Alimente curate si necurate
Unul din cele mai controversate subiecte in lumea crestina este cel legat de consumarea carnii unor animale. Deosebirea intre animalele curate si cele necurate, pe care o face Biblia in Leviticul 11, este privita de majoritatea crestinilor ca fiind o problema strict evreiasca, facand parte din prevederile legii mozaice, desfiintata odata cu jertfa de pe Calvar.
O prima intrebare pe care o ridica acest subiect este urmatoarea: Prevederile legate de consumul carnii unor animale curate sau necurate, precum si alte prevederi privind igiena si sanatatea umana, faceau parte din legile ceremoniale mozaice, desfiintate la cruce, sau reprezentau o alta categorie de legi care au ramas in vigoare si in Noul Testament ?
Sa ne intoarcem la Geneza si sa observam cine a facut pentru prima data clasificarea animalelor, cand si de ce. Geneza 1,24.25 ne spune ca in ziua a sasea, Dumnezeu a creat “fiarele pamantului dupa soiul lor, vitele dupa soiul lor si toate taratoarele pamantului dupa soiul lor.” Asadar, prima clasificare a animalelor a fost facauta de Insusi Creatorul, impartindu-le in trei mari categorii: fiare, vite si taratoare.
DEX-ul precizeaza faptul ca vita este un “nume generic dat animalelor domestice mari, mai ales cornutelor; Vite mari (sau albe) = denumire generica pentru boi si vaci. Vite mici (sau marunte) = denumire generica pentru oi si capre.”
Se pune intrebarea: Din ce categorie face parte porcul ? Tinand seama de clasificarea facuta chiar de Creator, este evident ca el face parte din categoria fiarelor pamantului.
Un alt aspect important de retinut este legat de hrana pe care Creatorul a stabilit-o pentru om la Creatiune: „Si Dumnezeu a zis: „Iata ca v-am dat orice iarba care face samanta si care este pe fatza intregului pamant, si orice pom care are in el rod cu samanta; aceasta sa fie hrana voastra.” ( Geneza 1,29 ).
Asadar, primii nostri parinti erau vegetarieni, hrana lor fiind constituita din cereale si fructe, la care s-au adaugat ulterior si legumele si zarzavaturile. Daca antedeluvienii credinciosi au fost vegetarieni, de ce atunci, cu ocazia potopului, a fost necesar ca Dumnezeu sa deosebeasca animalele curate de cele necurate ?
Raspunsul il gasim in legea jertfelor stabilita inca din Eden, imediat dupa caderea in pacat a primilor oameni. Cu acea ocazie, Creatorul Insusi a sacrificat un animal nevinovat, care-L simboliza pe Fiul lui Dumnezeu ce urma sa vina, facandu-le primilor nostri parinti haine de piele ( Geneza 3,21 ).
Timp de circa patru milenii, pana la venirea lui Mesia, au fost aduse jertfe din vite de catre toti copiii lui Dumnezeu, fie evrei, fie neevrei. De ce numai din vite ? Pentru ca vita este un animal docil care, atunci cand este sacrificat, nu se impotriveste asa cum se intampla in cazul fiarelor.
Prin aceasta docilitate si blandete , vitele Il preinchipuiau pe Fiul lui Dumnezeu, Cel numit de Ioan Botezatorul „Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii” ( Ioan 1,29 ). Despre El profetul Isaia profetizase: „Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la macelarie, ca o oaie muta inaintea celor ce o tund” ( Isaia 53, 7 ). Tinand seama de aceasta simbolistica mesianica, putea oare vreuna din „fiarele pamantului” sau din taratoare sa-l preinchipuie pe Fiul lui Dumnezeu si marea Sa jertfa ?
Deosebirea dintre vite si fiare este din nou subliniata cu ocazia potopului, cand Noe a primit porunca de a lua cate sapte perechi din animalele curate si doar cate o pereche din cele necurate ( Geneza 7, 2.3 ). De ce aceasta diferentiere ? Este cunoscut faptul ca potopul a fost un cataclism mondial care a distrus intreaga vegetatie a pamantului. Datorita acestui fapt, Dumnezeu le-a ingaduit oamenilor de dupa potop sa consume si carne ( Geneza 9,3 ).
Dar ce fel de carne ? Daca permisiunea se referea si la animalele necurate ( fiare, taratoare, pasari necurate ), acestea fiind reprezentate de cate o singura pereche in arca, este evident ca speciile respective ar fi disparut inca de atunci. Daca Noe fi familia lui ar fi consumat porcul, specia ar fi disparut chiar din vremea aceea.
Unii se intreaba de ce au fost create animalele necurate din moment ce nu este permisa consumarea carnii lor. De fapt, in planul initial al lui Dumnezeu nu era permisa uciderea niciunui animal, fie curat, fie necurat, pentru hrana. Animalele au fost create nu pentru hrana omului, ci pentru impodobirea pamantului, pentru imbogatirea lui cu o mare diversitate de forme de viata.
Primul evreu amintit in Biblie este Avraam, considerat a fi stramosul poporului Israel ( „Avraam evreul” – Geneza 14, 13 ). Aceasta inseamna ca problema deosebirii animalelor curate de cele necurate , fiind cunoscuta inainte de Avraam, nu era legata strict de poporul evreu. Problema interesa intreaga umanitate, asa cum intregul neam omenesc era vizat de anumite prevederi privind igiena si pastrarea sanatatii.
Avraam a preluat de la inaintasii lui aceste prevederi sanitare, le-a practicat , aducand jerfa doar din animalele curate, si le-a transmis fiilor sai: lui Isaac, si prin el intregului popor evreu, si lui Ismael , stramosul popoarelor arabe ( musulmanii nu consuma carne de porc ).
La Sinai, legea sanitara care isi avea originile inca din Eden, a fost doar reeditata in scris pentru poporul evreu care era in pericol sa piarda din vedere legile divine transmise pana atunci din tata in fiu. Prin urmare, prevederile pe care le gasim in Leviticul cap. 11, si reluate in Deuteronomul cap. 14, nu sunt destinate doar evreilor, ci intregii omeniri. Nu doar evreii trebuiau sa beneficieze de sanatate, ci intreaga omenire, inclusiv crestinii zilelor noastre.
Atunci cand dorim sa intelegem adevarul cu privire la prevederile legii sanitare, incluzandu-le si pe cele legate de consumarea carnii animalelor curate si necurate, trebuie sa tinem cont de indemnurile cu caracter general pe care le-au facut, atat Mantuitorul, cat si apostolii Sai:
„Cercetati Scripturile pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica…” ( Ioan 5,39 )
„Va rataciti pentru ca nu cunosteti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu „ (Matei 22,29 )
Acelasi indemn de a cerceta Scripturile il da si apostolul Pavel, afirmand ca „toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu” ( 2 Timotei 3,16.17 ).
Insa la data la care Domnul Christos si apostolul Pavel spuneau aceste lucruri, Scripturile erau reprezentate doar de cartile Vechiului Testament. Trimiterea spre Vechiul Testament este deci cat se poate de utila atunci cand vrem sa intelegem orice adevar divin, inclusiv cel referitor la sanatate si consumarea carnii unor animale.
Faptul ca prevederile legii sanitare se afla in carti ca Geneza, Leviticul sau Deuteronomul, nu trebuie sa fie un impediment pentru crestinii de azi care le considera ca au fost date doar evreilor. Aceste prevederi au existat inca de la caderea in pacat a primilor oameni si le regasim pe primele pagini ale Bibliei, inainte de a se fi nascut primul evreu sau ismaelit. Ele au fost date, asemenea Sabatului zilei a saptea si asemenea tuturor prevederilor Legii morale, intregii omeniri din toate timpurile, inclusiv pentru noi, crestinii mileniului trei.
Ce spune Noul Testament cu privire la prevederile legii sanitare referitoare la hrana ? In Evanghelii, dar mai ales in epistolele lui Pavel, exista cateva pasaje care se refera la legea sanitara si care, din nefericire, au fost rastalmacite de unii crestini. Concluzia pe care au tras-o acestia, potrivit careia in timpurile Noului Testament ii este permis omului sa consume orice fel de carne, „tot ce se vinde pe piata”, este insa gresita si aduce doar pagube si dezaprobare din partea lui Dumnezeu.
Vor fi aduse in discutie cateva din aceste pasaje biblice din Noul Testament pe care unii, rastalmacindu-le, le folosesc pentru a demonstra ca legea sanitara data omului inca din Eden a fost data doar evreilor, nu si crestinilor.
1) Matei 15,11: „Nu ce intra in gura spurca pe om, ci ce iese din gura, aceea spurca pe om.”
Aparent, prin aceasta afirmatie Domnul Christos desfiinteaza legea sanitara a Vechiului Testament, eliberandu-i pe crestini de prevederile ei. Insa, in aceasta ocazie, S-a referit Domnul la animalele curate si necurate sau subiectul discutiei se referea la cu totul altceva ?
Versetul 20 din acelasi capitol clarifica dilema: „Iata lucrurile care spurca pe om; dar a manca cu mainile nespalate nu spurca pe om.” Controversa a pornit de la fariseii care ii invinuiau pe ucenicii Domnului ca mancau cu mainile nespalate. Conforma randuielilor rabinice, ei se spurcau facand acest lucru. Era vorba de o spalare pe maini mai degraba ceremoniala decat igienica, dar a carei valoare era nula inaintea lui Dumnezeu ( vezi Matei 15, 1-20 , referitor la traditiile si poruncile omenesti ).
Daca Domnul Christos s-ar fi referit aici la animalele necurate, permitand consumul carnii lor, fariseii ar fi reactionat violent si ar fi fost in stare sa-L omoare pe loc. Acest lucru nu s-a intamplat, fapt ce dovedeste ca Iisus nu s-a referit la asa ceva.
2) Marcu 7, 19 up.: „…A zis astfel, facand toate bucatele curate”
In acest pasaj din Evanghelia lui Marcu este redata aceeeasi discutie pe care Matei o relateaza in capitolul 15, adevarata problema adusa in discutie fiind aici mai evidenta. Versetele 2-5 arata ca spalarea mainilor inainte de masa nu era legata de o lege a sanatatii, ci de o traditie omeneasca .
De subliniat este faptul ca expresia: „a zis astfel” nu exista in originalul grecesc al textului. Versetului 19, asa cum il citim in traducerile Nitulescu, Gala Galaction, King James, Louis Second, Gaspar Karoly, latina, etc., este redat astfel: „Pentru ca nu intra in inima, ci in pantece si aceasta elimina in intestine, facand astfel curatiea ( corpului )”
3) Fapte 10,9-15: Viziunea lui Petru
Petru primeste o viziune in care este invitat sa manance din „tot felul de dobitoace cu patru picioare, taratoare de pe pamant si pasarile cerului” ( vers. 12 ). El insa refuza, spunand ca niciodata nu a mancat ceva necurat.
Petru asistase la discutia dintre Domnul si farisei pe tema spalarii mainilor inainte de masa si, daca Iisus i-ar fi dezlegat pe ucenici cu privire la consumul carnii animalelor necurate, el nu ar fi trebuit sa se impotriveasca vedeniei, spunand: „Nicidecum, Doamne, caci niciodata n-am mancat ceva spurcat sau necurat.” ( vers. 14 ). Raspunsul Domnului a fost: „Ce a curatit Dumnezeu sa nu numesti spurcat.” ( vers. 15 ).
Pentru noi este important sa stim ce a inteles Petru din vedenia aceasta. A inteles el ca din acel moment el , dar si crestinii, puteau manca orice ? Categoric, nu ! Dovada o gasim in cuvintele pe care Petru le rosteste in casa lui Corneliu privitor la intelesul viziunii primite: „Stiti, le-a zis el, ca nu este ingaduit de Lege unui iudeu sa se insoteasca impreuna cu unul de alt neam sau sa vina la el; dar Dumnezeu mi-a aratat sa nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.” ( vers. 28 )
Versetele 34 si 35 intregesc intelegerea sensului viziunii lui Petru: „In adevar”, spune el, „vad ca Dumnezeu nu este partinitor, ci ca in orice neam, cine se teme de El si lucreaza neprihanire, este primit de El.”
Asadar, Petru a inteles ca viziunea nu se referea la permisiunea de a manca din carnea animalelor necurate, ci la neamurile care trebuiau si ele sa fie chemate la mantuire ca si evreii.
4) 1 Corinteni 10,25: „Sa mancati din tot ce se vinde pe piata, fara sa cercetati ceva din pricina cugetului.”
Deoarece textul original suna : „Mancati orice se vinde din macelarie” , dilema este si mai mare: Oare prin acest indemn apostolul Pavel da dezlegare la consumul carnii oricarui animal, fie el si necurat ?
Unul dintre principiile de interpretare a Bibliei este studierea unui text sau a unei afirmatii in contextul in care apare in Cuvantul lui Dumnezeu. A extrage un text din contextul lui ne poate conduce spre concluzii cu totul gresite.
Daca tinem seama de acest principiu si dorim sa intelegem sensul afirmatiei lui Pavel, este important sa citim intregul context, respectiv pasajul biblic din 1 Corinteni 10, 18-33. Vom observa ca Pavel nu are in vedere nici animalele curate, nici pe cele necurate, ci altul este subiectul pe care il are in atentie: carnea jertfita idolilor. De fapt acelasi subiect a constituit si tema capitolului opt al aceleasi carti.
In Corint existau evrei necrestinati care inca jertfeau vite, iar carnea acestora era apoi vanduta in piata. Dar ceilalti macelari, dintre pagani, ce fel de carne vindeau ? Atunci cand este vorba de jertfe aduse fie lui Dumnezeu, fie zeilor pagani, trebuie sa tinem cont de relatarea din Fapte 14, 8-15, in care ni se spune ca preotii lui Jupiter au adus ca jertfa tauri, deci tot animale curate din punct de vedere biblic.
Problema pe care vrea Pavel sa o trateze aici este legata de constiinta unor crestini care se abtineau de la consumul carnii curate in momentul in care ei aflau ca acel animal fusese jertfit idolilor. In capitolul opt din 1 Corinteni el explica faptul ca „un idol este totuna cu nimic” ( 1 Corinteni 8, 4 ) si „nu carnea ne face pe noi placuti lui Dumnezeu; nu castigam nimic daca mancam din ea si nu pierdem nimic daca nu mancam” ( vers. 8 ).
Pavel doreste ca crestinii sa fie oameni maturi spiritual si tari in credinta, fara sa se lase afectati de probleme atat de minore cum este cea legata de carnea unor animale jertfite idolilor. De aceea el ii indeamna pe credinciosi sa manance ”tot ce se vinde pe piata”, fara sa -si faca probleme de constiinta din acest subiect.
Pe de alta parte, daca Pavel i-ar fi indemnat pe crestini sa manance si carne din animalele necurate, oare nu ar fi existat o reactie de opozitie din partea evreilor crestinati care faceau si ei parte din comunitatea din Corint ? Cu siguranta ca ei s-ar fi opus si l-ar fi acuzat pe apostol de erezie. Insa acest lucru nu s-a intamplat, acest lucru dovedind ca ei au inteles sensul cuvintelor lui Pavel, spre deosebire de multi crestini din zilele noastre care le rastalmacesc spre propria lor pierzare.
5) Romani 14,14: „Eu stiu si sunt incredintat in Domnul Iisus ca nimic nu este necurat in sine si ca un lucru nu este necurat decat pentru cel ce crede ca este necurat.”
Din nou trebuie sa citim intregul context in care Pavel a facut aceasta afirmatie. Intregul capitol se ocupa cu ingaduinta crestineasca. Aici nu se pune problema consumarii carnii, fie curata, fie necurata, ci altul este subiectul in discutie.
Unii crestini din comunitatea din Roma considerau ca nu e bine sa se mai consume niciun fel de carne, ci doar verdeturi. Comunitatea era impartita in doua: cei care consumau carne si cei care erau vegetarieni. Problema nu era aceasta, ci spiritul de judecata care incepea sa otraveasca biserica pe aceasta tema.
Pavel ia atitudine nu impotriva unui stil de viata sau altul, ci impotriva tendintei crestinilor de a-i judeca pe cei care impartaseau alte opinii decat ei: „Dar pentru ce judeci tu pe fratele tau ?”…”Sa nu ne mai judecam dar unii pe altii. Ci mai degraba judecati sa nu faceti nimic care sa fie pentru fratele vostru o piatra de poticnire sau un prilej de pacatuire.” ( Romani 14, 10.13 ).
Acei crestini care consumau doar verdeturi sunt numiti „slabi in credinta” nu pentru ca erau vegetarieni, ci pentru ca tulburau comunitatea prin judecarea celor care nu aveau aceleasi vederi.
Pe de alta parte, Duhul Sfant care a inspirat atat cartile Vechiului Testament cat si epistolele apostolului Pavel nu se putea contrazice pe Sine, invatandu-ne un lucru intr-o parte a Bibliei si contrazicand acel lucru intr-o alta parte a ei.
6) Tit 1,15: „Totul este curat pentru cei curati; dar pentru cei necurati si necredinciosi nimic nu este curat; pana si mintea si cugetul le sunt spurcate.”
Daca citim intregul context, observam ca Pavel nu se refera in mod special la alimente, ci la toate aspectele vietii. Daca am aplica acest text la alimente, am putea trage concluzii dintre cele mai stranii. Inseamna ca acei crestini care nu consuma carne de caine, pisica, sobolan sau orice alta vietate, sunt „necurati si necredinciosi”, avand „mintea si cugetul spurcate”?
7) 1 Timotei 4,3-5: „Ei opresc casatoria si intrebuintarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a facut ca sa fie luate cu multumiri de catre cei ce cred si cunosc adevarul. Caci orice faptura a lui Dumnezeu este buna si nimic nu este de lepadat daca se ia cu multumiri, pentru ca este sfintit prin Cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune.”
O intrebare: De ce, oricat ne-am ruga lui Dumnezeu pentru ca El sa sfinteasca animalele necurate folosite ca hrana, nu le folosim si laptele ? Foloseste cineva in hrana lui lapte de porc, iepure, cal, caine , etc ? Daca orice animal ar putea fi consumat de catre crestini, de ce sa nu fie consumat si laptele acestora, asa cum se face cu laptele animalelor curate ?
In acest pasaj biblic, Pavel aduce doua argumente puternice pe care nu le regasim in alta parte:
a) Vers. 3 aminteste de bucatele „pe care Dumnezeu le-a facut ca sa fie luate cu multumiri de catre toti cei ce cred si cunosc adevarul.” Asadar, aici este vorba de niste oameni care nu doar ca cunosc Scripturile, dar si cred in adevarurile descoperite in ele. Ei traiesc dupa cum sta scris, nu dupa cum spun oamenii.
Si cum sta scris in Biblie despre consumul carnii unor animale ? Leviticul cap. 11 ne da raspunsul, nu al omului, ci al lui Dumnezeu, invatandu-ne sa facem deosebire intre animalele curate si cele necurate, intre cele recomandate de Creator pentru consum, si cele interzise de El pentru a fi consumate.
b) Vers. 5 ne prezinta doua criterii ( conditii ) pe care trebuie sa le indeplineasca un aliment aprobat de Dumnezeu:
– Sa fie „sfintit prin Cuvantul lui Dumnezeu”, adica pus deoparte de Cuvant in acest scop. Si ceea ce a fost pus deoparte ca hrana ne este redat pe larg in pasaje ca cel din Leviticul cap. 11 sau Deuteronomul cap. 14.
– Sa fie „sfintit prin rugaciune”. Observam ca Pavel nu spune „sfintit prin Cuvantul lui Dumnezeu sau prin rugaciune” ci „si prin rugaciune”. Intelegem de aici ca doar rugaciunea unui crestin nu e suficienta ca un animal necurat sa faca parte din meniul lui. Conditia de baza este aceea ca insusi Cuvantul lui Dumnezeu sa ne arate ce se poate manca si ce nu.
Cei ce se roaga ca Dumnezeu sa sfintesca ceea ce El nu a sfintit prin Cuvantul Sau sunt acel „popor care nu conteneste sa Ma manie in fatza… mancand carne de porc si avand in strachini bucate necurate. Si care totusi zice: „Nu te apropia de mine caci sunt sfant !” ( Isaia 65, 2-6 ).
Cat despre cei care sfideaza Cuvantul lui Dumnezeu, acelasi profet Isaia scrie din partea Domnului: „Cei ce se sfintesc in gradini unul cate unul in mijlocul celor ce mananca si carne de porc si soareci si alte lucruri uricioase, toti aceia vor pieri, zice Domnul” ( Isaia 66, 17 ). Sa observam ca porcul este pus alaturi „de soareci si alte lucruri uricioase”.
Concluzii
Luand ca text-cheie pasajul din 1 Timotei 4, 3-5, intelegem ce a vrut sa spuna Pavel in alte locuri din epistolele sale:
„Sa mancati din tot ce se vinde pe piata” ( 1 Corinteni 10,25 ), adica din tot ce este „sfintit prin Cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune.”
„Unul crede ca poate sa manance de toate” ( Romani 14,2 ), daca acestea sunt sfintite „prin Cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune”.
„Nimic nu este necurat in sine” ( Romani 14, 14 ), daca este „sfintit prin Cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune”.
„Totul este curat pentru cei curati” ( Tit 1,15 ), daca este „sfintit prin Cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune.”
„Caci orice faptura a lui Dumnezeu este buna” ( 1 Timotei 4,4 ), daca e sfintita „prin Cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune.”
„Deci fie ca mancati, fie ca beti, fie ca faceti altceva,”spune apostolul Pavel, „ sa faceti totul pentru slava lui Dumnezeu !” ( 1 Corinteni 10,31 )
Lori Balogh
Mulțumesc Alexandru. Dumnezeu să te binecuvânteze!
Dumnezeu sa te binecuvânteze Cătălin !Citeste cu atentie Levetic 11vers 26,27.Problema cu privire la alimentație e foarte simpla !Dumnezeu a zis sa mâncăm din cele care sunt sănătoase.Cele numite necurate sunt nesănătoase pentru organism .
Bună ziua.
Am recitit de mai multe ori Levitic 11, dar nu reușesc să mă lămuresc în ce categorie intră carnea de vacă: curată sau necurată. Dacă mă poate lumina cineva, rămân recunoscător. Mulțumesc.
Nu exista nici un indiciu ca 1 Corinteni ar fi fost falsificata. Au existat in primele secole anumite cartii din Scriptura in dreptul carora s-a pus problema canonicitatii (ex: 2 Petru; 2,3 Ioan; Evrei ; Iacov ;Apocalipsa ; Iuda) dar nu s-a pus problema canonicitati epistolelor lui Pavel . Am vazut ca pe internet exista uni crestini care sustin falsificarea Scripturilor si chiar traduceri care scot din Scriptura texte care sunt considerate adaugate doar pe motiv ca nu potrivesc cu conceptiile traducatorilor .Eu cred ca acesti oameni risca mult . Daca noi scoatem anumite texte si ele totusi au existat in original ne facem vinovatii de un mare pacat .De unde stim noi ca anumite texte nu au existat in original ,am vazut noi scrierile originale ? In prezent se poate spune despre un singur text ca a fost adaugat la original (1 Ioan 5:7) in rest nu mai sunt indicii clare .Si eu suspectez anumite versete ca au fost adaugate dar mi-e frica de Dumnezeu sa spun asta ,daca gresesc , atunci oare nu cad sub judecata Apocalipsei care vorbeste de cei ce ,,scot sau adauga ” la Scriptura .
Tare mai amesteci lucrurile. In ceea ce scrii sunt chestiuni in care ai dreptate, insa, amestecand ceea ce este bun cu ceea ce este rau, rezultatul nu poate fi deloc bun.
Voi face precizare cu privire la un singur aspect: crestinii nu mananca porc de 2000 de ani. Daca vei studia istoria, vei constata ca, in anul 1048, la Schisma, atunci cand se afuriseau ortodocsii cu catolicii, primii reprosau celor din urma, printre altele, faptul ca mananca slanina de porc si tin duminica in loc de sabat.
Oh! Cat de mult te ratacesti. Nu cunosti nici Scripturile, nici puterea lui Iehova. Asemanarea Mantuitorului cu un leu din Ap.5:5 nu are nimic a face cu porunca privind deosebirea dintre animalele curate si cele necurate.
Versetul citat este dovada implinirii unei profetii – Geneza 49:8-12. Este folosita asemanarea aceasta cu leul pentru ca, vorbindu-ne prin acest simbol (nimic mai mult), sa intelegem puterea si suprematia Mantuitorului. Leul mai este denumit si regele animalelor, iar cartea Apocalipsa abunda in simboluri si profetii.
Am uitat sa mentionez ca nu fac parte din nicio denominatiune, cu atat mai mult din Gruparea Martorilor lui Iehova, iar folosirea Numelui lui Dumnezeu (Iehova) este rezultatul studierii Sfintelor Scripturi. Am scris aceste lucruri pentru a nu se intelege gresit comentariul pe care l-am facut.
nu cred ca Saul (Pavel) a invatat pe credinciosi sa manance din lucruirle care au fost jertfite idolilor. Aceasta invatatura se datoreaza modificarilor care s-au facut in epistolele sale. Daca intra-adevar Saul a dat o astfel de invatatura, atunci este un profet mincionos pentru ca:
1. Anuleaza Hotararea apostolilor si a Duhului Sfinteniei din Fapte 15:29 – Sa va feriti de lucrurile jertfite idolilor
2. dupa cca 45 de ani de la scrierea acesti invataturi, respectiv in anul 100 D.H., apostolul Ioan in Apocalipsa 2:20, scrie din partea lui Iehova urmatoarele – Iata ce am impotriva ta: tu lasi ca Izabela, femeia acceea care isi zice prorocita, sa invete si sa amageasca oe robii Mei sa se dedea la curvie si sa manance din lucrurile jertfite idolilor.
Sholom
sunt crestin de oproape 16 ani. am crezut tot timpul ca totul este permis ,dar in ultimile 4 luni Hashem mi-sa descoperit si am inteles adevarul . El este acelas ieri astazi si maine
Crestini vor sa schimbe Legile lui Hashem .Yeshua spune el nu a venit sa schimbe legile ci sa le implineasca ! Crestini urasc adevarul dar numai adevarul ii poate elibera
Ce-as putea sa mai adaug? Sa va judece Dumnezeu asa cum va judecati si d-voastra semenii? Nu, n-ar fi crestineste s-o fac. N-am fost nici ironic si nici dispretuitor. E treaba d-voastra daca ma credeti sau nu! Dumnezeu stie cum sta treaba.
Nu va doresc decat un lucru: sa ne intalnim in eternitatea perfecta a Creatorului nostru!
Daca Dumnezeu a constatat la sfarsitul Creatiei ca „toate erau foarte bune”, aceasta nu inseamna ca erau si bune de mancat. Erau bune in functie de rolul lor in marele angrenaj al naturii si potrivit planului Creatorului.
Daca d-v ati inteles ca trebuie sa mancati orice vietate care exista pe pamant, sunteti liber sa o faceti.
Domnule Dorin, cred ca voi incheia aici dialogul cu d-v, dat fiind faptul ca el aluneca uneori in derizoriu, lucru care nu este nici pe placul lui Dumnezeu, nici spre folosul nostru. Si, mai ales, se indeparteaza de spiritul iubirii crestine.
Daca aveti idei si lucruri pe care doriti sa le transmiteti semenilor d-v, va sfatuiesc sa va creati un blog personal. Daca o veti face, va asigur ca nu voi intra pe el ca sa critic ideile expuse, asa cum n-am facut-o niciodata cu niciun blog si cu nicio idee prezentata, chiar daca n-am fost de acord cu acea idee.
Uneori simt in comentariile d-v putina rautate si dispret fatza de ideile pe care le-am prezentat in diferite articole. Nu ma deranjeaza deloc faptul ca nu sunteti de acord cu ceea ce am prezentat. Altii m-au injurat direct… Dar atunci cand simt ironie si dispret, consider ca trebuie sa imi indrept atentia spre alte lucruri mai ziditoare.
Cu stima,
Lori B.
Apocalipsa 5:5 Şi unul din bătrâni mi-a zis: „Nu plânge; iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei.
Deci sa credem ca apostolul Ioan il compara pe Mantuitorul nostru cu un animal spurcat???
numai bine
„nu ce intra in om spurca pe om ci ce iese din om”
Creatorul a interzis anumite animale din a fi consumate! Da, „in vechime”, dupa cum spune Isus despre legile date inainte de venirea lui in general. Dar de ce sa interzica Dumnezeu anumite animale in alimentatia umana (deci nu alimente in general) cand chiar El, in timpul creatiei „S-a uitat la tot ce facuse;si iata ERAU FOARTE BUNE” !!!. Nu le-a dat Dumnezeu evreilor un rege desi n-aveau nevoie de asa ceva pentru ca Insusi Dumnezeu era regele lor? Asta inseamna ca acum trebuie noi, poporul Lui, extrapoland idea, sa cerem un rege? Nu-l avem pe Mantuitor ca Rege? Ce va spune Duhul domnule Lori? Cum judecam astfel de lucruri? Chiar d-voastra spuneti (se pare ca educatia comunisto-est-europeana isi spune amprenta in vorbirea romanilor si nu putem scapa de acest d-voastra in loc sa ne tutuim ca toata lumea) ca Dumnezeu a binecuvantat ziua a 7-a la creatie si astfel ce-a binecuvantat Dumnezeu e pentru eternitate? asta nu se aplica si animalelor create perfect de Dumnezeu? Daca gasim in Vechiul Testament idei si legi, inseamna ca sunt pentru eternitate, se aplica si crestinilor?
Ati scris: „De altfel, cand omul ajunge pe mana medicilor, primul aliment interzis este tocmai cel care fusese interzis de Creator in “cartea tehnica” a fiintei umane: porcul si grasimile animale.” Really????? Ma duc la medic ca ma doare gatul si o sa primesc o reteta de Lipitor si interzicerea porcului in alimenatie? Fraza asta imi spune ca nu sunteti medic (ca si cariera profesionala in viata) si deci nu prea cunoasteti cum sta treaba cu medicii si recomandarile lor. Medicii nu interzic nimanui nimic, doar sugereaza. Probabil cuiva care are probleme cardiace, de greutate (la tipul asta de problema faceti referire, nu?) o sa i se spuna atentie la ce mancati, nu prea multa carne ROSIE ca nu face bine, nu prea multa carne de pui de la McDonalds, mai lasati prajiturile ca riscati sa faceti un diabet etc etc!!! Deci nu intrati pe teritoriul asta ca s-ar putea sa alunecati rau….
Eu prefer un gratar sanatos cu cartofi prajiti o data pe saptamana decat carne de pui, vita sau mai stiu eu ce vietate gasim la McDonalds, Burger King etc etc. Dam copiilor tot felul de dulciuri si nici macar nu ne uitam ce fel de substante toxice contin, cate calorii etc. Si copiii nostri devin obezi, air noi ne luam de carnea de porc, cand in lumea crestina se mananca carnea asta de 2 mii de anii, corpul uman s-a adaptat acesteia! Se mananca la tara carne de porc si nu se moare din asta! De ce? pentru ca nu se face abuz si se combina cu legume si fructe! Normal ca „“Bine este sa nu mananci carne, sa nu bei vin si sa te feresti de orice lucru care poate fi pentru fratele tau un prilej de cadere, de pacatuire sau de slabire”, dar uite ca o facem, dar cu masura. La fe a spus Pavel ca este bine sa nu ne casatorim, dar ne casatorim, facem copii si continuam viata.
Si termin cu o intrebare: Leul este animal curat sau animal spurcat? Fiara, vita, sau taratoare?
Numai bine tuturor
Cand Creatorul a interzis anumite alimente, El a stiut de ce o face. El este Creatorul acestei complexe masinarii a fiintei umane, si doar El stie ce este bine si ce nu in privinta alimentatiei. Daca un motor pe benzina este alimentat cu motorina, nu este deloc bine. Cu atat mai mult cand este vorma de un „motor” mult mai sofisticat cum este organismul uman. Daca oamenii trec peste cuvantul Lui, vor trebui sa suporte consecintele, vizibile mai ales in domeniul sanatatii. De altfel, cand omul ajunge pe mana medicilor, primul aliment interzis este tocmai cel care fusese interzis de Creator in „cartea tehnica” a fiintei umane: porcul si grasimile animale. Daca noi, ca parinti, stim sa oferim copiilor nostri ceea ce este mai bun ca hrana, ferindu-i de ceea ce stim ca le-ar face rau, oare Dumnezeu sa nu procedeze la fel cu noi, copiii Sai ?
Principiul amintit de d-v este corect, de aceea nici prin gand nu-mi trece sa judec pe cineva pentru ceea ce mananca sau nu mananca. Insa in acelasi capitol 14 din Romani, Pavel aminteste un alt principiu care mi se pare la fel de bun de urmat: „Bine este sa nu mananci carne, sa nu bei vin si sa te feresti de orice lucru care poate fi pentru fratele tau un prilej de cadere, de pacatuire sau de slabire” ( Romani 14, 21 ). Nu credeti ca acest principiu este mai bun decat oricare altul in privinta alimentatiei ? Eu cred ca da…
Cu stima,
Lori B.
Trebuie facuta deosebire intre a nu minca ceva pentruca iti produce repulsie si a nu minca acele lucruri pentruca pacatuiesti.Este una a nu minca anumite alimente din pricina sanatati trupului si alta a nu minca din pricina pacatului.Principiul Noului Testament este acesta :,,cine maninca sa nu-l dispretuiasca pe cine nu maninca si cine nu maninca sa nu-l judece pe cine maninca,findca DUMNEZEU L-A PRIMIT ……cine maninca pentru Domnul maninca ,pentruca ii aduce multumiri lui Dumnezeu.Cine nu maninca pentru Domnul nu maninca si ii aduce si el multumiri lui Dumnezeu.(Rom. 14:3,6)
Fiiti binecuvintat !
Pentru un cititor onest al Bibliei si care vrea sa cunoasca voia lui Dumnezeu si in privinta hranei ingaduite omului, subiectul este cat se poate de clar.
Argumentul d-v ca „orice faptura a lui Dumnezeu este buna”, deoarece a fost sfintita inca de la Creatie nu are niciun temei. In primul rand, constatarea Creatorului ca toate erau foarte bune, nu se refera la hrana ingaduita omului, ci la perfectiunea Creatiei in ansamblul ei. Noi nu avem voie sa scoatem din pasajele biblice ceea ce dorim noi, ca sa potriveasca cu ideile si vederile noastre. In al doilea rand, hrana data omului in Eden era bine stabilita de Dumnezeu: „Iata ca v-am dat orice iarba care face samanta si care este pe fatza intregului pamant, si orice pom care are in el rod cu samanta: aceasta sa fie hrana voastra” ( Geneza 1, 29 ). Nici vorba in acest text de folosirea carnii fiarelor, taratoarelor sau vitelor in hrana omului.
Treceti cu vederea un amanunt de care nu doriti sa tineti seama: Noe cunoastea sa faca deosebire intre animalele curate si cele necurate pe vremea potopului. Or, Noe a trait cu cateva secole inainte de Avraam, considerat primul evreu. Asadar, legea animalelor curate si necurate era cunoscuta de inchinatorii viului Dumnezeu cu mult inainte de aparitia poporului evreu.
D-v ati subliniat: „ORICE faptura a lui DUMNEZEU este BUNA si NIMIC nu este de lepadat”. Sa inteleg de aici ca d-v folositi in alimentatie chiar „orice faptura” ? Pe masa d-v se gasesc toate taratoarele si fiarele pamantului ? Ma indoiesc de lucrul acesta. Doar in documentarele despre tehnici de supravietuire mai intalnim oameni care mananca viermi, gandaci, serpi, sobolani si alte fapturi care ne produc repulsie doar cand le vedem. Conform afirmatiei d-v, un crestin care se afla sub har poate manca orice taratoare si orice fiara, fara nicio retinere. Oare asa sa fie ?
D-v afirmati: „nu ce intra in om spurca pe om ci ce iese din om”-principiu valabil pentru orice aliment nu doar atunci cind nu respectau traditia evreilor mincind cu miinile nespalate.” Contextul biblic nu ne permite sa tragem concluzia pe care o trageti d-v. Aici este vorba de obiceiul evreilor de a se spala pe maini, nicidecum de un „principiu” potrivit caruia putem manca orice. Amintiti-va de ceea ce spune Pavel cu privire la trupurile noastre care sunt „temple ale Duhului Sfant” ( 1 Corinteni 3, 16.17; 6,19.20 ), „caci Templul lui Dumnezeu este sfant; si asa sunteti voi”. Credeti ca intamplator, dupa ce prezinta lista animalelor curate si a celor necurate in Leviticul 11, Dumnezeu porunceste: „Voi sa va sfintiti si fiti sfinti, caci Eu sunt sfant: sa nu va faceti necurati prin toate aceste taratoare care se tarasc pe pamant” ( Leviticul 11,44 ) ?
Daca mergem pe ideea ca putem manca „tot ce se vinde pe piata”, conform afirmatiei lui Pavel, fara sa tinem seama de intreaga lumina a Scripturii cu privire la hrana ingaduita omului, putem ajunge la aberatii. Pe piata se gasec multe lucruri pe care sunt convins ca nici d-v si niciun alt crestin nu le-ar manca niciodata…
Cu stima,
Lori B.
Un subiect greu daca il facem greu.
– ,,nu ce intra in om spurca pe om ci ce iese din om”-principiu valabil pentru orice aliment nu doar atunci cind nu respectau traditia evreilor mincind cu miinile nespalate.
-,,mincati ORiCE se vinde la macelarie ” -de unde stim ca acoolo se vindea numai carne de animale curate ? chiar daca acolo vorbeste despre carnea inchinata idolilor problema ramine .ORICE inseamna ORICE SE VINDEA .De unde stim ca se vindea numai carne de animale curate?
-,,nimic nu este necuat in sine” ; ,,totul este curat pentru cei curati” -daca asa se spune asa este.De ce? Pentruca toate fapturile le-a creat Dumnezeu si le-a facut ,,bune”si ,,foarte bune”
-,,ORICE faptura a lui DUMNEZEU este BUNA si NIMIC nu este de lepadat”.Cind ? -cind se ia cu multumiri De ce sint toate bune ? Pentruca sunt sfintite prin CUVINTUL LUI DUMNEZEU SI PRIN RUGACIUNE. Prin care Cuvint a lui Dumnezeu ? nu prin cel din Levetic cap.11 sau Deuteronom cap 14 ci prin CUVINTUL ROSTIT LA CREATIE cind Dumnezeu a zis :,, sa dea pamintul vetuitoare dupa soiul lor,vite ,tiritoare si fiare pamintesti,dupa soiul lor ” sau ,,sa misune apele de vietuitoare ,sa zboare pasarile deasupra pamintului pe intinderea cerului.Apoi se spune ,,Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse;si iata ERAU FOARTE BUNE.”
– argumentul ca legea despre animale curate si necurate a fost data inainte de Moise nu are putere pentruca si legea ,,taierii inprejur „a fost data lui Avraam nu lui Moise si s-a desfintat chiar daca Avraam este tatal tuturor credinciosilor.
– legea animalelor curate si necurate s-a dat doar lui Israel nu neamurilor pentruca carnea necurata Dumnezeu a zis lui Israel :,,s-o dai STRAINULUI care va fi in cetatile tale,s-o MANINCE ,sau s-o vinzi unui STRAIN .De ce ? pentruca in felul acesta STRAINUL intelegea ca Israel este un popor sfint. De ce s-o dai strainului ? Pentruca animalele necurate REPREZENTAU PE NEAMURI (vezi Fapte 10:15,28 ; 11:12,17,18).Pavel zice : nimeni sa nu va judece cu privire la mincare si bautura…….care sunt umbra lucrurilor viitoare (Colos.2:16,17).Deci in concluzie aceste porunci au fost niste SIMBOLURI ,,umbra lucrurilor viitoare” ,animalele curate simbolizind evreii iar cele necurate neamurile. Sa lasam dar simbolurile si sa luam indemnul lui Pavel ,,este bine ca inima sa fie intarita prin HAR,nu prin MINCARI ,cari n-au slujit la NIMIC celorce le-au pazit.(Evrei 13:9)
Apocalipsa 5:5 Şi unul din bătrâni mi-a zis: „Nu plânge; iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei.
numai bine
Daca cititi cu atentie Leviticul 11, 5.6, veti observa ca sunt amintite ambele specii: si iepurele de casa si cel salbatic ( numit simplu „iepurele” ). Cat priveste gaina, din moment ce nu se afla pe lista pasarilor a caror carne este interzisa pentru consum, este clar ca se poate consuma, fiind o carne curata. Numai ca trebuie sa fiti atent de unde procurati carnea de gaina sau pui, caci cea din crescatoriile mari este plina de hormoni daunatori pentru sanatate.
Cu stima,
Lori B.
Am o intrebare, Nu am gasit specificatie referitoare la gaina (respectiv pui )
daca sunt animale curate sau nu din punct de vedere biblic si al hranei?
De asemenea mai am o nedumerire legata de iepure:in listele care il clasifica fiind
animal necurat este numit iepurele DE CASA, se poate deduce ca cel SALBATIC
ar fi curat? Sau de ce ” DE CASA”?
Domnule anonim, „care nu esti indiferent”,
As fi dorit ca tot ceea ce afirmati sa aiba si o semnatura, astfel incat toti cei ce citesc comentariile d-v sa stie cine le-a facut. Ascunderea identitatii nu va onoreaza. Daca sunteti sigur de ceea ce afirmati si nu va este rusine de crezul d-v, nu va mai ascundeti dupa pseudonime. Daca ati observat, tot ceea ce am scris si am postat pe blog poarta semnatura mea, ca dovada ca imi asum responsabilitatea pentru cele afirmate.
In alta ordine de idei, va rog mult, daca doriti sa faceti un comentariu care sa ramana pe blog, spuneti ce aveti de spus cu cuvintele d-v, concis si la obiect. Va rog sa nu mai folositi metoda copy-paste, preluand tot felul de paragrafe din lucrarile martorilor lui Iehova. Cand am intrat , la randul meu, pe site-uri ale martorilor lui Iehova, am citit ce m-a interesat, apoi am plecat linistit, fara sa postez citate si comentarii din lucrarile pe care le cunosc, desi as fi putut posta capitole sau carti intregi. Ca sa postezi cinci paragrafe din lucrarile altuia , intr-un interval de doar un sfert de ora si la un singur articol, in loc de un comentariu concis si la obiect, facut cu propriile d-v cuvinte, mi se pare un abuz si chiar o dovada de agresivitate.
Asadar, daca aveti intrebari sau aveti de spus ceva anume, va rog sa o faceti concis, la obiect, respectuos si cu propriile d-v cuvinte. In caz contrar, voi fi nevoit sa sterg asa-zisele d-v comentarii.
Romani 14:10-13 Pavel argumentează că alegerile diferite nu constituie neapărat o ameninţare la adresa unităţii atâta vreme cât nu se încalcă vreun principiu creştin. Astfel, Pavel îl întreabă pe creştinul a cărui conştiinţă este mai slabă: „De ce îl judeci tu pe fratele tău?“ Adresându-se apoi creştinului a cărui conştiinţă este mai puternică (în sensul că probabil îi permite să mănânce anumite alimente interzise sub Lege sau să efectueze în Sabat activităţi care nu au legătură cu închinarea), Pavel îl întreabă: „De ce îl desconsideri tu pe fratele tău?“ (Romani 14:10). Potrivit cuvintelor apostolului, creştinii a căror conştiinţă este mai slabă nu trebuie să-i condamne pe fraţii lor care au vederi mai largi. Totodată, creştinii a căror conştiinţă este mai puternică nu trebuie să-i desconsidere pe cei a căror conştiinţă este încă slabă în anumite privinţe. Toţi trebuie să aibă respect faţă de motivaţiile altora şi „să nu gândească despre [ei] mai mult decât trebuie să gândească“. — Romani 12:3, 18.
Celor care înţeleseră că nu mai erau sub Legea mozaică Pavel le-a spus să nu-i dispreţuiască pe ceilalţi fraţi (Rom. 14:2, 10). Această atitudine putea să-i poticnească pe creştinii care credeau că era greşit să consume alimente nepermise de Lege. „Încetaţi să mai dărâmaţi lucrarea lui Dumnezeu pentru o mâncare“, i-a îndemnat Pavel. „Este bine să nu mănânci carne, să nu bei vin şi să nu faci niciun alt lucru în care se poticneşte fratele tău.“ (Rom. 14:14, 15, 20, 21) Pe de altă parte, Pavel i-a sfătuit pe creştinii cu o conştiinţă mai restrictivă să nu-i considere infideli pe cei care aveau vederi mai largi (Rom. 14:13). „Îi spun fiecăruia dintre voi să nu gândească despre sine mai mult decât trebuie“, i-a îndemnat el (Rom. 12:3). După ce i-a sfătuit pe toţi cei implicaţi, Pavel le-a scris: „Să urmărim deci lucrurile care duc la pace şi lucrurile care duc la zidire reciprocă“ (Rom. 14:19).
Cei cu o conştiinţă pângărită
Să remarcăm contextul în care Pavel a vorbit despre conştiinţă. „Pentru cei curaţi, toate lucrurile sunt curate. Dar, pentru cei pângăriţi şi necredincioşi, nimic nu este curat, ci le sunt pângărite şi mintea, şi conştiinţa. Ei declară public că îl cunosc pe Dumnezeu, dar îl reneagă prin lucrările lor.“ În mod cert, unii creştini de atunci trebuiau să facă schimbări pentru a fi „sănătoşi în credinţă“ (Tit 1:13, 15, 16). Ei nu puteau să deosebească ce era curat de ceea ce nu era curat, lucru care avea legătură cu conştiinţa lor.
Cu mai bine de zece ani înainte, creştinii din colegiul central de la Ierusalim deciseseră că circumcizia nu mai era o cerinţă pentru a deveni un închinător adevărat şi toate congregaţiile fuseseră informate în legătură cu această decizie (Faptele 15:1, 2, 19–29). Cu toate acestea, unii creştini din Creta încă ‘susţineau circumcizia’. Ei contraziceau în mod făţiş colegiul central de la Ierusalim, ‘învăţându-i pe alţii lucruri pe care n-ar fi trebuit să le înveţe’ (Tit 1:10, 11). Având o gândire deformată, probabil că ei susţineau reguli din Lege cu privire la alimente şi la curăţenia ceremonială. Poate chiar adăugau la ceea ce spunea Legea — cum făcuseră şi evreii din zilele lui Isus — şi susţineau basme evreieşti şi porunci omeneşti. — Marcu 7:2, 3, 5, 15; 1 Timotei 4:3.
O asemenea gândire le influenţa negativ judecata şi simţul moral, cu alte cuvinte, conştiinţa. Pavel a scris: „Pentru cei pângăriţi şi necredincioşi, nimic nu este curat“. Conştiinţa lor fusese atât de afectată, încât nu le mai putea oferi o îndrumare demnă de încredere pentru ca ei să acţioneze şi să evalueze lucrurile în mod corect. În plus, îşi judecau colaboratorii în chestiuni personale, chestiuni în care creştinii puteau face alegeri diferite. Prin urmare, acei cretani considerau necurat ceea ce în realitate nu era aşa (Romani 14:17; Coloseni 2:16). Deşi ei declarau că îl cunosc pe Dumnezeu, lucrările lor dovedeau contrariul. — Tit 1:16.
Tit 1:15 În ce sens „pentru cei curaţi, toate lucrurile sunt curate“, în timp ce „pentru cei pângăriţi şi necredincioşi“, ele sunt necurate? Pentru a găsi răspunsul, trebuie să înţelegem mai întâi la ce s-a referit Pavel prin expresia „toate lucrurile“. Apostolul nu vorbea despre lucrurile pe care Cuvântul lui Dumnezeu le condamnă în mod clar, ci despre chestiunile în privinţa cărora Scripturile le oferă creştinilor posibilitatea de a lua decizii diferite. Ele sunt curate pentru o persoană al cărei mod de gândire este în armonie cu normele divine, însă necurate pentru cel ce are o gândire deformată şi o conştiinţă pângărită.
În scrierile canonice găsim numeroase avertismente cu privire la iminenta apostazie care urma să corupă congregaţia creştină. De fapt, această apostazie şi-a făcut apariţia încă din primul secol, dar apostolii au împiedicat răspândirea ei (Faptele 20:30; 2 Tesaloniceni 2:3, 6, 7; 1 Timotei 4:1–3; 2 Petru 2:1; 1 Ioan 2:18, 19; 4:1–3). Aceste avertismente au arătat ce sunt în realitate scrierile care au început să apară după moartea apostolilor, scrieri ce contraziceau învăţăturile lui Isus.
Desigur, unii erudiţi şi istorici consideră că aceste lucrări sunt vechi şi inspiră respect. Dar gândiţi-vă: Să presupunem că erudiţii din zilele noastre ar aduna la un loc mai multe materiale discutabile, extrase din reviste de scandal şi din publicaţiile unor grupări religioase extremiste, iar apoi le-ar închide într-un seif. Ar deveni ele adevărate şi demne de încredere odată cu trecerea timpului? După 1 700 de ani, minciunile şi absurdităţile din materialele respective vor deveni adevăruri numai pentru că acele hârtii sunt foarte vechi? Bineînţeles că nu!
Apostolul Pavel a scris: „Mâncaţi orice se vinde la măcelărie, fără să puneţi întrebări din cauza conştiinţei voastre“ (1 Corinteni 10:25). De unde provenea carnea vândută la măcelărie?
Sacrificarea animalelor era principalul ritual din templele romane şi greceşti. Însă în timpul acestui ritual nu era consumată toată carnea animalelor de jertfă. Carnea rămasă în templele păgâne era vândută în măcelării. Cartea Idol Meat in Corinth, de Wendell Willis, spune: „Cei care oficiau ceremoniile religioase . . . sunt numiţi uneori bucătari şi/sau măcelari. Ei vindeau la piaţă o parte din carnea ce le revenea ca plată pentru că sacrificau animalele de jertfă“.
Dar nu toată carnea vândută la piaţă provenea de la ceremoniile religioase. Săpăturile efectuate la măcelăria din Pompei (în latină, macellum) au scos la lumină schelete întregi de oi. De aici deducem, spune eruditul Henry Cadbury, că la piaţă „se vindeau, probabil, animale vii sau sacrificate în macellum, precum şi carne gata tranşată sau jertfită la templu“.
Pavel a evidenţiat că, deşi creştinii nu luau parte la închinarea păgână, ei puteau cumpăra carne jertfită în templu deoarece carnea în sine nu era pângărită.