E. G. White – Pro si contra

E. G. White – Pro si contra

E. G. White este una din cele mai controversate persoane din istoria moderna a lumii. Milioane de crestini din lumea intreaga ii apreciaza viata si lucrarea ( nu doar adventistii de ziua a saptea ! ), in timp ce alte milioane de crestini ii contesta scrierile si autoritatea inspiratiei ( chiar si adventisti de ziua a saptea ! ). Exista site-uri dedicate in exclusivitate scrierilor ei, dar si site-uri a caror singura menire este aceea de a submina lucrarea sa.

Cine a fost in realitate E. G. White, aceasta „mare problema a adventistilor de ziua a saptea”, dupa cum se exprima o persoana care ii contesta lucrarea ?Ce are special E.White de stie atatea ?” – se intreba aceeasi persoana, deranjata probabil de vastitatea temelor pe care le-a abordat scriitoarea americana din a doua jumatate a secolului al XIX-lea ?

Inainte de a intra in unele detalii legate de viata si lucrarea ei, doresc sa pornesc de la o problema de fond, o prejudecata larg raspandita intre bisericile crestine din zilele noastre. Multi crestini sustin, fara a avea nicio dovada biblica in acest sens, ca darul profetic ar fi incetat odata cu epoca apostolilor.

Am afirmat ca este vorba de o prejudecata, deoarece nu avem niciun indiciu biblic potrivit caruia Dumnezeu ar fi intentionat sa retraga manifestarea darului profetic dupa moartea apostolilor. Dimpotriva, atunci cand Biblia vorbeste de ultima biserica- aceea care-L va intampina pe Mantuitorul- “biserica ramasitei”, ea aminteste si de darul profetiei.

Apocalipsa 12, 17: “Si balaurul, maniat pe femeie, s-a dus sa faca razboi cu ramasita semintei ei, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si tin marturia lui Iisus Christos.”

Apocalipsa 19, 10: “… Fereste-te sa faci una ca acesta ! Eu sunt un impreuna slujitor cu tine si cu fratii tai care pastreaza marturia lui Iisus. Lui Dumnezeu inchina-te ! Caci marturia lui Iisus este duhul proorociei.

Ioel 2, 28-29: “Dupa aceea voi turna Duhul Meu peste orice faptura; fii si fiicele voastre vor prooroci, batranii vostri vor visa visuri si tinerii vostri vor avea vedenii. Chiar si peste robi si peste roabe voi turna Duhul Meu in zilele  acelea.”

Este de subliniat faptul ca toate cele trei pasaje biblice, ele insele fiind scrise de profeti, se refera la perioada ultimei biserici, in timpul imediat premergator revenirii in glorie a Mantuitorului. Este numai logic si firesc ca biserica sfarsitului, care trebuie sa se confrunte cu cele mai mari provocari din istorie, sa fie intarita, calauzita, mustrata si mangaiata prin manifestarea darului profetic.

Daca biserica din toate timpurile a avut nevoie de lucrarea profetilor, de ce am crede ca biserica ramasitei nu are nevoie de lucrarea lor ? Daca Biblia insasi este rodul manifestarii darului profetic ( ce ar mai ramanea din Sfintele Scripturi daca am scoate din ele acele carti scrise de profeti ? ), daca poporul lui Dumnezeu din timpurile Vechiului si Noului Testament a fost calauzit prin manifestarea acestui dar spiritual, de ce am sustine ca biserica din zilele noastre nu mai are nevoie de darul profetic ?

O observatie care se impune legat de acest subiect este aceea ca darului profetic ii se acorda o importanta deosebita in scrierile apostolului Pavel, acest dar fiind amintit intre primele si cele mai importante daruri spirituale ( vezi Romani 12,6; Efeseni 4,11 ). Iar indemnul sau adresat crestinilor din toate timpurile:  :“Nu dispretuiti proorociile !” ( 1 Tesaloniceni 5, 20 ) si “Urmariti dragostea. Umblati si dupa darurile duhovnicesti. Dar mai ales sa proorociti.” ( 1 Corinteni 14, 1 ) este in totala antiteza cu teoria acelor crestini care neaga importanta darului profetic in zilele noastre.

“Ce are special E.White de stie atatea ?”- se intreba o persoana care si-a postat mesajul pe internet. Va propun sa trecem telegrafic prin cateva date biografice ale E. G. White, , apoi sa aruncam o privire de ansamblu asupra lucrarii sale, pentru ca in final sa amintim cateva din cele mai intalnite critici legate de viata si lucrarea sa.

Date biografice

Ce are special E. G. White in comparatie cu alti oameni ? Ca om, ea nu avea nimic special, dimpotriva. Era un om ca oricare dintre noi, o femeie care trebuia sa razbeasca si sa lucreze intr-o lume dominata de barbati. Avea o sanatate subreda si nu a avut parte de o instruire speciala. A fost saraca si a cunoscut din plin greutatile vietii. Daca a avut ceva special, atunci acel ceva a fost darul profetic primit de la Duhul lui Dumnezeu pentru calauzirea, indrumarea, mangaierea si mustrarea bisericii ramasitei.

Ellen si sora ei geamana Elizabeth s-au  nascut pe 26 noiembrie 1827 intr-o mica ferma a familiei Harmon din tinutul Maine, in partea de nord-est a Statelor Unite. La cativa ani dupa nasterea fetitelor gemene, parintii au renuntat la agricultura, mutandu-se impreuna cu cei opt copii ai lor in orasul Portland.

In copilarie, Ellen isi ajuta tatal la fabricarea palariilor, iar pe mama sa o ajuta la treburile casei. Desi promitea mult, un accident grav i-a schimbat radical viata fetitei de numai noua ani. O piatra aruncata de o colega de scoala a lovit-o pe Ellen in nas, facand-o sa ramana inconstienta timp de trei saptamani. Urmarile acestui nefericit accident le-a resimtit intreaga viata. Educatia oficiala s-a incheiat brusc, si multi ani de aici inainte va suferi de pe urma nefericitului eveniment.

In 1840, la varsta de 12 ani, Ellen a participat impreuna cu parintii la o intalnire metodista, in urma careia si-a consacrat inima lui Dumnezeu. Doi ani mai tarziu, in 1842, a primit botezul biblic prin scufundare, in aceeasi zi fiind primita ca membra a Bisericii Metodiste din Portland.

In calitate de membra a Bisericii Metodiste, Ellen a participat impreuna cu alti membri ai familiei la niste intruniri organizate de William Miller si asociatii sai, avand ca tema revenirea iminenta a Domnului in toamna anului 1844. Ellen a primit cu bucurie mesajul advent si a devenit o misionara zeloasa printre prietenii si cunostintele sale.

A urmat apoi marea dezamagire din 22 octombrie 1844. Domnul Christos nu a revenit pe pamant, asa cum predicau William Miller si predicatorii milleriti, ceea ce a adus multa confuzie si tulburare intre asteptatorii revenirii Mantuitorului, intre acestia numarandu-se si tanara Ellen Harmon. In timp ce multi asteptatori ai revenirii lui Iisus ezitau sau abandonau credinta lor in advent, Ellen s-a alaturat celor care continuau sa se roage si sa studieze cu seriozitate pentru a primi de la Dumnezeu lumina si calauzire.

Intr-o dimineata a anului 1844, spre sfarsitul lunii decembrie, in timp ce participa la o adunare de rugaciune impreuna cu alte patru femei in casa unui credincios din South Portaland, Ellen Harmon a primit prima ei viziune in care i se descoperea calatoria poporului advent spre cetatea lui Dumnezeu (Early Writings, pp.13-20.).  Ellen avea pe atunci 17 ani.

Tremurand de emotie si fara sa vrea, Ellen a inceput sa povesteasca viziunea primita adventistilor din Portland, care au acceptat-o ca venind de la Dumnezeu. Au urmat alte viziuni in urma carora Ellen Harmon a inceput sa calatoreasca din loc in loc pentru a le relata grupurilor imprastiate de adventisti ceea ce ii descoperise Dumnezeu.

Intr-una din aceste calatorii, Ellen Harmon l-a intalnit pe un tanar predicator adventist pe nume James White, in varsta de 23 ani, cu care s-a casatorit la sfarsitul lunii august 1846. In primele saptamani dupa casatorie, Ellen si James White au avut ocazia sa studieze un tratat de 46 de pagini scris de Joseph Bates, intitulat „Sabatul de ziua a saptea”. In urma studiului si dovezilor scripturistice aduse de autorul tratatului, cei doi au ajuns la convingerea ca sambata, nu duminica, este adevarata zi de odihna prevazuta inca de la Creatiune. Din acel moment, cei doi s-au hotarat sa tina sambata in locul duminicii, ca adevaratul Sabat biblic.

La sase luni dupa aceasta descoperire venita in urma studiului, pe 3 aprilie 1847, Ellen White a primit o viziune in care era confirmata noua lor descoperire. In acea viziune, ei i s-a  aratat sanctuarul ceresc si Legea lui Dumnezeu aflata acolo, avand un nimb de lumina in jurul poruncii a patra (Early Writings, pp.32-25). Aceasta descoperire a condus la o mai mare intelegere a doctrinei zilei de odihna intre adventistii din acele zile.

Primii ani ai casniciei au fost marcati de saracie si numeroase incercari. Deoarece primii adventisti nu aveau pe atunci un sistem de intretinere al predicatorilor si evanghelistilor, James White trebuia sa-si imparta timpul intre castigarea existentei si predicare, lucrand munci din cele mai grele la caile ferate, in camp sau la padure.

In 1847, in tanara familie s-a nascut primul copil, Henry, care va aduce multa bucurie si mangaiere celor doi parinti. Insa, deoarece Ellen trebuia sa-si continue activitatea de a calatori pe la grupele de adventisti imprastiate, a fost nevoita sa apeleze la ajutor in cresterea copilului, pentru ca ea sa fie libera sa calatoreasca.

In 1849, James White a inceput publicarea Adevarului Prezent, o revista de doar opt pagini, in care erau relatate descoperirile primite de Ellen White , impreuna cu o multime de sfaturi si avertizari. In 1851, a aparut prima lucrare a E. White, intitulata „Un rezumat al experientei crestine si opiniilor lui E. G. White. Au urmat ani lungi de munca asidua legata de publicatii si calatorii misionare, ani uneori indoliati, alteori marcati de saracie si lipsuri materiale, dar traiti cu incredere in calauzirea lui Dumnezeu.

Jurnalele tinute de Ellen White din acea perioada arata ca nu tot timpul ei era dedicat scrisului si activitatii publice. Era  la fel de mult preocupata de o relationare cordiala cu vecinii, mai ales cu cei in nevoie, dar si de numeroasele sarcini domestice. Ocazional, isi oferea ajutorul editurii Review and Herald.

In 1855, sotii White s-au mutat la Battle Creek, Michigan, unde credinciosii adventisti i-au pus la dispozitie o noua tiparnita. Aici, in urma unor descoperiri noi, E. White a scris primul volum din ceea ce mai tarziu va fi cunoscut ca „Marturiile pentru biserica”, o lucrare care in cei 55 de ani care au urmat a ajuns la aproape 5000 de pagini.

Au urmat ani de munca in publicatii si in organizarea bisericii, dar si ani plini de deplasari in conditii vitrege, uneori prin tinuturi slab populate, infruntand boala, frigul si numerose primejdii. Au fost ani de lupta cu descurajarea si opozitia fatza de activitatea bisericii, dar si ani de experiente frumoase cu Dumnezeu, in care cei doi au devenit constienti de mana calauzitoare a lui Dumnezeu.

Anul 1858 a fost marcat de o noua viziune primita de Ellen White, cu prilejul unui serviciu de inmormantare tinut la scoala publica Lovett’s Grove. In aceasta noua viziune era prezentata lupta milenara dintre Christos si Satana, incepand cu aparitia pacatului in univers si terminand cu eradicarea lui definitiva la sfarsitul timpului. La doua zile dupa primirea viziunii, Satana a incercat sa o omoare pe Ellen White, facand tot posibilul  sa o impiedice sa prezinte lumii cele descoperite. Dumnezeu insa a ocrotit-o si in acelasi an a apararut lucrarea „Daruri Spirituale”, avand 219 pagini. Cartea a fost primita cu interes, mai ales datorita descrierii pe larg a marelui conflict dintre cele doua forte in ultimele scene ale istoriei pamantului.

In toamna anului 1860, familia White numara deja sase persoane, cu cei patru baieti avand varste cuprinse intre cateva saptamani, si 13 ani. Fiul cel mai mic, Herbert, a murit insa la doar cateva luni de la nastere, aducand doliul in familia White.

Anii care au urmat au fost marcati de preocupari legate de organizarea bisericii. Punctul culminant l-a reprezentat organizarea Conferintei Generale a Adventistilor de Ziua a Sapte, in mai 1863. La doua saptamani dupa acest eveniment, in timpul unei ore de rugaciune din Sabat dimineata, Ellen White a primit o noua viziune, de data aceasta privitoare la sanatate. Viziunea scoatea in evidenta legatura dintre spiritualitate si ingrijirea corpului, importanta remediilor naturale – aer curat, bai de soare, miscare si apa curata, dar si principiile unei diete sanatoase.

Pana la primirea acestei viziuni, in biserica exista prea putina preocupare fatza de aceste probleme, fapt pentru care multi adventisti, mai ales pastori suprasolicitati, erau obligati sa-si intrerupa activitatea datorita bolilor si epuizarii. Noua viziune, primita pe 6 iunie 1863, a trezit interesul conducatorilor bisericii nou-organizate pentru problemele legate de reforma sanatatii. Urmarea a fost inaugurarea unui program educational de sanatate, prin publicarea a sase carti a cate 64 de pagini fiecare, intitulate „Sanatatea – sau cum sa traiesti”.

Moartea prematura a lui Henry, fiul de doar 16 ani al sotilor White, precum si imbolnavirea lui James White care l-a fortat sa-si inceteze activitatea timp de trei ani, le-a intarit convingerea adventistilor din acea vreme de importanta soliei reformei sanatatii. Ca urmare, la recomandarea lui E. White cu privire la ridicarea unei case de sanatate pentru ingrijirea bolnavilor, in 1866 a fost inaugurat Institutul de Vest pentru Reforma Sanatatii.

In anii care au urmat, sotii White au continuat sa calatoreasca, sa organizeze intalniri, sa scrie, sa predice toate acestea suprasolicitandu-l mai ales pe James White, care avea o sanatate subreda. In 1874, Ellen White a primit o noua viziune in care i se descoperea modul extraordinar in care biserica se va dezvolta nu doar intre granitele SUA, ci si dincolo de ocean. La scurt timp dupa aceasta, James White a pus bazele revistei Semnele Timpului.

In 1875 a fost inaugurat si consacrat Colegiul Battle Creek, prima institutie educationala a bisericii, prilej cu care E. White le-a vorbit participantilor despre ceea ce i s-a descoperit in legatura cu dezvoltarea sistemului educational al bisericii pe tot globul, nu doar in America. Au urmat ani de calatorii misionare, de participari la intruniri si sesiuni ale Conferintei Generale, organizarea unor case de editura si a Sanatoriului din Battle Creek.

Efortul supraomenesc depus de James White isi cerea insa tributul. Astfel, in 1881, la Battle Creek, James White a murit, lasand in urma o sotie indurerata, insa decisa sa-si continue lucrarea. In aceasta perioada, ea a publicat cel de-al patrulea volum din seria Spiritul Profetic, avand ca titlu „Marea Lupta dintre Christos si ingerii Lui si Satana si ingerii lui”. Cartea descrie evenimente cuprinse intre distrugerea Ierusalimului si incheierea istoriei pacatului, fiind bine primita. In doar trei ani au fost vandute circa 50 000 de exemplare.

Vara anului 1887 o gaseste pe E. White in Europa, vizitatnd centrele misionare ale bisericii din Anglia, Germania, Italia, Danemarca, Norvegia si Suedia. In Elvetia si Norvegia , ea a recunoscut tiparnitele pe care le vazuse in viziunea primita in 1875.

In 1888, ca urmare a cererilor de traducere a celui de-al patrulea volum din seria Spiritul Profetic, E. White a dezvoltat si a imbunatatit lucrarea,  aparand ceea ce noi cunoastem astazi sub titlul de „Marea Lupta”. Reintoarsa in SUA, a participat la sesiunea Conferintei Generale din 1888, dupa care a calatorit mult in incercarea de a uni biserica in jurul marelui adevar al neprihanirii prin credinta. In 1890 a aparut si lucrarea „Patriarhi si Profeti”.

Dupa Conferinta Generala din 1891, E. White a fost trimisa in Australia, in vastul terioriu lucrarea bisericii fiind doar in faza de pionierat. Timp de mai multi ani, E. White a incurajat si sprijinit financiar si prin indemnurile sale, sistemul educational , dar si cel medical din Australia. Acolo, in 1898, a fost terminata si publicata cartea „Hristos Lumina Lumii”, la care se adauga „Parabolele Domnului”  si Marturii vol. VI.

In 1900, E. White s-a intors in America, stabilindu-se in nordul Californei. Ultimii 15 ani din viata i-a dedicat scrisului, calatoriilor si sfaturilor date conducatorilor bisericii cu privire la reorganizarea acesteia. In 1903 a aparut cartea „Educatie”, iar in 1905, cartea „Divina vindecare”. Datorita indemnurilor sale, s-au pus bazele unui nou sanatoriu la Loma Linda, California, devenit astazi una din cele mai renumite institutii de sanatate din lume.

Dandu-si seama ca viata i se apropie de final, E. White si-a intensificat eforturile de a incheia unele carti: „Marturii vol. IX”, „Sfaturi pentru parinti si educatori”, „Faptele apostolilor”, „Lucratorii Evangheliei”. Ultimele zile active din viata ei au fost dedicate cartii „Profeti si Regi”.

In dimineata zilei de 13 februarie 1915, pe cand intra în biroul ei , Ellen White s-a impiedicat si a cazut, neputand sa se mai ridice.  Examinata de medic, s-a constatat ca accidentul era foarte grav, fiind vorba de o fractura de sold. Timp de cinci luni, E. White a ramas tintuita la pat sau intr-un scaun cu rotile. In tot acest timp, ea nu si-a pierdut nicio clipa increderea in calauzirea lui Dumnezeu, avand ferma convingere ca si-a onorat cu credinciosie sarcina incredintata ei de Dumnezeu.

Viata ei s-a incheiat pe 16 iulie 1915, la varsta de 87 de ani, fiind asezata la odihna alaturi de sotul ei in cimitirul din Battle Creek.

 

 

Activitatea publica

In cei 70 de ani de activitate, de la varsta de 17 ani, cand a avut prima viziune, si pana la varsta de 87 de ani, cand a fost chemata la odihna, Ellen White a avut o activitate sustinuta si o contributie majora in organizarea si cresterea bisericii. A scris 49 de carti si peste 5000  de articole, subiectele acoperind domenii foarte diferite: educatie, religie, sanatate, management, profetii, evanghelizare si nutritie.

Numarul titlurilor publicate, cuprinzand cartile si compilatiile din cele peste 55 000 de pagini de manuscris depaseste cifra 100 in limba engleza, E. White fiind cea mai tradusa autoare americana si femeia-scriitor cea mai tradusa din toata istoria literaturii. Desi a scris lucrari vaste, totusi capodopera sa cu cel mai puternic impact asupra trairii crestine este cartea „Calea catre Hristos”, tradusa in peste 135 de limbi.

Biserica Adventista de Ziua a Saptea o considera pe Ellen White mai mult decat o scriitoare talentata. Adventistii cred ca ea  fost desemnata de Dumnezeu ca  un measager special care a avut menirea sa atraga atentia lumii asupra Sfintelor Scripturi, ajutandu-i pe oameni sa se pregateasca pentru a doua venire a Mantuitorului. Calitatea exceptionala a scrierilor sale, precum si caracterul sau nobil sunt recunoscute si apreciate chiar si de neadventisti.

In cei 70 de ani de activitate publica, Ellen White a primit de la Dumnezeu aproape 2 000 de viziuni si visuri, variind ca intindere temporala de la mai putin de un minut pana la patru ore. Adventistii considera ca scrierile ei sunt inspirate, insa ele nu trebuie puse alaturi de Biblie si nici sa o inlocuiasca.

„ Scrierile lui Ellen White nu sunt un substitut pentru Scriptura. Nu pot fi puse pe acelaşi nivel. Sfintele Scripturi nu impart pozitia suprema cu nimic, constituind standardul unic dupa care scrierile atat ale ei cat si altele trebuie judecate si carora trebuie sa li se subordoneze” (Adventistii de Ziua a Saptea Cred, Ministerial Association, General Conference of Seventh-day Adventists, Washington, D.C., 1988, p 227).

Obiectii si critici

Viata si lucrarea lui E. White au fost si sunt si astazi contestate de numerosi oameni. De la acuzatiile de mesmerism, pana la cele de folosire necuvenita a fondurilor bisericii, Satana a incercat sa arunce permanent o umbra asupra caracterului si lucrarii acestei femei chemata de Dumnezeu la o lucrare speciala. Nu este timpul si locul sa abordam toate aceste acuzatii, demontandu-le. Ma voi opri foarte telegrafic doar asupra a trei din cele mai dure critici indreptate asupra vietii si lucrarii sale.

1) Una din cele mai aprigi critici la adresa lucrarii lui E. White este acuzatia de plagiat ( furt literar ), argumentandu-se  ca ea nu poate fi un profet trimis de Dumnezeu din moment ce a preluat idei si informatii de la alti autori, fara sa le indice sursa.

Ceea ce este interesant de observat este faptul ca cel mai aprig acuzator al E. White, Dudley Canright, el insusi a plagiat in mod grosolan,. Acesta a scris  in 1878 o carte intitulata Biblia din ceruri, in care s-a inspirat din cartea unui fost pastor adventist, Moses Hull, preluand din aceasta  pagini intregi.

Cu privire la acuzatia de plagiat, trebuie sa retinem cateva aspecte:

– In secolul al XIX-lea, cand au fost scrise cele mai multe din cartile E. White, plagiatul nu era inteles ca in zilele noastre, cand drepturile de autor sunt mult mai bine protejate. Scriitorii timpului imprumutau in mod firesc idei de la alti autori, mai ales in domeniul religios, in care nimeni nu are monopolul asupra adevarului in afara de  Dumnezeu. Cand aducem astazi o acuzatie cuiva care a trait intr-un alt timp si spatiu trebuie sa tinem cont de regulile din acel timp, nu de cele din timpurile noastre.

– Scriitorii Bibliei au folosit adesea idei si pasaje din alti autori, uneori pagani ( cazul apostolului Pavel care citeaza din scriitori greci ), fara ca prin aceasta autoritatea lor de profeti sa fie contestata sau inspiratia scrierilor lor sa fie pusa sub semnul indoielii.

– E. White insasi recunoaste in prefatza cartii „Tragedia veacurilor” ca a preluat idei si pasaje din alti autori, in deosebi istorici, pentru a sustine adevarurile pe care i le-a transmis Dumnezeu. Pasajele respective sunt puse intre ghilimele, iar autorii sunt mentionati.

– Adevaratii profetii au fost intotdeauna inspirati dinamic, nu verbal. Lor nu li s-a dictat ce sa scrie, ci li s-au transmis ideile pe care apoi ei le-au imbracat in cuvintele propri, avand deplina libertate sa se foloseasca de formulari intalnite la alti autori.

Asadar, acuzatia de plagiat este nefondata si rau-voitoare. Nu exista nicio dovada ca vreunul din autorii din care a citat E.White  s-ar fi plans de furt sau de faptul ca au avut de pierdut din aceasta cauza.

2) O alta acuzatie la adresa lui E. White este aceea ca ea a fost influentata de altii sa scrie marturiile pentru biserica, ea nefiind demna de incredere. Acuzatia este total nefondata si este bazata doar pe banuieli si rea-vointa. Ea insasi neaga faptul ca avea informatii de la oameni, sustinand ca tot ce stia era de la Dumnezeu:

“Dumnezeu a avut placerea sa deschida inaintea mea tainele vietii interioare si ale pacatelor ascunse ale poporului Sau. Asupra mea a fost pusa datoria neplacuta de a mustra relele si de a scoate la iveala pacatele ascunse… aceasta a starnit simtamintele firii pamantesti in inimile celor nesfintiti… unii si-au umilit inimile… altii au simtit ca in inimile lor se naste un spirit de ura…”

Unii se grabesc sa intrebe: Cine i-a spus sorei White aceste lucruri? “Le-am putut raspunde: Da, ingerul lui Dumnezeu mi-a vorbit… Dumnezeu a considerat potrivit sa ma plaseze in pozitii in care nu a plasat pe nimeni dintre cei din randurile noastre. El a pus asupra mea marturii de mustrare, pe care nu le-a incredintat nimanui.”

Conform acestei declaratii, Ellen White nu era dependenta de informatii primite de la altii cand descoperea „pacatele ascunse”. Ar fi fost necinstit sa declare ca ea a primit informatiile de la Dumnezeu, daca le obtinuse de la „frati si surori”.

3) Criticii acuza Biserica Adventista de Ziua a Saptea ca o considera pe E. White profet, in timp ce ea ar fi negat faptul ca este un profet al lui Dumnezeu. Ea insa nu a negat niciodata faptul ca este un profet.  Ea doar nu a pretins acest titlu, considerandu-se un mesager al lui Dumnezeu pentru biserica Sa.  Manuscrisele sale confirma acest adevar:

“Inca din frageda tinerete am fost deseori intrebata: Esti profeta? Intotdeauna am raspuns “Sunt mesagera Domnului. Stiu ca multi m-au numit profeta, insa eu nu am pretins a avea acest titlu. Mantuitorul meu m-a declarat mesagera Sa. ‘Lucrarea ta’, mi-a explicat El, ‘este sa-Mi prezinti cuvintele…”

“De ce nu am pretins ca sunt profeta?Pentru ca in aceste zile multi dintre aceia care au avut indrazneala sa se pretinda profeti sunt o rusine pentru cauza lui Hristos; insa si datorita faptului ca lucrarea mea include mai mult decat ceea ce inseamna cuvantul ‘profet’. . . .”

“A spune ca sunt profeta ar presupune sa fac ceva ce nu am facut niciodata. Daca altii ma numesc astfel, nu am nici o obiectie sa le aduc. Insa lucrarea mea a acoperit atat de multe aspecte incat nu pot sa ma consider nimic altceva decat o mesagera, nimic altceva decat ca am fost trimisa sa duc mesajul Domnului catre poporul Sau si sa indeplinesc lucrarea in orice aspect indicat de El.”

“Cand am fost in Battle Creek, am afirmat inaintea unei mari adunari ca nu pretind a fi profeta. In doua ocazii am facut referire la aceasta problema, de fiecare data cu intentia de a afirma: ‘Nu pretind a fi profeta.’ Daca am spus vreodata altceva, atunci vreau ca oricine sa inteleaga ca ceea ce am avut intentia sa spun este ca nu pretind a avea titlul de profet sau profeta” (Review and Herald, 26 iulie 1906, retiparit in Selected Messages, vol. 1, pag. 31-35). ”

“Lucrarea mea include mai mult decat inseamna aceasta titulatura. Ma consider o mesagera caruia Domnul I-a incredintat mesajele catre poporul Sau”
(Scrisoarea 55, 1905; citat si in Selected Messages, vol. 1, pag. 35, 36).

Concluzii

Apostolul Pavel ii indeamna pe crestinii tuturor timpurilor:“Nu dispretuiti proorociile !” ( 1 Tesaloniceni 5, 20 ). De ce am fi tocmai noi cei ce le dispretuim ? De ce am fi tocmai noi, cei care traim  ultimele clipe ale istoriei pacatului, cei care refuzam acest nepretuit dar divin pentru biserica Sa – darul profetiei ?

De aceea, sa ascultam de indemnul dat pe paginile Scripturii de unul din cei mai buni imparati pe care i-a avut poporul lui Dumnezeu de alta data:

“Incredeti-va in Domnul, Dumnezeul vostru si veti fi intariti ! Incredeti-va in proorocii Lui si veti izbuti ! ( 2 Cronici 20, 20  )

Lori Balogh

This entry was posted in Darul profetic, E. White si istorie adventa and tagged . Bookmark the permalink.

82 Responses to E. G. White – Pro si contra

  1. Lori Balogh says:

    Domnule Dude ( the great ),

    Pe acest blog multi oameni si-au publicat ideile personale fara nicio cenzura. Insa atunci cand constat ca se depaseste limita bunului simt si se scriu aberatii ( ca cele pe care le sustineti dv. in legatura cu „ferirea de sange” ), cred ca este dreptul meu sa opresc astfel de comentarii.

    In fond, acest spatiu virtual exista pe cheltuiala mea de timp, energie si bani, ceea ce ma face responsabil cu ceea ce se publica aici. Dv. va puteti sustine ideile pe propriul dv. blog, daca doriti. Nu profitati de asa-zisul drept de libera exprimare ca sa infectati alte bloguri cu ideile dv. nastrusnice. Daca ati fi un crestin adevarat ( cum vreti sa lasati impresia ), ati avea o alta abordare si un alt limbaj vi-a-vis de ideile care nu corespund cu convingerile dv. Construiti-va propria pagina si va promit ca eu nu va voi deranja cu comentariile mele. Va rog sa incetati orice comentariu caci il veti scrie degeaba. Cu exceptia situatiei in care va veti schimba limbajul si atitudinea.

  2. Dude says:

    Din pacate, ca si toti marii eruditi care raman in pana de argumente (biblice in cazu nostru), recurg la tactica singura ramasa la indemana: banarea, cenzurarea, blocarea. Caci dupa cum vedem, pana si Fiara care se lauda ca e patria libertatii de expresie, va interzice „vanzarea si cumpararea”. In mod spiritual pentru crestini, desigur, caci ” Imparatia cerurilor se mai aseamana cu un negustor care cauta margaritare frumoase.Si, cand gaseste un margaritar de mare pret, se duce de vinde tot ce are si-l cumpara.” Dupa cum vedem, tot ce facem noi aciia discutand despre Imparatie, este „vanzar si cumparare”. Iar Fiara va interzice, afara de cei ce vor primi insemnarea adica negotu spiritual dupa cum vrea ea. Asa faceti si Dumneavoastra domnule Balogh: blocati, interziceti ca pe aceasta taraba spirituala sa fie prezentate si alte marfuri decat cele ce va poarta semnul.

    Domnule Alex,
    daca porunca spune sa te feresti, ea nu-ti mai lasa portite de interpretare. Exact ca porunca a 2-a care spune: „sa nu-ti faci…sa nu te inchini…”. Orice deschidere de gura a omului impotriva acestor porunci vine din firea pacatoasa ce NU se supune si nu se poate supune voii lui Dumnezeu.

  3. alex says:

    Buna,imi cer scuze ca intervin,dar semnificatia legata de „feriti-va de sange ” are in primul rand o conotatie spirituala,folosirea acestuia in practici pagane cu conotatie spirituala (bautul sangelui ca practica spirituala,imbaierea,amestecarea-ca simbol pt. „frati de cruce”) etc.

  4. alex says:

    Buna,vorbind de „cautari” contra,exista astazi in AZS opinii contra persoanei Duhului Sfant. asa cum gasim si in SP sau alte materiale ale pionierilor AZS. Sa nu uitam de anul 1931 ,anul in care au aparut modificari majore in credinta AZS,de exempu chiar aparitia trinitatii (indiferent de forma ,trinitatea tot trinitate ramane)

  5. Lori Balogh says:

    Domnule Dude,

    Am inteles… Va urez sa nu aveti parte de situatii in care, vrand-nevrand, sa aveti de-a face cu sangele altei persoane. Iar daca totusi viata va va aduce in situatia de a da primul ajutor in cazul unui accident nefericit al vreunui semen al dv.( vezi cazul samariteanului milos din parabola Domnului ), sa aveti intotdeauna la dv. o pereche de manusi de protectie, ca sa nu calcati porunca. De un singur sange sa nu va feriti: de cel al Mantuitorului !

    Cred ca s-a spus tot ce trebuia spus in legatura cu acest subiect, de aceea inchei dialogul urandu-va toate cele bune si, ceeea ce este cel mai important, mantuirea sufletului.

  6. Dude says:

    Domnule Lori,

    daca singura porunca nu e suficienta pentru un om, „multele argumente” aduse de oricine altcineva, evident vor fi inutile. Vedeti clar cazul poruncii a 2-a, sau chiar a celei a 4-a. Exact la fel sta treaba si cu porunca noua a Duhului de a ne feri de sange. Omul nu crede porunca atat de simpla, si isi creeaza ziduri de intarire impotriva acesteia, exact cum faceau evreii in vechime cand aveau o intreaga teologie pe porunca a 4-a, si anume ce are voie si ce nu are voie omul sa faca in Sabat.
    Va voi raspunde si la aceste intrebari pe care mi le-ati ridicat.

    1. Evreilor din VT nu le-a fost data decat porunca in forma ei primitiva, de baza: „sa NU mancati sange” din acelasi motiv pentru care le-a fost data si doar porunca „sa NU curvesti” in aceeasi forma de baza, de excludere a relatiilor sexuale fizice nepermise. Avea sa se schimbe omenirea, avea sa vina Isus si sa li se adanceasca aceste porunci in: „sa va feriti de sange” si „oricine se uita la o femeie ca s-o pofteasca a si preacurvit…”. Sper ca intelegeti largirea spectrului poruncilor, adancirea lor prin Isus. Legat de porunca „sa va feriti de sange”, odata ce Duhul cunostea in avans unde va ajunge omenirea fara Dumnezeu – caci ar trebui sa recunoasteti ca acest procedeu este o inventie a omenirii fara Dumnezeu, nu a credinciosilor(care prin Duhul recurgeau si recurg la alte moduri de vindecare, supranaturale complet dumnezeiesti) – si anume la hranirea parenterala si transfuzii,a fost necesara porunca „sa va feriti” in loc de primitivul „sa nu mancati”…

    2. N-am fost pus in fata unui astfel de caz, insa si aci va trebui sa luam seama tot la tehnica aprofundata de lume, de omenirea fara Dumnezeu prin stiinta medicinii. Utilizarea manusilor chirurgicale este imperiost necesara in cazul oricarui contact cu sangele altui om, pentru a nu pune in pericol atat sanatatea/viata pacientului cat si cea personala. Din cate stiu, chirurgii/medicii/cadrele medicale utilizeaza acest echipament steril de unica folosinta in mod obligatoriu, pentru ca au ajuns si ei la concluzia ca „ferirea de sange” este absolut necesara pentru o buna sanatate a pacientului si a lor.

    In concluzie nu e vorba despre o „lumina noua”, proprie. „Lumina” despre care vorbiti NU este la mine, ea apartine poruncii Domnului data de 2 milenii, si a carei insemnatate si-a ajuns-o pe deplin in zilele noastre, porunca pe care lumea nu o crede, intocmai ca si in cazul celorlalte, punand tot soiul de probleme, argumentandu-si in fel si chip doar numa-numa sa nu trebuiasca sa o respecte.
    Asadar, exact cum concluzioneaza si porunca , va doresc si eu sanatate! Pentru ca sanatatea si viata sta nu in incalcarea poruncii(prin transfuzii) si interpretarea ei, ci in ascultarea ei, si a tuturor poruncilor in general.
    viata vesnica sa aveti!

  7. Lori Balogh says:

    Domnule Dude,

    Multele dv. „argumente” nu m-au convins deloc. Asa vrea sa fiti mai concret si sa-mi raspundeti la doua intrebari:

    1) Daca dv. credeti ca porunca apostolica de a ne feri de sange inseamna mai mult decat a manca sangele, de ce aceasta porunca nu le-a fost data si evreilor din VT ? Exista cumva un standard dublu din acest punct de vedere ? Ca popor al lui Dumnezeu, considerat „neam de preoti”, „un popor sfant”, evreii nu ar fi trebuit sa respecte si ei o astfel de cerinta ?

    2) Cum procedati dv. concret pentru a asculta de aceasta porunca ( de fapt indemn ) in viata de toate zilele ? Daca va atingeti de o picatura de sange al unui om ranit pe care-l panasati, ca un bun samaritean, cadeti sub blestemul lui Dumnezeu ? Chiar sunt curios cum respectati acest indemn apostolic. Daca aveti o „lumina” noua in aceasta privinta, sunteti dator sa ne-o spuneti si noua.

  8. Dude says:

    Domnule Lori,
    problema poruncii referitoare la sange se vede diferit din exact acelasi motiv pentru care si problema idolatriei se vede diferit. Din cauza ca unii desi citesc clar porunca, o interpreteaza in sensul protejarii doctrinei sectei/bisericii din care face parte. N-ar trebui sa inclazim apa in acest fel, mai bine tratam dintii.
    Asadar, avem porunca veche ce interzice mancatul sangelui. Si avem porunca noua – intarita de Domnul Hristos – care interzice „ferirea” de sange. O expresie care in nici un caz NU poate fi inlocuita cu „mancatul”, dar poate foarte bine sa o includa in sensul ei larg, cu o conditie: sa fim dispusi sa acceptam Adevarul.
    Porunca NU este „doar o reluare”, caci daca ar fi „doar o reluare”,asa am gasi scris: „Sa nu mancati sange”. Insa precum in cazul curviei, Duhul Domnului a adancit intelesul „primitiv” vechitestamentar al poruncii, avand in vedere chestiuni ce aveau sa apara odata cu „evolutia” societatii omenesti. Spuneti ca e o „ducere in extrem a poruncii divine”. Asa spuneau despre invatatura lui Isus si invatatii vremii care tineau mai mult la secta decat la Adevarul descoperit de Hristos in invatatura Sa… Cat despre imposibilitatea vietuirii in cazul ascultarii de porunca…ajungeti exact la ceea ce v-am intrebat mai sus despre Sabat: si ascultarea de acea porunca va poate face viata imposibila. Iar lumestilor li s-ar parea habotnicia habotniciilor, ceva de neinteles sa renunti la viata pentru o scriere „primitiva” care cere nemunca obligatorie in ziua de Sambata…

    Medici, moase, asistenti medicali…Dupa cum stiti, chiar si in medicina, inainte de a se „aplica” cerintele acestei porunci, oamenii mureau pe capete dupa operatii. Astazi, medicii folosesc intotdeauna echipamente de protectie: manusi si combinezoane de unica folosinta.
    Asa „se feresc” ei de sange. Este insa foarte usor ca unul care nu vrea sa accepte porunca asa cum e ea data(vezi cazul Ortodoxiei si a poruncii a 2-a, cum isi aduc si ei argumente doar sa nu o respecte asa cum e ea data), sa gaseasca pietre de poticnire…

    In vremurile „primitive”, cand a fost data porunca, hranirea parenterala NU era cunoscuta. Totusi sunt sigur ca astazi nu ati accepta un astfel de tratament cu medicamente din creier de pork hidrolizat, invocand faptul ca nu il consumati „pe gura” deci nu se considera ca fiind consum al acestuia.Sau daca o femeie apeleaza la fertilizarea cu materialul seminal al unui alt barbat decat sotul, sunt sigur ca nu ati fi de acord cu unul care spune senin ca nu e curvie…
    Vedeti? Lumea a evoluat intr-un mod imposibil de inchipuit pentru omenirea primitiva a acelor timpuri, dar tocmai pentru ca Duhul e viu si stia ca or sa apara anomaliile lumii fara Dumnezeu, a dat porunca cu un cadru ma larg: „sa va feriti de curvie si de sange” NU sa „nu (le) mancati”.
    In plus de asta, sa stiti ca viata e in mainile lui Dumnezeu. Dupa cum stiti, unii au fost aruncati in cuptorul aprins si au supravietuit… Nu vreau sa va mai spun ca unii si-au facut transfuzie si tot au murit, iar altii le-au refuzat si au trait, ca o dovada a faptului ca viata e mai mult decat materia, sangele.

    Cat despre transplanturi, aici e mult mai usor, insa tot legaturile(religioase) ne tin in captivitate in a nu acccepta adevarul. Termenul „moarte cerebrala” e o gaselnita a omului fara Dumnezeu, nu a celor credinciosi. Omul credincios stie ca limita intre viata si moarte e doar in mainile lui Dumnezeu. Dar pentru ca omul sa-si poata amorti constiinta, a inventat astfel de concepte idioate, pentru a introduce in legalitate uciderile de acest soi. Daca Schumacher sau Cotabita ar fi fost niste neica-nimeni, ar fi fost demult transati si ei. dupa cum bine stiti, soarta lor insa a fost una cu totul alta decat cea a unui donator de organe anonim…
    Treaba e clara: in cazul transplantului se incalca ori o porunca: „sa nu te atingi de un trup mort” – reiterata de Isus ca fiind de insemnatate si in Noul Legamant -,asta daca donatorul e „mort” , ori se incalca porunca „sa nu ucizi”, de asemenea beneficiind si ea de o mare insemnatate in acest Legamant, asta daca donatorul e totusi viu. „Mort viu pe jumatate”, sper ca sunteti de acord cu mine ca NU exista.
    Totusi, sa nu uitam ca organele unui donator nu mai sunt bune de nimic daca acesta este mort. De aceea, trebe mentinut in aparate pentru a fi hacuit si infaptuit maretul act de iubire al aproapelui. Si daca totusi trecem peste cele doua obiectii, sa nu uitam ca un organ este respins cu fermitate ca „carne straina”(Iuda 1:7), fiind necesara distrugerea Sistemului Imunitar prin tratament imunosupresor. Adica distrugerea exact al acelui Templu al Duhului Sfant din teologia adventista. Iar daca unul isi distruge Templul prin tratamente imunosupresoare, ce diferenta e intre el si unul cu HIV in a carui trup virusul face exact acelasi lucru?Asa a creat Dumnezeu trupul omului muritor, conditie impotriva careia omul fara Dumnezeu s-a rasculat incercand orice procedee si definitii(medicale) pentru a o nega…
    In final, daca relativ la sange aveti oarece rezerve, la transplanturi ar trebui sa fiti din start ferm impotriva. Afara daca sunteti captiv sistemului Medical si nu va puteti nega cariera „lumeasca” pe care v-ati construit-o cu greu.

  9. Lori Balogh says:

    Domnule Dude,

    Problema este simpla, insa noi amanadoi o intelegem cu totul diferit. In Biblie exista o porunca clara cu privire la interdictia de a manca sange, iar aceasta nu trebuie calcata fiind voia expresa a Creatorului. Indemnul apostolic „sa va feriti de sange” nu este decat o reluare a aceleiasi porunci vechi testamentare si nimic mai mult. A extinde indemnul la alte aspecte ale vietii mi se pare o ducere in extrem a unei porunci divine. Iar aceasta ducere in extrem a unei porunci clare ar face viata imposibila.

    V-am dat deja exemple legate de meserii ca cea de medic, moasa, asistenta, etc. Si as mai putea adauga si altele. Dupa opinia dv., toti cei care se ating de sange accidental sau voluntar ( din cauza meseriei ) calca porunca Domnului ? Oare femeia din evanghelie care avea o scurgere de sange de 12 ani calca porunca lui Dumnezeu ? Daca asa intelegeti dv. indemnul apostolilor, atunci cand mergeti la dentist pentru o extractie dentara, cum va feriti de sange ? Si mai ales, cum il ajutati pe doctor sa nu pacatuiasca atingandu-se de sangele dv. ?

    Vedeti ? O astfel de interpretare a unui text biblic ne-ar face viata imposibila. Personal sunt dispus sa mor de foame decat sa mananc sange, caci asa a poruncit Dumnezeu. NU sunt insa dispus sa mor din cauza unor interpretari omenesti si inguste ale Scripturii. Comparatia dv. cu porunca Sabatului nu o vad deloc potrivita in contextul discutiei noastre, caci este o porunca clara si nenegociabila. Unii si-au dat viata ca sa asculte de aceasta porunca.

    Cat priveste transplantul de organe, din cate stiu organele sunt prelevate doar de la persoane aflate in moarte cerebrala ( din care un om nu-si mai revine decat la inviere ), nu de la cele aflate in moarte clinica. Cand creierul este declarat mort, omul este mort, chiar daca organele corpului sunt inca mentinute in functiune de aparate. Deci „hacuirea” la care va referiti nu se face pe oameni vii, ci pe oameni declarati morti cerebral.

  10. Dude says:

    Domnule Lori,
    nu ma supara raspunsul D-voastra, dimpotriva: va multumesc pentru raspunsul detaliat. Din lipsa de timp deocamdata va voi raspunde doar la prima D-voastra obiectiune. Si anume aceea ca: „daca vreunul din cei dragi dv. ar avea nevoie de un transplant sau de o transfuzie de sange, tot asa ati gandi ?”
    Ca intotdeauna cand am avut de-a face cu discutii pe tema aceasta cu diversi credinciosi „casatoriti cu secta”(sper sa intelegeti se spun prin aceasta exprimare: „urmeaza secta oriunde merge ea”(- in opozitie cu Apoc.14:4), nu insinuez ca si D-voastra ati fi neaparat unul din categoria invocata), s-a invocat in ultima instanta acest argument ridicat si de D-voastra: calcarea unei porunci este acceptabila dpdv crestin daca la mijloc este salvarea vietii proprii sau a unei (alte) vieti.
    Asadar, am o intrebare pentru D-voastra: in viitorul mai mult sau mai putin apropiat, cand conform Scrierilor Profetice, „Fiara”- orice ar fi aceasta – va prigoni din nou dar pentru ultima data pe sfinti, va fi acceptabil acest argument adus de D-voastra, si anume calcarea poruncii cu scopul nobil de a salva o viata? Concret: ati incalca una dintre porunci, in cazul nostru Sabatul, cu scopul de a (va) salva viata familiei amenintate cu moartea de autoritatile slugi ale Fiarei? Sau ati accepta moartea mai degraba decat sa incalcati porunca?
    Asadar, cu speranta ca m-am facut cat de cat inteles, pentru a putea continua discutia nostra, trebe neaparat sa stabilim ca baza a discutiei daca porunca lui Dumnezeu poate fi incalcata invocand scopul salvarii vietii, sau ba?

    Nu ma poci totusi abtine ca sa nu raspunz si temei transplantului. Poate cunoasteti aspectul ca transplantul in general(nu acela al unui organ vital, si facut intre soti care deja sunt acelasi trup), acela in care un muribund este hacuit de marutaie in scopul nobil trambitat de cei lumesti cum ca „salveaza vieti”, ei bine, acest transplant presupune hacuirea individului cat timp acesta este viu. Odata mort, maruntaiele nu mai sunt bune de nimic decat spre a fi puse in mormant…Cum poate BAZS sa accepte si sa legitimeze o astfel de atrocitate, invocand exact aceleasi dictonuri ieftine precum cei din mainstream?

  11. Lori Balogh says:

    Domnule Dude,

    am citit comentariul dv., va respect convingerile ( am inteles ca nu sunteti de acord nici cu transfuziile de sange, nici cu transplantul de organe ) si cam atat. Ma intreb daca vreunul din cei dragi dv. ar avea nevoie de un transplant sau de o transfuzie de sange, tot asa ati gandi ?

    Nu pot fi de acord cu dv. in cel putin doua doua afirmatii pe care le-ati facut:
    -„Pentru ca printre altele, nici pornografia nu exista, si totusi porunca suna in acelasi fel: „sa va feriti…de curvie”
    Pornografia a existat de cand lumea, dupa cadere. Definitia pornografiei este clara in DEX:”PORNOGRAFÍE, pornografii, s. f. Scriere, desen, fotografie sau gravură obscenă. ♦ Atitudine, faptă, vorbă obscenă.” Istoria profana si cea sacra este plina de dovezi in acest sens. Nu mai insist.

    -„transplantul(un alt procedeu medical in care omul ucide un alt om cu maretul scop declarat de a salva o viata)”.
    De unde ideea ca un transplant inseamna uciderea unui om pentru a-l salva pe altul? Cunosc un caz in care o sotie a donat un rinichi pentru a salva viata sotului sau care altfel ar fi murit. Pentru mine este un gest de dragoste sublima, de care nu sunt capabili multi oameni. Mantuitorul ne indeamna sa donam nu doar un organ pentru a salva viata semenului aflat in nevoie, ci insasi viata noastra. „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu. Nu este mai mare dragoste decît să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.” Ioan 15, 12.13

    In lumea pacatului in care traim, acelasi gest este interpretat cu totul diferit de oameni. Depinde de „fundatia” pe care si-a construit fiecare „casa” sufletului.

    Cu privire la indemnul apostolic „sa va feriti de sange”, raman la ideea ca ea se refera la consumarea lui sub forma de aliment, caci este in deplin acord cu VT. Daca am largi sensul indemnului apostolic, am ajunge la aberatii de genul: „sa nu atingi sangele unei rani pe care o pansezi”, „sa nu atingi sangele unui animal pe care-l sacrifici pentru jertfa sau hrana” ( preotii din VT si cei care sacrificau animale ar fi calcat flagrant porunca din Leviticul ! ), etc. Daca astfel am interpreta textul, un crestin nu ar mai avea voie sa imbratiseze profesiunea de medic, asistent medical, moasa, etc. Daca va uitati in traducerea NKJV, este folosit verbul „to abstain” ( a se abtine ), care presupune ideea de consumare a sangelui ca aliment.

    Imi cer iertare daca acest comentariu va supara cumva, dar aceasta este convingerea mea si crezul meu in Domnul Iisus si Scriptura.

    Cu stima,
    Lori B.

  12. Dude says:

    Domnule Lori, obiectia D-voastra cum ca „nu se refera la transfuzii pentru ca nu existau” este una invalida, stiti bine asta.Pentru ca printre altele, nici pornografia nu exista, si totusi porunca suna in acelasi fel: „sa va feriti…de curvie” si in mod sigur o include. Exact ca si de sange. Si asta, pentru ca porunca „sa va feriti” include si porunca levitica „sa nu mancati” sange, dar NU se rezuma doar la ea cum ati dori D-voastra. Sa nu uitam ca cel care da porunca este Duhul, care stia ce anomalii vor apare in viitorul omenirii, anomalii care nu existau atunci, insa aveau sa apara, exact ca si transfuzia/transplantul(un alt procedeu medical in care omul ucide un alt om cu maretul scop declarat de a salva o viata).
    Asadar, daca scopul poruncii era sa interzica mancarea sangelui – precum porunca primitiva levitica – Duhul ar fi poruncit simplu: „sa nu mancati sange”. Cum insa aceasta cuprinde o mai larga paleta de interdictii legate de sange, este utilizata expresia „sa va feriti” exact ca in cazul curviei. Care nici ea nu este de mancat, si care conform noii Legi adancite de Hristos, nu mai presupune doar actul fizic primitiv de curvie, ci si doar o simpla privire cu pofta rea.
    In plus, porunca „sa va feriti de animale sugrumate” face redundanta porunca „sa nu mancati” sangele din interpretarea D-voastra.
    Asadar, as propune sa ramanem la discutia noastra , fara sa mai strecuram atacuri de genul locului de unde ma adap.Pardon: alimentez. Eu recunosc si respect lucrurile bune din invatatura adventista, cat si pe prorocul EGW, doar am prezentat unul dintre aspectele in care EGW si prin urmare miscarea adventista, gresesc.
    Si da, nu sunt nici martor al lui Iehova…

  13. Lori Balogh says:

    Porunca ” sa va feriti de sange” nu se refera la transfuzii, caci in primul secol, cand a fost data, nici nu se punea problema lor. Porunca se refera la folosirea sangelui in alimentatie,conform Leviticul 17, 10-14; Deuteronomul 12, 23-25.
    Cat priveste exemplul acelui doctor, am citit si eu despre cazul lui, insa situatia este cu totul alta decat o prezentati dv. Acel doctor a dus la extrem niste principii sanatoase si, asa cum se intampla mereu, extremele nu sunt bune. Daca acel doctor ar fi tinut cont de sfaturile lui E. White, el nu si-ar fi ruinat sanatatea.
    Daca vreti sa aveti o imagine obiectiva despre lucrarea lui E. White, ar fi bine sa nu va alimentati doar din scrierile anti E. White ( Ratzlaff, Canright, site-uri de pe internet ), ci sa cititi si din documentele vremii care vorbesc despre viata si lucrarea ei. Altfel, veti ramane cu o imagine deformata si ar fi mare pacat.

  14. Dude says:

    EGW a fost doar un interpret al Scripturii, ca multi altii, cu multe interpretari/invataturi bune, dar si cu unele contra Scripturii. In Cartea „Lucrarea misionara medicala” ea recomanda unui doctor care tocmai isi nenorocise sanatatea cu asa zisa „reforma sanitara”, ce altceva decat total opus cu ceea ce poruncise duhul Bisericii Primare. Si anume, sa-si faca „o transfuzie de sange de la un om la altul”, desi porunca era una ferma: „sa va feriti…de sange”(F.A.)

  15. Lori Balogh says:

    Frate Tibi,

    Observ cu tristete ca v-ati dedicat viata si eforturile pentru o cauza gresita. Dv. ati ales sa nu credeti in inspiratia lui E. G. White si este firesc sa gasiti tot felul de „argumente” in sprijinul conceptiei dv. La fel procedeaza si cei care nu cred in inspiratia Bibliei, in dumnezeirea lui Iisus Christos, in personalitatea Duhului Sfant, etc. Toti gasesc „argumente”… Si nu orice fel de „argumente”, ci „argumente” biblice. Chiar si cei care consuma alcool, chiar si desfranatii si criminalii gasesc „argumente” adesea extrase din Scriptura in sprijinul crezului lor. Am ascultat „argumentele” biblice ale unui preot homosexual si, daca nu esti bine intemeiat pe Biblie, ai putea sa-i dai dreptate.

    Ceea ce am observat la dv. este tristul fapt ca extrageti afirmatii ale lui E. White din contextul lor si le dati propria dv. interpretare, inducand in eroare pe cititorii care nu cunosc nici viata dansei, nici lucrarile dansei. Mi se pare un gest de rea-credinta si, in felul acesta, nu veti ajunge prea departe.

    Eu voi incheia aici acest dialog fara sens, rugandu-va sa va postati studiile pe paginile dedicate discreditarii scrierilor lui E. G. White ( sunt destule ) sau, si mai bine, sa va creati propria pagina unde va veti putea exprima dupa voie. Nu mi se pare corect sa va folositi de acest blog pentru a va posta presupunerile si propriile dv. interpretari. Cred ca am fost destul de ingaduitor cu dv. aprobandu-va cele cateva comentarii foarte lungi, care mai degraba seamana cu niste articole decat cu niste observatii personale.

    Sper ca in timp sa reveniti la sentimente mai bune fatza de scrierile unui om cu slabiciuni ca orice om, dar care a lasat in urma ceva bun, care a schimbat multe destine in bine. Iar daca va veti crampona in ideea dv. pana la capat, probabil ca la urma va veti da seama de greseala. Dar va fi prea tarziu… Eu ma rog sa nu se intample acest nefericit lucru.

    Lori B.

  16. Tibi says:

    Stimate frate Lori,
    Nu gasesc nici o referinta biblica care sa-mi confirme ca Ellen White este un slujitor al cerului, care a fost chemat de Dumnezeu ca mijloc suplimentar pentru cunoasterea adevarului prezent. Din pacate slujitor umil nu a fost pentru ca, dimpotriva, s-a dovedit a fi chiar laudaroasa:

    Marturii vol 1, cap. Fragment de experienta, pag 581 (original) “EU PUTEAM SA DOVEDESC CA ERAM MAI DEVOTATA DECÂT ORICARE DINTRE CEI AFLATI ÎN VIATA, ANGAJATI ÎN LUCRARE”.
    http://text.egwwritings.org/publication.php?pubtype=Book&bookCode=1M&lang=ro&collection=216&section=all&pagenumber=581

    Marturii, Vol. 3, p.258 (251 carte) „ MI S-A ARATAT CA DUMNEZEU A PUS ASUPRA MEA SI A SOTULUI MEU O LUCRARE DEOSEBITA “.
    https://text.egwwritings.org/publication.php?pubtype=Book&bookCode=3M&lang=ro&collection=216&section=all&pagenumber=258

    p. 260 jos (254 carte) „ DUMNEZEU NE-A INCREDINTAT O LUCRARE MULT MAI DIFICILA DECAT LE-A INCREDINTAT ALTORA “
    https://text.egwwritings.org/publication.php?pubtype=Book&bookCode=3M&lang=ro&collection=216&section=all&pagenumber=260

    Nici in situatia urmatoare nu a avut o atitudine exemplara (umila) deloc, demna de un profet:

    La o conferinta, in aprilie 1848, Ellen White le-a spus delegatilor ca ei (Ellen, James si Bates) nu au strabatut atata distanta ca sa-i asculte pe delegatii care isi spuneau parerile, ci au venit acolo ca ei sa-i invete adevarul pe delegati. Acestia se aflau acolo ca sa invete de la Ellen si James White si de la Bates, nu ca sa aiba loc dezbateri. Cu astfel de atitudine le-a inchis gura delegatilor…

    Astept de la un profet calauzit de inger sa aiba alta atitudine, nu de superioritate. Avea o mare responsabilitate la pretentiile ei.
    https://books.google.com/books?id=UFCvKY2HMRsC&pg=PA117&lpg=PA117&dq=the+sabbath+conferences+thursday+april+20+1848&source=bl&ots=oT7KgoD-aA&sig=9Ic_V_WCeeQccLZ8waHcZ80CU74&hl=en&sa=X&ved=0ahUKEwjn4Mz4m_XVAhUDRyYKHVU1DGAQ6AEIJTAE#v=onepage&q=the%20sabbath%20conferences%20thursday%20april%2020%201848&f=false (Engleza-carte publicata de Review and Herald)

    Profetii au fost contestati, insa isi dovedesc autoritatea si autenticitatea tocmai prin faptul ca sunt amintiti in Biblie. Deci nu se pot contesta totusi, indiferent de slabiciunile lor. Ellen White nu numai ca nu este canonica, deci nu are nici o confirmare biblica, dar in plus a avut si prea multe probleme serioase, care nu este intelept sa fie ignorate si scuzate, comparand-o cu profetii biblici.

    Stiu ca Biblia aminteste despre unii care vor prooroci si vor avea vise, insa, pe de alta parte, Isus avertizeaza importriva proorocilor micinosi. Ellen White a facut profetii mincinoase si afirmatii contrare Bibliei.

    Oamenii au dreptul sa cunoasca si celelalte aspecte legate de Ellen White. Am descoperit prea multe probleme serioase in privinta ei, lucruri pe care lumea nu le stie, si tocmai asta ma face responsabil sa avertizez si pe altii. As face lucrarea celui rau, aruncand cu noroi, daca as face afirmatii fara acoperire, fara dovezi foarte clare. Dovezile sunt din cartile ei si din arhivele oficiale ale editurii White Estate, de la Conferinta generala. Nu este noroi, ci sunt lucruri publicate oficial. Dumneavoastra si multi altii scoateti in evidenta doar anumite aspecte. Este nedrept fata de cititori si ma simt responsabil sa pun la dispozitia oamenilor si celelalte aspecte reale. Tocmai de aceea ma si astept ca cititorii sa dea crezare afimatiilor, pentru ca sunt tocmai din surse adventiste oficiale. O parte dintre ele le-am amintit deja si ar trebui sa dea serios de gandit.

    Nu este surpinzator ca lucrarea ei nu este nimicita, pentru ca a copiat foarte multe lucruri bune intr-adevar si tocmai de aceea este normal sa fie multi ziditi sufleteste cand le citesc.

    Pentru cei care ignora totusi aceste multiple probleme serioase, Ellen White insasi are o explicatie in publicatia The Youts’s Instructor (Instructorul tineretului), 30 noiembrie, 1893, paragraf 5:

    “Dupa ce Dumnezeu trimite lumina si dovezi cu intentia de a convinge orice minte rationala si fara prejudecati, dar nu sunt primite sau nu se reactioneaza ca atare, ci mai de graba sunt tratate cu dispret, impotrivire si refuz, Duhul Sfant se retrage, iar oamenii sunt lasati prada incapatanarii pe care si-au ales-o.”
    https://m.egwwritings.org/en/book/469.1267#1273

    Cu stima,
    Tibi

  17. Lori Balogh says:

    Stimate frate Tibi,

    Am inteles conceptia dv. cu privire la scrierile lui E. G. White si sunteti liber sa credeti ce doriti despre acest subiect. Va voi respecta alegerea.

    Eu personal voi citi in continuare din scrierile dansei, ori de cate ori voi avea ocazia, fara sa ma cramponez in argumentele dv. Sunt convins si am si dovezi biblice ca fiecare profet al lui Dumnezeu a fost contestat de unii din generatia lui si fiecare profet a avut si parti tari, dar si parti slabe. Perfectiunea Il caracterizeaza doar pe Dumnezeu. De ce i-am pretinde lui E. G. White perfectiunea pe care nu a atins-o niciun om pana acum ?

    Motivul pentru care aleg sa ii acord incredere acestei persoane este simplu si reiese evident din spusele Mantuitorului: „Dupa roadele lor ii veti cunoaste” ( pe profeti ). Va pot da zeci sau sute de exemple de crestini care au fost ziditi sufleteste prin scrierile dansei, dar nu aceasta conteaza. Ceea ce conteaza pentru mine este faptul ca eu insuni sunt zidit sufleteste atunci cand citesc.

    Desigur, nu consider scrierile dansei litera de Evanghelie, fapt pentru care folosesc foarte rar citate din scrierile dansei in articolele mele. Consider ca adevarul poate sta in picioare si cu, dar si fara aceste scrieri. Biblia este atotsuficienta pentru cunoasterea adevarului. Dar daca Dumnezeu, in intelepciunea Lui, ne-a daruit un mijloc suplimentar pentru cunoasterea adevarului prezent, ce e rau in aceasta ?

    In incheiere, va rog sa luati aminte la sfatul intelept al lui Gamaliel dat Sinedriului cu privire la lucrarea atat de contestata a apostolilor:

    „Nu mai necajiti pe oamenii acestia si lasati-i in pace ! Daca incercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici; dar daca este de la Dumnezeu, n-o veti putea nimici. Sa nu va pomeniti ca luptati impotriva lui Dumnezeu.” ( Fapte 5, 38.39 ).

    Au trecut 103 ani de la moartea lui E. G. White, iar lucrarea pe care a facut-o nu se arata ca ar fi nimicita, dimpotriva.

    Ar fi pacat sa constatati la sfarsit de istorie ca ati facut lucrarea celui rau, aruncand cu noroi intr-unul din slujitorii umili ai cerului. Dati-mi un singur exemplu de slujitor al lui Dumnezeu, care sa fie lipsit de defecte, si-mi voi scoate palaria. Ar fi pacat sa va pierdeti propriul suflet, dar si sa ii aveti avea pe constiinta si pe cei care vor fi dat crezare afirmatiilor dv. Va rog sa nu luati aceste cuvinte ca o amenintare, ci doar ca un avertisment nascut din dragoste.

    Cu stima,

    Lori B.

  18. Tibi says:

    Numele meu este Tibi. Sigur ca va este usor sa va semnati afirmatiile, pentru ca sunt conforme cu crezul bisericii si deci nu riscati sa suportati consecinte. Problema este ca biserica noastra condamna biserica catolica, insa este la fel de intoleranta cu cei care indraznesc sa ajunga la concluzii contrare invataturilor oficiale si indraznesc sa le exprime. Uita tocmai sfaturile lui Ellen White in privinta asta si se grabesc sa-i condamne si sa-i excluda pe cei care ajung la concluzii diferite, chir daca sunt documentate si deci sincere. Biserica uita ca Ellen White insasi a condamnat chiar Confernta generala in repetate randuri, de-a lungul mai multor ani.

    Articolul in care Editura White Estate recunoaste imprumuturile literare ale lui Ellen White este din 1981. Intre timp s-a constatat ca imprumuturile sunt imense, de pana la 70%, inclusiv in publicatiile cele mai importante. Problema este ca, spre deosebire de scriitorii biblici, Ellen White a facut foarte multi bani din plagiat: Marturii vol. 5, cap. Natura si influenta marturiilor, subcapitol Neglijarea marturiilor
    Pag 671-672: “Cartile Spiritului Profetiei si Marturiile trebuie sa fie introduse in fiecare familie care pazeste Sabatul si fratii trebuie sa le cunoasca valoarea si sa fie indemnati staruitor sa le citeasca. NU A FOST CEL MAI INTELEPT PLAN DE A SCADEA PRETUL ACESTOR CARTI SI DE A PUNE IN FIECARE COMUNITATE DOAR CATE UN EXEMPLAR. Ele trebuie sa fie in biblioteca fiecarei familii si sa fie citite mereu. Pastrati-le acolo unde sa poata fi citite de multi.” Solilor lui Dumnezeu nu le sta bine deloc sa fie asa avari.
    https://text.egwwritings.org/publication.php?pubtype=Book&bookCode=5M&pagenumber=681 (paragraful 2)

    In al doilea rand in afirmatia ei Ellen White a pecizat ca tot ce a scris ea insasi pe hartie exprima ceea ce i-a descoperit Dumnezeu in viziune, nu reiese si nu a admis ca si ceea ce a copiat (atat de mult) exprima ceea ce i-a descoperit Dumnezeu in viziune. Problema nu este copierea, ci pretentia ca tot ce a scris pe hartie i-a fost descoperit in viziune. In afirmatia aceasta nu admite si deci nu include copierile.

    In al treilea rand este o incumetare, ca sa nu spun (fara sa gresec totusi) blasfemie, sa comparam scrierile ei cu scrierile inspirate ale autorilor biblici. Scrierile ei nu sunt canonice. Scriptura este doar atat cat ne-a fost data prin inspiratie, este completa si suficienta. Faptul ca scrierile ei sunt inspirate si ca sunt o lumina mai mica, sunt doar pretentiile ei. Sotul ei, James White, care o cunostea cel mai bine, o acuza el insusi ca ERA CONDUSA DE UN DUH CARE II DADEA INDRUMARI GRESITE! (Letter 64, 1876) https://text.egwwritings.org/publication.php?pubtype=Book&bookCode=FD&lang=ro&collection=216&section=all&pagenumber=186

    http://text.egwwritings.org/publication.php?pubtype=Book&bookCode=DG&lang=en&collection=2&section=all&pagenumber=267&QUERY=spirit+%21evil&resultId=18515 (English)
    Si tot sotul ei, James White, in scrisoarea catre Canright in 24 mai 1881, isi exprima nemultumirea ca Ellen era influentata de altii (Butler si Huskell). Daca era inspirata de Dumnezeu, nu avea nevoie sa fie inspirata de altii.
    https://books.google.com/books?id=PtoFAwAAQBAJ&pg=PA29&lpg=PA29&dq=james+white+said+that+Butler+and+Huskell+influenced+ellen+white&source=bl&ots=A-IeQjYJ-7&sig=zRWXntUuQnmHdHGsn6xdh0ghKT0&hl=en&sa=X&ved=0ahUKEwiY7qXTrMTUAhXLRCYKHSuhA9cQ6AEIKzAB#v=onepage&q=james%20white%20said%20that%20Butler%20and%20Huskell%20influenced%20ellen%20white&f=false
    https://adventistdigitallibrary.org/adl-366621/james-white-dudley-canright-may-24-1881?solr_nav%5Bid%5D=4381eabde6f146f6b397&solr_nav%5Bpage%5D=0&solr_nav%5Boffset%5D=4 (Pagina a 3-a jos)
    In ce priveste “roadele” ei manifestate in aprecierile presei vremii, bineinteles ca scrierile ei erau apreciate, pentru ca a copiat foarte multe lucruri bune.
    Insa tot in privinta “roadelor” este inadmisibil pentru un sol al lui Dumnezeu sa stea despartita de sotul ei si sa faca astfel de afirmatii in privinta aceasta si cu atata usuranta:

    “Dumnezeu i-a dat fiecăruia dintre noi o lucrare, iar noi o vom face separat şi independent. El este fericit şi eu sunt fericită, dar mă tem că fericirea ar putea fi schimbată cu totul DACA NE-AM INTALNI”. “EU AS FI DISPUSA SA STAU PENTRU TOTDEAUNA DEPARTE DE EL”. “DUMNEZEU SA MA FEREASCA SA MAI FIU IN RELATIE CU EL” “Noi nu vom sta unul în calea celuilalt. Inima mea este liniştită” (Letter 64, 1876) https://text.egwwritings.org/publication.php?pubtype=Book&bookCode=FD&lang=ro&collection=216&section=all&pagenumber=186

    Pe de alta parte Ellen White ne da sfaturi pentru casnicie in “Caminul advent”!

    Ellen White este in contradictie cu doctrina adventista spunand ca in Galateni este vorba despre toata legea. Pe cand, in cele 28 de puncte de credinta scrie ca este vorba despre legea ceremoniala, a carei autoritate s-a sfarsit la moartea Domnului Hristos (conform Galateni 3.19). Deci conform Ellen White autoritatea intregii legi (nu doar a legii ceremoniale, cum scrie in doctrine) s-a sfarsit la mortea Domnului Hristos. Abia in 2017 ni s-a publicat oficial citatul lui Ellen White in lectiunea numarul 6 din Galateni. Pana atunci s-a tinut ascuns!

    Alta dovada ca nu a fost inspirata este faptul ca tot ce a scris pana in 1888 (cel putin) este compromis, pentru ca Ellen White inca nu aflase despre neprihanirea prin credinta de la Alonzo T. Jones and Ellet J. Waggoner si, prin urmare, pana atunci promova mantuirea prin fapte! Lucru foarte suspect, ca un concept asa de important, nu l-a aflat solul lui Dumnezeu timp de peste 40 de ani!
    Iata si dovezile, din surse oficiale adventiste, ca Ellen White nu a stiut despre neprihanirea prin credinta inainte de 1888:
    https://www.ministrymagazine.org/archive/1988/02/1888-issues-outcomes-lessons

    https://www.ministrymagazine.org/archive/1988/02/what-is-the-1888-message

    http://archives.adventistreview.org/article/6703/archives/issue-2013-1528/ellen-white-s-burden
    https://m.egwwritings.org/en/book/689.67#96

    Desi pretinde ca era solul lui Dumnezeu, totusi lui Ellen White nu i s-a descoperit personal nici una dintre doctrine. Altii le-au descoperit pe toate si ea pretindea ca a primit confirmarea in viziune.
    http://text.egwwritings.org/publication.php?pubtype=Book&bookCode=EGWMR&pagenumber=38
    Si totusi nu a primit nici o confirmare cu privire la doctrina trinitatii, pentru ca James era anti-trinitarian! Ingerul ar fi intrat in contradictie cu sotu ei, James!
    http://www.sdanet.org/atissue/trinity/moon/moon-trinity2.htm
    http://www.trinitytruth.org/adventistpioneersandthetrinity.html

    Si o alta dovada ca nu a fost inspirata de Dumnezeu, este si un citat al Ellenei White care a fost scos din editiile tiparite in original ale cartii Experiente si viziuni, capitotul Prima mea viziune, pagina 17. In citatul respectiv Ellen White descrie chivotul pe care pretinde ca l-a vazut in cer, insa acolo nu a stiut ca existau si tablele celor 10 porunci. Daca ar fi fost cu adevarat in prezenta lui Dumnezeu, i-ar fi spus. Dupa ce a aflat mai tarziu de la altii, a scos citatul respectiv din editiile urmatoare, pe care le avem la dispozitie, pentru ca este compromitator. Citatul respectiv este pulicat de Editura White Estate in arhiva oficiala: https://m.egwwritings.org/en/book/465.1#8 (Broadside1 April 6, 1846, paragraph 4)

    Acelasi lucru l-au facut si cu paragraful despre amalgamare.

    A mancat stridii, oysters in engleza (considerate necurate) in 1882, desi pretinde ca a primit viziune cu privire la dieta in 1863, cu 19 ani inainte!
    https://m.egwwritings.org/en/book/4184.2000001#0 (paragraph 4)
    https://text.egwwritings.org/publication.php?pubtype=Book&bookCode=EWV&pagenumber=9&paragraphReferences=0

    Din pacate lista mea cu problemele pe care le-am gasit in privinta ei este prea lunga, asa ca ma opresc aici.

    Tocmai de aceea ne-a avertizat Isus in Matei 24. 24. Caci se vor scula hristosi mincinosi si proroci mincinosi; vor face semne mari si minuni (despre Ellen White se afirma ca af fi tinut o biblie foarte grea in mana mult timp, sau ca nu respira mai mult timp), pana acolo incat sa insele, daca va fi cu putinta, chiar si pe cei alesi

  19. Lori Balogh says:

    Stimate Anonim,

    1) A imprumuta idei de la alti autori nu este o nelegiuire in adevaratul sens al cuvantului. Si noi, cand dialogam unii cu altii, folosim idei auzite si citite ( deci care nu ne apartin ), fara ca aceasta sa fie o problema. Pastorii, la randul lor, predica idei pe care le-au citit in carti, pe internet sau in articole, sau pe care le-au auzit la alti pastori, fara ca aceasta sa fie o problema. Ioan, pe Patmos, a scris Apocalipsa imprumutand versete intregi din VT, fara ca aceasta sa fie o problema. El face circa 2000 de aluzii la VT, dintre care circa 400 sunt referinte explicite, iar 90 sunt citari din Pentateuh si Profeti. Totusi, orice crestin considera Apocalipsa o carte inspirata de Dumnezeu. Mai mult decat atat, in cuvantarea din Atena, Pavel foloseste un citat dintr-un poet pagan ( Fapte 17, 28 ), fara ca acest fapt sa fie o problema. Daca imprumutul ideilor altora si transmiterea lor mai departe ( indiferent prin ce mijloc ) ar fi ceva rau, atunci cu totii, fara exceptie, am fi vinovati. Notiunea de plagiat are insa o cu totul alta conotatie.

    2) Inspiratia nu inseamna in mod obligatoriu ca ideile sa fie personale sau venite direct de la Dumnezeu. A alege ce este bun in scrierile altor autori crestini si a transmite mai departe aceste idei este tot inspiratie ( vezi principiul expus de apostolul Pavel: „Cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun” – 1 Tesaloniceni 5, 21 ) Trebuie sa fii intr-o relatie buna cu cerul pentru ca sa primesti discernamantul de a face deosebire intre ideile bune si cele gresite.

    3) Ma intreb ce este gresit daca gasesc o idee buna si adevarata la un autor dintr-o alta confesiune, dintr-o alta religie sau chiar un autor ateu ? Or credeti ca numai noi detinem monopolul ideilor bune ?

    4) Daca tot aveti dorinta sa judecati scrierile lui E. G. White, va indemn sa folositi criteriul pe care ni l-a lasat Insusi Mantuitorul: „Dupa roadele lor ii veti cunoaste ( pe profeti n.n. )” – Matei 7, 15-20. Si daca vorbim de roade, cautati, va rog, articolele din presa vremii despre lucrarea si influenta „doamnei White” in societatea americana. Se pare ca autorii articolelor din presa timpului au vazut in persoana si lucrarea dansei ceea ce multi contestatari care nu au cunoscut-o nu reusesc sa vada.

    5) Expresia „duhul prorociei” ( sau „spiritul profetiei” ) nu se refera exclusiv la scrierile lui E. G. White, ci la intreaga lucrare realizata prin puterea si inspiratia Duhului Sfant.

    6) Eu am curajul sa-mi semnez toate articolele si afirmatiile ( bune sau gresite ) dintr-un simt al responsabilitatii. Va recomand sa faceti acelasi lucru dupa ce faceti unele afirmatii. Pe viitor, voi ignora mesajele anonime, considerandu-le ca lipsite de simtul responsabilitatii autorilor lor.

    Cu stima,
    Lori B.

  20. Cantus Infirmus says:

    Conform Apocalipsa 19.10 marturia lui Isus Hristos este duhul proorociei (sau spiritul profetic, adica scrierile lui Ellen White). Atunci cum se face ca Ioan suferea pe insula Patmos din pricina marturiei lui Isus, adica din pricina scrierilor lui Ellen White (spiritul profetic), atunci pe vremea lui?:
    Apocalipsa 1.9. Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt partas cu voi la necaz, la Imparatie si la rabdarea in Isus Hristos, ma aflam in ostrovul care se cheama Patmos, din pricina Cuvantului lui Dumnezeu si DIN PRICINA MARTURIEI LUI ISUS HRISTOS.

    Iar noi numim marturia lui isus Hristos, duhul proorociei, sau spiritul profetic, o caracteristica distinctiva a bisericii ramasitei. Problema este ca Ioan a sufetit pe insula Patmos din cauza acestei caracteristici dinstinctive a bisericii ramasitei, atunci pe vremea sa!

  21. Cantus Infirmus says:

    Editura White Estate recunoaste imprumuturile lui Ellen White

    Adventist Digital Library (o pagina oficiala a Conferintei generale):

    https://adventistdigitallibrary.org/adl-366846/e-g-whites-literary-work-update?solr_nav%5bid%5d=e84fd1d589df80df53fa&solr_nav%5bpage%5d=0&solr_nav%5boffset%5d=23

    O transcriere a prezentarii lui Ron Graybill, secretar asociat al editurii E. G. White Estate, la Conferinta generala, in 1981.

    Lucrarea lui E. G. White: actualizare

    Ron Graybill, secretar asociat la editura Ellen G. White Estate

    O transcriere editara si comentata a unei benzi (casete) cu inregistrarea prezentarilor facute in dimineata serviciului divin de la Conferinta generala a Adventistilor de ziua a saptea, 15-19 noiembrie 1981:

    „In incheiere, dati-mi voie sa rezum declaratiile care cred ca expun ceea ce stim, la data aceasta (1981), despre scopul si natura imprumuturilor literare ale lui Ellen White”.

    1. Ellen White a citit cu atentie si in mod extensiv din cartile si articolele scrise de personalitatile religioase protestante conservatoare ale timpului ei. Ea avea cativa autori preferati. Ea s-a folosit de un numar de carti de la fiecare dintre ei. De asemenea, ea a extras materiale dintr-o gama larga de alte carti si articole. Astfel, putem spune ca ea a citit mai mult din surse neadventiste si s-a folosit de acele surse mai extensiv decat am stiut pana acum. Dupa cum am subliniat, inca avem unele dintre aceste carti in biblioteca Ellen G. White

    2. In continuare, Ellen White a imprumutat nu doar cuvintele si frazele folosite de acesti autori, dar in unele cazuri, a urmat ideile expunerilor lor si a extras fapte, ilustratii, ganduri si concepte. Retineti ca aici nu vorbim despre inspiratie, ci vorbim doar despre ce s-a intamplat…

    3. Materialul imprumutat de Ellen White include informatii istorice, geografice si cronologice, precum si materiale devotionale, conceptii teologice – am vazut unele dintre ele in materialul pe care l-am prezentat de la Melvill – precum si expuneri biblice si profetice. Ea a folosit, de asemenea, comentarii extra biblice despre vietile diferitelor personaje biblice, adesea declarand speculatiile si presupunerile acelor surse ca fiind fapte adevarate. Uneori a folosit in acelasi fel comentariile lor cu privire la gandurile si actiunile fiintelor supranaturale, cum ar fi Dumnezeu, Satana si respectiv ingerii lor.

    4. Aceste imprumuturi – acum vom vorbi despre toate cartile lui Ellen White si care dintre ele contin imprumuturi – aceste imprumuturi apar nu doar in sectiunile istorice din „Tragedia veacurilor”, ci si in sectiunile profetice. Ele apar in „Conflict of Ages” (Patriarhi si profeti, Profeti si regi, Hristos lumina lumii, Faptele apostolilor si Tragedia veacurilor) si in Marturiile pentru comunitate, precum si in alte carti ale lui Ellen White. Se intalnesc in scrisori si in marturii scrise special unor persoane. Ele apar in continutul descrierilor din viziunile specifice date lui Ellen White. In momentul acesta ar fi neintelept sa sustinem ca ar exista vreo anumita carte scrisa de Ellen White sau orice fel de scriere a ei, in care sa nu se gaseasca imprumuturi literare. Acum aceasta este o afirmatie generala. Cand a scris materiale autobiografice, nu a copiat bineinteles. De asemenea, acest studiu va continua si pe parcurs vor aparea probe care vor pune la punct aceste afirmatii.

    5. In cazurile in care avem notitele lui Ellen White scrise de mana, cu ceea ce a imprumutat, aceste versiuni scrise de mana, de obicei sunt mai apropiate de sursa literara decat de versiunea publicata ulterior. Aceasta diferenta trebuie atribuita in general lucrarilor asistentilor literari ai lui Ellen White de editare a materialelor pentru publicare – o lucrare pe care ea o aproba. Sunt, de asemenea, ocazii in care Ellen White insasi foloseste o idee imprumutata in mai mule ocazii diferite, utilizand cuvinte putin diferite de fiecare data.

    6. Multe dintre gandurile frumos exprimate, care se gasesc in perlele literare din scrierile lui Ellen White, au fost imprumutate de la alti autori. Acest fapt, pe langa cunoasterea faptului ca scrierile ei au fost infrumitesate de asistenti literari, ne conduce sa evitam sugestia ca frumusetea literara a scrierilor ei este o dovada a inspiratiei sale divine…

    7. Este imposibil deocamdata (1981) sa spunem ce procentaj al scrierilor lui Ellen White implica materiale imprumutate. Asta pentru ca doar o fractiune din multitudinea de carti pe care le avea ea si pe care le-a citit a fost examinata… Imprumuturile variaza de la ganduri oarecum similare si ecouri verbale, pana la imprumuturi foarte asemanatoare si complete ale unor formulari lungi si fraze aproape compete. Imprumutul verbal al frazelor intregi este extrem de rar, dar in portiuni din scrierile lui Ellen White in care s-au observat imprumuturile, parafrazarile apropiate sunt foarte comune. Un alt motiv pentru care este dificil sa spunem ce procent din scrierile lui Ellen White imprlica materiale imprumutate este acela ca mult din ce a scris Ellen White mai intai apare in scrisori, mai tarziu in articole si in final in carti. Asta inseamna ca exista o mare cantitate de repetari ale acelorasi materiale sau materiale similare. Din cauza acestor repetari este dificil sa spunem cat a scris Ellen White de fapt si astfel este imposibil de spus, cu precizie statistica, ce procentaj din total ar implica imprumuturi de la alti autori.

    Asta rezuma ceea ce stim la data aceasta (1981)…

    Pe de alta parte pretinde ca absolut tot ce a scris pe hartie, i-a fost descoperit in viziune:

    Marturii, vol 5, cap. Marturii lepadate,Pag. 65. “In aceste scrisori pe care eu le-am scris, in marturiile pe care le dau, eu va infatisez ceea ce Domnul mi-a infatisat mie. Eu nu scriu nici un articol pe hartie, care sa exprime doar ideile mele personale. Cele scrise sunt ceea ce Dumnezeu mi-a descoperit in viziune; sunt raze de lumina care stralucesc de la tronul ceresc…”
    http://media2.egwwritings.org/swf/ro_5M(5T)/index.html#/70/ (paragraful 2)

  22. Benoni Cartană says:

    In Apocalipsa 21,22 scrie ca în ceruri Ioan nu a văzut niciun templu. Şi totuşi în Apoc 11,19 scrie că în cer este totuşi un Templu şi un chivot. Contradicţie? Dacă căutăm contradicţii tocmai am găsit… Ideea este că Ioan a văzut ce a vrut Dumnezeu să vadă Ioan. Nu a văzut realităţile „materiale” din cer, ci a văzut (în viziune) realităţi spirituale. În cer există un sanctuar nu material, nu ca cel de pe pământ, ci în sensul de „loc sfant”, căci asta chiar înseamnă „sanctuar”. şi a văzut un chivot, iar înăuntrul lui ştim că sunt tablele legii – toate acestea nu materiale, ci realităţi spirituale, în sensul că cerurile cerurilor si toata Împărăţia lui Dumnezeu sunt guvernate pe legi şi pe principii divine. Da, legea morală aşa cum o ştim noi din Exod 20 nu are nicio relevanţă pentru cer, pentru că îngerii nu mint, nu fură şi nu curvesc. Dar principiile de bază ale legii care sunt dragostea şi dreptatea sunt acelea după care Dumnezeu guvernează.

  23. dorin says:

    EGW: „Domnul mi-a oferit o privelişte a altor lumi. Mi-au fost date aripi şi un înger m-a însoţit de la cetate până la un loc care era măreţ şi strălucitor. Iarba acelui loc era de un verde viu, iar păsările de acolo [39] scoteau trilurile unui cântec plăcut. Cei care locuiau acolo erau şi mai mici, şi mai mari; erau încântători, cu o înfăţişare plină de nobleţe şi măreţie. Chipurile lor exprimau imaginea lui Isus şi înfăţişarea lor strălucea de o bucurie sfântă, reflectând libertatea şi fericirea acelui loc. L-am întrebat pe unul dintre aceştia de ce erau atât de minunaţi, de o frumuseţe care o întrecea cu mult pe a celor de pe pământ. Răspunsul a fost: „Am trăit într-o strictă ascultare de poruncile lui Dumnezeu şi nu am căzut prin neascultare precum cei de pe pământ.” Apoi am văzut doi pomi, unul foarte asemănător cu pomul vieţii din cetate. Fructele ambilor pomi arătau grozav, dar din unul dintre ei nu puteau mânca. Aveau libertatea de a mânca din amândoi, dar li se interzisese să mănânce dintr-unul. Apoi, îngerul care mă însoţea mi-a spus: „Niciunul din cei aflaţi în acest loc nu a gustat din pomul oprit; dacă ar mânca însă, ar cădea.” Apoi am fost dusă într-o lume pe cerul căreia erau şapte luni. Acolo l-am văzut pe marele Enoh, care fusese luat la cer. În mâna dreaptă ţinea o ramură de palmier, pe fiecare frunză a acesteia fiind scris „Biruinţă”. Pe cap avea o cunună de un alb orbitor şi frunze în acea cunună, pe mijlocul fiecăreia dintre acestea fiind scris „Curăţie”; în jurul cununii erau pietre preţioase de diferite culori, care străluceau mai tare decât stelele, reflectau literele şi le măreau. Pe partea din spate era o fundă care lega cununa şi pe ea era scris „Sfinţenie”. Deasupra cununii era o coroană splendidă, care strălucea mai puternic decât soarele. L-am întrebat dacă acesta era locul în care a fost dus după ce a fost ridicat de pe pământ. El a spus: „Nu este acesta. Cetatea este căminul meu, iar aici sunt în vizită.” Se plimba prin acel loc ca acasă. L-am rugat fierbinte pe îngerul meu însoţitor să mă lase să rămân în locul acela. Nu puteam suporta gândul de a veni din nou în această lume întunecată. Atunci îngerul mi-a zis: „Trebuie să te întorci şi, dacă vei fi credincioasă, tu, împreună cu cei 144 000, vei avea privilegiul de a vizita toate lumile şi de a vedea lucrarea mâinilor lui Dumnezeu.”” Early Writings (1882)
    NO COMMENT

  24. Lori Balogh says:

    Despre fr. Dejan Andov am mari rezerve in privinta afirmatiilor sale. Ma abtin sa spun mai multe. Cat despre citatul: „Duhul Sfânt este El Însuşi dezbrăcat de personalitatea umanităţii, şi astfel independent. El se putea prezenta pe Sine ca prezent în toate locurile prin Duhul Său, ca Omniprezent …” (14MR, pag. 23,24.), expresia „El Insusi” pentru mine este evident ca se refera la Persoana Duhului Sfant si nu la Persoana Mantuitorului.
    Daca doriti informatii mai ample si „nemodificate genetic” despre viata si lucrarea lui E. G. White, va invit sa cautati la adresa:
    http://www.whiteestate.org/

  25. dorin says:

    aici apare expresia „Duhul Sfânt este El Însuşi dezbrăcat de personalitatea umanităţii, şi astfel independent.”

  26. Lori Balogh says:

    Nu stiu. Dar daca exista o asemenea afirmatie, va rog sa-mi dati sursa.

  27. dorin says:

    „Duhul Sfânt este Domnul Isus dezbrăcat de natura umană.EGW”
    A spus cumva Ellen White asa ceva?

  28. Adi says:

    Ati atins subiectul cel mai important:aproprierea de Dumnezeu ceea ce duce la trairea in duh in contrast cu firea. Daca nu ati fi specificat dumneavoastra as fi adus eu acest lucru in discutie.
    Eu cred ca toti cei care au scris carti crestine au scris in acest sens insa problema este ce intelegem prin asta, pentru ca multi din autori NU au facut diferenta dintre duhul si sufletul omenesc (Evrei 4:12, 1 Tesaloniceni 5:23). Probabil primul care a scos in evidenta acest fapt dand invatatura in acest sens a fost Andrew Murray (cartea Duhul lui Hristos), continuat de alti de ex. Jessie Penn-Lewis (Suflet si duh) etc.(cred ca au fost si altii inainte dar nu au dat invatatura mai elaborata).
    Watchman Nee a luat aceasta baza si toate titlurile lui (carti si brosuri cele mai multe scrise pe baza predicilor) pornesc si au in centru acest lucru. Witness Lee, un colaborator de-al lui face la fel. Invatatura lor spune ca noi oamenii avem un organ cu care il putem contacta pe Dumnezeu acesta nefiind sufletul (minte, vointa si emotii) ci duhul (partasie, constiinta si intuitie) Ioan 4;23. Daca cititi cateva titluri „Omul spiritual”, „Viata crestina normala”, „Eliberarea duhului” etc. de Watchman Nee, „Economia lui Dumnezeu”, „Duhul cu duhul nostru”, „Cunoasterea Vietii”, „Experienta Vietii”‘ etc. de Witness Lee veti vedea mai multe. Ei vorbesc despre lucruri cum ar fi zdrobirea eului prin cruce pentru ca duhul sa se manifeste, Viata, tratarea firii, tratarea fata de lume, mancarea din pomul vietii in contrast cu pomul cunostintei, exersarea duhului, scopul lui Dumnezeu cat si functionarea bisericii ca Trup (ei fiind impotriva denominationalismului si a bisericii organizate care impiedica functionarea ei ca trup) etc.
    Prima carte a lui Nee „Omul spiritual ” face diferenta si analizeaza ce inseamna sa fi crestin carnal, sufletesc si spiritual. Autorul spune ca Dumnezeu i-a pus pe inima sa o scrie dar el a refuzat-o sa scrie chiar atunci din cauza ca nu a experimentat indeajuns maturutatea spirituala. A scris-o peste 3 ani si a avut parte si de impotrivirea diavolului in a o scrie. Eu cred ca este inspirata si o capodopera a crestinismului. Nu ma satur sa citesc aceste lucruri si in alte titluri ale lui si ale lui Lee vazute din multe puncte de vedere.
    Sa nu credeti ca a vorbit doar aceste subiecte ci in tot ceea ce au vorbit si scris acestea sunt baza. Un exemplu:
    „Voi cercetati Scripturile” este cartea care ne invata cum sa studiem Biblia. Nee spune aici ca toate cartile care s-au scris pe acest subiect au pus accentul pe metoda in timp ce persoana care studiaza este trecuta cu vedera. El imparte cartea in 2 parti. Prima parte vorbeste despre pregatirea omului si da 3 conditii necesare: duhovnicesc, consacrta si incercat si apoi arata 3 patrunderi: in gandul Duhului Sfant , in realitatea Duhului Sfant si in duhul Scripturii iar a doua parte vorbeste despre metode de studiere a Bibliei.
    Citeam odata o brosura de al lui Nee ” Realitate spirituala sau obsesie” si m-am gandit cata esenta se afla in aceste putine pagini. Poate ati auzit de cartea lui celebra despre care am dat-o ca exemplu „Viata crestina normala” e minunata. La intrebarea dumneavoastra ce roade aduce apropiere sau indepartare de Dumnezeu, Studiul-Viata al Bibliei de Witness Lee un comentariu de 25 000 de pagini pe fiecare carte a Bibliei scris „din perspectiva savurarii si experimentarii de catre credinciosi a vietii divine a lui Dumnezeu in Cristos prin Duhul” adica apropiere. Am citit putin din „Studiul-Viata Matei” si as vrea ca in viitor sa-l citesc pe tot, macar ce e tradus in romana. Va recomand si „Cristosul Atotinclusiv” al lui Lee, m-am gandit de unde a putut gasi toate aceste simbolisme cu aplicare la viata de crestin si viata de biserica.
    Eu cred ca acesti doi slujitori sunt mult mai inspirati decat oricine, inclusiv decat Ellen white. Cand am citit ceva din White nu mi s-a parut ceva iesit din comun pe cand atunci cand am citit ceva pe internet din scrierile celor doi m-am pus sa le cumpar si sa le citesc cartile si vreu cu timpul sa le am pe toate.

  29. Lori Balogh says:

    La intrebarea dv.: „Ce o recomanda ( pe E.G White ) sa fie declarata un scriitor inspirat ?” ne raspunde Insusi Mantuitorul: „Dupa roadele lor ii veti cunoaste” ( pe profeti ) – Matei 7, 15-20. Ce roade aduce citirea lucrarilor dansei: ne apropie de Dumnezeu sau ne indeparteaza de El ? Ne indeamna sa ducem o viata mai sanatoasa si mai plina de roada Duhului, sau dimpotriva, ne indeamna sa traim dupa roadele firii pamantesti ? Cine se afla in centrul atentiei in lucrarile sale: Iisus sau omul ? Cred ca dupa ce ati citit cel putin unele din lucrarile sale, puteti sa dati singur raspunsul.
    Cu stima,
    Lori B.

  30. adi says:

    Ma bucur ca exista acest site si se discuta despre acest subiect. Ca sa imi arat de la inceput pozitia, afirm ca nu sunt nici pro, nici contra Ellen White (cercetez toate lucrurile si pastrez ce e bun) dar cand vad cu cata ura se napustesc unii asupra ei, a lucrarii si a scrierilor ei tind sa cred ca nu sunt crestini. Am citit pasaje din mai multe carti de-ale ei si de exemplu din mi-au placut multe lucruri din Calea catre Hristos. Insa eu vreau sa interb ce o recomanda sa fie declarata un scriitor inspirat, si ma refer inspirat de Duhul Sfant pentru ca exista profeti in Biblie care nu au scris niciodata si exista scriitori ai Bibliei care nu au fost profeti? Pe langa faptul ca Ellen White este profetesa a avut si alte daruri de invatator sau altceva? Si in legatura cu darul profetiei in biserica de azi, eu vad ca acest dar este dat in intreaga biserica acolo unde oricine poate profeti si exista si alte daruri decat cel al profetitei care sunt detinute de intregul Trup. Eu cred ca sunt si alte persoane care au avut scrieri inspirate, pot sa dau si exemple si sa spun de ce. De exemplu Watchman Nee si Witness Lee au ceva special in scrierile lor. Multumesc, si as dori sa dialoghez pentru a afla mai mult despre scrieri inspirate si ce intelegem prin ele!

  31. Lori Balogh says:

    Biserica AZS nu impune, ci recomanda un stil de viata sanatos, din care face parte si alegerea unui regim bazat mai mult pe vegetale. Aceasta nu exclude posibilitatea ca unii sa aleaga o dieta carnata ( mai ales ca Insusi Iisus a mancat peste, iar evreii se stie ca erau consumatori de carne ). Altii, intre care ma numar si eu, aleg o dieta ovo-lacto-vegetariana, bazati pe expresia biblica „tara unde curge lapte si miere” ( daca produsele lactate ar fi fost considerate otrava, Dumnezeu nu ar fi amintit de „lapte” in promisiunea facuta poporului evreu ).
    Este insa foarte adevarat, ca pe masura ce ne apropiem de finalul istoriei, o dieta bazata mai mult pe vegetale este preferabila, din cauza animalelor sacrificate tot mai bolnave si a pericolului de a transmite omului anumite boli. Si ar mai fi un motiv pentru care un crestin ar trebui sa aleaga un stil de viata mai apropiat de cel edenic ( desigur, in masura posibilitatilor fiecaruia ): in cer nu se vor mai sacrifica animale pentru hrana, caci „moartea nu va mai fi” ( Apocalipsa 21,4 ).
    Atata vreme cat este vorba de animale „curate” din punct de vedere biblic, nu exista nicio porunca in acest sens, ci doar recomandari ale bisericii.
    Cu stima,
    Lori B.

  32. alexandru says:

    Buna,
    biserica AZS argumenteaza prin scrierile EGW, adoptarea regimului alimentar vegetarian,
    puteti face o lamurire la: Luca, cap.24,
    42-I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagur de miere.
    43-El le-a luat, şi a mâncat înaintea lor.
    multumesc

  33. Lori Balogh says:

    -„Si nu-i corect s-o aparati pe Ellen White aruncand cu noroi in Canright.”
    Dar, in opinia dv., este corect sa se arunce cu noroi in E. White, aparandu-i pe contestatarii dansei ?
    Oricum, nu voi continua aceasta polemica fara sens. Cine apreciaza scrierile dansei, e liber sa le aprecieze. Cine nu le apreciaza, e la fel de liber sa le desconsidere. Libertatea de alegere este darul lui Dumnezeu dat fiecarei creaturi inteligente. Si daca Dumnezeu respecta aceasta libertate, noi cine suntem sa nu o respectam ?
    Cu stima,
    Lori B.

  34. Dorin says:

    Am citit Tragedia Veacurilor si nu m-a interesant si nici nu ma intereseaza sa verific daca e plagiat sau nu. Nu-i vorba aici de a face vreo recenzie privind lucrarea celor doi autori. Nici nu ma intereseaza cine de unde s-a inspirat. Ati scris mai sus ca acest Canright este cel mai marecontestatar al doamnei White. I really don’t care! Dar asta iseamna ca au fost mai multi.Si nu-i corect s-o aparati pe Ellen White aruncand cu noroi in Canright. Nu doar acesta a contestat scrierile doamnei White si nu cred ca toti acesti contestatari s-au referit la paragrafe unde Ellen White a indicat sursa, aceasta nu poate sa fie nici azi considerata un plagiat.
    Fiti binecuvantat

  35. Lori Balogh says:

    Incerc, cu ajutorul Domnului, sa fiu cat se poate de obiectiv. In timp ce Canright a copiat pagini intregi ( copy-paste ) din lucrarea unui pastor AZS fara sa indice sursa, atunci cand a scris Tragedia Veacurilor, E. White a folosit numeroase citate din scrieri ale unor istorici ai timpului, indicand sursa paragrafelor. In opinia mea, este totusi o deosebire majora intre cei doi. Dar asa este in viata: „Tot hotul striga: „Hotul!” Iar Canright nu a facut exceptie.
    Ati afirmat candva ca ati citit Tragedia Veacurilor. Probabil ca acest amanunt v-a scapat atunci cand ati citit cartea.
    Cu stima,
    Lori B.

  36. Dorin says:

    Frate Lori Balogh, scrieti mai sus despre acuzatiile de plagiat contra lui Ellen White ca trebuie sa le privim in contextul secolului in care a trait dansa, iar aici il faceti plagiator notoriu pe acest Canright (mai sus chiar ati scris plagiator grosolan parca). La o simpla cautare pe internet vad ca si dansul a fost contemporan cu Ellen White. Haideti sa nu fim subiectivi. Daca o dezvinovatiti pe Ellen White de plagiat ar trebui si pe acest domn Canright.
    Fiti binecuvantat

  37. Lori Balogh says:

    Multumesc mult pentru incurajari, frate Ionatan. Intre multe critici si acuze, cate un cuvant de incurajare cade ca roua pe un pamant uscat. In rest, toata lauda fie a Domnului ! Desi nu ne cunoastem, ne vom vedea la finalul drumului, acolo unde vom putea povesti pe indelete toata experienta noastra cu Dumnezeu. Fie ca acel moment sa vina cat mai curand !
    Cu stima,
    Lori B.

  38. Ionatan Dica says:

    Sa aveti pace in suflet si doresc ca bucuria pe care o am de cate ori citesc vreun articol al dumneavoastra sa va umple si sufletul dumneavoastra .Inima mea tresalta stiind ca Dumnezeu are oameni care sa se preocupe de lucrurile spirituale si sa le transmita intr-un mod atat de placut.Sa fiti binecuvantat si sa ramaneti umil impreuna cu scumpul nostru Mantuitor Isus Hristos.
    Fiti binecuvântat,
    Al dumneavoastra frate in Domnul Isus
    Ionatan Dica

  39. Lori Balogh says:

    Domnule ( frate ) Neagu,
    In ciuda tonului d-v aspru si pe alocuri lipsit de eleganta, va dau totusi dreptate in multe privinte. Nici eu nu sunt de acord cu acei crestini adventisti care se folosesc de scrierile lui E. White ca sa-si argumenteze crezul si doctrina. Din punctul aceasta de vedere, consider ca Biblia este atotsuficienta pentru aflarea adevarurilor esentiale mantuirii. De altfel, nici E. White nu a fost de acord cu tendinta unora din coreligionarii dansei de a-i ridica scrierile la nivelul Scripturilor. Eu apreciez profunzimea temelor spirituale din aceste scrieri, si ele imi sunt de mare folos in relatia mea cu Dumnezeu, insa niciodata nu le consider litera de Evanghelie. De aceea, nu cred ca este corect ca sa se predice din scrierile dansei, in loc sa se predice din Biblie. Din nefericire, ca in toate bisericile crestine, se fac inca greseli.
    In rest, cu privire la alte aspecte legate de scrierile dansei, nu doresc sa intru in polemica cu nimeni ( nici cu d-v ). Si aceasta din mai multe motive, intre care cel mai important este acela pe care l-am prezentat deja: Orice invatatura doresc sa o am clarificata pe baza Scripturii si numai Scripturii. Cineva ma numea in batjocura „solascripturist”. Fie si asa. Sunt si voi ramane adeptul sintagmei rostita de Ulrich Zwingli, reformatorul elvetian: Sola Scriptura.
    Cu stima,
    Lori B.

  40. un curios says:

    Am urmarit foarte atent tot ce s-a discutat pe baza acestui articol publicat, pe care totusi, v-as recomanda sa ii dati alt titlu. ‘Pro si contra’ nu are nicio relevanta. Cred ca ‘Vreau sa fiu ca Aaron Moldovan’ este un titlu mai bun.

    Pe de alta parte, imi dau seama ca in acesta lume, dintotdeauna au fost doua tipuri de oameni. Oameni cui, si ciocan. Ei bine EGW, a fost un ciocan foarte bine lucrat, slefuit, care a batut foarte multe cuie, si inca bate. Insa pentru unii, a devenit Lege! Si nu este bine.

    Personal, sunt de accord cu toate scrieile ei. Ce inseamna de accord – ca daca compar ce scrie cu biblia, sunt in concordanta. Insa, cand te apuci sa faci din scrierile ei Lege, si sa le venerezi la fel de mult ca si scrierile din Biblie,trebuie sa iti pui un semn de intrebare.

    De ce nu au fost incluse scrierile ei in Biblie? Cartile apocrife care au fost cu mult scrise inaintea scrieilor lui EGW, de ce nu au fost introduce in Biblie? -Daca puteti raspunde concis si scurt, va rog. Daca aveti de gand sa bateti campii, va lipsesc de effort.

    Ea a declarant ca nu este profet. Si totusi voi asa spuneti. De ce? Aveti nevoie de un Dumnezeu nou si o lege noua? Care seamana izbitor cu legea din Biblie?

  41. un curios says:

    Am inteles ca nu ai putut raspunde la acea intrebare, insa am si eu o intrebare pentru tine. De ce o numesti profet, de ce numesti scrierile ei ‘Spirit profetic’ cand ea nici macar nu recunoaste asta. Rog raspuns clar. Nu aberatii.

  42. Geo says:

    Mă bucur foarte mult să aud aceste cuvinte , pentru ca sincer să va spun rar am întâlnit pe cineva din biserica dvs. care să ne considere ,,frați, dat fiind modul de interpretare a cap. 18 din cartea Apocalipsa și porunca a patra din decalog. Am avut totdeauna respect pentru toți cei ce se apropie de Dumnezeu cu inimă curata , și nu am avut nici o problemă sa -l invitam pe păstorul bisericii AZS din localitate ,fiind în vizită la noi, să ne împărtășească ceva din experientele dansului, când totuși în biserica lui nu pot lua cuvântul decât membrii. Unii , sunt militanții unor ideologii, și se folosesc de cărțile scrise de EGW (chiar recomanda cu insistență Tragedia Veacurilor) fără să fie conștienți ca își fac publicitate negativă și lor și adunării dânșilor. Alții sunt credincioși bibliei , și încep să cred ca și dvs sunteți unul dintre ei ,promovând îngăduința creștină cum o vedem în Rom 14. Oamenii mari sunt Hristosi în miniatură.
    Maranata!!!

  43. Lori Balogh says:

    Chiar daca avem opinii diferite in unele privinte, avand acelasi Tata, acelasi Creator si acelasi Rascumparator, mi se pare firesc sa ne numim frati. Si aceasta nu din complezenta… Si pe dl. Dorin il consider frate din aceleasi considerente, desi avem uneori intelegeri diferite asupra unor teme biblice. Intr-o ocazie, stateam de vorbe pe teme spirituale cu o credincioasa ortodoxa, insa in momentul in care am amintit ideea ca noi toti suntem frati, Domnul Iisus fiind Fratele mai mare, dansa s-a suparat foarte tare pentru indrazneala de a avea o asemenea conceptie. Sper ca d-v nu v-ati simtit deranjat daca v-am numit „frate”. Daca totusi am gresit, imi cer iertare.
    Cu stima,
    Lori B.

  44. Dorin says:

    Frate Geo, da suntem toti frati (si surori) daca ne tinem strans de Capul Isus Christos din care tot trupul isi primeste cresterea pe care i-o da Dumnezeu, dupa cum spune Pavel in Coloseni 2:19. Eu nu spun ca nu merita discutat, ceea ce merita cu adevarat. Dar de „cearta de cuvinte” eu unul m-am lecuit. Si daca credeti ca nu Biblia (sau nu doar Biblia) ar fi centrul cautarilor mele spre cresterea spirituala va mai citez tot de acolo. In 1 Tesaloniceni 5 acelasi Pavel spune sa ne bucuram intotdeauna, sa ne rugam neincetat, sa multumim Lui Dumnezeu pentru tot, sa nu stingem Duhul, sa nu dispretuim proorociile, sa cercetam toate lucrurile pastrand ce este bun si sa ne ferim de orice fel de rau. Traducerea Cornilescu este incompleta (spune „de orice se pare rau”). Alt apostol, Petru, in Fapte 2:17 spune ca „in zilele din urma feciorii si fetele vor prooroci.” De ce n-ar putea sa fie Elle White un astfel de prooroc? Eu am devenit adeptul principiului Sola Scriptura tocmai pentru ca este singura carte care conteaza, pana la urma este Cuvantul scris. Restul lucrurilor (carti, predici, scrieri de tot felul pe care le gasesc pe net) le folosesc orientativ, le cercetez si pastrez ce este bun, ceea ce imi zice Duhul ca este bun, nu ma bazez pe intelepciunea mea omeneasca. Nu-mi doresc decat sa ajungem toti „cu bine la finalul luptei credintei”. Ca lupta e grea, o simt in fiecare zi, si nu e doar impotriva pacatului dupa cum bine stim (Efeseni 6:12).
    Fiti binecuvantati cu totii cu Duhul Adevarului

  45. Geo says:

    Domnule Lori ,imi cer scuze , dar va mai rapesc doar cateva minute din pretiosul dvs timp, pentru a va pune o intrebare personala si nu legata de articol. De ce in formula de adresare folositi pe langa ,,domnule,,si (frate) ? Chiar ne considerati frati sau este doar modul de exprimare al apostolului Pavel cand se adresa iudeilor spunandu-le,, fratilor,,?( caci doar erau din acelasi neam). Sau cu deosebita grija priviti prin credinta ,,dincolo de orizontul ” cunoasterii umane nu la ceea ce este cineva ci la ceea ce,, poate fi ,, sau ,,la ceea ce va fi,, prin harul lui Dumnezeu , dupa cum a intrebat un ucenic al Domnului : dar cu acesta ce v-a fi? Ce-ti pasa tie…..
    Daca nu credeti de cuviinta sa-mi raspundeti ,va inteleg si va doresc ca harul si pacea Domnului Isus sa va fie inmultite. Fiti binecuvantat. George.

  46. Lori Balogh says:

    Domnule Geo,
    Nu mi-e teama decat de un singur lucru: pierderea de timp, care pentru mine este pretios. Un singur lucru as dori sa-l observati: Daca ati fi citit cel putin unele din articolele postate pe acest blog, ati fi observat ca citatele din E. G. White sunt foarte rare, aproape inexistente. Iar atunci cand cu totul sporadic apar citate din aceste lucrari, ele nu au niciodata rolul de argument final. Si aceasta nu pentru ca as desconsidera ideile dansei, ci pentru simplul motiv ca, in opinia mea ( si nu numai a mea ! ), adevarul biblic trebuie sa stea in picioare prin sine. Probabil ca daca ati fi gasit cate doua-trei citate din lucrarile dansei in fiecare articol postat, ati fi jubilat. Nu veti avea aceasta satisfactie, caci doctrina bisericii din care fac parte este fundamentata pe Scriptura si nu pe scrierile dansei. Acestea din urma doar intaresc o doctrina descoperita de pionierii miscarii advente pe calea studiului si a rugaciunii.
    Spunand acestea, va doresc sa ajungeti cu bine la finalul luptei credintei.
    Cu stima,
    Lori B.

  47. Geo says:

    Domnule Lori ,înțeleg ca discuția trebuie să se încheie înainte ca să înceapă , probabil este ceva de care va temeți. Am înțeles ca totuși articolul dvs se cheama ,,EGW pro și contra,, ,va recomand să ștergeți ,,contra,, și să rămână numai ,,pro,,. Să nu credeți ca am ceva împotriva EGW, nu petele și nodurile din viața ei personală le-as fi discutat cu dvs ci doar chestiuni legate de doctrină , și despre care știu ca gruparea adventa le-a fundamentat pe bază duhului profetic cu ,care a fost,, insufletita,,.Ramane-ti la ce ne învăța Biblia, fără să adăugați după 1800 de ani alte descoperiri ale unor profeți ,,nespuși de aleși,,.
    Domnului Dorin vreau sa-i spun ca lucrurile despre care dansul crede ca nu merită să discutam ,l-au făcut pe apostolul Pavel să scrie două epistole(romani, galateni ) ,și pe autorul epistolei către Evrei să se ocupe intr-un mod unic de acest subiect. Este controversa care a dus la convocarea primei adunări apostolice pentru a stabili dacă Biserica trebuie sau nu să țină Legea . Probabil ca deciziile care s- au luat acolo nu sunt după invatatura EGW , și multora ca ea .Și încă un lucru, Pavel spune,, va va lumina,,. El cunoștea și avea adevărul , iar dacă domnul Lori a găsit mult ajutor în scrierile dânsei , eu am găsit în scrierile acestui sfânt apostol .(Pavel). Cu toată stima
    George.

  48. Dorin says:

    Domnule Geo, meditati la ce-a spus Pavel in Filipeni: (3:9-16) Sa-L cunoastem pe Isus Christos, suferintele Lui, moartea Lui ca sa ajungem la invierea din morti, nu ca am fi si castigat acest premiu, dar sa alergam ca sa-l apucam. Sa uitam ce este in urma noastra (practic ce este lumesc in noi) si sa ne aruncam inainte spre premiul chemarii ceresti a Lui Dumnezeu. Si frumos incheie: „Daca in vreo privinta suntem de alta parere, Dumnezeu ne va lumina si in aceasta privinta, dar in lucrurile in care am ajuns la aceeasi parere, sa umblam la fel.” (versetele 15,16). Ma luam si eu la „cearta de vorbe” cu fratele Lori Balogh inainte, doar inainte, cand eram lumesc. Chiar nu merita. Acum doar mai pun intrebari, unde nu inteleg, sa vad ce i-a descoperit Dumnezeu.
    Fiti binecuvantati

  49. Lori Balogh says:

    Domnule ( frate ) Geo,
    Consider inutila o astfel de discutie, si aceasta din mai multe motive. Unele le-am amintit deja in comentariile anterioare. Personal, nu sunt adeptul cautarii petelor in soare si nici a nodurilor in papura atunci cand ne referim la oameni ca slujitori ai lui Dumnezeu. Nu am gasit in Scriptura niciun om, nici dintre eroii credintei amintiti in Evrei 11, nici intre marii barbati ai lui Dumnezeu pe care-i admiram, cu exceptia Mantuitorului, care sa nu fi facut greseli in viata, activitatea sau afirmatiile lor. Atunci de ce sa-i cerem lui E.G. White perfectiunea pe care nu o regasim nicaieri in Biblie la oameni, ci doar la Dumnezeu ?
    D-v sunteti liber sa contestati, sa criticati si sa aruncati la cosul de gunoi tot ce a scris aceasta persoana. Eu nu voi face acest lucru dintr-un motiv cat se poate de simplu: Am citit ( cred eu ) destule lucrari ale dansei si intotdeauna am fost zidit sufleteste, intotdeauna am fost motivat sa ma apropii de Dumnezeu si de Cuvantul sau mai mult, intotdeauna m-am simtit mai nevrednic pentru mantuirea oferita in dar de Dumnezeu. Aplicand principiul Mantuitorului: „Dupa roadele lor ii veti cunoaste” ( pe profeti ), din Matei 7, nu am niciun motiv sa desconsider lucrarea dansei, asa cum faceti d-v. Mergeti pe drumul pe care l-ati ales; eu voi merge pe cel ales de mine, iar la sfarsit se va vedea cine a gresit. Daca eu gresesc, apropiindu-ma de Dumnezeu si pe calea aceasta, nu vad in ce masura acest lucru imi va afecta mantuirea. Dar daca d-v gresiti ?
    „Incredeti-va in Domnul Dumnezeul vostru, si veti fi intariti; incredeti-va in prorocii Lui si veti izbuti !” ( 2 Cronici 20,20 )
    Cu stima,
    Lori B.

  50. Geo says:

    Domnule Lori , pentru ca este o discuție deschisă despre EGW , aș vrea să începem să analizăm dacă greșelile dânsei sunt ,,imaginare,, sau adevărate fără să ne jicnim sau să ne vorbim de undeva de sus , și să nu lăsăm veșnicia sa scoata la iveală roadele lucrării ei ptr. ca s-ar putea să fie,, prea tarziu,,.

  51. Lori Balogh says:

    Domnule ( frate ) Geo,
    Daca nu ati citit-o inca si daca doriti sa cunoasteti si un alt punct de vedere decat al celor care gandesc ca d-v, va rog sa cititi cartea
    „Raspunsuri la acuzatiile aduse lui Ellen White”, scrisa de Aron Moldovan, Ed. Viata si Sanatate, 2003. Iar cartea „Schite din viata”, care ne ofera cateva informatii biografice din viata celei pe care o detestati atat de mult, poate va va schimba imaginea deformata despre o persoana foarte apreciata pentru caracterul si lucrarea sa dezinteresata nu doar de adventisti, dar si de neadventistii care au cunoscut-o personal, inclusiv de presa vremii.

    Eu cunosc Biserica AZS din copilarie, dar n-am auzit pe nimeni sa o considere pe E. White „divina” sau „prea divina”, asa cum insinuati d-v. Dimpotriva, cunosc multe persoane care au marturisit ca scrierile ei i-au ajutat mult pe plan spiritual, aducandu-i mai aproape de Biblie si de Dumnezeu. Eu unul sunt un exemplu in acest sens. Nu am gasit in lucrarile dansei decat indemnuri spre o viata mai consacrata lui Dumnezeu, spre un studiu mai aprofundat al Scripturii si spre o incredere mai mare in promisiunile lui Dumnezeu. Daca apreciez lucrarile ei, nu inseamna ca o divinizez, asa cum a facut o parte din crestinatate cu fecioara Maria.

    Cred ca este numai normal si crestineste sa recunoastem si meritele unor oameni care si-au consacrat intreaga viata lui Dumnezeu si fericirii semenilor lor, nu doar sa ne focalizam atentia asupra unor greseli reale sau imaginare din viata lor. Pana la urma, in afara de Mantuitorul, a existat vreun om caruia sa nu-i putem gasi greseli ?

    Pentru mine, mai mult decat opiniile d-v sau ale celor care gandesc ca d-v, valoreaza infinit mai mult criteriul afirmat de Domnul Iisus: „Dupa roadele lor ii veti cunoaste” ( Matei 7, 20 ). Cat despre „roadele” lucrarii lui E. White, ele sunt nenumarate si doar vesnicia le va scoate pe toate la lumina. La vremea potrivita !

    Cu stima,
    Lori B.

  52. geo says:

    Este o mare eroare sa va folositi de slabiciunile proorocilor pentru a justifica greselile doctrinare ale EGW, chiar daca Ilie a fost un om plin de slabiciuni ca si noi , totusi la el, ce a urmat dupa ”asa vorbeste Domnul ” este infailibil .NU tot asa se poate spune despre EGW ,pentru ca nemultumirea tuturor nu este pentru ca nu se stie ca face parte din ”specia umana ”ci pentru ca este socotita ”prea divina”.Este bine sa amintim in cadrul acestei discutii ca, dintre cele aproape 2000 de visuri si vedenii la care ati facut referire sunt unele foarte dubioase (in scrisoarea trimisa catre fiul ei ”Ani de pensionare” pag.161-163,povesteste o discutie cu sotul ei decedat, trecand-o in randul descoperirilor dumnezeiesti,) si care sunt impotriva invataturilor scripturii: Deuteronom 18:10-12, apoi profetiile despre revenirea Domnului( au fost multe si neadevarate,,acesta a fost motivul pentru care Miller s-a retras) ,vedenia prin care Sabatul devine ”sigiliul lui Dumnezeu” ………. si multe altele.(fiara, 666, Babilonul cel mare).

  53. geo says:

    Probabil doriti dovezi, totusi ca adventisti mizez ca le stiti mai bine ca mine!!!!!!!!!!!!

  54. geo says:

    Multe din profetiile ei nu sunt demne de luat in considerare

  55. Lori Balogh says:

    Si eu va multumesc pentru sinceritate. Nu m-au deranjat opiniile d-v, si aceasta deoarece va inteleg rezerva. Daca ati observat, in articolele postate pe acest blog sunt foarte putine referinte la scrierile lui E.G. White. Si aceasta nu pentru ca nu le apreciez, ci pentru simplul motiv ca am considerat ca adevarul biblic trebuie sustinut doar cu Biblia, si nu cu alte mijloace. Adica tocmai principiul „Sola Scriptura”.
    Ca in orice domeniu, si la acest subiect unii fac greseli, incercand sa ridice scrierile extrabiblice la acelasi nivel cu cele scripturistice. Nici macar E. G. White nu a intentionat acest lucru cu scrierile dansei, considerandu-le „o lumina mai mica ce trebuie sa ne conduca spre o lumina mai mare” ( Biblia ).
    In biografia dansei este amintita o imprejurare in care, aflandu-se intr-o biserica, pastorul ( tanar si cu putina experienta ) a invitat-o sa conduca dansa serviciul de inchinare. Dansa a refuzat, argumentand ca pastorul s-a rugat si s-a pregatit pentru acel serviciu de inchinare. La sfarsit, pastorul i-a cerut cateva sfaturi cu privire la predicare. Este demn de remarcat raspunsul dansei: „Predica Biblia si numai Biblia ! Daca insa este ceva ce nu intelegi, citeste ce am scris despre acel subiect, iar apoi predica Biblia si numai Biblia !” Eu cred ca dansa a avut o pozitie foarte echilibrata, ridicand principiul „Sola Scriptura” la valoarea lui cu adevarat protestanta.
    Este adevarat ca nu intalnesti in scrierile dansei idei teologige sofisticate, insa ceea ce apreciez in ele este spiritualitatea lor profunda. Or tocmai aceasta profunzime spirituala, la o femeie simpla si cu scoala putina, care a trait cu un secol si ceva in urma, a facut ca la moartea dansei sa fie elogiata de presa laica a vremii.
    Eu va indemn cu toata dragostea sa continuati sa mergeti pe principiul „Sola Scriptura” si sunt convins ca ne vom intalni la capatul drumului.Doar prin harul lui Dumnezeu !
    Cu stima,
    Lori B.

  56. bucuresti says:

    Va multumesc de raspuns.
    Am citit cateva din scrierile dansei si nu mi se pare nimic iesit din comun, trebuie sa fim sinceri. Sunt compilatii banale impanate copios cu citate din Scriptura. Cred ca un teolog mediu ar putea face acelasi lucru cu mai mare succes. Tocmai de aici atitudinea mea, cel putin confuza privind acest subiect. Din pacate nu pot decat sa observ ca din principiul ,,sola Scriptura” nu a ramas mare lucru in lucrarea de zi cu zi a BAZS. Acest principiu care m-a atras initial catre BAZS este tare diluat de mesajele/citatele omniprezente din EW la fiecare predica sau discutie cu orice adventist (din Bucuresti cel putin). Sper ca nu v-am suparat cu franchetea mea insa vad ca nici Dumneavoastra (cum nici pastorul Aron MOldovan) nu afirmati cu tarie ca BAZS = EW , altfel nu se poate. Daca s-ar afirma clar acest fapt ar fi mult mai simplu inclusiv pentru oamenii simpli care Sabat de Sabat vin la adunare…
    Dumnezeu cu noi – si cu Dvs !

  57. Lori Balogh says:

    Buna ziua din nou,
    Eu tocmai acest lucru doream sa-l subliniez: Biserica AZS acorda o importanta deosebita darului profetic, incluzand acest aspect in doctrina sa. Or, este evident ca oricine doreste sa devina adventist, trebuie sa fie de acord cu intreaga doctrina, nu doar cu acele puncte fundamentale pe care le agreeaza. Identitatea adventa este legata, printre altele si de credinta ca scrierile lui E. G. White ( numite generic si scrierile Spiritului Profetic ) au fost inspirate de Duhul lui Dumnezeu pentru calauzirea si zidirea Bisericii din ultima perioada a istoriei.
    Nu stiu daca d-v ati citit vreo lucrare din scrierile dansei. Daca nu ati facut lucrul acesta, va invit sa o faceti, si dupa aceea sa trageti singur concluziile: acest om al lui Dummnezeu a fost inspirat sau nu a fost inspirat de Duhul Sfant. Va recomand cu caldura: Calea catre Christos, Tragedia veacurilor, Viata lui Iisus, Patriarhi si Profeti, etc. Eu am citit multe din lucrarile dansei, si intotdeauna am avut de castigat din punct de vedere spiritual, apropiindu-ma mai mult de Dumnezeu si de Cuvantul Sau.
    Cu stima,
    Lori B.

  58. bucuresti says:

    Buna ziua, multumesc de raspuns insa nu este la subiect.
    Am avut rugamintea la Dvs sa-mi indicati de ce este conditionat botezul in BAZS de aceasta credinta in EW ca si profet. Nu trebuie botezul sa fie ,,in apa si duh”? Daca puteti comenta extrem de la subiect si fara versete din Scriptura as fi recunoscator (intrebarea mea nu face referire la Scriptura ci la EW si BAZS).
    Multumesc, VT.

  59. Lori Balogh says:

    Buna ziua,
    Imi este greu in cateva cuvinte sa subliniez importanta pe care Biserica Adventista o acorda darului profetic. Doar doua lucruri vreau sa le amintesc telegrafic:
    1) Fara darul profetic, astazi nu am fi avut Scriptura ( sau cea mai mare parte a ei ). Daca am scoate din Biblie cartile care nu au fost scrise de profeti, sau care nu au relatat despre lucrarea profetilor, nu ar mai ramane aproape nimic din ea.
    2) In NT, darului profetic i se acorda o importanta majora. In listele cu darurile spirituale din epistolele lui Pavel, darul profetic este amintit printre primele ( Romani 12, 6-8; 1 Corinteni 12, 28 ).
    Nu ni se spune nicaieri in NT ca acest dar spiritual s-a incheiat odata cu perioada Bisericii primare. Dimpotriva, in Apocalipsa se aminteste despre continuitatea darului profetic in Biserica lui Christos pana la sfarsitul timpului. Sintagma „marturia lui Iisus Christos” din Apocalipsa 12,17 si care este aplicata Bisericii Ramasitei ( din ultima perioada a istoriei lumii ) este descifrata in Apocalipsa 19, 10 unde se vorbeste dspre „duhul prorociei” ( darul profetic ). De asemenea, in Apocalipsa 22,9, ingerul ii vorbeste lui Ioan despre „fratii tai, prorocii”.
    Rolul darului profetic nu este acela de a inlocui revelatia Bibliei, asa cum insinueaza unii critici, ci de a calauzi Biserica tocmai spre o intelegere mai aprofundata a adevarului biblic.
    Cu stima,
    Lori B.

  60. bucuresti says:

    Buna ziua, consider principiul ,,sola Scriptura”ca fiind bun iar legile morale ca fiind obligatorii. Totusi, de ce la botezul (ca si in activitatea curenta) in BAZS este imperios necesar sa crezi ca E.W. ca fiind profet si sa-ti exprimi public acest fapt? Botezul nu este pentru apartenenta la biserica lui Hristos?! Sau este pentru o alta biserica care trebuie sa contina aceasta obligatie fata de EW?
    Multumesc.

  61. Lori Balogh says:

    „Somnul ratiunii naste monstri”, spunea Goya. Se pare ca si ignoranta cu privire la Cuvantul lui Dumnezeu, precum si rea-vointa de a-l cunoaste, ii conduc pe oameni la acelasi rezultat.
    In legatura cu persoana lui E. G. White si lucrarea ei, exista in lume prea multe prejudecati, mult prea multe si toate izvorate din necunoastere. Cititi despre viata ei asa cum a fost oglindita in presa laica a vremii, cititi macar una din cartile ei ( Calea catre Christos, Viata lui Iisus, etc ) si prejudecatile vor disparea. Eu am citit multe din cartile ei si nu am gasit nimic care sa ma departeze de Cuvantul lui Dumnezeu, nimic care sa imi puna in pericol mantuirea si relatia mea cu Dumnezeu. Dimpotriva, dupa lectura lucrarilor ei m-am simtit mai aproape de Dumnezeu, am fost motivat sa studiez si mai mult Biblia si sa-I slujesc cu si mai multa dragoste lui Dumnezeu si semenilor mei. Mantuitorul a spus: „Dupa roadele lor ii veti cunoaste „ ( pe profeti, nn ) – Matei 7, 20. Viata pe care a dus-o si lucrarea plina de sacrificiu de sine i-au motivat pe multi oameni sa se apropie de Dumnezeu. Pot aduce marturii ale multor crestini din alte denominatiuni care, citind din lucrarile ei, si-au schimbat viata in bine.
    Insa – nu-i asa ?- in lumea noastra orice bine pe care-l face un om al lui Dumnezeu trebuie pedepsit aspru…

    In ce priveste rolul profetilor in Biserica crestina, articolul de la urmatoarea adresa poate aduce mai multa lumina:
    https://www.loribalogh.ro/2010/11/biserica-lui-christos-mai-are-nevoie-biserica-de-profeti-7/

    Iar cu privire la tacerea impusa femeilor in Biserica, o alta adresa :
    https://www.loribalogh.ro/2010/11/biserica-lui-christos-rolul-si-pozitia-femeii-in-biserica-5/

  62. Lori Balogh says:

    Nicio lege nu poate fi separata de principiile care stau la baza ei. Daca d-v le separati, e problema d-v. Principiile care stau la baza Decalogului sunt dragostea fatza de Dumnezeu si dragostea fatza de aproapele. Or, aceste principii sunt universale. Afirmatia d-v :”Cred ca fapturile ceresti au principiile lor, fara a fi legate de Legea data pentru fapturile pamantesti” suna ca si cum aceste fapturi s-ar inchina unui Dumnezeu diferit de la nostru, ceea ce este o aberatie.
    Cat despre indoiala d-v ca tablele Legii nu s-ar afla in chivotul din cer, ma surprinde. Oare in Templul ceresc exista o simpla „lada” goala, despre care se spune ca este „chivotul legamantului” ? La ce ar putea folosi o simpla lada, fara continut ? Si daca aceasta lada e numita „chivotul legamantului”, unde se afla prevederile acestui legamant ?
    Cat priveste afirmatia d-v: „Chiar pentru fapturile pamantesti, Legea (in intelesul ei firesc) era data pentru o vreme”, e mult de discutat. D-v faceti o confuzie grava intre legile temporare, date evreilor ( si convertitilor la iudaism ) doar pana la jertfa lui Christos, si Legea morala, ale carei principii sunt vesnice.
    Dar ma opresc aici, caci constat ca sunteti un antinomianist inversunat si nu sunteti dispus sa acceptati niciun argument, fie biblic, fie logic. Va propun sa incheiem acest dialog neproductiv. Daca d-v considerati ca Decalogul nu trebuie tinut de crestini, sunteti liber sa credeti ce doriti, cel putin pana la judecata finala. De-a lungul vremii, am constatat,totusi, ca si cei mai inversunati impotrivitori ai Legii morale o tin in mare parte. De fapt, singura porunca care ii deranjeaza si pe care ar scoate-o din Decalog, daca ar putea, este Porunca a Patra, legata de Sabatul biblic. Daca aceasta porunca nu ar exista, nu ar mai exista antinomianisti pe lume. Dar fiecare alege unde-si va petrece viitorul. Eu va rog sa mai studiati , sa va mai rugati pentru iluminare divina, ca nu cumva sa va treziti ca luptati impotriva lui Dumnezeu. Ar fi mare pacat…
    Cu stima,
    Lori B.

  63. frio says:

    Pana la urma e vorba de decalog, sau de unele principii care stau la baza lui?
    Unele principii din decalog le au si ateii.
    Cred ca fapturile ceresti au principiile lor, fara a fi legate de Legea data pentru fapturile pamantesti.
    Chiar pentru fapturile pamantesti, Legea (in intelesul ei firesc) era data pentru o vreme (<>).
    Nu avem informatia ca tablele Legii (care au fost date evreilor) s-ar afla in chivotul din cer.
    Ioan nu ne spune ca le-a vazut (asta este o adaugire, nu numai a dumneavoastra – probabil vi s-a indus aceasta parere).
    Cu stima.

  64. Lori Balogh says:

    Oare si principiile care stau la baza Decalogului sunt lipsite de sens pentru fiintele ceresti ? Va rog sa va ganditi bine inainte de a formula un raspuns la aceasta intrebare.
    Si inca ceva: Daca tablele Legii s-ar fi adresat doar evreilor, asa cum sustineti d-v, de ce Ioan le vede in Templul ceresc, intr-o viziune primita spre sfarsitul secolului I ? „Si Templul lui Dumnezeu care este in cer a fost deschis si s-a vazut chivotul legamantului Sau, in Templul Sau...” ( Apocalipsa 11,19 )
    Cu stima, Lori B.

  65. frio says:

    Am mai intalnit ideia cu „Constitutia cerului”.
    Adevarul este ca nu poate fi numit nici macar „Constitutia pamantului”.
    Tablele Legii erau marturia legamantului incheiat intre Dumnezeu si poporul eliberat din robia Egiptului (a se citi mai atent prima porunca).
    Pentru fapturile ceresti, decalogul este lipsit de sens.

  66. Lori Balogh says:

    In desfasurarea evenimentelor din trambita a saptea, Apocalipsa specifica: „Si Templul lui Dumnezeu, care este in cer, a fost deschis si s-a vazut chivotul legamantului Sau, in Templul Sau. Si au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pamant si o grindina mare.” ( Apocalipsa 11,19 ). Templul ceresc este originalul dupa al carui model i s-a poruncit lui Moise sa construiasca sanctuarul pamantesc: „Vezi sa faci totul dupa chipul care ti s-a aratat pe munte” ( Exodul 25,40 ). Mi se pare firesc sa cred ca, daca in cer se afla originalul chivotului, sa accept si faptul ca in acel chivot se afla originalul Celor Zece Porunci.
    Decalogul nu este o Lege morala data doar rasei umane, ci este insasi Constitutia cerului. Fiind o reflectare a caracterului lui Dumnezeu, nu-mi imaginez ca El are cerinte diferite din punct de vedere moral pentru fiintele din Univers.

  67. frio says:

    „La sase luni dupa aceasta descoperire venita in urma studiului, pe 3 aprilie 1847, Ellen White a primit o viziune in care era confirmata noua lor descoperire. In acea viziune, ei i s-a aratat sanctuarul ceresc si Legea lui Dumnezeu aflata acolo, avand un nimb de lumina in jurul poruncii a patra (Early Writings, pp.32-25). Aceasta descoperire a condus la o mai mare intelegere a doctrinei zilei de odihna intre adventistii din acele zile.”

    Credeti ca cele 10 porunci se afla in chivotul din cer?
    Daca da, cui se adreseaza ele?

  68. Lori Balogh says:

    Probabil ca cei care cred in inspiratia lui E.G.White si cei ce nu cred nu pot face casa buna. Din cate am observat, contestatarii lui E.G.White sunt foarte inversunati nu doar impotriva ei, ci si impotriva celor ce o respecta si recunosc valoarea scrierilor ei. Or nu cred ca Biserica isi poate indeplini misiunea daca in sanul ei ar exista doua atitudini atat de divergente.
    In alta ordine de idei, Spiritul Profetic are un sens mult mai larg, referindu-se la lucrarea pe care Dumnezeu a facut-o prin toti profetii Sai.
    Cu stima,
    Lori B.

  69. AL Capone. says:

    3) Criticii acuza Biserica Adventista de Ziua a Saptea ca o considera pe E. White profet, in timp ce ea ar fi negat faptul ca este un profet al lui Dumnezeu. Ea insa nu a negat niciodata faptul ca este un profet. Ea doar nu a pretins acest titlu, considerandu-se un mesager al lui Dumnezeu pentru biserica Sa. Manuscrisele sale confirma acest adevar:

    “Inca din frageda tinerete am fost deseori intrebata: Esti profeta? Intotdeauna am raspuns “Sunt mesagera Domnului. Stiu ca multi m-au numit profeta, insa eu nu am pretins a avea acest titlu. Mantuitorul meu m-a declarat mesagera Sa. ‘Lucrarea ta’, mi-a explicat El, ‘este sa-Mi prezinti cuvintele…”

    “De ce nu am pretins ca sunt profeta?Pentru ca in aceste zile multi dintre aceia care au avut indrazneala sa se pretinda profeti sunt o rusine pentru cauza lui Hristos; insa si datorita faptului ca lucrarea mea include mai mult decat ceea ce inseamna cuvantul ‘profet’. . . .”

    “A spune ca sunt profeta ar presupune sa fac ceva ce nu am facut niciodata.

    ..
    Daca este asa …..cum scrie mai sus ,de ce esti intrebat la botez ,daca crezi in Spiritul Profetic ?

  70. Lori Balogh says:

    Citez din afirmatia d-v, cu corecturile gramaticale de rigoare: „Persoana inspirata o mai poate da in bara cu profetiile locale sau generale (EGW a lovit de multe ori gardul),insa un profet nu, pentru ca e portavocea lui Dumnezeu si EL nu greseste.”
    Dincolo de ironia pe care o afisati fatza de credinta fostilor d-v confrati, cred ca sunteti prea mult influentat de opiniile lui D. M. Canright, el insusi un plagiator notoriu.
    Intr-adevar, Dumnezeu nu greseste, insa Biblia ne ofera destule cazuri in care profetii Lui au „lovit de multe ori gardul”, asa cum afirmati d-v. David, Natan, Iona, Moise, Ezechiel, Ieremia sunt doar cateva exemple. Atunci cand afirmam ca un profet „a dat-o in bara” cu profetiile lui, poate ca ar trebui sa stim sa facem diferenta intre profetiile conditionate si cele neconditionate. Dar asta este o alta discutie…
    In privinta introducerii scrierilor lui EGW in canonul biblic, stati linistit. Nu trebuie sa aveti astfel de temeri.
    Va propun sa incheiem aici acest dialog nerodnic, urandu-va toate cele bune.
    Cu stima Lori B.

  71. sorin says:

    Problema este in a crede intr-o persoana inspirata(care puteti fi Dv. ,eu,altcineva,sigur EGW),si un profet ,care sigur nu a fost EGW.
    Persoana inspirata o mai poate da in bara cu profetiile locale sau generale(EGW alovit de multe ori gardul),insa un profet nu pt ca e portavocea lui Dumnezeu,si EL nu greseste.
    Va rog sa ma anuntati cind EGW este introdusa in canonul biblic

  72. Lori Balogh says:

    Respect alegerea d-v de a nu crede in inspiratia lui E. G. White. Eu aleg sa cred in inspiratia scrierilor dansei, dupa ce am vazut in viata mea si a altor oameni rodele lor benefice. Prefer sa dau crezare indemnului Scripturii:
    “Incredeti-va in Domnul Dumnezeul vostru si veti fi intariti ! Incredeti-va in prorocii Lui si veti izbuti !” ( 2 Cronici 20,20 )
    Oare ce ar mai ramane din Biblie daca am elimina din ea tot ce au scris profetii, multi dintre ei cu slabiciuni si defecte evidente ?
    C stima,
    Lori B.

  73. sorin says:

    Multumesc pt invitatie ,dar am scris in cunostinta de cauza(toate scrierile doamnei dar si D. M. Canright) + peste 20 ani in BAZS.
    Asa ca stiu despre ce scriu

  74. Lori Balogh says:

    Va invit sa cititi ( daca nu ati facut-o pana acum ) una din cartile lui E. G. White ( de ex. Calea catre Christos ) si apoi mai discutam despre roade…Daca nu ati citit inca nimic din lucrarile sale, consider ca opiniile d-v sunt simple prejudecati si ar fi pacat sa va intemeiati credinta pe asa ceva.
    Cu stima, Lori B.

  75. sorin says:

    Roadele de care faceti vorbire apartin mai ales organizatiei BAZS si mai putin doamnei. Organizatia a urcat -o pe soclu. O mina a spalat pe alta. Comentariul Dv pare a fi obiectiv dar nu este

  76. Lori Balogh says:

    Nu cunosc daca lucrurile stau asa sau daca nu este vorba doar de un zvon. E. White are multi dusmani care i-au scos tot felul de vorbe, de aceea eu sunt prudent in a confirma sau infirma cele spuse. Voi incerca sa ma informez asupra acestui subiect.
    Insa dincolo de acest aspect, pentru mine este important criteriul lasat de Insusi Mantuitorul: „Dupa roadele lor ii veti cunoate” ( Matei 7,20 ). Iar in privinta „roadelor” lucrarii sale, acestea sunt de necontestat. Cartile ei au indreptat multi oameni spre Biblie si implicit spre Domnul Christos. Am citit multe din lucrarile ei si niciodata nu am gasit ceva care sa ma indeparteze de adevarul biblic, dimpotriva.
    Cu stima,
    Lori B.

  77. Alina says:

    Unii afirmă că Ellen White ar fi suferit de sindromul Geschwind, a cărui cauză ar fi tocmai accidentul nefericit din copilărie. Este adevărat sau nu?

  78. Lori Balogh says:

    Trebuie indicata sursa acestor informatii. In care scrieri sunt ele prezente ?

  79. beny says:

    Unii neaga calitatea de profet a lui e white si spun ca a prezis lucruri care nu s-au implinit
    Cum comentati aceste afirmatii de mai jos ?

    Predicție 1: Isus va reveni în luna iunie, 1845
    Predicție …2: Isus va reveni în luna septembrie, 1845
    Predicție 4: Marea ciuma, care nu a venit niciodată
    Predicție 5: Isus să vină în „luni”
    Predicție 7: Pământul a fi depopulat curând (culmea populatia s-a marit)
    Predicție 8: Sclavia se va revigora în sud
    – : Oamenii inalti care trăiesc pe Jupiter!

  80. Lori Balogh says:

    Pentru mai multe informatii va recomand cartea lui Aron Moldovan: „Raspunsuri la acuzatiile aduse lui Ellen White”, Ed. Viata si Sanatate, Bucuresti, 2003

  81. NĂDĂŞAN LEON says:

    Sunt foarte bune argumentele,dar aştept mai multe comentarii pe această temă pentru că sunt foarte interesat pentru a combate curentul împotriva lui E G White. Mulţumesc.

Dă-i un răspuns lui un curios

Adresa ta de email nu va fi publicată.