR, pag. 23,24.), expresia „El Insusi” pentru mine este evident ca se refera la Persoana Duhului Sfant si nu la Persoana Mantuitorului.
          Daca doriti informatii mai ample si „nemodificate genetic” despre viata si lucrarea lui E. G. White, va invit sa cautati la adresa:
          http://www.whiteestate.org/

      • dorin spune:

        aici apare expresia „Duhul Sfânt este El Însuşi dezbrăcat de personalitatea umanităţii, şi astfel independent.”

  27. dorin spune:

    EGW: „Domnul mi-a oferit o privelişte a altor lumi. Mi-au fost date aripi şi un înger m-a însoţit de la cetate până la un loc care era măreţ şi strălucitor. Iarba acelui loc era de un verde viu, iar păsările de acolo [39] scoteau trilurile unui cântec plăcut. Cei care locuiau acolo erau şi mai mici, şi mai mari; erau încântători, cu o înfăţişare plină de nobleţe şi măreţie. Chipurile lor exprimau imaginea lui Isus şi înfăţişarea lor strălucea de o bucurie sfântă, reflectând libertatea şi fericirea acelui loc. L-am întrebat pe unul dintre aceştia de ce erau atât de minunaţi, de o frumuseţe care o întrecea cu mult pe a celor de pe pământ. Răspunsul a fost: „Am trăit într-o strictă ascultare de poruncile lui Dumnezeu şi nu am căzut prin neascultare precum cei de pe pământ.” Apoi am văzut doi pomi, unul foarte asemănător cu pomul vieţii din cetate. Fructele ambilor pomi arătau grozav, dar din unul dintre ei nu puteau mânca. Aveau libertatea de a mânca din amândoi, dar li se interzisese să mănânce dintr-unul. Apoi, îngerul care mă însoţea mi-a spus: „Niciunul din cei aflaţi în acest loc nu a gustat din pomul oprit; dacă ar mânca însă, ar cădea.” Apoi am fost dusă într-o lume pe cerul căreia erau şapte luni. Acolo l-am văzut pe marele Enoh, care fusese luat la cer. În mâna dreaptă ţinea o ramură de palmier, pe fiecare frunză a acesteia fiind scris „Biruinţă”. Pe cap avea o cunună de un alb orbitor şi frunze în acea cunună, pe mijlocul fiecăreia dintre acestea fiind scris „Curăţie”; în jurul cununii erau pietre preţioase de diferite culori, care străluceau mai tare decât stelele, reflectau literele şi le măreau. Pe partea din spate era o fundă care lega cununa şi pe ea era scris „Sfinţenie”. Deasupra cununii era o coroană splendidă, care strălucea mai puternic decât soarele. L-am întrebat dacă acesta era locul în care a fost dus după ce a fost ridicat de pe pământ. El a spus: „Nu este acesta. Cetatea este căminul meu, iar aici sunt în vizită.” Se plimba prin acel loc ca acasă. L-am rugat fierbinte pe îngerul meu însoţitor să mă lase să rămân în locul acela. Nu puteam suporta gândul de a veni din nou în această lume întunecată. Atunci îngerul mi-a zis: „Trebuie să te întorci şi, dacă vei fi credincioasă, tu, împreună cu cei 144 000, vei avea privilegiul de a vizita toate lumile şi de a vedea lucrarea mâinilor lui Dumnezeu.”” Early Writings (1882)
    NO COMMENT

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free