Sabatul inainte de Sinai

Sabatul inainte de Sinai

     Primul argument adus de unii crestini impotriva doctrinei Sabatului este faptul ca nu exista o porunca clara data de Dumnezeu la Creatiune cu privire la obligativitatea omului de a pazi aceasta zi.

    “Nu exista nicio porunca a Sabatului data omenirii in raportul Genezei”, afirma Dale Ratzlaff, profesor si fost pastor adventist in bisericile din sudul Californiei in cartea sa “Sabatul in criza” ( p.23 ). Apoi el continua: “Nu este nimic mentionat explicit cu privire la faptul ca omul s-a odihnit in ziua a saptea de la Creatiune” ( p. 26 ).

De ce nu exista o astfel de porunca clara in legatura cu pazirea Sabatului, fie in Eden, fie dupa caderea omului in pacat ?

Acest argumentul al antisabatarienilor ignora cateva lucruri deosebit de importante:

     1) Cartea Genezei nu este o carte a poruncilor, ci a originilor. Niciuna din Cele Zece Porunci nu este mentionata in Geneza, desi e clar ca ele erau cunoscute de oamenii care au trait in acele timpuri.

     “Avraam a ascultat porunca Mea si a pazit ce i-am cerut, a pazit poruncile Mele, oranduirile Mele si legile Mele. ( Geneza 26,5 )

Daca textul s-ar fi oprit la expresia “porunca Mea”, s-ar fi putut intelege ca era vorba de o porunca speciala data de Dumnezeu lui Avraam: aceea de a iesi din tara lui si de a pleca in Canaan. Insa a doua parte a textului e cat se poate de clara: nu e vorba de o porunca personala, ci de legile, poruncile si oranduirile lui Dumnezeu. Din text rezulta ca Avraam cunostea toate legile, poruncile si oranduirile lui Dumnezeu, desi in Geneza nu sunt amintite.

     2) Sabatul a fost dat primilor oameni nu prin porunca, ci prin exemplul personal al Creatorului. Un principiu stabilit prin exemplul divin nu este mai putin valoros decat unul stabilit printr-o porunca explicita. Faptele vorbesc mai convingator decat cuvintele.

     “Cine zice ca ramane in El, trebuie sa traiasca si el cum a trait Iisus.” ( 1 Ioan 2,6 ). Puterea exemplului lui Iisus este asemenea unei porunci pentru urmasii Sai ( “trebuie !” ) Daca Creatorul S-a odihnit in ziua a saptea a Creatiunii ( prima zi intreaga din viata primilor oameni ), aceasta a reprezentat un exemplu de urmat pentru Adam si Eva, impreuna cu urmasii lor ( Geneza 2, 1-3 ) .

     3) Marturia lui Iisus cu privire la originea si scopul Sabatului este de asemenea importanta: “Sabatul a fost facut pentru om, nu omul pentru Sabat.” ( Marcu 2,27 )

Cuvintele Mantuitorului demonstreaza ca Sabatul nu a fost doar repausul Creatorului, ci a fost si o parte a Creatiei, avand ca destinatie fericirea omului. Este de subliniat ca Domnul Christos nu vorbeste in acest context despre poporul evreu, ci despre om, adica despre intreaga umanitate ca fiind beneficiara binecuvantarilor aduse de pazirea adevaratei zile de odihna.

   Cateva argumente biblice ca Sabatul a fost cunoscut inainte de darea Legii pe Sinai:

1) Existenta ciclului saptamanal, care presupune numararea zilelor din sapte in sapte. Saptamana nu ar avea niciun temei daca nu ar exista Sabatul zilei a saptea. Fara Sabat, oamenii ar fi putut masura timpul in alte cicluri; din trei in trei , din sase in sase, din opt in opt zile, etc.

Biblia insa ne demonstreaza ca oamenii care au trait inainte de Sinai cunosteau ciclul saptamanal. Cu ocazia Potopului biblic, Noe a asteptat retragerea apelor trimitand un corb si un porumbel din sapte in sapte zile ( Geneza 8,10-12 ). De asemenea, cu prilejul casatoriei lui Iacov , pe cand se afla in casa lui Laban, socrul sau, se aminteste din nou de saptamana ( Geneza 29, 27 ).

     2) Caderea manei in timpul Exodului a tinut seama de ciclul saptamanal. In ziua a saptea, Sabatul, nu cadea niciodata mana, in schimb, in ziua a sasea ( vinerea ), cantitatea de mana era dubla, asigurand nevoile de hrana pentru doua zile. In acea imprejurare, Sabatul zilei a saptea apare ca o porunca clara a lui Dumnezeu, ca un test al credinciosiei poporului fatza de Dumnezeul sau.

Contextul arata ca Legea lui Dumnezeu exista chiar inainte de darea ei sub forma scrisa pe Sinai si era cunoscuta de poporul evreu: “…Ca sa-l pun la incercare si sa vad daca va umbla sau nu dupa Legea Mea” ( Exod 16,4 ).

     3) Marturia lui Iisus: “Sabatul a fost facut pentru om, nu omul pentru Sabat. Asa ca Fiul Omului este Domn si al Sabatului.” ( Marcu 2,27.28 ) ne atrage atentia spre origini, inainte de caderea in pacat a omului. Daca Insusi Domnul Christos afirma ca Sabatul a fost facut la Creatiune pentru omenirea intreaga, oare el sa nu fi fost cunoscut de cei care au trait in acele timpuri ? Greau de crezut un asemenea scenariu …

Sabatul in Vechiul Testament

Evenimentele care au urmat iesirii poporului evreu din Egipt ne arata ca acest popor de sclavi pierduse in mare masura adevarul despre Sabat. Conditiile severe ale sclaviei pe o perioada atat de indelungata au facut ca pazirea Sabatului sa fie foarte dificila pentru un popor de sclavi.

Imediat dupa ce le-a redat libertatea, Dumnezeu le-a reamintit evreilor adevarul despre Sabat, mai intai cu ocazia caderii manei, apoi cu ocazia darii Legii Morale pe Sinai. Cu o luna mai inainte de Sinai, Dumnezeu le promisese evreilor protectie impotriva bolilor, daca ei vor asculta de poruncile Lui ( Exod 15,26 ).

Timp de 40 de ani ( circa 2000 de Sabate ), minunea manei cazute din cer le-a reamintit evreilor modelul divin: sase zile de lucru si a saptea – zi de odihna. Pe tot parcursul istoriei consemnate in VT, poporul Israel a fost adesea mustrat pentru calcarea Sabatului.

Foarte important pentru intelegerea Sabatului in VT este pasajul din Isaia 56, 4-8, in care se arata ca Sabatul nu a fost o institutie exclusiva a israelitilor. Textul vorbeste despre fameni ( care erau pagani ! ) si straini care vor pazi Sabatul. Dumnezeu le face acestora niste fagaduinte deosebite, demonstrand inca odata faptul ca Sabatul a fost dat pentru omenirea intreaga, nu doar poporului Israel.

Lori Balogh

 

 

Acest articol a fost publicat în Adevaruri biblice, Ziua de odihna și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

4 răspunsuri la Sabatul inainte de Sinai

  1. mihai.berekmeri spune:

    asa cum Domnul Isus a si spus de altfel,El a venit sa faca voia celui care la trimis,nu voia Lui,tot asa si noi daca-L iubim pe Dumnezeu pazim toate poruncile Lui si aici vreau sa spun ca toti oamenii avem aceste legi scrise in inimile noastre este ceea ce numim noi constiinta,parerea mea personala este sa mergem pe mina Lui Dumnezeu si mai stiu un lucru;ca pe calea Lui Dumnezeu si cel fara de minte nu se rataceste daca cauti din tot sufletul tau sa fi placut Creatorului,eu m-am nascut intr-o religie luterana am primit botezul la penticostali,dupa aceea am umblat prin fff multe culte si am vazut cum fiecare confesiune sau cult nici nu stiu cum sa le numesc iau parti din scriptura de parca noul si vechiul testament nu ar fi un tot unitar,de aceea parerea mea este sa luam biblia in tot ansamblul ei si unde nu stim sa-L intrebam pe Creator caci El este drept si nu ne va lasa nicicum,spun asta ptr. ca am cerut si Domnul mi-a vorbit prin vis am deschis bilia am citit si ca niciodata am inceput sa si inteleg cum stau lucrurile,deci eu asta fac de vreo trei luni si mltumesc Lui Dumnezeu ptr.bunatatea Lui ca ma ascultat,nu am nevoie de invatatori si unde nu stiu il intreb si cind nici nu ma astept primesc raspuns,faceti la fel si aveti rabdare si incredere,MERGETI PE MINA LUI Dumnezeu va raspunde negresit.

  2. Andrei spune:

    Isaac în ţara Filistenilor. – Legământul cu Abimilec.
    Genesa 26:1-11(Isaac în ţara Filistenilor. – Legământul cu Abimilec).
    1 În ţară a venit o foamete, afară de foametea dintâi, care fusese pe vremea lui Avraam. Isaac s-a dus la Abimelec, împăratul filistenilor, la Gherar.
    2 Domnul i S-a arătat şi i-a zis: „Nu te coborî în Egipt! Rămâi în ţara în care îţi voi spune.
    3 Locuieşte ca străin în ţara aceasta; Eu voi fi cu tine şi te voi binecuvânta; căci toate ţinuturile acestea ţi le voi da ţie şi seminţei tale şi voi ţine jurământul pe care l-am făcut tatălui tău, Avraam.”
    4 Îţi voi înmulţi sămânţa, ca stelele cerului; voi da seminţei tale toate ţinuturile acestea; şi toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, ca răsplată,
    5 pentru că Avraam a ascultat de porunca Mea şi a păzit ce i-am cerut, a păzit poruncile Mele, orânduirile Mele şi legile Mele.”
    6 Astfel Isaac a rămas la Gherar.
    7 Când îi puneau oamenii locului aceluia întrebări cu privire la nevasta lui, el zicea: „Este sora mea.” Căci îi era frică să spună că este nevasta sa, ca să nu-l omoare oamenii locului aceluia, fiindcă Rebeca era frumoasă la chip.
    8 Fiindcă şederea lui acolo se lungise, s-a întâmplat că Abimelec, împăratul filistenilor, uitându-se pe fereastră, a văzut pe Isaac jucându-se cu nevasta sa, Rebeca.
    9 Abimelec a trimis să cheme pe Isaac şi i-a zis: „Nu mai încape îndoială că e nevasta ta. Cum ai putut zice: „E sora mea”? Isaac i-a răspuns: „Am zis aşa, ca să nu mor din pricina ei.”
    10 Şi Abimelec a zis: „Ce ne-ai făcut? Ce uşor s-ar fi putut ca vreunul din norod să se culce cu nevasta ta şi ne-ai fi făcut vinovaţi.”
    11 Atunci Abimelec a dat următoarea poruncă întregului norod: „Cine se va atinge de omul acesta sau de nevasta lui va fi omorât.”
    —————————————————————————-
    Exodul 16:1-36
    (Cârtirile în Sin. – Prepeliţele şi mana. Sabatul.)
    1 Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat din Elim; şi au ajuns în pustiul Sin, care este între Elim şi Sinai, în a cincisprezecea zi a lunii a doua după ieşirea lor din ţara Egiptului.
    2 Şi toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit în pustiul acela împotriva lui Moise şi Aaron.
    3 Copiii lui Israel le-au zis: „Cum de n-am murit loviţi de mâna Domnului în ţara Egiptului, când şedeam lângă oalele noastre cu carne, când mâncam pâine de ne săturam? Căci ne-aţi adus în pustiul acesta ca să faceţi să moară de foame toată mulţimea aceasta.”
    4 Domnul a zis lui Moise: „Iată că voi face să vă plouă pâine din ceruri. Poporul va ieşi afară şi va strânge, cât îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la încercare şi să văd dacă va umbla sau nu după legea Mea.
    5 În ziua a şasea, când vor pregăti ce au adus acasă, vor avea de două ori mai mult decât vor strânge în fiecare zi.”
    6 Moise şi Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: „Astă-seară, veţi înţelege că Domnul este Acela care v-a scos din ţara Egiptului.
    7 Şi mâine dimineaţă, veţi vedea slava Domnului; pentru că v-a auzit cârtirile împotriva Domnului; căci ce suntem noi, ca să cârtiţi împotriva noastră?”
    8 Moise a zis: „Domnul vă va da astă-seară carne de mâncat, şi mâine dimineaţă vă va da pâine să vă săturaţi, pentru că a auzit Domnul cârtirile pe care le-aţi rostit împotriva Lui; căci ce suntem noi? Cârtirile voastre nu se îndreaptă împotriva noastră, ci împotriva Domnului.”
    9 Moise a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a copiilor lui Israel: „Apropiaţi-vă înaintea Domnului; căci v-a auzit cârtirile.”
    10 Şi, pe când vorbea Aaron întregii adunări a lui Israel, s-au uitat înspre pustiu, şi iată că slava Domnului s-a arătat în nor.
    11 Domnul, vorbind lui Moise, a zis:
    12 „Am auzit cârtirile copiilor lui Israel. Spune-le: „Între cele două seri aveţi să mâncaţi carne, şi dimineaţa vă veţi sătura de pâine; şi veţi şti că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.”
    13 Seara, au venit nişte prepeliţe şi au acoperit tăbăra; şi, dimineaţa, s-a aşezat un strat gros de rouă în jurul taberei.
    14 Când s-a luat roua aceasta, pe faţa pustiului era ceva mărunt ca nişte grăunţe, mărunt ca bobiţele de gheaţă albă pe pământ.
    15 Copiii lui Israel s-au uitat la ea şi au zis unul către altul: „Ce este aceasta?” Căci nu ştiau ce este. Moise le-a zis: „Este pâinea pe care v-o dă Domnul ca hrană.
    16 Iată ce a poruncit Domnul: „Fiecare din voi să strângă cât îi trebuie pentru hrană, şi anume un omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.”
    17 Israeliţii au făcut aşa; şi au strâns unii mai mult, alţii mai puţin.
    18 În urmă o măsurau cu omerul, şi cine strânsese mai mult, n-avea nimic de prisos, iar cine strânsese mai puţin, nu ducea lipsă deloc. Fiecare strângea tocmai cât îi trebuia pentru hrană.
    19 Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea până a doua zi dimineaţă.”
    20 N-au ascultat de Moise, şi s-au găsit unii care au lăsat ceva din ea până dimineaţa; dar a făcut viermi şi s-a împuţit. Moise s-a mâniat pe oamenii aceia.
    21 Astfel, în toate dimineţile, fiecare strângea cât îi trebuia pentru hrană; şi, când venea căldura soarelui, se topea.
    22 În ziua a şasea, au strâns hrană îndoit, şi anume doi omeri de fiecare. Toţi fruntaşii adunării au venit şi au spus lui Moise lucrul acesta.
    23 Şi Moise le-a zis: „Domnul a poruncit aşa. Mâine este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi de fiert şi păstraţi până a doua zi dimineaţa tot ce va rămâne!”
    24 Au lăsat-o până a doua zi dimineaţa, cum poruncise Moise; şi nu s-a împuţit şi n-a făcut viermi.
    25 Moise a zis: „Mâncaţi-o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veţi găsi mană pe câmp.
    26 Veţi strânge timp de şase zile; dar în ziua a şaptea, care este Sabatul, nu va fi.”
    27 În ziua a şaptea, unii din popor au ieşit să strângă mană, şi n-au găsit.
    28 Atunci Domnul a zis lui Moise: „Până când aveţi de gând să nu păziţi poruncile şi legile
    Mele?
    29 Vedeţi că Domnul v-a dat Sabatul; de aceea vă dă în ziua a şasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămână la locul lui, şi, în ziua a şaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găseşte.”
    30 Şi poporul s-a odihnit în ziua a şaptea.
    31 Casa lui Israel a numit hrana aceasta „mană”. Ea semăna cu bobul de coriandru; era albă şi avea un gust de turtă cu miere.
    32 Moise a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: „Să se păstreze un omer plin cu mană pentru urmaşii voştri, ca să vadă şi ei pâinea pe care v-am dat-o s-o mâncaţi în pustiu, după ce v-am scos din ţara Egiptului.”
    33 Şi Moise a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană şi aşază-l înaintea Domnului, ca să fie păstrat pentru urmaşii voştri.”
    34 După porunca dată de Domnul lui Moise, Aaron l-a pus înaintea chivotului mărturiei, ca să fie păstrat.
    35 Copiii lui Israel au mâncat mană patruzeci de ani, până la sosirea lor într-o ţară locuită; au mâncat mană până la sosirea lor la hotarele ţării Canaanului.
    36 Omerul este a zecea parte dintr-o efă.

    —Ce frumos spune în versetul 27,dacă știau de mai dinainte dece ar mai trebuit sa iasă sa culeagă hrana???
    Si acuma va puteti da seama dece in Exodul 20:8 spune: „Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti”.Vedeti spune Adu-ti aminte pentru ca ma dinainte ia poruncit acea porunca.
    V-am mai vorbit despre asta in comentariile :
    1)http://www.loribalogh.ro/2011/11/apocalipsa-cap-13-semnul-fiarei-vers-16-17-pp/#comment-1499
    2)http://www.loribalogh.ro/2014/03/zilele-creatiei/#comment-1427
    Va multumesc! Fiti binecuvantati

  3. Thomas spune:

    Va rog o explicatie la versetul Deuteronom 5:15. Este porunca Sabatului o obligatie numai pentru cei care au iesit din robia Egiptului? Multumesc!

Lasă un răspuns la mihai.berekmeri Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free