Martorii lui Iehova

Martorii lui Iehova

( Acest articol nu este menit sa denigreze sau sa apere crezul cuiva. Este doar o incercare de a prezenta obiectiv si fara prejudecati istoria si doctrinele unei grupari religioase, lasand aprecierile la latitudinea cititorilor. ) 

 

     Scurt istoric

     Martorii lui Iehova reprezinta un grup crestin non-trinitarian, care se considera purtatorul marturiei despre Iehova. La baza crezului lor se afla pasajului din Isaia cap. 43: “Voi sunteti martorii Mei”, zice Domnul, “voi si Robul Meu pe care L-am ales, ca sa stiti, ca sa Ma credeti  si sa intelegeti ca Eu sunt; inainte de Mine n-a fost facut niciun Dumnezeu, si dupa Mine nu va fi. Eu, Eu sunt Domnul, si afara de Mine nu este niciun mantuitor !” ( Isaia 43, 10 ).

     Grupul, organizat sub numele unei societati, nu al unei biserici, este prezent si lucreaza in peste 200 de tari diferite ( 1 ) , numarand, conform unui raport mondial al martorilor lui Iehova din 2012, aproape opt milioane de membri ( 2 ).

     Originea martorilor lui Iehova trebuie cautata in miscarea millerita din preajma anului 1840, fondatorul organizatiei religioase fiind un om de afaceri pe nume Charles Taze Russell ( 1852-1916 ). Acesta a fost un prezbiterian din  Pittsburg ( Pennsylvania ), care, dupa ce alunecase un timp in deism, a redescoperit Biblia in mijlocul unei grupari adventist-millerite ( Advent Christian Church ). Foarte interesat de fixarea de date legate de revenirea Mantuitorului, Russell s-a dedicat difuzarii ideilor lui ( 3 ).

     Dupa dezamagirea din 1844, cand milleritii au asteptat revenirea lui Iisus Christos, miscarea millerita s-a fragmentat in mai multe grupari. Una dintre acestea si-a luat numele de Biserica Venirii lui Christos, cunoscuta mai tarziu sub numele de Biserica Crestina Adventa ( Advent Christian Church ) sau “Second Adventists” ( a nu se confunda cu Biserica Crestina Adventista de Ziua a Saptea ! ), care a influentat semnificativ gandirea teologica a lui Russell.

     In contrast cu Biserica Crestina Adventista de Ziua a Saptea, aceasta grupare a continuat sa fixeze date pentru a doua venire a lui Christos. In 1869, sub influenta ideilor lui Ionas Wendel, Russell a sustinut ca Christos urma sa revina in anul 1874. Data a trecut insa fara sa se produca acest eveniment, fapt ce l-a determinat pe Russell sa-si reconsidere teoria.

     Dupa ce a citit, in 1876, revista Herald of the Morning, editata de un anume Nelson H. Barbour, in care autorul sustinea ca Iisus Christos a revenit in 1874 in mod spiritual si invizibil, Russell si tovarasii lui au preluat ideile acestuia. Insa numai dupa doi ani, in 1878, in momentul in care Barbour a inceput sa sustina ca Iisus nu a platit pe cruce pretul rascumpararii omenirii, cei doi s-au despartit, urmand cai diferite ( 4 ).

     Fundamentul teoriei lui Barbour si Russell, potrivit careia Iisus a revenit in mod spiritual si invizibil, l-a reprezentat o versiune a Noului Testament a lui Benjamin Wilson, numita The Emphatic Diaglott, in care cuvantul grecesc “parousia” din Matei 24, era tradus cu “prezenta” si nu cu “venire”, care este sensul lui obisnuit (5 ).

     Desi contextul biblic vorbeste despre o prezenta reala si vizibila a lui Christos, cei doi au sustinut pe baza acestei versiuni a Noului Testament ca Christos este prezent in mod spiritual si invizibil pe pamant.

     Este de retinut faptul ca timp de 35 de ani Russell a crezut cu fermitate ca dimensiunile coridoarelor marii piramide a lui Keops din Gizeh aveau valoare profetica ( 6 ), consacrand acestei idei un intreg capitol in cartea sa Thy Kingdom Come ( 1891 ). In aceasta carte el a sustinut ca anul 1914 este anul sfarsitului guvernarilor omenesti ( 7 ) si anul revenirii lui Christos ( 8 ).

     Martorii lui Iehova l-au considerat pe Russell un adevarat profet ( 9 ), o intruchipare a “robului credincios si intelept” de care vorbeste Iisus ( Matei 24, 45 ). Dupa trecerea datei fixate pentru revenirea Domnului Christos in 1914, Russell si-a recunoscut partial greseala, insa a folosit acelasi subterfugiu ca si Barbour, sustinand ca Christos a revenit in mod spiritual si invizibil.

     Anii primului razboi mondial au constituit inceputul unei serii de profetii falimentare si al unei perioade de dileme si frustari pentru martorii lui Iehova ( 10 ). Acestea erau generate pe de o parte de neimplinirea profetiilor despre Armaghedon si imparatiile neamurilor, iar pe de alta parte, de “parousia” invizibila care nu a convins pe nimeni. In mod paradoxal insa, in ciuda esecurilor la capitolul “profetii”, martorii lui Iehova au continuat sa fixeze date pentru revenirea lui Christos, ultima fiind anul 1975.

     Dupa noul esec din 1975, strategia lor a fost schimbata, insa au continuat sa predice invataturi derivate din escatologia lor nereusita.

     Esecuri profetice

     * Fixarea anului 1874 ca data a revenirii lui Christos. Deoarece profetia nu s-a implinit, Russell a imprumutat ideea lui Barbour conform careia Iisus Christos ar fi revenit in mod spiritual si invizibil.

     * Incepand cu anul 1876, Russell a proclamat sfarsitul timpului neamurilor ca fiind in anul 1914       ( 11 ). Martorii asteptau ca in prima saptamana a lunii octombrie din anul 1914 ei sa fie deja in ceruri ( 12 ).

     * Russell a profetizat ca in 1915 imparatia lui Israel urma sa fie restaurata, lucru care nu s-a implinit.

     * De asemenea, Russell a profetizat ca in 1918 Dumnezeu avea sa distruga bisericile impreuna cu  membrii lor, crestinismul urmand sa fie abolit.

     * Pe data de 31 martie 1918, Rutherford, un alt lider important al martorilor lui Iehova, a declarat: “Lumea s-a sfarsit. Milioane de oameni care traiesc astazi nu vor muri niciodata” ( 13 ). Profetia a fost un nou esec, caci bisericile continua sa existe, crestinismul nu a fost abolit, iar martorii evenimentelor acelor ani au murit.

     * Intrarea din nou a evreilor in gratia lui Dumnezeu a fost o alta profetie esuata a martorilor lui Iehova. La scurt timp dupa lansarea ei, Hitler a provocat Holocaustul in care au pierit circa sase milioane de evrei.

     * Timp de 50 de ani, martorii lui Iehova au sustinut ca sfintii au inviat in 1878 ( 14 ). In 1927, ei au abandonat aceasta credinta, sustinand ca aceasta inviere a avut loc nu in 1878, ci in 1918, iar de atunci ei sunt in ceruri cu Iisus ( 15 ). Mai tarziu, in 1950, au revenit asupra acestei afirmatii, sustinand ca inca nu s-a petrecut acest eveniment ( 16 ).

     * Dupa esecul din 1915, cand afirmasera ca va fi reinstaurata imparatia lui Israel, in 1920 au anuntat ca evenimentul avea sa aib aloc cinci ani mai tarziu, in 1925. Rutherford a prezentat pe larg aceasta profetie in lucrarea “Millions Now Living Will Never Die”, insa multi si-au parasit credinta dupa ce au vazut ca nici in 1925 profetia nu s-a implinit ( 17 ).

     In 1955, dupa reinfiintarea statului Israel in 15 mai 1948, martorii lui Iehova au recunoscut ca “strangerea evreilor doar pe baze entice, nu religioase, in Palestina, nu poate fi interpretata ca implinire a profetiilor” ( 18 )

     * In 1925, martorii lui Iehova au asteptat sa invieze Avraam, Isaac si Iacov. In lucrarea sa “Millions Now Living Will Never Die”, Rutherford afirma: “Noi putem sa ne bazam pe faptul ca in 1925 Avraam, Isaac si Iacov se vor intoarce impreuna cu alti profeti credinciosi din trecut… la starea de perfectiune umana” ( 19 ).

     Pentru a-i primi pe profetii inviati, martorii lui Iehova au construit in San Diego, California, o casa impunatoare, numita Beth Sarim ( Casa Printilor ). Profetia fiind un esec total, casa a fost vanduta in 1947. In 1950, martorii lui Iehova si-au schimbat conceptia cu privire la invierea credinciosilor din Vechiul Testament, sustinand ca acestia vor invia dupa Armaghedon.

     * In 1968, martorii lui Iehova au anuntat ca nimicirea “actualului sistem nelegiuit al lucrurilor” si inceputul mileniului de pace urmau sa aiba loc inainte ca generatia care fusese martora la evenimentele din 1914 sa moara ( 20 ).

     Ei au prezis ca mileniul avea sa inceapa in 1975 ( 21 ), cand toate guvernarile politice si toate religiile, cu exceptia martorilor lui Iehova, urmau sa fie nimicite. Unii au fost atat de convinsi de acest lucru incat o publicatie a martorilor lui Iehova din 1974 scria: “Avem rapoarte ca frati de-ai nostri si-au vandut casele si bunurile si sunt dispusi sa-si continue restul zilelor in vechiul sistem al indeplinirii slujbei de pionierat. Fara indoiala ca este o cale excelenta de a folosi timpul scurt care ramane, inainte de sfarsitul acestei lumi nelegiuite” ( 22 ).

     Esecul profetiei din 1975 a fost dezastruos. Numarul predicatorilor a scazut mult ( 23 ) si aproximativ un milion de adepti au parasit randurile martorilor lui Iehova, ceea ce a reprezentat un urias pas inapoi.  In 1976, ei au fost nevoiti sa renunte la ideea sfarsitului lumii in 1975, sustinand in continuare ca Armaghedonul avea sa vina in timpul generatiei care a fost martora la evenimentele din 1914 ( 24 ).

     Martorii lui Iehova nu au abandonat nici astazi cronologiile profetice. In 1990, ei s-au intors la afirmatia lui Russell potrivit careia Christos ar fi revenit in 1914, in mod invizibil si spiritual.

    

     Publicatii care au influentat doctrinele martorilor lui Iehova

     Dintre lucrarile care au avut cel mai mare impact asupra crezului martorilor lui Iehova, cele mai cunoscute sunt cele scrise de Charles Taze Russell si J. F. Rutherford. Russell a scris o colectie de sapte carti , cunoscute sub titlul The Millennial Dawn ( Inceputul Mileniului ). Primul volum a fost publicat in 1886, iar ultimul, in 1917, cu un an dupa moartea sa. Setul de volume a fost numit ulterior ( in jurul anului 1904 ), Studies in the Scriptures ( Studii din Scripturi ).

     Rutherford, cel de-al doilea presedinte al martorilor lui Iehova, a scris si el cateva carti influente: Millions Now Living Will Never Die ( Milioane care traiesc acum nu vor muri niciodata ), The Harp of God ( Harpa lui Dumnezeu ), Liberation ( Eliberarea ) si Creation and Light ( Creatie si lumina ).

     Alte publicatii importante sunt Let God Be True ( Dumnezeu sa fie adevarat ), Make All Things Sure ( Fa totul sigur ) si Reasoning From the Scriptures ( Rationamentul din Scripturi ). La toate acestea se adauga revistele bilunare The Watchtower (Turnul de veghere ) si Awake (Treziti-va! ).

     Organizarea martorilor lui Iehova

    Numele initial al gruparii martorilor lui Iehova a fost “Watch Tower and Tract Society of Pennsylvania”. In perioada 1879-1880, au fost  intemeiate asa-numitele “congregatii” ce purtau numele de “Studenti ai Bibliei”.

     In 1879, Russell a inceput publicarea revistei Zion’s Watchtower and Herald of Christ’s Presence ( Turnul de veghere al Sionului și vestitorul prezenței lui Cristos ) ( 25 ). In 1884, a fost infiintata societatea Zion’s Watchtower Tract Society ( Turnul de veghere al Sionului ), care s-a transformat intr-o corporatie ( 26 ). Numele de “martorii lui Iehova” a inceput sa fie folosit incepand cu anul 1931, sub conducerea lui Rutherford, cel de-al doilea presedinte al societii si care a schimbat multe din doctrinele lui Russell ( 27 ).

     Succesorii lui Russell au fost: J. F. Rutherford ( 1869-1942), N. H. Knorr ( 1905-1977) si F.W.Franz.

     In 1925, martorii lui Iehova au publicat articolul “Birth of a New Nation” ( Nasterea unui nou popor ), articol legat de imparatia teocratica a lui Iehova. Din acel an, martorii lui Iehova au inceput sa se divizeze in mai multe clase:

     1) Clasa Morechi-Noemi – ii cuprinde pe singurii membri ai corpului lui Christos organizati pe pamant. Christos va fi pe pamant doar cu aceasta clasa si cu cei 144 000.

     2) Clasa Ruth-Esther

     3) Clasa Ionadab – La inceput se credea ca aceasta clasa nu putea fi mantuita. Cei care faceau parte din aceasta clasa aveau sa slujeasca sub conducerea  claselor superioare. Mai tarziu insa, s-a decis ca si ei pot fi mantuiti ( 28 ).

     4) Clasa slujitorului credincios si intelept – Membrii acestei clase se afla deasupra celorlalte trei clase.

     Incepand cu anii 1933-1934, martorii lui Iehova au inceput sa vorbeasca despre cei 144 000 si “marea gloata”. Primii reprezentau “ramasita celor unsi”, “turma cea mica”, in timp ce ultima reprezenta “celelalte oi”, adica cei ce puteau fi mantuiti, dar aveau sa traiasca pe pamant, nu in cer ca primii.

     Martorii lui Iehova considera ca hrana spirituala poate fi oferita doar de “slujitorul credincios si intelept”. Initial, aceasta expresie se referea doar la Charles Taze Russell, primul presedinte al martorilor lui Iehova. Ulterior, Rutherford a transferat conceptual asupra celor 144 000 ( 29 ). Unii dintre acestia vor forma corpul de conducere ( guvernul ) imparatiei teocratice, astepata de martorii lui Iehova.

    

     Biblia martorilor lui Iehova

     Martorii lui Iehova folosesc cu predilectie o anumita traducere a Bibliei, intitulata New World Translation of the Holy Scriptures (  Traducerea Lumii Noi a Sfintelor Scripturi ) si publicata initial in 1959-1960 pe fractiuni.

     Motivul pentru care martorii lui Iehova prefera aceasta traducere a Bibliei este acela ca numele Iehova apare nu doar in Vechiul Testament, ci si in Noul Testament, ori de cate ori este posibil. Problema care s-a ridicat in legatura cu aceasta traducere a Bibliei este legata de competenta traducatorilor.

     Comisia de traducere a Bibliei Lumii Noi a fost alcatuita din N. H. Knorr, F. W. Franz, A. D. Schroeder, G. A. Gangas si M. Henschel. Dintre acestia, cel mai putin competent in domeniu a fost F. W. Franz, a carui marturie in instanta ar ingrijora pe oricine ( 30 ).

     Traducerea Lumii Noi este astfel facuta incat sa apere doctrinele martorilor lui Iehova. Iata doua exemple de texte biblice in traducerea  literala, traducerea standard a lui Cornilescu si traducerea Lumii Noi a martorilor lui Iehova, alaturi de care este specificata doctrina care este denaturata prin aceasta traducere:

      Ioan 1, 1

     Traducerea literala: “La inceput a fost Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu.”

     Traducerea standard Cornilescu: “La inceput a fost Cuvantul, si Cuvantul a fost cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu.

     Traducerea Lumii Noi: “La inceput Cuvantul a fost, si Cuvantul a fost cu Dumnezeu si Cuvantul a fost un Dumnezeu.”

     Este evident ca traducerea Lumii Noi pune in discutie divinitatea lui Christos si pozitia Sa in cadrul Trinitatii. Conform acestei traduceri, Iisus Christos nu a fost din vesnicie Dumnezeu, egal in natura cu Tatal, ci doar “un Dumnezeu”, inferior Tatalui.

     Geneza 1,3

     Traducerea literala: “A spus-el-si Dumnezeu i-a permis sa fie-lumina si-el-a fost lumina”

     Traducerea standard Cornilescu: “Apoi Dumnezeu a zis: “Sa fie lumina !” Si a fost lumina.”

     Traducerea Lumii Noi: “Si Iehova a purces sa spuna: “Sa vina lumina la existenta. Si a ajuns sa fie lumina.”

     Martorii lui Iehova cred ca fiecare zi a Creatiei reprezinta 7 000 de ani reali. Traducerea Lumii Noi incearca sa incetineasa procesul Creatiei, contrar afirmatiei din Psalmul 33,9: “Caci El zice si se face; porunceste, si ce porunceste ia fiinta.

 

     Caracteristici ale Organizatiei Martorilor lui Iehova

Martorii lui Iehova lucreaza in congregatii mici. Cand Sala Imparatiei ajunge sa aiba 100 de membri, ea se imparte in doua si li se repartizeaza un teritoriu misionar. Un martor cu experienta insoteste doua-trei grupuri de cate doi, pentru a-i ajuta sa-si implineasca sarcina. Metoda aceasta ii transforma pe membrii organizatiei in participanti activi care sunt foarte uniti din punct de vedere sociologic.

     Martorii lui Iehova sunt foarte activi in raspandirea crezului si ideilor lor, vorbind mult despre punctele lor de credinta, acestea fiind literalmente gravate in memoria lor. Ei isi pastreaza cu putere identitatea, fiind convinsi ca sunt singurul canal prin care Iehova transmite lumii vestea cea buna ( 31 ).

     Ei lucreaza in grupe de cate doi, impartind pliante si reviste pe strada si vizitand fiecare casa din teritoriul lor misionar. Acolo unde gasesc interes fatza de mesajul lor, ei incep studii biblice in familie. Saptamanal, fiecare martor al lui Iehova este indemnat sa participe la trei sau patru intruniri in Sala Imparatiei, acestea fiind tot atatea ocazii de instruire in vederea misiunii. De asemenea, fiecare membru al congregatiei ( comunitatii ) trebuie sa petreaca minimum 10 ore pe luna in lucrare misionara.

     Martorii lui Iehova primesc o instruire intensiva si continua, invatand sa vorbeasca mult si sa asculte putin. In timpul presedintelui Knorr, au inceput scolile teocratice de lucrare. Unele din manualele lor puneau accentul pe nevoia de a sti cum sa asculti. Totusi, ei nu arata prea des dispozitia de a dialoga in timpul studiului biblic. Acest fapt face ca ei sa convinga pe multi, in timp ce ei insisi sunt greu de convins.

     Lucrarea publicistica a martorilor lui Iehova este deosebit de agresiva. Cele doua reviste bilunare: “Turnul de veghere” si “Treziti-va !” au impreuna un tiraj de 10 milioane de exemplare, reprezentand cea mai numeroasa aparitie editorial a unei reviste religioase in SUA. Dupa moartea lui Russell, Rutherford a adus o noua tehnica misionara care consta in combinarea lucrarii din casa in casa cu distribuirea celor doua reviste. 

     Martorii lui Iehova resping onomasticile, precum si sarbatorirea Craciunului si Pastelui, considerandu-le sarbatori pagane. De asemenea, ei refuza transfuziile de sange, sa salute steagul si sa rosteasca juramantul de fidelitate fata de tara. Ei pretind ca slujbasii lor nu sunt platiti, facand o lucrare de voluntariat. Totusi, in organizatie exista asa-numitii “supraveghetori” care calatoresc si viziteaza aproximativ 22 de congregatii care alcatuiesc un circuit sau un district. Acestor “supraveghetori” li se plateste salariu.

     Din crezul martorilor lui Iehova

    Martorii lui Iehova cred ca:

    * Ei au adevarul absolut. Linia continua a martorilor lui Iehova a inceput cu Abel si continua pana in prezent. Insusi Iisus Christos a fost martor al lui Iehova ( “Martor fidel si adevarat” – Apocalipsa 3,14 ).

    * Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu si orice doctrina trebuie sa fie intemeiata pe ea. Biblia este mai demna de incredere decat traditia, fiind singura regula a credintei.  Cu toate acestea, Russell pretindea ca cele sase volume ale Studiilor biblice scrise de el au aceeasi autoritate cu cea a Bibliei si chiar o pot inlocui. ( 33 )

     * Invatatura despre Sfanta Treime ( Trinitatea ) este nebiblica. Iisus Christos nu are aceeasi natura cu Tatal, fiind inferior Acestuia. El a fost adus la existenta de catre Iehova, fiind a doua persoana din Univers ca importanta. Iisus Christos este considerat a fi “un Dumnezeu”, dar nu Dumnezeul Cel Atotputernic. Iisus Christos nu este vesnic. Fiind Fiul lui Dumnezeu si singurul nascut, El are un inceput al existentei. Datorita hristologiei lor, martorii lui Iehova sunt neo-arieni.

     * Duhul Sfant nu este o persoana divina, ci forta activa a lui Iehova, forta pe care El o foloseste pentru a-Si aduce la indeplinire vointa Sa.  

     * Legea lui Dumnezeu ( Decalogul ) nu a fost data intregii omeniri, ci doar poporului Israel. Nu exista nicio deosebire intre Legea morala si cea ceremoniala. De aceea, cand Biblia vorbeste de abolirea legii ceremoniale, ea vorbeste si de abolirea celei morale, lucru care s-a intamplat la cruce. Cu toate acestea, raman valabile acele prescriptii morale care au fost reafirmate de Iisus.

     * Nu este nevoie de o zi de odihna saptamanala, caci omul trebuie sa se inchine lui Iehova in fiecare zi. Relatarea biblica nu afirma deloc ca Iehova i-ar fi dat lui Adam instructiuni cu privire la pazirea unei zile din sapte. Nu exista o zi sfanta saptamanala de odihna.

     * Lumea este rezultatul Creatiei divine si nu al evolutiei. Creatia s-a facut nu intr-o saptamana literala, ci in lungi perioade de timp. Zilele Creatiei nu au fost zile literale de 24 h, ci perioade de 7 000 de ani reali. Dupa esecul profetiei cu privire la anul 1975, literatura martorilor lui Iehova foloseste expresia “perioade lungi de timp” in locul declaratiei precise de 7 000 de ani.

     * Anul 4026 i.Ch. a fost anul crearii lui Adam si Eva. Martorii lui Iehova  sustin acest an pe baza unei “cronologii sigure a Bibliei”. 

     * Iisus Christos nu a fost rastignit pe o cruce, ci pe un stalp de lemn, numit “stalp de tortura”. Cu toate acestea, pe monumentul in forma de piramida ridicat de Watch Tower Bible and Tract Society, ridicat in Rosemont United Cemetery din Pittsburg in cinstea lui Ch. T. Russell, apare ca emblema crucea impreuna cu coroana regala ( 34 ).

     * Revenirea lui Christos nu inseamna ca El va reveni pe pamant, ci ca Isi va extinde puterea regala asupra pamantului. Iisus Christos a inviat sub forma unei fiinte invizibile ( spirit ) si se va reintoarce in acelasi fel, adica invizibil. Christos a fost intronat in ceruri in anul 1914, insotindu-L pe Iehova in templul Sau in 1918, unde a inceput judecata de la “casa lui Dumnezeu.” Termenul grecesc “parousia” este inteles nu ca “venire” sau “revenire”, ci ca “prezenta invizibila”.

     * O zi in profetie reprezinta un an literal. Acesta este un principiu al interpretarilor profetiilor biblice ce contin perioade de timp.

     * Sufletul inceteaza sa mai existe din momentul mortii.  Moartea este o consecinta a pacatului. Mortii sunt inconstienti, odihnindu-se in tarana pamantului pana la inviere. Nu exista iad in prezent si sufletele mortilor nu sunt chinuite in focul acestuia.

     * Botezul trebuie facut prin scufundare, nu prin stropire, la o varsta adulta, fiind simbolul exterior al unei dedicari complete si neconditionate fatza de Iehova. Nu apa botezului curateste de pacate, ci sangele lui Christos. Botezulcu Duhul Sfant este privilegiul “turmei celei mici”, singurii care au parte de Regat impreuna cu Iisus Christos.

     * Invierea va fi facuta de Iehova, El pastrand in memorie toate caracteristicile persoanei respective. Conform vointei lui Dumnezeu cu privire la persoana respectiva, aceasta va primi fie un corp uman, fie unul spiritual, pastrandu-si in acelasi timp propria identitate. Invierea va avea loc pe parcursul domniei de 1 000 de ani.

     * Mantuirea este asigurata de Iehova prin intermediul Fiului Sau. Doar cei care accepta salvarea vor beneficia de ea, mantuirea fiind darul lui Iehova oferit celor ce manifesta credinta in El.  Odata mantuit nu inseamna pentru totdeauna mantuit. Exista o a doua ocazie de mantuire dupa prima inviere, in timpul mileniului.

     * Noul Pamanat va fi creat de Iehova la inceputul mileniului. Cei 144 000 sunt singurii care vor mosteni cerul impreuna cu Iisus Christos, guvernand impreuna cu El. Nu toti cei mantuiti vor mosteni cerul. Nici David, nici Iov, nici Ioan Botezatorul nu vor fi in cer, ci doar cei 144 000, considerati a fi “mireasa lui Christos”, “adunarea lui Dumnezeu”.

     * Singurii care pot lua parte la Cina Domnului sunt cei 144 000. Ceilalti martori sunt chemati doar sa urmareasca Cina Domnului, sarbatorita o data pe an, la 14 Nisan. Atunci cand va fi atins numarul literal de 144 000, Christos va inceta lucrarea Sa de mijlocire.

     * Tranfuziile de sange sunt o calcare a poruncii din Vechiul Testament de a nu manca sange. Martorii lui Iehova refuza transfuziile de sange chiar cu riscul pierderii vietii.

     * Martorii lui Iehova nu trebuie sa participe la miscarile ecumenice.

     * Crestinii trebuie sa marturiseasca public credinta lor.

 

Lori Balogh

Prelucrare si adaptare dupa Daniel Belvedere, Institutul International de Slujire Crestina, Editura Viata si Sanatate, Bucuresti

    

 

Referinte:

( 1 ) Iehovah’s Witnesses in the Twentieth Century ( Brooklyn, N.Y.: Watchtower Bible and Tract Society, 1989), pag. 4.5

( 2 ) http://ro.wikipedia.org/wiki/Organiza%C8%9Bia_Religioas%C4%83_Martorii_lui_Iehova

( 3 ) Iehovah’s Witness, Proclaimers of God’s Kingdom ( Brooklyn, N. Y.: Watchtower Bible and Society, 1942 ).

( 4 ) Ibidem, pag. 48.49

( 5 ) Benjamin Wilson, The Emphatic Diaglott: Greec-English Interlinear ( Brooklyn, N. Y.: Watchtower Bible and Society, 1942 )

( 6 ) Iehova’s Witnessses, Proclaimers of God’s Kingdom, pag. 200

( 7 ) Editia din 1981 a cartii, intitulata acum Let Your Kigdom Come, nu mentioneaza ideea piramidei. Totusi, ea prezinta o serie de argumente despre anul 1914.

( 8 ) Iehova’s Witnesses, Proclaimers of God’s Kingdom, pag. 60

( 9 ) The Finishd Mystery ( Brooklyn, N. Y. : People’s Pulpit Assn. of Broklyn, N.Y., 1917 ), pag. 378

( 10 ) Iehova’s Witnesses, Proclaimers of God’s Kingdom, cap. 6

( 11 ) Ibidem, pag. 718

( 12 ) Ibidem, pag. 61, 135, 143

( 13 ) Iehova’s Witnesses, Proclaimers of God’s Kingdom, pag. 719

( 14 ) The Finished Mystery, pag. 64, 182, 453, 539

( 15 ) From Paradise Lost to Paradise Regained ( Brooklyn, N. Y. : Watchtower Bible and Society, 1958 ), pag. 192.

( 16 ) Ibidem, pag. 76

( 17 ) Iehova’s Witnesses, Proclaimers of God’s Kingdom, pag. 632

( 18 ) Millions Now Living Will Never Die, pag. 110

( 19 ) Iehova’s Witnesses, Proclaimers of God’s Kingdom, pag 78

( 20 ) The Truth That Leads to Eternal Life ( Brooklyn, N. Y.: Wathtower Bible and Society, revizuita in 1981

( 21 ) God’s Kingdom of  Thousand Years Has Approached, pag. 210

( 22 ) The Mistery of  Gingdom, citat de Daniel Scarone in Credos Contemporaneos ( Miami: Asociation Publicadora Adventista, 1987 ), pag. 394

( 23 ) Iehova’s Witnesses, Proclaimers of God’s Kingdom, pag. 110

( 24 ) Our Coming World Government – God’s Kingdom ( Brookyln, N. Y.: Wathtower Bible and Society, 1977 ), pag. 156

( 25 ) Mankind’s Search for God ( Brooklyn, N. Y.: Watchtower Bible and Society, 1990 )

( 26 ) Iehova’s Witnesses in the Twentieth Century, pag. 6

( 27 ) Iehova’s Witnesses, Proclaimers of God’s Kingdom, pag 79.82

( 28 ) Iehova’s Witnesses in the Twentieth Century, pag. 160

( 29 ) Ibidem, pag. 218

( 30 ) Scarone, pag. 394

( 31 ) The Watchtower, 15 martie 1990, pag. 11.13.14; 15 aprilie 1971, pag. 248; 1 iunie 1982, pag. 27

( 32 ) The Watchtower, 1 octombrie 1967, pag. 590

( 33 ) Watchtower, 15 septembrie 1910

( 34 ) http://www.dannyhaszard.com/pyramids/cemetery.htm

 

 

Acest articol a fost publicat în Confesiuni crestine și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

27 de răspunsuri la Martorii lui Iehova

  1. mirror spune:

    „Judecata de cercetare“ — o doctrină biblică?
    PENTRU aproximativ 50 000 de oameni de pe coasta răsăriteană a Statelor Unite, ziua de 22 octombrie 1844 a fost o zi de mari aşteptări. Conducătorul lor spiritual, William Miller, spusese că în ziua aceea avea să se întoarcă Isus Cristos. Mileriţii, cum au fost numiţi ei, au aşteptat la locurile lor de întrunire până la lăsarea întunericului. Apoi s-au ivit zorii noii zile, însă Domnul nu venise. Decepţionaţi, ei s-au întors acasă, iar ziua respectivă le-a rămas în amintire ca „Marea Dezamăgire“.
    Însă dezamăgirea a dat naştere în scurtă vreme speranţei. O tânără pe nume Ellen Harmon a convins un mic grup de mileriţi că Dumnezeu îi dezvăluise în viziuni faptul că ei nu greşiseră în calculele lor. Ea susţinea că în ziua respectivă avusese loc un eveniment memorabil: atunci Cristos intrase în „sfânta sfintelor din sanctuarul ceresc“.
    După mai bine de un deceniu, predicatorul adventist James White (care se căsătorise cu Ellen Harmon) a inventat o expresie care să descrie natura lucrării lui Cristos începând din octombrie 1844. În revista Review and Herald din 29 ianuarie 1857, White spunea că Isus începuse o „judecată de cercetare“. Iar aceasta a rămas o doctrină fundamentală în rândul a aproximativ şapte milioane de persoane care se numesc adventişti de ziua a şaptea.
    Însă câţiva erudiţi respectaţi din Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea se întreabă dacă „judecata de cercetare“ este o doctrină bazată pe Biblie. De ce repun ei în discuţie acest subiect? Dacă aţi fi un adventist, această întrebare v-ar interesa. Mai întâi însă, ce este „judecata de cercetare“?
    Ce este aceasta?
    Textul principal adus în sprijinul acestei doctrine este Daniel 8:14. Aici se spune: „El mi-a zis: «Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi sanctuarul [sfântul locaş, Biblia Cornilescu] va fi curăţit»“ (King James Version). Datorită propoziţiei „apoi sanctuarul va fi curăţit“, mulţi adventişti corelează acest verset cu Leviticul capitolul 16. Acesta vorbeşte despre curăţirea sfântului locaş de către marele preot evreu în Ziua Ispăşirii. Ei corelează cuvintele lui Daniel şi cu Evrei capitolul 9, care îl prezintă pe Isus drept Mai Marele Preot din cer. Un erudit adventist spune că acest raţionament se bazează pe metoda „comparării textelor“. O persoană găseşte „un anumit cuvânt, cum ar fi sanctuar, în Dan. 8:14, acelaşi cuvânt în Lev. 16, acelaşi cuvânt în Evr. 7, 8, 9“ şi consideră „că toate se referă la acelaşi lucru“.
    Adventiştii raţionează în felul următor: Preoţii din Israelul antic efectuau un minister zilnic în compartimentul templului numit Sfânta, fapt care ducea la iertarea păcatelor. În Ziua Ispăşirii, marele preot înfăptuia un minister anual în Sfânta Sfintelor (încăperea cea mai lăuntrică a templului), fapt care ducea la ştergerea păcatelor. Ei conchid că ministerul preoţesc al lui Cristos în cer are două faze. Prima a început odată cu înălţarea lui în secolul întâi, s-a sfârşit în 1844 şi a dus la iertarea păcatelor. A doua, „faza de judecată“, a început la 22 octombrie 1844, continuă încă şi va duce la ştergerea păcatelor. Cum se realizează acest lucru?
    Se spune că, din 1844, Cristos cercetează „dosarul“ tuturor credincioşilor (mai întâi al celor morţi, apoi al celor vii) pentru a stabili dacă merită viaţă veşnică. Această examinare este „judecata de cercetare“. După ce oamenii sunt judecaţi în felul acesta, păcatele celor care trec acest test sunt şterse din cărţile de aducere aminte. Dar, potrivit explicaţiei lui Ellen White, acelora care nu trec acest test „li se va şterge numele din cartea vieţii“. Astfel, „soarta tuturor va fi fost stabilită pentru viaţă sau moarte“. În acest stadiu, sanctuarul ceresc este curăţit, iar Daniel 8:14 este împlinit. Aşa susţin adventiştii de ziua a şaptea. Dar publicaţia lor Adventist Review recunoaşte: „Termenul judecată de cercetare nu apare în Biblie“.
    O verigă lingvistică lipsă
    Această învăţătură le-a dat de furcă unor adventişti. „Istoria arată — spune un observator — că unii conducători loiali din rândurile noastre au fost tulburaţi când au meditat la învăţătura noastră tradiţională despre judecata de cercetare.“ În ultimii ani, adaugă el, tulburarea s-a transformat în îndoială, pe măsură ce erudiţii au început să „pună sub semnul întrebării mulţi piloni ai explicaţiei noastre tradiţionale despre sanctuar“. Să analizăm doi dintre aceştia.
    Pilonul numărul unu: Capitolul 8 din Daniel este corelat cu capitolul 16 din Leviticul. Această premisă este clătinată de două probleme principale: limba şi contextul. Mai întâi să vorbim despre limbă. Adventiştii cred că „sanctuarul curăţit“ din Daniel capitolul 8 este antitipul „sanctuarului curăţit“ din Leviticul capitolul 16. Această analogie părea acceptabilă până când traducătorii şi-au dat seama că termenul „curăţit“ din King James Version (redat la fel şi în Biblia Cornilescu) este o traducere greşită a unei forme a verbului ebraic tsadaq (care înseamnă „a fi drept“) folosit în Daniel 8:14. Profesorul de teologie Anthony A. Hoekema remarcă: „Este regretabil că acest cuvânt a fost tradus cu a fi curăţit, când verbul ebraic redat de obicei prin curăţit [tahér] nu apare deloc aici“. Acesta este folosit în Leviticul capitolul 16, unde King James Version redă formele lui tahér prin „cureţe“ şi „curăţiţi“ (Leviticul 16:19, 30). Prin urmare, dr. Hoekema trage în mod justificat concluzia: „Dacă Daniel dorea să se refere la genul de curăţire care era efectuat în Ziua Ispăşirii, atunci el ar fi folosit taheer [tahér] în loc de tsadaq [tsadháq]“. Însă tsadháq nu apare în Leviticul, iar tahér nu apare în Daniel. Veriga lingvistică lipseşte.
    Ce dezvăluie contextul?
    Acum să analizăm contextul. Adventiştii susţin că Daniel 8:14 este „o insulă în context“, neavând nici o legătură cu versetele precedente. Dar aveţi această impresie când citiţi Daniel 8:9–14 în chenarul alăturat, intitulat „Daniel 8:14 în context“? Versetul 9 vorbeşte despre un agresor, un corn mic. Versetele 10–12 dezvăluie că acest agresor va ataca sfântul locaş, sau sanctuarul. Versetul 13 pune întrebarea: ‘Cât timp va dura această agresiune?’ Iar versetul 14 răspunde: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi sfântul locaş va fi curăţit [va fi adus, în mod cert, la condiţia sa justă, NW]“. Evident, versetul 13 pune o întrebare la care se răspunde în versetul 14. Teologul Desmond Ford spune: „A detaşa Dan. 8:14 de acest strigăt [„Cât timp?“, din versetul 13] înseamnă, din punct de vedere exegetic, a fi pe mare fără o ancoră“.
    De ce scot adventiştii versetul 14 din context? Pentru a evita o concluzie stânjenitoare. Contextul atribuie profanarea sanctuarului, menţionată în versetul 14, acţiunilor cornului celui mic. Însă doctrina „judecăţii de cercetare“ atribuie profanarea sanctuarului acţiunilor lui Cristos. Se spune că el transferă păcatele credincioşilor în sanctuarul ceresc. Atunci, ce s-ar întâmpla dacă adventiştii ar accepta şi doctrina, şi contextul? Dr. Raymond F. Cottrell, adventist de ziua a şaptea şi fost coeditor al publicaţiei Seven Day Adventists Bible Commentary (Comentariul Bibliei după adventiştii de ziua a şaptea), scrie: „Dacă am presupune că interpretarea adventistă analizează Daniel 8:14 în context, ar însemna să identificăm cornul cel mic cu persoana lui Cristos“. Dr. Cottrell recunoaşte în mod sincer: „Nu putem armoniza contextul cu interpretarea adventistă“. Aşadar, pentru a susţine „judecata de cercetare“, Biserica Adventistă a trebuit să facă o alegere: să accepte fie doctrina, fie contextul lui Daniel 8:14. Din păcate, biserica a acceptat-o pe prima în detrimentul celei de-a doua. Dr. Cottrell afirmă că nu este de mirare că cercetătorii informaţi ai Bibliei îi acuză pe adventişti că „atribuie Scripturii“ ceea ce nu se poate „înţelege din Scripturi“!
    În 1967, dr. Cottrell a elaborat un curs pentru şcolile sabatice pe baza cărţii Daniel, curs care a fost trimis tuturor Bisericilor Adventiste din lume. În acesta se spunea că Daniel 8:14 are legătură cu contextul său şi că „curăţirea“ nu se referă la credincioşi. Semnificativ este că acest curs omite orice referire la „judecata de cercetare“.
    Câteva răspunsuri remarcabile
    Cât de conştienţi sunt adventiştii de faptul că acest pilon este prea şubred pentru a susţine doctrina „judecăţii de cercetare“? Dr. Cottrell i-a întrebat pe 27 de teologi adventişti de frunte: „Ce motive lingvistice sau contextuale puteţi prezenta în favoarea legăturii dintre Daniel capitolul 8 şi Leviticul capitolul 16?“ Ce au răspuns aceştia?
    „Toţi cei douăzeci şi şapte au afirmat că nu există nici un motiv de natură lingvistică sau contextuală pentru a aplica Dan. 8:14 la ziua antitipică a ispăşirii şi la judecata de cercetare.“ El i-a întrebat: „Aveţi alte motive pentru a face această legătură?“ Majoritatea erudiţilor adventişti au spus că nu aveau alte motive, cinci au răspuns că au făcut această legătură deoarece Ellen White o făcuse, iar doi au spus că ei puneau doctrina pe seama unui „accident fericit“ de traducere. Teologul Ford face remarca: „Astfel de concluzii prezentate de spuma erudiţilor noştri arată, de fapt, că învăţătura noastră tradiţională pe marginea textului din Dan. 8:14 nu este întemeiată“.
    Vreun ajutor din cartea Evrei?
    Pilonul numărul doi: Daniel 8:14 este corelat cu Evrei capitolul 9. „Toate lucrările noastre de început se folosesc din plin de Evr. 9 când explică Dan. 8:14“, spune teologul Ford. Această legătură s-a făcut după „Marea Dezamăgire“ din 1844. Căutând îndrumare, mileritul Hiram Edson şi-a aruncat Biblia pe o masă, astfel încât aceasta să cadă deschisă. Care a fost rezultatul? Biblia s-a deschis la capitolele 8 şi 9 din Evrei. Ford spune: „Ce ar putea fi mai potrivit şi mai simbolic pentru afirmaţia adventiştilor că aceste capitole deţin cheia semnificaţiei anului 1844 şi a lui Dan. 8:14!“
    „Această afirmaţie este hotărâtoare pentru adventiştii de ziua a şaptea“, adaugă dr. Ford în cartea sa Daniel 8:14, the Day of Atonement, and the Investigative Judgment. „Numai în Evr. 9 . . . se poate găsi o explicaţie detaliată a semnificaţiei . . . doctrinei sanctuarului, care este atât de vitală pentru noi.“ Da, Evrei capitolul 9 este capitolul din „Noul Testament“ care explică semnificaţia profetică a capitolului 16 din Leviticul. Dar adventiştii spun şi că Daniel 8:14 este versetul din „Vechiul Testament“ care face acelaşi lucru. Dacă ambele afirmaţii sunt adevărate, trebuie să existe o legătură şi între Evrei capitolul 9 şi Daniel capitolul 8.
    Desmond Ford face observaţia: „Când citim Evr. 9, unele lucruri sunt evidente imediat. Nu se face nici o aluzie clară la cartea lui Daniel şi, în mod sigur, nici una la Dan. 8:14. . . . Tot capitolul este o aplicare a Lev. 16“. El spune: „Învăţătura noastră despre sanctuar nu poate fi găsită în singura carte din Noul Testament care dezbate semnificaţia serviciilor efectuate în sanctuar. Scriitorii adventişti renumiţi din întreaga lume recunosc acest lucru“. Aşadar, şi al doilea pilon este prea şubred pentru a sprijini această doctrină problematică.
    Totuşi, această concluzie nu este o noutate. Dr. Cottrell afirmă că, de mulţi ani, „bibliştii bisericii sunt foarte conştienţi de problemele exegetice pe care le întâmpină interpretarea noastră convenţională a lui Daniel 8:14 şi Evrei 9“. Cu aproximativ 80 de ani în urmă, influentul adventist E. J. Waggoner a scris: „Învăţătura adventistă despre sanctuar, cu «judecata de cercetare» a ei, . . . este, de fapt, o negare a ispăşirii“ (Confession of Faith). Aceste probleme au fost prezentate înaintea Conferinţei Generale, conducerea Bisericii Adventiste, cu mai bine de 30 de ani în urmă.
    Probleme şi un impas
    Conferinţa Generală a numit un „Comitet pentru problemele legate de Cartea lui Daniel“. Acesta trebuia să întocmească un raport privind modul de soluţionare a problemelor legate de Daniel 8:14. Cei 14 membri ai comitetului au studiat această problemă cinci ani de zile, însă nu au propus o soluţie unanimă. În 1980, Cottrell, membru al comitetului, a spus că majoritatea membrilor comitetului considerau că interpretarea adventistă a textului din Daniel 8:14 putea fi „rezolvată în mod satisfăcător“ printr-o serie de „supoziţii“ şi că problemele „trebuiau să fie uitate“. El a adăugat: „Amintiţi-vă că numele comitetului era Comitet pentru problemele legate de Cartea lui Daniel, iar majoritatea sugera să uităm problemele şi să nu spunem nimic despre ele“. Aceasta ar fi echivalat cu „recunoaşterea faptului că nu avem răspunsuri“. Aşadar, minoritatea a refuzat să sprijine opinia majorităţii şi nu s-a întocmit nici un raport oficial. Problemele doctrinale au rămas nerezolvate.
    Comentând pe marginea acestui impas, dr. Cottrell spune: „Daniel 8:14 rămâne încă o problemă controversată, deoarece până acum nu am fost dispuşi să recunoaştem că există o problemă exegetică foarte serioasă. Această chestiune controversată nu va dispărea atâta timp cât noi continuăm să susţinem că nu există nici o problemă, atâta timp cât insistăm să rămânem, la nivel individual şi colectiv, cu capul în nisipul ideilor noastre preconcepute“. — Spectrum, o revistă publicată de Asociaţia Forumurilor Adventiste.
    Dr. Cottrell îi îndeamnă pe adventişti să facă „o reexaminare atentă a supoziţiilor fundamentale şi a principiilor exegezei pe care ne-am bazat interpretarea acestui pasaj scriptural indispensabil — pentru adventism“. Noi îi încurajăm pe adventişti să examineze doctrina „judecăţii de cercetare“ pentru a vedea dacă pilonii ei se bazează ferm pe Biblie sau se sprijină pe nisipurile mişcătoare ale tradiţiei. Apostolul Pavel a îndemnat în mod înţelept: „Cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun“. — 1 Tesaloniceni 5:21.

    Notă: -Wilson’s Old Testament Word Studies defineşte tsadaq (sau tsadháq) prin „a fi drept, a fi justificat“, iar taheer (sau tahér) prin „a fi clar, luminos şi strălucitor; a fi pur, curat, epurat; a fi curat de orice poluare sau profanare“.

    -Dr. Ford era profesor de religie la Colegiul Pacific Union din S.U.A., sponsorizat de biserică. În 1980, conducerea Bisericii Adventiste i-a dat o „permisie“ de şase luni pentru a studia doctrina, însă biserica a respins ceea ce a descoperit el. Dr. Ford a publicat aceste descoperiri în cartea Daniel 8:14, the Day of Atonement, and the Investigative Judgment (Daniel 8:14, Ziua Ispăşirii şi Judecata de cercetare).
    – Acest răspuns nu este menit să denigreze sau să apere crezul cuiva. Este doar o încercare de a prezenta obiectiv si fără prejudecati doctrinele unei grupări religioase, lăsând aprecierile la latitudinea cititorilor………………

    • Lori Balogh spune:

      Domnule „Mirror”,
      Daca acest lung „comentariu” v-ar fi apartinut, as fi apreciat efortul d-v . Insa l-ati luat cuvant cu cuvant de aici: http://www.forumazsmr.net/index.php?topic=758.0;wap2
      Doua precizari: 1) Numarul adventistilor in lume nu este de sapte milioane, cum spuneti d-v, ci 25 de milioane ( membri si apartinatori )
      2) Comentariul acesta ( chiar daca nu va apartine ) ar fi fost potrivit nu la un articol care trateaza crezul martorilor lui Iehova, ci mai degraba aici:
      http://www.loribalogh.ro/2010/11/apocalipsa-vechiului-testament-scena-judecatii-12/
      http://www.loribalogh.ro/2010/11/ce-spune-biblia-despre-sanctuarul-ceresc-14/
      http://www.loribalogh.ro/2010/12/sanctuarul-si-judecata-de-cercetare/
      Dincolo de argumentele si contraargumentele teologice legate de subiectul „judecatii de cercetare”, va invit sa priviti lucrurile putin mai simplu. Mantuitorul a promis : „Iata, Eu vin curand si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui.” ( Apocalipsa 22, 12 ) De asemenea, apostolul Pavel le scrie credinciosilor din Tesalonic: „Iatã, în adevãr, ce vã spunem prin Cuvîntul Domnului: noi cei vii, care vom rãmîne pînã la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiti. Cãci însusi Domnul, cu un strigãt, cu glasul unui arhanghel si cu trîmbiþa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, si întîi vor învia cei morti în Hristos. Apoi, noi cei vii care vom fi rãmas, vom fi rãpiti toti împreunã cu ei, în nori, ca sã întîmpinãm pe Domnul în vãzduh, si astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” ( 1 Tesaloniceni 4, 15-17 )
      Daca la revenirea Domnului Iisus, se stie cine sunt cei ce vor mosteni viata vesnica si cine va pieri pentru vesnicie, nu este cat se poate de rational si de bun simt sa acceptam ideea unei judecati preadvente ? Haideti sa nu o numim „judecata de cercetare”, caci pe unii ii deranjeaza acest termen. Sa o numim oricum, dar sa recunoastem ca ea este o realitate. La revenirea lui Iisus El aduce deja rasplata. Pe ce baza ? Dumnezeu nu face nimic in dreptul unui om ( sau al omenirii intregi ) inainte sa judece caracterul acelui om ( sau al intregii omeniri ). Ne place sau nu, acceptam sau nu acest adevar, judecata preadventa ( inainte de revenirea lui Christos ) este o realitate si trebuie sa ne pregatim pentru ea.
      Cu stima, Lori Balogh

      • mirror spune:

        Conform cu vers din 1Tes.4:15-17, fraţii lui Isus care ‘rămân până la prezenţa’ sa, adică sunt încă în viaţă pe pământ în timpul prezenţei sale, nu ajung în cer înaintea celor care au murit deja. Cei care au murit în unitate cu Cristos sunt înviaţi primii. Isus ‘coboară’, adică îşi îndreaptă atenţia spre ei, şi îi învie la viaţă spirituală, dându-le „o robă albă“. Apoi, cei care sunt încă în viaţă ca fiinţe umane îşi încheie cursa pământească, mulţi dintre ei printr-o moarte violentă cauzată de împotrivitori. Dar ei nu dorm în moarte, ca aceia dinaintea lor, ci, când mor, sunt „schimbaţi“ instantaneu, „într-o clipeală de ochi“, şi sunt luaţi la cer pentru a fi împreună cu Isus şi cu ceilalţi membri care alcătuiesc corpul său (1 Corinteni 15:50-52; comparți cu Apoc 14:13). Astfel, învierea creştinilor unşi(144.000) începe la scurt timp după ce începe galopul celor patru călăreţi ai Apocalipsei.

        Potrivit vers din Iacov 2:13 ,când va trebui să-i dăm socoteală lui Dumnezeu cu privire la faptele noastre, el va ţine cont de îndurarea pe care am arătat-o faţă de alţii şi ne va ierta pe baza jertfei de răscumpărare a Fiului său (Rom. 14:12). Nu este acesta un motiv pentru a manifesta mereu îndurare? Ce părere au cei din biserica căreia îi aparțineți despre îndurare???

        În parabola despre oi şi capre, Fiul omului apare şi, în calitate de judecător, îi separă pe oameni în funcţie de ce au făcut sau nu au făcut în trecut. Isus nu a spus nimic despre unele persoane care au manifestat multă vreme caracteristici de capre şi care s-au convertit dintr-odată, devenind asemenea oilor. El vine să judece pe baza a ceea ce oamenii s-au dovedit a fi deja.

        • Lori Balogh spune:

          Domnule „Mirror”,
          Din comentariul d-v realizez ca sunteti martor al lui Iehova, ceea ce nu ma deranjeaza. Dimpotriva, ma bucura, caci se pare ca aveti un orizont mai larg decat fratii d-v. Am avut discutii indelungate cu frati de-ai d-v si intotdeauna am constatat un refuz al lor de a citi si altceva decat revistele si cartile congregatiei din care fac parte. Faptul ca cititi si viziunea altor crestini asupra unor teme biblice demonstreaza ca aveti un orizont mai larg.

          Cu privire la intrebarea d-v cu privire la mila si indurare si pozitia bisericii din care fac parte, iata raspunsul meu: Pozitia bisericii si a mea personala este concentrata intr-un singur verset: “Ti s-a aratat, omule, ce este bine si ce alta cere Domnul de la tine decat sa sa faci dreptate, sa iubesti mila si sa umbli smerit cu Dumnezeul tau?” ( Mica 6,8 )
          De asemenea, cand caracterul lui Dumnezeu, care “este un Dumnezeu plin de indurare si milostiv, incet la manie si plin de bunatate si credinciosie, care Isi tine dragostea pana in mii de neamuri de oameni, iarta faradelegea, razvratirea si pacatul, dar nu socoteste pe cel vinovat drept nevinovat…” ( Exodul 34, 6.7 ) va fi reprodus in caracterul celor care isi zic urmasi ai Sai, atunci El ii va considera pregatiti pentru cer.

          Cu privire la afirmatiile escatologice pe care le faceti in comentariu, dati-mi voie sa am rezerve mari. Comentariul d-v contine unele afirmatii care nu au suport biblic, ci sunt luate de prin revistele si cartile organizatiei d-v. De exemplu, afirmatia: ” Astfel, învierea creştinilor unşi(144.000) începe la scurt timp după ce începe galopul celor patru călăreţi ai Apocalipsei.” Cand faceti astfel de afirmatii, va rog sa le sustineti biblic.

    • mirror spune:

      Martorii lui Iehova-Acest articol nu este menit sa denigreze sau sa apere crezul cuiva. Este doar o incercare de a prezenta obiectiv si fara prejudecati istoria si doctrinele unei grupari religioase, lasand aprecierile la latitudinea cititorilor….
      Întrucât dvs postați DOAR ceea ce considerați că este important,îmi permit astăzi să răspund acestei postări care nu este nicidecum menită a prezenta OBIECTIV istoria și doctrina Martorilor lui Iehova. Pentru început îngăduiți-mi să răspund așa-ziselor remarci privitoare la „eșecurile profetice”.
      Martorii lui Iehova nu se pretind a fi profeţi inspiraţi. Ei au făcut greşeli. Uneori, asemenea apostolilor lui Isus Cristos, au nutrit speranţe greşite. — Luca 19:11; Fap. 1:6.
      Scripturile conţin indicaţii de ordin cronologic referitoare la prezenţa lui Cristos, iar Martorii lui Iehova le-au studiat cu viu interes (Luca 21:24; Dan. 4:10–17). Pe lângă aceasta, pentru a identifica generaţia care avea să vadă sfârşitul sistemului rău al lui Satan, Isus a descris un semn complex a cărui împlinire avea să coincidă cu împlinirea profeţiilor cronologice (Luca 21:7–36). Martorii lui Iehova au indicat dovezile care confirmă împlinirea acestui semn. Este adevărat că Martorii au făcut unele greşeli în modul de înţelegere a unor evenimente care urmau să aibă loc la sfârşitul anumitor perioade, dar ei nu au făcut greşeala de a-şi pierde credinţa sau de a înceta să fie vigilenţi în ce priveşte împlinirea scopurilor lui Iehova. Ei nu au pierdut niciodată din vedere sfatul dat de Isus: „Vegheaţi deci, pentru că nu ştiţi în ce zi vine Domnul vostru“. — Mat. 24:42.
      Lucrurile cu privire la care au trebuit să-şi corecteze punctul de vedere au fost relativ minore în comparaţie cu adevărurile biblice fundamentale pe care le-au înţeles şi le-au anunţat. Printre adevărurile fundamentale la care ne referim se numără: Iehova este singurul Dumnezeu adevărat. Isus Cristos nu este o parte dintr-o divinitate trinitară, ci Fiul unic-născut al lui Dumnezeu. Eliberarea din păcat este posibilă numai prin credinţa în jertfa de răscumpărare a lui Cristos. Spiritul sfânt nu este o persoană, ci forţa activă a lui Iehova, iar rodul său trebuie să fie evident în viaţa adevăraţilor închinători ai lui Dumnezeu. Sufletul uman nu este nemuritor, aşa cum susţineau păgânii din antichitate; sufletul moare, iar speranţa vieţii viitoare depinde de înviere. Dumnezeu a permis răutatea din cauza controversei privitoare la suveranitatea universală. Regatul lui Dumnezeu este singura speranţă pentru omenire. Începând din 1914, trăim în zilele din urmă ale sistemului mondial rău. Numai 144 000 de creştini fideli vor fi regi şi preoţi cu Cristos în cer, în timp ce restul omenirii ascultătoare va primi viaţă eternă pe un pământ paradiziac.
      Mai există un factor ce trebuie luat în considerare când examinăm învăţăturile Martorilor lui Iehova. Nu au ridicat oare acestea nivelul moral al oamenilor? Nu se disting oare prin cinstea lor cei ce aderă la aceste învăţături? Nu exercită oare aplicarea acestor învăţături o influenţă binefăcătoare asupra vieţii lor de familie? Isus a spus că discipolii săi vor fi uşor de recunoscut datorită iubirii pe care o vor avea unii faţă de alţii (Ioan 13:35). Nu este evidentă această calitate printre Martorii lui Iehova? Nu credeți că ar trebui să lăsăm faptele să vorbească?

      • alexandru spune:

        D-nule „mirror”
        cu respectul cuvenit va rog sa argumentati de ce lipsesc pasaje din Biblie?
        Fac referire la un verset absolut „inofensiv” fata de orice cult,miscare religioasa
        Fapte 8/ 37
        …cred ca Isus Hrisos este fiul lui D-zeu.
        Un raspuns ar fi ca d-nul Russel a fost mason de grad 33 ,in revista wachttower din 15 dec. 1915 cere sa fie inmormantat imbracat in toga romana,imbracaminte folosita in ceremonialul inhumarii masonilor de grad 33(initiati) care cunosc ca inchinarea o fac „impotrivitorului” lui Iehova.

  2. Prejudecati? Daca tu sustii ca martorii au dreptate cu 1914 atunci tine minte ca inainte de asta ei sustineau anul 1874 (atunci Isus si-a inceput prezenta) si au dat gres. De catre care spirit erau condusi atunci? Si acesta este doar un exemplu.

    • Lori Balogh spune:

      Conform DEX, prejudecata se defineste astfel: „Părere, idee preconcepută (și adesea eronată) pe care și-o face cineva asupra unui lucru, adoptată, de obicei, fără cunoașterea directă a faptelor;
      Dicţionar: DEX ’98
      Se pare, stimate cititor, ca nu ai citit articolul in intregime, ci te-ai oprit la titlu si nota de sub el. Daca ai fi citit, nu m-ai fi acuzat ca eu as sustine invatatura martorilor lui Iehova cu privire la anul 1914. De aceea, chiar afirmatia pe care o faci cu prvire la articol este o…”părere, idee preconcepută (și adesea eronată) pe care și-o face cineva asupra unui lucru, adoptată, de obicei, fără cunoașterea directă a faptelor”, adica o… prejudecata.
      Ma rog lui Dumnezeu ca in aceste prezentari sa fiu cat se poate de obiectiv si sa ma informez cat mai mult cu privire la un grup religios, tocmai pentru a fi ferit de prejudecati.

  3. angela spune:

    Sunt lucruri bune de stiut si cercetat.
    Ceea ce e interesant e ca am vazut si auzit multe marturii a multor oameni care s-au intors de la diferite secte si religii spre adevaratul Dumnezeu ( Ioan 14:6 ) si au pasit bucurosi pe calea credintei adevarate dar nu am intalnit nici unul care sa fi iesit din aceasta secta Martorii lui Ievoha…. Mi s-a parut interesant…..
    Multumesc de informatii.

    • unul caruia nu-i este indiferent spune:

      Stimată doamnă sau domnișoară,cred că cel puțin o mică cercetare a realității v-ar fi determinat să nu faceți o afirmație total greșită despre Martorii lui Iehova,și anume că ar fi o sectă.Vă întreb care ar fi reacția dumneavoastră dacă și despre Adventiștii de ziua a 7-a s-ar face afirmații asemănătoare,lăsând la o parte faptul că administratorul acestui blog nu a considerat potrivit să vă corecteze puunctul(greșit)de vedere?
      Cred că mult mai important în ceea ce vă privește ar fi să urmați îndemnul ap.Pavel din 2 Corinteni 13:5

  4. mirror spune:

    De când există religia Martorilor lui Iehova?
    Potrivit Bibliei, linia martorilor lui Iehova începe cu fidelul Abel. În Evrei 11:4—12:1 se spune: „Prin credinţă, Abel i-a oferit lui Dumnezeu o jertfă mai valoroasă decât a lui Cain … Prin credinţă, Noe, după ce a fost avertizat de Dumnezeu cu privire la lucruri care încă nu se vedeau, a arătat teamă sfântă … Prin credinţă, Avraam, când a fost chemat, a ascultat şi a ieşit ca să meargă spre locul pe care trebuia să-l primească drept moştenire … Prin credinţă, Moise, când a crescut, a refuzat să fie numit fiul fiicei faraonului, alegând mai degrabă să fie maltratat cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerea trecătoare a păcatului … Astfel, pentru că suntem înconjuraţi de un nor aşa de mare de martori, să dăm şi noi la o parte orice greutate şi păcatul care ne înfăşoară atât de uşor şi să alergăm cu perseverenţă cursa care ne este pusă înainte“.
    Referitor la Isus Cristos, Biblia afirmă: „Iată ce spune cel ce este Amin, martorul fidel şi adevărat, începutul creaţiei lui Dumnezeu“. Al cui martor a fost el? Isus însuşi a spus că a dezvăluit numele Tatălui său. El a fost principalul martor al lui Iehova. — Rev. 3:14; Ioan 17:6.
    Este interesant că unii iudei se întrebau dacă nu cumva Isus răspândea „o învăţătură nouă“ (Mar. 1:27). Mai târziu, unii greci considerau că apostolul Pavel le prezenta o „învăţătură nouă“ (Fap. 17:19, 20). Într-adevăr, aceste învăţături erau noi pentru cei ce le ascultau. Totuşi, acesta era adevărul, în deplină armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu.
    Istoria modernă a Martorilor lui Iehova a început odată cu formarea unui grup de studiu al Bibliei la Allegheny, Pennsylvania (S.U.A), puţin după anul 1870. Iniţial, ei au fost cunoscuţi ca Studenţi în Biblie, dar în 1931 au adoptat numele biblic de Martori ai lui Iehova (Is. 43:10–12). Convingerile şi practicile lor nu sunt noi, ci reprezintă o restabilire a creştinismului din secolul întâi.
    Consideră Martorii lui Iehova că religia lor este singura religie adevărată?
    Biblia nu susţine opinia răspândită astăzi că ar exista mai multe modalităţi corecte de a te închina lui Dumnezeu. În Efeseni 4:5 se spune că există „un singur Domn, o singură credinţă“. Isus a declarat: „Strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o găsesc. … Nu oricine îmi zice: «Doamne, Doamne» va intra în regatul cerurilor, ci acela care face voinţa Tatălui meu care este în ceruri“. — Mat. 7:13, 14, 21; vezi şi 1 Corinteni 1:10.
    Scripturile se referă în mod repetat la ansamblul învăţăturilor creştine adevărate ca fiind „adevărul“, iar creştinismul este definit drept „calea adevărului“ (1 Tim. 3:15; 2 Ioan 1; 2 Pet. 2:2). Întrucât Martorii lui Iehova îşi bazează toate convingerile, normele de comportare şi procedurile organizatorice pe Biblie, credinţa lor că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu le dă certitudinea că deţin adevărul. Astfel, atitudinea lor nu este egoistă, ci demonstrează încrederea că Biblia este adevăratul etalon după care se poate evalua o religie. Ei nu se gândesc numai la ei, ci vor să le împărtăşească şi altora convingerile lor.

  5. mirror spune:

    Sunt Martorii lui Iehova o sectă?
    Unii înţeleg prin sectă un grup care s-a desprins dintr-o religie oficială. Alţii aplică acest termen la un grup care urmează un conducător sau un învăţător omenesc. Termenul este folosit de obicei în sens peiorativ. Martorii lui Iehova nu sunt o ramificaţie a vreunei biserici, ci în rândurile lor se găsesc persoane de orice condiţie socială şi care provin din multe religii. Ei îl consideră conducător al lor pe Isus Cristos, nu pe vreun om.
    Alţii numesc sectă un grup de persoane care este considerat neortodox (neconvenţional) sau care îşi practică închinarea urmând ritualuri specifice. Multe dintre aceste comunităţi urmează un conducător uman aflat în viaţă şi adesea membrii lor se izolează de restul societăţii. Însă etalonul după care se stabileşte ce este „ortodox“ trebuie să fie Cuvântul lui Dumnezeu, iar Martorii lui Iehova se conformează cu stricteţe Bibliei. Închinarea lor este un mod de viaţă, nu un ritual. Ei nu urmează un om şi nu se izolează de restul societăţii, ci trăiesc şi muncesc în mijlocul celorlalţi oameni.

    • rio myk spune:

      aici si in acest caz ar trebui sa va contrazic.tocmai asta e dilema ca mai nou au un guvern omenesc de conducere dupa care se ghideaza si lau uitat pe cel care trebuie adica pe HRISTOS adica pe unsul!!!!

      • unul căruia nu-i este indiferent spune:

        Și pt dvs ce sens au cuvintele lui Isus din Evanghelia după Luca 12:42??? Sau Matei 24:45 ??? Este doamna White???

        • Lori Balogh spune:

          Se pare ca d-l „mirror” v-a predat d-v stafeta. Oricum, nu am intentia sa intru in polemica cu congregatia d-v, si aceasta din mai multe motive pe care nu doresc sa le expun public. Aveti un crez pe care eu il consider nebiblic ( cu cateva exceptii ) si la care nu veti renunta oricate argumennte biblice v-ar aduce cineva. Nu am decat sa va respect crezul ( lucru pe care sper ca il veti face si d-v cu privire la crezul meu ) si sa asteptam finalul istoriei acestei lumi, ca sa vedem unde se afla adevarul. Numai ca atunci va fi prea tarziu, mult prea tarziu pentru a corecta ceea ce acum este gresit. Cat priveste intrebarea d-v cu privire la „ispravnicul credincios si intelept”, eu nu am sustinut niciodata ca este d-na White. Dar nici nu va consider pe d-v a fi acest „ispravnic credincios si intelept”. Dimpotriva…
          Incheiem aici acest dialog care s-ar putea transforma in „certuri de vorbe”, ceea ce nu este nici pe departe intentia mea. Sunt atatea lucruri frumoase de studiat din Creatia lui Dumnezeu si din Cuvantul Sau, incat polemicile de genul celor in care incercati sa ma atrageti nu le agreez deloc.
          Cu stima

          • unul caruia nu-i este indiferent spune:

            Aveti dreptate cand spuneti,citez: „Aveti un crez pe care eu il consider nebiblic si la care nu veti renunta oricate argumennte biblice v-ar aduce cineva. Nu am decat sa va respect crezul ( lucru pe care sper ca il veti face si d-v cu privire la crezul meu ) si sa asteptam finalul istoriei acestei lumi, ca sa vedem unde se afla adevarul. Numai ca atunci va fi prea tarziu, mult prea tarziu pentru a corecta ceea ce acum este gresit”.
            Din nefericire eu gândesc exact același lucru despre învățăturile voastre.
            Cu speranța că Dumnezeu va fi cel care să ne îndrume realmente în căile sale,vă doresc tot ceea ce-mi doriți și dumneavoastră.

  6. mirror spune:

    Ce au spus alţii
    Franţa „Martorii lui Iehova respectă cu stricteţe legile ţării. . . . Ei nu reprezintă o ameninţare la adresa ordinii publice. Muncesc, îşi plătesc impozitele, contribuie la dezvoltarea economică a ţării şi fac donaţii către organizaţii de caritate. Este o plăcere să vezi cum oameni de diferite rase şi din diverse medii se întrunesc în pace. . . . Dacă toţi cetăţenii ar fi Martori ai lui Iehova, noi, poliţiştii, am fi şomeri.“ (Purtătorul de cuvânt al unui sindicat al poliţiştilor din Franţa)
    Ucraina „Martorii lui Iehova le insuflă copiilor lor înalte principii morale. Îi învaţă să evite purtarea, acţiunile şi chiar atitudinile care, [deşi] considerate normale în lumea de azi, le-ar putea dăuna lor sau altora. Prin urmare, îi avertizează cu privire la pericolul de a bea alcool în exces, de a consuma droguri şi de a fuma. De asemenea, ei ştiu cât de importante sunt cinstea şi munca asiduă. . . . Martorii lui Iehova îşi ajută copiii să cultive calităţi frumoase şi îi învaţă să aibă respect faţă de autoritate, faţă de alţi oameni şi faţă de bunurile lor, precum şi să fie cetăţeni exemplari.“ (The History of Religion in Ukraine, editată de prof. Petro Iaroţki)
    Italia „Pe Stadionul Olimpic, treizeci de mii de oameni ascultau în tăcere . . . Pe jos nu vedeai nicio hârtie. Nimeni nu făcea zgomot, nimeni nu striga. Aşa arăta ieri Stadionul Olimpic . . . Niciun gest nepotrivit, nici urmă de ţigară, nicio cutie [de băutură] aruncată pe jos. Toţi aveau Biblia deschisă, îşi luau notiţe, iar copiii erau cuminţi.“ (Articol apărut în ziarul L’Unità, referitor la un congres al Martorilor lui Iehova ţinut în Roma)
    Marea Britanie Referindu-se, după cât se pare, la lucrarea de predicare desfăşurată de Martori, „arhidiaconul de Cheltenham a declarat că [Biserica Anglicană] are nevoie de grupuri de oameni la fel de dedicaţi ca Martorii lui Iehova“ (The Gazette, dioceza Gloucester).
    Olanda Cei ce locuiesc lângă Sala Regatului din oraşul Leeuwarden le-au dat Martorilor de aici o scrisoare în care le spuneau: „Vă mulţumim pentru valoroasa voastră contribuţie la aspectul străzii Noorder. Sunteţi întotdeauna bine îmbrăcaţi şi manieraţi. Copiii voştri se poartă frumos, iar adulţii nu-şi parchează maşina neregulamentar şi nu aruncă gunoi pe stradă. În plus, terenul din jurul Sălii Regatului este mereu curat şi bine îngrijit. Sperăm că veţi rămâne multă vreme vecinii noştri deoarece suntem fericiţi să vă avem în cartier“.
    Mexic Elio Masferrer, profesor şi cercetător la Şcoala Naţională de Antropologie şi Istorie, a declarat ziarului Excélsior că Martorii i-au ajutat pe cei ce „s-au confruntat cu situaţii traumatizante în familie: viol, maltratare fizică, alcoolism şi dependenţă de droguri“. El a adăugat că învăţăturile Martorilor „le redau demnitatea oamenilor care au un respect de sine scăzut“ şi îi ajută „să lase în urmă vechile probleme făcând lucruri care îi plac lui Dumnezeu“.
    Brazilia „Organizaţia Martorilor lui Iehova este cu adevărat impresionantă. Locurile lor de închinare arată impecabil. Totul este bine organizat . . . La încheierea unei întruniri de proporţii, incinta este mai curată decât au găsit-o. În timpul programului liniştea este deplină. Nimeni nu se înghesuie şi nici nu se înghionteşte. Bunele maniere sunt la loc de cinste. . . . Într-adevăr, ordinea este o trăsătură definitorie a acestei religii. Membrii ei ştiu ce presupune închinarea la Dumnezeu.“ (Ziarul Comércio da Franca)
    Martorii lui Iehova sunt convinşi că Creatorul cunoaşte mai bine decât oricine altcineva principiile după care ar trebui să se ghideze oamenii (Isaia 48:17, 18). De aceea, ei îndreaptă atenţia spre el atunci când primesc laude de la alţii. Isus a spus: „Să strălucească . . . lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să-l glorifice pe Tatăl vostru care este în ceruri“ (Matei 5:16).

  7. mirror spune:

    Despre Biblie- Sfintele Scripturi — Traducerea lumii noi
    SFÂNTA Biblie este o revelaţie scrisă, pe care Domnul Suveran Iehova i-a dat-o omenirii. Întrucât dezvăluie vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu, care va aduce pacea şi dreptatea şi va transforma pământul într-un paradis, această carte inspirată li se adresează oamenilor de pretutindeni. Biblia arată că iubirea l-a îndemnat pe Dumnezeu să-l ofere pe Fiul său, Isus Cristos, ca jertfă de răscumpărare pentru a salva de la moarte omenirea decăzută. — Ioan 3:16.
    Biblia a fost scrisă în ebraică, arameică (o limbă înrudită cu ebraica) şi greacă. Întrucât puţini oameni cunosc aceste limbi, Sfânta Biblie a trebuit să fie tradusă în limbile moderne pentru ca mesajul ei dătător de viaţă să ajungă la oamenii tuturor naţiunilor.
    Această nouă traducere a Bibliei în limba română se bazează pe ediţia în limba engleză a Sfintelor Scripturi — Traducerea lumii noi din 1984. Ea cuprinde cele 39 de cărţi ale Scripturilor ebraice şi arameice şi o versiune revizuită a celor 27 de cărţi ale Scripturilor greceşti creştine, apărută în limba română în anul 2000. Comitetul care a tradus această ediţie a Sfintelor Scripturi a stabilit ca cele două părţi ale ei să fie denumite după limbile în care au fost scrise. Nu s-au folosit denumirile larg răspândite, respectiv „Vechiul Testament“ şi „Noul Testament“, deoarece Biblia este, în realitate, o singură lucrare şi niciuna dintre părţile ei nu este depăşită, sau ‘învechită’. Toată Biblia, de la prima carte a secţiunii ebraice până la ultima carte a secţiunii greceşti, are un singur mesaj. Iar celui ce vrea să o studieze integral îi stau la dispoziţie cele peste 125 000 de referinţe marginale şi un index de cuvinte.
    Deoarece Biblia dezvăluie voinţa sfântă a Domnului Suveran al universului, omiterea sau tăinuirea numelui său unic, care apare fără echivoc în textul ebraic de aproape 7 000 de ori, ar fi o insultă la adresa maiestăţii şi autorităţii lui. Prin urmare, cel mai de seamă aspect al acestei traduceri este restabilirea numelui divin la locul cuvenit în textul biblic. În acest sens, s-a folosit forma cel mai des întâlnită în limba română, şi anume „Iehova“. Numele divin apare de 6 973 de ori în Scripturile ebraice şi de 237 de ori în Scripturile greceşti creştine. Pentru o analiză mai profundă a acestui subiect, vă invităm să consultaţi „Apendicele“ acestei ediţii.
    Dat fiind că îl iubesc pe Autorul divin al Sfintelor Scripturi, traducătorii lucrării au socotit drept o mare responsabilitate transmiterea gândurilor şi declaraţiilor sale cât mai fidel posibil. Ei au simţit o responsabilitate la fel de mare şi faţă de cercetătorii sârguincioşi ai Bibliei a căror salvare eternă depinde de traducerea Cuvântului inspirat al Dumnezeului Preaînalt. Dorim cu sinceritate ca această traducere să-i ajute pe cititori să dobândească viaţa veşnică în lumea nouă a dreptăţii pe care o va instaura Dumnezeul Cel Atotputernic. — Isaia 65:17; 2 Petru 3:13.
    Prin numeroasele ei caracteristici, ediţia de faţă a Sfintelor Scripturi — Traducerea lumii noi îşi ajută mult cititorii să-şi îmbogăţească cunoştinţa exactă cu privire la Biblie. Realizarea acestora a fost posibilă în mare măsură datorită procedeelor computerizate moderne.
    CARACTERISTICILE ACESTEI NOI EDIŢII
    ÎMPĂRŢIREA TEXTULUI: Numerotarea capitolelor şi a versetelor corespunde celei din Traducerea lumii noi în engleză, fiind un instrument deosebit de util în programul de instruire mondial al Martorilor lui Iehova. Pentru punerea în valoare a unei idei, un paragraf este alcătuit din mai multe versete. Pe lângă aceasta, cărţile poetice din Scripturi, precum Psalmii, sunt aranjate în versuri. Sunt indicate şi porţiunile alfabetice, sau acrostihurile. — Vezi Psalmul 119.
    COLONTITLURI: Apar în partea de sus a paginilor acestei traduceri şi conţin informaţii care ajută la găsirea rapidă a relatărilor biblice.
    PARANTEZE: Parantezele drepte simple [ ] cuprind cuvinte care clarifică sensul textului. Parantezele drepte duble [[ ]] indică interpolări (adăugiri care nu fac parte din textul original). — Vezi Luca 23:34.
    CONCORDANŢE: La sfârşitul lucrării se află o secţiune intitulată „Index de cuvinte biblice“, care cuprinde o listă de cuvinte selecţionate şi folosite în Biblie, încadrate de obicei într-un fragment din verset. O altă secţiune la fel de utilă, „Indexul cuvintelor care apar la notele de subsol“, ajută la folosirea notelor de subsol.
    APENDICE: Articolele din secţiunea „Apendice“ explică doctrine biblice fundamentale şi unele chestiuni legate de acestea. La sfârşitul secţiunii se găsesc tabele cu unităţi monetare şi unităţi de măsură, calendarul biblic şi hărţi reprezentând locuri biblice. Cuprinsul de la începutul secţiunii „Apendice“ îl ajută pe cititor să-şi formeze o imagine de ansamblu asupra acestei secţiuni şi să găsească mai uşor subiectele dorite. „Apendicele“ îi va ajuta pe mulţi să studieze temeinic Sfintele Scripturi şi să se pregătească mai bine pentru a apăra adevărul biblic. — 1 Petru 3:15.
    REFERINŢE MARGINALE: Această ediţie conţine peste 125 000 de referinţe marginale (trimiteri). Textele din referinţe dovedesc că pentru aproape orice subiect biblic există cel puţin o a doua mărturie. Compararea atentă a referinţelor marginale (trimiteri) şi analizarea notelor de subsol va arăta armonia dintre cele 66 de cărţi biblice, dovedind că ele alcătuiesc o singură carte, inspirată de Dumnezeu.
    Referinţele marginale, cu denumirile abreviate ale cărţilor biblice, apar în coloana din mijloc. Literele alfabetului care apar în text îl ajută pe cititor să găsească referinţele marginale corespunzătoare. Referinţele marginale care nu încap în coloana din mijloc apar în partea de jos a coloanei din dreapta. Lista semnalează începutul fiecărui capitol.
    Referinţele furnizează diferite informaţii: idei, evenimente şi relatări paralele, informaţii biografice şi geografice, împliniri ale profeţiilor biblice consemnate chiar în Biblie, citate directe ale unor fraze, expresii şi versete întregi luate din alte părţi ale Bibliei. De asemenea, ele arată ce legătură există între modelele profetice ale legământului Legii şi împlinirea lor relatată în Scripturile greceşti creştine. Toate acestea contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor biblice.
    NOTE DE SUBSOL: Numeroasele note de subsol la termeni doctrinari importanţi, precum „suflet“, „Şeol“ şi „Hades“, îl ajută pe cititor să înţeleagă modul în care sunt folosite aceste cuvinte biblice. Uneori, ele prezintă o traducere literală sau variante de traducere ale unor expresii originale cu sens mai larg şi clarifică contextul şi sensul unor cuvinte greu de înţeles, al unor jocuri de cuvinte din limbile originale şi al unor expresii idiomatice. Notele de subsol conţin şi informaţii referitoare la nume de persoane sau de regiuni geografice. Pentru o mai bună înţelegere a textului, s-au dat şi echivalentele moderne ale unor unităţi monetare sau unităţi de măsură folosite în timpurile biblice. De asemenea, notele de subsol trimit cititorul la informaţiile detaliate din „Apendice“.
    Nota de subsol este indicată în text printr-un simbol ce urmează după un cuvânt sau după o expresie. Aflată în partea de jos a paginii, ea este precedată de numărul versetului scris îngroşat şi de acelaşi simbol ca în text. Mai multe note de subsol la unii termeni din acelaşi verset se deosebesc prin următoarele simboluri: *, *, *.
    ÎNCHEIERE
    Datorită referinţelor marginale şi informaţiilor de natură tehnică ce însoţesc ediţia din 2006 a Traducerii lumii noi, cititorul înţelege că cele 66 de cărţi biblice formează un tot unitar, inspirat de Dumnezeu, care constituie temelia ‘limbii pure’ a adevărului (Ţefania 3:9). Acest studiu aprofundat le deschide celor ce realmente ‘tremură’ la Cuvântul Sfânt al lui Iehova noi perspective de înţelegere a Bibliei (Isaia 66:2, 5). Dorinţa noastră este ca, folosind din plin toate caracteristicile ediţiei de faţă a Sfintelor Scripturi, cititorul să ajungă la o cunoştinţă exactă a adevărului şi să înţeleagă mai bine cuvintele consemnate în Evrei 4:12: „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi puternic“. Într-adevăr, fericiţi sunt cei ce se hrănesc necontenit la masa spirituală bogată a lui Iehova prin intermediul Cuvântului său viu, Biblia. — Matei 5:3.
    SIGLE: În cele ce urmează este prezentată lista principalelor sigle utilizate în această lucrare:
    א (Álef)Codex Sinaiticus, gr., sec. IV e.n., British Museum, S.E., S.G.
    ACodex Alexandrinus, gr., sec. V e.n., British Museum, S.E., S.G.
    ArmVersiunea armeană, sec. V e.n., S.E., S.G.
    BCodex Vaticanus, ms. 1209, sec. IV e.n., Roma, S.E., S.G.
    CCodex Ephraemi rescriptus, ms. gr. 9, sec. V e.n., Paris, S.E., S.G.
    DCodex Bezae, gr. şi lat., sec. V şi VI e.n., Cambridge, S.E., S.G.
    J22Scripturile greceşti creştine, ebr., Societăţile Biblice Unite, Ierusalim, 1979
    LXXSeptuaginta, gr., sec. III şi II î.e.n.
    LXXLSeptuaginta (P. de Lagarde, Göttingen, Germania, 1883)
    MText ebraic masoretic care apare în Codexul Leningrad B 19A
    P74Papirusul Bodmer 17, gr., sec. VII e.n., Geneva, S.E., S.G.
    SamPentateuhul samaritean, sec. IV î.e.n., Israel
    Sy, SypPeshitta siriacă, aram. creştină, sec. V e.n., Londra, 1826, retipărită de Societăţile Biblice Unite, 1979
    SycVersiunea siriacă curetoniană, sec. V e.n. (ed. The Curetonian Version of the Four Gospels, de F. Crawford Burkitt, vol. I, Cambridge, Anglia, 1904)
    SysCodexul siriac sinaitic, sec. IV-V e.n., Evanghelii
    TTargumuri, parafrazări aram. ale unor părţi din S.E.
    VgVulgata latină, de Ieronim, cca. 400 e.n.
    VgcVulgata clementină, Roma, 1592
    Această publicaţie nu se comercializează. Ea este distribuită în cadrul unei lucrări mondiale de instruire biblică, susţinute prin donaţii.

  8. mirror spune:

    Cum ajung Martorii lui Iehova la explicaţiile pe care le dau Scripturilor?
    Un element esenţial în această privinţă îl constituie faptul că Martorii cred cu adevărat că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu şi că tot ce conţine ea a fost scris pentru instruirea noastră (2 Tim. 3:16, 17; Rom. 15:4; 1 Cor. 10:11). Astfel, ei nu recurg la argumente filozofice pentru a ocoli adevărurile ei clare sau pentru a justifica modul de viaţă al celor ce au abandonat normele ei morale.
    În ce priveşte semnificaţia limbajului simbolic al Bibliei, ei lasă ca Biblia să se explice singură şi nu prezintă propriile lor teorii (1 Cor. 2:13). De obicei, în alte părţi ale Bibliei se găsesc elemente care ne ajută să înţelegem semnificaţia expresiilor simbolice. (De exemplu, vezi Revelaţia 21:1; apoi, pentru a înţelege semnificaţia termenului „mare“, citeşte Isaia 57:20. Pentru a identifica „Mielul“ din Revelaţia 14:1, vezi Ioan 1:29 şi 1 Petru 1:19.)
    În ce priveşte împlinirea profeţiilor, Martorii respectă sfatul lui Isus de a fi atenţi la evenimentele ce corespund lucrurilor profeţite (Luca 21:29–31; compară cu 2 Petru 1:16–19). Ei anunţă cu conştiinciozitate aceste evenimente şi atrag atenţia asupra semnificaţiei lor, aşa cum o explică Biblia.
    Isus a spus că urma să aibă pe pământ un ‘sclav fidel şi prevăzător’ (continuatorii săi unşi consideraţi ca grup) şi că, prin intermediul acestuia, el avea să le asigure hrana spirituală membrilor casei credinţei (Mat. 24:45–47). Martorii lui Iehova recunosc această măsură. Asemenea creştinilor din secolul întâi, ei apelează la corpul de guvernare al acestei clase a ‘sclavului’ pentru rezolvarea problemelor dificile. Corpul de guvernare face lucrul acesta nu pe baza înţelepciunii omeneşti, ci prin cunoaşterea Sfintelor Scripturi şi a modului în care acţionează Dumnezeu faţă de slujitorii săi, precum şi cu ajutorul spiritului sfânt, pentru care se roagă cu sinceritate. — Fap. 15:1–29; 16:4, 5.
    De ce în decursul timpului învăţăturile Martorilor lui Iehova au suferit unele schimbări?
    Biblia arată că Iehova îşi ajută slujitorii să înţeleagă scopul său în mod progresiv (Prov. 4:18; Ioan 16:12). De exemplu, profeţii pe care i-a inspirat Dumnezeu să scrie unele părţi ale Bibliei nu au înţeles semnificaţia tuturor lucrurilor pe care le-au scris (Dan. 12:8, 9; 1 Pet. 1:10–12). Apostolii lui Isus Cristos şi-au dat seama că existau multe lucruri pe care nu le înţelegeau pe vremea aceea (Fap. 1:6, 7; 1 Cor. 13:9–12). Biblia arată că urma să aibă loc o creştere considerabilă a cunoştinţei despre adevăr în „timpul sfârşitului“ (Dan. 12:4). Cunoştinţa crescândă pretinde adesea o schimbare a modului de gândire. Plini de umilinţă, Martorii lui Iehova sunt dispuşi să facă aceste schimbări.
    De ce predică Martorii lui Iehova din casă în casă?
    Isus a prezis pentru zilele noastre următoarea lucrare: „Această veste bună despre regat va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate naţiunile. Şi atunci va veni sfârşitul“. Totodată, el le porunceşte continuatorilor săi: „Duceţi-vă … şi faceţi discipoli din oamenii tuturor naţiunilor“. — Mat. 24:14; 28:19.
    Când i-a trimis pe primii săi discipoli, Isus le-a spus să meargă la casele oamenilor (Mat. 10:7, 11–13). Referitor la serviciul său sacru, apostolul Pavel a spus: „Nu m-am reţinut să vă spun toate lucrurile care erau de folos şi să vă învăţ în public şi din casă în casă“. — Fap. 20:20, 21; vezi şi Faptele 5:42.
    Mesajul pe care îl proclamă Martorii vizează viaţa oamenilor, de aceea ei sunt atenţi să nu neglijeze pe nimeni (Ţef. 2:2, 3). Vizitele lor sunt motivate de iubire, mai întâi de iubirea faţă de Dumnezeu şi apoi de iubirea faţă de aproapele.
    La o conferinţă a conducătorilor religioşi din Spania se spunea: „Poate că [bisericile] au neglijat tocmai ceea ce constituie preocuparea principală a Martorilor: vizitele la domiciliu, care ţin de metodologia apostolică a bisericii primitive. În timp ce, nu de puţine ori, bisericile se mulţumesc doar să construiască temple, să tragă clopotele pentru a-i atrage pe oameni şi să predice în locaşurile lor de închinare, [Martorii] urmează metoda apostolică de a merge din casă în casă şi de a se folosi de orice ocazie pentru a depune mărturie“. — El Catolicismo, Bogotá (Columbia), 14 septembrie 1975, p. 14.
    Dar de ce îi vizitează Martorii de repetate ori pe oameni, chiar dacă aceştia nu le împărtăşesc credinţa?
    Martorii nu obligă pe nimeni să-i asculte. Dar ei ştiu că uneori oamenii îşi schimbă domiciliul şi că situaţia personală li se schimbă. Astăzi o persoană ar putea fi prea ocupată ca să asculte, dar altă dată ar putea fi dispusă s-o facă. Poate că un membru al unei familii nu este interesat de mesaj, dar alţii da. Oamenii înşişi se schimbă; problemele serioase din viaţă îi pot face conştienţi de necesităţile spirituale. — Vezi şi Isaia 6:8, 11, 12.
    De ce sunt persecutaţi şi calomniaţi Martorii lui Iehova?
    Isus a zis: „Dacă lumea vă urăşte, ştiţi că pe mine m-a urât înainte să vă urască pe voi. Dacă aţi face parte din lume, lumea ar iubi ce este al ei, dar, fiindcă nu faceţi parte din lume, ci eu v-am ales din lume, de aceea lumea vă urăşte“ (Ioan 15:18, 19; vezi şi 1 Petru 4:3, 4). Biblia arată că toată lumea zace sub stăpânirea lui Satan; el este principalul instigator la persecuţie. — 1 Ioan 5:19; Rev. 12:17.
    Isus le-a mai spus discipolilor săi: „Veţi fi urâţi de toţi oamenii din cauza numelui meu“ (Mar. 13:13). Aici termenul „nume“ se referă la poziţia oficială a lui Isus de Rege mesianic. Martorii lui Iehova sunt persecutaţi pentru că pun poruncile sale mai presus de poruncile oricărui conducător uman.

    Stimate d-le Balogh. Sunt sigur că, dacă religia căreia îi aparțineți ar fi fost acuzată pe nedrept , aţi fi dorit să vi se dea ocazia să vă explicaţi poziţia sau punctul de vedere, nu-i aşa? Întrucât dvs mi-ați oferit această posibilitate,nu pot decât să-mi arăt recunoștința și să vă mulțumesc.

    • Lori Balogh spune:

      Domnule „Mirror”,
      Am discutat ore intregi , poate zile, cu confrati de-ai d-v. Am citit multe articole si carti ale martorilor lui Iehova. Am urmarit modul in care va raportati la Biblie si la adevarurile ei fundamentale. Am participat chiar la un serviciu divin al Sfintei Cine in congregatia d-v. Concluzia personala? O mare parte din „adevarurile” pe care sustineti cu tarie ca sunt scripturistice, sunt in realitate departe de Adevar. Cand afirm acest lucru stiu ce spun. Nu voi intra acum in amanunte si nici in polemica cu d-v. Daca doriti sa-mi cunoasteti crezul vis-a-vis de punctele fundamentale ale credintei, aveti posibilitatea sa cititi pe blog la categoria „Doctrine” tot ce va intereseaza. Insa, ma indoiesc ca o veti face… Dupa cate stiu, nu aveti voie de la congregatie sa cititi alte materiale decat cele ale martorilor lui Iehova. Oricum, alegerea va apartine. Probabil apreciati faptul ca v-am oferit suficient spatiu pe blog pentru a va apara crezul. Daca mai doriti vreo clarificare, va rog sa o faceti punctual si foarte pe scurt.
      Cu stima, Lori Balogh

  9. mirror spune:

    D-le Balogh,spuneți printre altele:O mare parte din “adevarurile” pe care sustineti cu tarie ca sunt scripturistice, sunt in realitate departe de Adevar.
    Părerea personală despre așa-zisele adevăruri pe care le propovăduiți dvs este identică,și când afirm acest lucru,credeți-mă că știu poate mult mai multe lucruri decît credeți. Poate cel mai mult mă doare faptul că însăși natura lui Dumnezeu este deformață,asta ca să folosesc un cuvânt mai blând,atunci când susțineți trinitatea.Dvs susțineți această doctrină și scrieți despre ea ca și cum ar fi un adevăr. În plus,atunci când frecventam adunările bisericii adventiste,poate cel mai dureros și înjositor mi s-a părut strîngerea zeciuielii,și nu numai,știți bine la ce mă refer.Mă întrebam atunci și mă întreb și astăzi care este valoarea principiului enunțat de Ap.Pavel în 2 Cor. 9:7??? sau cum ar trebui înțelese vers din Evrei 13:15,16???
    Am înțeles că ați purtat discuții cu unii martori ai lui Iehova și este surprinzător să citesc că nu avem voie să citim materiale de la alții pt că ne-ar interzice congregația! Sper că nu ne considerați o gloată fără minte care nu-și folosește conștiința și discernământul când trebuie să ia o decizie! Încă odată vă sunt recunoscător pt spațiul oferit.Cu siguranță timpul ne va arăta tuturor cine este cu adevărat Dumnezeu,care este numele lui dar și ce rol avem fiecare în îndeplinirea scopului Său.
    Cu stimă.

    • Lori Balogh spune:

      Nu stiu daca atunci cand ati apelat la cele doua texte: 2 Corinteni 9,7 si Evrei 13,15.16, ati incercat sa le intelegi in contextul lor, nu rupte din acesta. Mai ales 2 Corinteni 9,7 se refera la „strangerea de ajutoare pentru sfinti” , adica ajutorarea saracilor din Biserica, nicidecum la sustinerea celor insarcinati cu predicarea Evangheliei. Ma intreb si va intreb: Nu ati auzit niciodata de cuvintele Mantuitorului din Matei 23, 23: „Vai de voi , carturari si farisei fatarnici ! Pentru ca voi dati zeciuiala din izma, din marar si din chimen, si lasati nefacute cele mai insemnate lucrui din Lege: dreptatea, mila si credinciosia: pe acestea trebuia sa le faceti, si PE ACELEA SA NU LE LASATI NEFACUTE” Care lucruri nu trebuiau neglijate, conform invataturii Domnului Christos ? Tocmai sistemul zeciuielii, stabilit de Iehova in Vechiul Testament, si intarit de Domnul Christos in Noul Testament. Daca acest sistem de daruire sistematica pentru intretinerea corpului de predicatori ai Evanghliei ar fi fost abrogat in NT, Iisus ar fi trebuit sa ne spuna acest lucru, nu sa-l intareasca asa cum a facut-o in textul citat. De ce d-v socotiti a fi injositoare o practica biblica, stabilita de Dumnezeu si intarita de Iisus Christos ? Mi-e greu sa inteleg, cum de altfel mi-e greu sa inteleg multe doctrine nebiblice pe care le sustineti cu tarie, intre care si cea referitoare la natura lui Dumnezeu. Ar fi multe de discutat, insa daca Duhul Sfant nu va va deschide mintea si inima ca sa le intelegeti, argumentele mele nu vor putea face acest lucru. Sunt de acord cu d-v: „Cu siguranță timpul ne va arăta tuturor cine este cu adevărat Dumnezeu,care este numele lui dar și ce rol avem fiecare în îndeplinirea scopului Său.”
      Incheiem aici acest dialog care se dovedeste fara sens. Va rog sa nu mai postati niciun comentariu, caci timpul nu-mi permite sa va mai raspund. Tot ceea ce cred, in urma multor ani de studiu al Bibliei, veti gasi pe blog, daca va intereseaza. Daca nu…
      Cu stima

  10. unul căruia nu-i este indiferent spune:

    Eu cred că răspunsul domnului Balogh cu privire la zeciuieli ocolește,cum îl obligă de fapt propriile concepte religioase,să privescă cerințele creștine în ansamblul lor.Hai să o luăm metodic.Când vorbea despre farisei la ce făcea referire Isus? De şase ori Isus declară: „Vai de voi, scribi şi farisei, ipocriţilor!“ Ei sunt ipocriţi deoarece, după cum explică Isus, închid Regatul cerurilor înaintea oamenilor, nepermiţându-le să intre celor ce sunt pe cale să intre. Aceşti ipocriţi străbat marea şi uscatul ca să facă un prozelit, şi aceasta doar pentru a face din el o persoană pasibilă de distrugerea eternă. Ei dau o mare importanţă plătirii zeciuielii, dar neglijează „lucrurile mai importante ale Legii, adică justiţia, îndurarea şi fidelitatea“. De fapt, ei curăţă „exteriorul paharului şi al farfuriei, dar în interior ele sunt pline de jaf şi de necumpătare“ în sensul că putreziciunea şi corupţia lor lăuntrică sunt ascunse sub o mască a pietăţii. În plus, ei sunt dispuşi să zidească şi să împodobească mormintele profeţilor ca să atragă atenţia asupra actelor lor de caritate, chiar dacă ei „sunt fii ai celor care i-au asasinat pe profeţi“. Dacă trageți concluzia din cuvintele spuse de Isus că trebuie să oferim zeciuială,n-aveți decât.Dar de ce susțin unele biserici că zeciuiala ar fi o cerință creștină? „ÎMI poţi spune cerşetor, nu mă deranjează. Cerşesc pentru Isus.“ Aceste cuvinte ce îi aparţin unui pastor protestant scot în evidenţă controversa care gravitează în jurul problemei finanţării religiilor. Se pare că, pentru a supravieţui, religiile tradiţionale au nevoie de un imens sprijin financiar. Trebuie plătite salariile, trebuie construite şi întreţinute templele, trebuie finanţate campaniile de evanghelizare etc. Cum se pot obţine banii necesari?
    Multe biserici consideră că zeciuiala este soluţia. „Zeciuiala este metoda folosită de Dumnezeu pentru a finanţa regatul Său de pe pământ. Este sistemul Său economic care face posibilă predicarea Evangheliei“, afirmă evanghelistul Norman Robertson. Acesta le aminteşte fără menajamente enoriaşilor săi că au datoria de a face contribuţii şi accentuează: ‘Noi nu dăm zeciuială pentru că ne permitem să o facem. Aceasta reprezintă un act de ascultare. Cine nu dă zeciuială încalcă în mod flagrant poruncile lui Dumnezeu. Comite, de fapt, o delapidare’. — Tithing — God’s Financial Plan (Zeciuiala — Planul financiar al lui Dumnezeu).
    Cu certitudine, sunteţi de acord că închinarea creştină trebuie să se caracterizeze prin dăruire. Totuşi, vi se pare supărător sau chiar detestabil să vi se ceară cu insistenţă bani? Inácio Strieder, teolog brazilian, a adus bisericilor acuzaţia că recurg la zeciuială „ca soluţie la problemele lor de natură instituţională“ şi a catalogat această practică drept „ilegală şi abuzivă, numind-o chiar aberaţie teologică“. El a observat că, din cauza aceasta, „şomerii, văduvele, locuitorii cartierelor sărace şi oamenii care nu gândesc logic cred că Dumnezeu i-a părăsit şi se simt obligaţi să-i dea «predicatorului» atât de mulţi bani, încât propria lor familie ajunge să nu mai aibă ce mânca“.
    Poate că vă întrebaţi: Oare bisericile care cer zeciuială aplică în mod corect Scripturile? Sau poate că unele religii invocă teama de pedeapsa divină pentru a-i jecmăni pe enoriaşii lor? Ne cere oare Dumnezeu să dăm mai mult decât ne putem permite?

  11. unul căruia nu-i este indiferent spune:

    Porunca referitoare la zeciuială făcea parte din Legea pe care Iehova Dumnezeu a dat-o cu peste 3 500 de ani în urmă celor 12 triburi ale Israelului antic. Legea prevedea ca a zecea parte din roadele pământului şi ale pomilor şi a zecea parte din nou-născuţii cirezilor şi ai turmelor să fie date tribului lui Levi pentru a-i sprijini pe membrii acestuia în serviciul la tabernacol. — Leviticul 27:30, 32; Numeri 18:21, 24.
    Iehova i-a asigurat pe israeliţi că Legea ‘nu avea să fie mai presus de puterile lor’ (Deuteronomul 30:11). El le-a promis că, atât timp cât respectau cu fidelitate poruncile sale, inclusiv pe cea referitoare la zeciuieli, ei urmau să aibă recolte bogate. În plus, ca măsură preventivă, trebuiau să pună cu regularitate deoparte un alt tip de zeciuială, zeciuiala anuală, care, de obicei, era folosită când naţiunea se întrunea cu ocazia sărbătorilor religioase. Astfel, puteau să se sature şi „străinul, orfanul şi văduva“. — Deuteronomul 14:28, 29; 28:1, 2, 11–14.
    Legea nu prevedea nici o pedeapsă pentru încălcarea poruncii de a da zeciuială, însă fiecare israelit avea marea obligaţie morală de a sprijini închinarea adevărată în acest mod. De fapt, Iehova i-a acuzat pe israeliţii din zilele lui Maleahi care neglijaseră zeciuielile că ‘l-au înşelat cu zeciuielile şi darurile de mâncare’ (Maleahi 3:8). Li s-ar putea aduce aceeaşi acuzaţie creştinilor care nu dau zeciuială?
    Să ne gândim puţin. Legile unei ţări nu sunt valabile în afara graniţelor statului respectiv. De exemplu, legea care îi obligă pe conducătorii auto să circule pe partea stângă în Marea Britanie nu se aplică şi în Franţa. În mod asemănător, legea privitoare la zeciuieli făcea parte dintr-un legământ încheiat numai între Dumnezeu şi naţiunea Israel (Exodul 19:3–8; Psalmul 147:19, 20). Numai israeliţii aveau obligaţia de a respecta acea lege.
    În plus, deşi Dumnezeu nu se schimbă niciodată, cerinţele sale se schimbă uneori (Maleahi 3:6). Biblia arată în mod clar că moartea de jertfă a lui Isus, în anul 33 e.n., „a şters“, sau „a abolit“, Legea şi, împreună cu ea, ‘porunca de a percepe zeciuieli’. — Coloseni 2:13, 14; Efeseni 2:13–15; Evrei 7:5, 18.
    Bine-nțeles că acestă postare nu va influența în nici un fel propriile concepții despre felul în care vă finanțați biserica sau pastorii,dar la următorul lucru ar trebui totuși să meditați:În 1879, editorii reviste Turnul de Veghe au declarat în mod deschis că ‘nu vor cerşi, nici nu vor implora vreodată sprijinul oamenilor’. I-a împiedicat această decizie pe Martorii lui Iehova să răspândească adevărul biblic?
    În prezent, Martorii distribuie Biblii, cărţi creştine şi alte publicaţii în 235 de ţări şi teritorii. Turnul de veghere, o revistă biblică instructivă, a avut la început un tiraj lunar de 6 000 de exemplare într-o singură limbă. În prezent însă, această revistă a depăşit tirajul de 44 000 000 de exemplare în 209 de limbi şi apare bilunar. Pentru a organiza această lucrare mondială de instruire biblică, Martorii au achiziţionat sau au construit centre administrative în 110 ţări. În plus, ei au ridicat mii de lăcaşuri de cult, precum şi mari săli de congrese unde pot merge toţi cei care doresc să primească mai multă instruire biblică.
    Deşi satisfacerea necesităţilor spirituale ale oamenilor are prioritate, Martorii lui Iehova nu neglijează necesităţile materiale ale colaboratorilor lor în credinţă. Când fraţii lor suferă din cauza războaielor, a cutremurelor, a secetei şi a furtunilor, ei le oferă cu promptitudine medicamente, hrană, îmbrăcăminte şi alte lucruri de strictă necesitate. Toate acestea sunt posibile datorită donaţiilor făcute de creştini în mod individual sau la nivel de congregaţie.
    Pe lângă faptul că este eficient, sistemul donaţiilor voluntare ia o povară de pe umerii celor cu resurse limitate.
    Noi suntem absolut convinși că lucrarea Domnului nu depinde de zeciuieli. De fapt, zeciuielile nu mai sunt o cerinţă biblică. De asemenea, un creştin e binecuvântat când dă cu generozitate, și nu e obligat să dea mai mult decât îşi poate permite.
    Noi găsim o adevărată bucurie făcând donaţii. Indiferent că dăm sau nu 10 la sută, noi suntem fericiți că putem face o donaţie şi suntem sigur că şi Iehova se bucură.
    Despre doctrinele precum trinitatea cred că ar fi inutil să mai postez,cunosc suficient din ceea ce ați postat pe acest blog.Doar un singur lucru:În Matei 20:20–23,citim: „Mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Isus … «Porunceşte», a zis ea, «ca, în împărăţia Ta, aceşti doi fii ai mei să stea unul la dreapta Ta şi altul la stânga Ta.» Şi răspunzând, Isus a zis: … «veţi bea paharul Meu, dar a sta la dreapta Mea şi la stânga Mea nu este un lucru pe care Eu să-l dau, ci este păstrat pentru aceia pentru care a fost pregătit de Tatăl Meu»“. Cât de ciudată ar fi această afirmaţie dacă, aşa cum se spune, Isus ar fi Dumnezeu! Oare şi aici a răspuns Isus numai potrivit „naturii sale umane“? Dacă Isus a fost într-adevăr, după cum spun trinitarienii, „Dumnezeu-om“ — adică atât Dumnezeu, cât şi om, nu doar unul sau altul —, ar mai fi logică o asemenea explicaţie? Oare cuvintele din Matei 20:23 nu demonstrează mai degrabă că Fiul nu este egal cu Tatăl şi că Tatăl a rezervat pentru sine anumite drepturi?
    Și asta nu-i decât o dovadă a faptului că pt mulți adevărul a fost schimbat prin doctrine,așa încât discuțiile pe marginea unor doctrine biblice pe care nu vreți să le analizați în ansamblul întregii biblii dezvăluie faptul că iubiți mai mult cuvântul oamenilor decât Cuvântul lui Dumnezeu.

  12. feofil adrian spune:

    eu sunt crestin ortodox, si mi se pare normal ca atunci cand credinta ta este vorbita de rau sa incerci sa o aperi. cu toata stima pt dl Lori Balogh, dar nu a facut o prezentare corecta a credintei Martorilor lui Iehova. de ex. nu a spus ca fondatorul acestei organizati, Russell, a vandut afacerea lui pt a se consacra credintei lui. se insista mult pe faptul ca sa profetit gresit, dar si AZS (din cate am citit eu) au avut profeti gresite. acum citesc cartea lui Ellen White ”profeti si regi” si am ramas surprins ca scriitoarea foloseste foarte des numele lui Dumnezeu ”Iehova”. mi-ar fi placut sa vad o apropiere a celor douo credinte. in legatura cu trinitatea mie mi se pare ca Ellen White nu este de acord cu aceasta doctrina.( poate mi se pare.) in fine. si ar mai fi ceva: nu am vazut ca Martori sa atace alte credinte. Glorie lui Dumnezeu.

    • Lori Balogh spune:

      Domnule Adrian,
      Recunosc ca in articolul la care va referiti poate avea unele scapari. Si eu sunt om si prin urmare sunt supus greselii. Insa faptul ca Russell si-a vandut afacerea pentru a o pune in slujba credintei sale nu reprezinta o dovada ca acea credinta este si adevarata. De altfel, si pionierii Bisericii Adventiste au facut mari sacrificii materiale pentru a sustine cauza adevarului. D-v stiti ce spune apostolul Pavel in 1 Corinteni 13 despre cei ce sunt capabili de sacrificii mari, dar a caror viata este lipsita de dragoste, adica de primul rod al Duhului Sfant: „nu sunt nimic” ( vers. 2 ). Eu nu neg sinceritatea lui Russell ( doar Dumnezeu poate sti cat de sincer a fost ), insa am vrut sa arat ca desele si repetatele greseli de doctrina biblica nu pot fi acceptate . Ce siguranta putem avea intr-o doctrina care este mereu in schimbare, asa cum s-a intamplat cu cea in discutie ? Practic, invataturile lui Russell au fost uitate si inlocuite cu cele ale lui Rutherford.
      Cat priveste profetiile gresite ale adventistilor, trebuie clarificat ca termenul „adventist” folosit astazi nu are acelasi inteles cu cel folosit in preajma anului 1844. Pe atunci, adventistii milleriti erau de fapt metodisti, congregationalisti, baptisti, conexionisti,etc. care au asteptat cu sinceritate revenirea lui Iisus in 1844. Acesti adventisti milleriti nu cunosteau adevarul despre Sabat, consumau carne de porc, fumau si nu aveau nicio cunostinta despre un stil de viata sanatos. Biserica Adventista de Ziua a Saptea a aparut in urma dezamagirii din toamna lui 1844 si are o doctrina primita prin mult studiu si rugaciune si mult diferita de credinta adventistilor milleriti. Daca d-v cunoasteti profetii gresite ale Bisericii AZS, v-as fi recunoscator sa le precizati.
      In legatura cu doctrina Trinitatii, eu am citit multe carti ale lui E. White si nu am gasit nicio afirmatie a dansei in care sa contrazica aceasta doctrina de baza a credintei crestine. Este adevarat insa ca pana in anii 1880, unii pionieri ai bisericii nu credeau in doctrina Trinitatii ( Smith, James White, Andrews, etc ). Aceasta doctrina s-a clarificat in urma Conferintei Generale de la Minneapolis din 1888. Cu privire la nasterea si dezvoltarea Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea, va promit ca voi pregati un material mai amplu in viitorul apropiat.
      Intentia seriei de articole pe tema religiei nu este sa atace o credinta sau alta, ci doar de a oferi cat se poate de obiectiv cateva informatii despre istoricul si doctrina acestora. Veti vedea ca si atunci cand voi prezenta cateva date despre aparitia si dezvoltarea Bisericii Adventiste, ma voi stradui sa fiu cat se poate de obiectiv, fara sa ascund greselile facute de fondatorii ei. Daca am amintit despre numeroasele profetii esuate si despre unele puncte de doctrina nebiblica, aceasta nu inseamna un atac. Daca mi-as fi propus cu adevarat sa atac credinta martorilor lui Iehova, credeti-ma ca as fi procedat cu totul altfel. Insa nu aceasta e intentia mea, caci doresc sa respect credinta fiecarui semen al meu. Insa a o respecta nu inseamna a fi de acord cu greselile vizibile. Poate ca unele lucruri dor, dar Biblia ne invata ca „ranile facute de un prieten dovedesc credinciosia lui” ( Proverbe 27,6 ).
      Da, si adventistii, ca orice alti crestini sinceri, recunosc numele lui Dumnezeu – Iehova ( Yahweh ). Insa spre deosebire de martorii lui Iehova, care pun accentul pe un singur nume al lui Dumnezeu, adventistii acorda importanta tuturor numelor sub care se prezinta Creatorul nostru. Si Biblia ne vorbeste despre multe nume…
      In ceea ce priveste dorinta d-v sincera de a vedea o apropiere intre martorii lui Iehova si adventistii de ziua a saptea, marturisesc sincer ca si eu as dori o asemenea apropiere. Insa, dupa ce am citit mult din invataturile lor si am stat de vorba multe ore cu membri sau conducatori ai martorilor, am devenit sceptic ca o asemenea apropiere ar fi posibila. Doar daca as renunta la adevarurile biblice clare si as accepta niste compromisuri. Or lucrul acesta nu-l pot face fara sa-mi calc pe constiinta.
      Cu stima,
      Lori B.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free