Pazirea Sabatului

Pazirea Sabatului

     Prima zi intreaga din viata primilor nostri parinti a fost o zi de Sabat. Cu siguranta ca acea zi a ramas de neuitat pentru Adam si Eva, caci a fost ziua in care cei doi si-au inteles identitatea, ziua in care L-au cunoscut pe Creator si au inteles menirea lor pe pamant.

     E greu pentru noi, dupa milenii de pacat si degenerare umana, sa patrundem in atmosfera acelei prime zile de Sabat. Putem insa sa ne imaginam bucuria noilor descoperiri ale celor doi si incantarea de care au fost cuprinsi, privind la minunile Creatiei care se desfasurau pretutindeni in jur. Insa cea mai mare bucurie a fost legata de cunoasterea Celui care i-a adus la existenta, cunoasterea Tatalui ceresc.

     Astazi, dupa milenii de istorie a decaderii umane, Sabatul pastreaza inca multe din binecuvantarile initiale. Motivul ? Dumnezeu e consecvent cu Sine. Daca Sabatul a fost binecuvantat la Creatiune ( Geneza 2,1-3 ), Cuvantul Scripturii ne asigura ca “ce binecuvantezi Tu, Doamne, este binecuvantat pentru vesnicie.” ( 1 Cronici 17, 17 up. ). Insa putem beneficia de aceste binecuvantari numai daca intelegem corect cum trebuie pazit si sfintit Sabatul.

     Sabatul – o zi de bucurie

     Vointa lui Dumnezeu este ca Sabatul sa fie pentru om o zi de bucurie. De ce ? Unul din motive este acela ca el a fost instituit intr-o atmosfera de bucurie, dupa cum reiese din dialogul purtat de Dumnezeu cu Iov:

     “Unde erai tu cand am intemeiat pamantul … atunci cand stele diminetii izbucneau in cantari de bucurie si cand toti fiii lui Dumnezeu scoteau strigate de veselie ?” ( Iov 38, 4-7 )

     Referitor la acest aspect, este de remarcat ca unul din factorii care au contribuit la schimbarea zilei de odihna in cursul istoriei a fost o greseala facuta de  primii crestini care a dus inerent la pierderea bucuriei Sabatului. Datorita persecutiilor din partea paganilor, ei au transformat Sabatele in zile de post si tristete. Pierzand bucuria Sabatului, crestinii au pierdut esenta acestuia. Duminicile care urmau erau percepute ca zile de eliberare si bucurie, oamenii fiind astfel pregatiti sa adopte o noua zi de odihna, un surogat,  in locul Sabatului biblic.

     In intreaga Sa lucrare publica, intinsa pe o perioada de trei ani si jumatate, Domnul Christos a incercat sa redea Sabatului bucuria de alta data, dezlegandu-l de tot balastul traditiilor iudaice, care faceau ca Sabatul sa fie aproape de nesuportat. Pentru iudeul care dorea sa fie evlavios, Sabatul reprezenta un stres major datorita sutelor de reguli omenesti care alungau bucuria pazirii lui.

     Un iudeu nu avea voie sa mearga pe jos in Sabat mai mult de “un drum in ziua Sabatului”; el nu avea voie sa consume oul facut in Sabat; nu avea voie sa poarte o batista la el, caci aceasta era socotita a fi o povara ( pentru a rezolva problema, evreii coseau batista de haina ); evitau sa calce pe iarba, faptul fiind considerat cosit, si nu aveau voie sa scuipe pe iarba, faptul fiind considerat ca stropire.

     In timpul Mantuitorului, existau doua scoli rabinice: una condusa de Hilel, cealalta condusa de Samai. Cand cei doi lideri religiosi se intalneau pe strada, se opreau la o anumita distanta si incepeau disputele verbale, inconjurati de o multime de ascultatori. Unele dispute erau legate tocmai de modul in care intelegeau ei ca trebuie pazit Sabatul.

     Daca era nevoie de un porumbel pentru jertfa, disputa era legata de mutarea scarii de la un cuib la altul: unul spunea ca e permis in Sabat sa fie mutata scara, in timp ce rivalul sau afirma ca acest lucru inseamna calcare a poruncii a patra.

     Intr-o astfel de atmosfera apasatoare, intretinuta de invataturile rabinilor, era firesc ca evreii sa astepte cu nerabdare sa treaca Sabatul pentru a scapa de restrictiile impuse si asi putea relua afacerile zilnice. Domnul Christos a trebuit sa redea Sabatului bucuria initiala intr-o astfel de atmosfera. Cele sapte minuni de vindecare facute de Iisus in Sabat, pe care le relateaza autorii Evangheliilor, au fost facute tocmai pentru a readuce omului bucuria si eliberarea, demonstrand ca “Sabatul a fost facut pentru om si  nu omul pentru Sabat” ( Marcu 2, 27.28 ).

     Sabatul – o zi sfanta

     Sabatul este mai sfant decat banuiesc chiar cei care pretind ca il pazesc. Raportul Creatiei ne spune ca “Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o zidise si o facuse” ( Geneza 2, 3 ).

     Oare bucuria Sabatului si sfintenia lui sunt doua lucruri care se exclud ? Nicidecum ! A fi sfant inseamna a fi pus deoparte, iar sfintenia Sabatului ne arata ca aceasta zi a fost pusa deoparte de Creator pentru niste bucurii sfinte de care omul nu are parte in aceeasi masura in restul saptamanii.

     Problema care se ridica este insa alta.  La Creatiune, Dumnezeu a pus deoparte ( a sfintit ) ziua Sabatului, facand din el un dar oferit omului, care asteapta sa fie despachetat. Astazi, oamenii mai pun deoparte aceasta zi ? In caz contrar, darul, desi este oferit cu generozitate de Creator intregii omeniri, va ramane nedesfacut, iar binecuvantarile lui pierdute.

     Pregatirea pentru Sabat

     “Adu-ti aminte de ziua de odihna ca s-o sfintesti” – este prima parte a poruncii a patra referitoare la Sabat. Ideea care se desprinde din aceste prime cuvinte ale poruncii este aceea de pregatire pentru Sabat inca din primele zile ale saptamanii de lucru.  De aceasta pregatire depinde bucuria si sfintirea Sabatului.

     Ziua speciala de pregatire este ziua a sasea, vinerea, numita de evrei chiar asa: “ziua pregatirii  ( Luca 23, 54 ). Aceasta pregatire cuprinde doua specte: cea materiala si cea spirituala.

     1) Pregatirea materiala cuprinde si ea mai multe aspecte:

      – Pregatirea hranei, conform poruncii: “Fierbeti ce aveti de fiert si coaceti ce aveti de copt” ( Exodul 16, 23 ). E porunca data de Insusi Dumnezeu prin Moise cu ocazia caderii manei. Conform acestei porunci, tot ce se poate pregati ca hrana gatita pentru Sabat trebuie pregatit in ziua de vineri, pentru ca ziua de odihna sa fie despovarata de asemenea obligatii.

     – Pregtirea hainelor si a incaltamintei face si ea parte din pregatirea pentru serbarea Sabatului. Se recomanda pentru aceasta ocazie o imbracaminte deosebita, insa simpla si decenta, care sa-L onoreze pe Dumnezeu si locasul Sau de inchinare.

     – Pregatirea trupului presupune o igiena potrivita pentru ocazia deosebita in care omul vine in prezenta lui Dumnezeu.

     – Pregatirea locuintei presupune curatenia facuta in ziua pregatirii.

     2) Pregatirea spirituala cuprinde mai multe aspecte:

     – Inlaturarea eventualelor diferende din sanul familiei, de la locul de munca, intre vecini sau in cadrul Bisericii.

     – Sufletul trebuie sa fie eliberat de preocuparile trecatoare, pamantesti, pentru ca el sa fie pregatit sa primeasca binecuvantarile cerului.

     – Examen de constiinta pentru a ne da seama daca in cursul saptamanii care a trecut am facut progrese in viata spirituala sau daca, dimpotriva, am dat inapoi.

     Tot legat de pregatirea pentru Sabat este si evitarea epuizarii in timpul saptamanii de lucru( daca aceasta este posibil ), astfel incat mintea sa fie limpede si pregatita sa participe la serviciile divine. Acolo unde este posibil si exista intelegere din partea patronilor, angajatii ar trebui sa fie eliberati de sarcinile de serviciu ceva mai devreme, astfel ca acestia sa aiba timp sa se pregateasca pentru Sabat.

     Lucrari indicate in ziua Sabatului

     1) Participarea la serviciile divine, acestea fiind o inchinare colectiva. Cu privire la tendinta unor crestini de a neglija participarea la aceste servicii de inchinare colectiva, Scriptura ne indeamna : “Sa nu parasim adunarea noastra cum au unii obiceiul…” ( Evrei 10, 25 ).

     Participarea la serviciile divine nu trebuie sa fie pasiva, ci oride cate ori cineva este chemat sa contribuie in mod activ la buna desfasurare a acestor servicii divine, potrivit darurilor cu care este inzestrat, el trebuie sa raspunda solicitarii.

     2) Alinarea suferintelor celor bolnavi, potrivit celor spuse de Mantuitorul: “Este ingaduit a face bine in zilele de Sabat “ ( Matei 12, 12 up. ). Facand sapte minuni de vindecare in Sabat, Domnul ne-a dat El Insusi un exemplu de urmat in aceasta privinta. De aceea, Sabatul este indicat, acolo unde exista bolnavi, pentru vizitarea, ingrijirea si tratarea lor, astfel incat suferintele lor sa fie pe cat posibil diminuate.

     3) Vizitele misionare, discutiile pe teme spirituale, studiile biblice ( personale sau colective ), intalnirile cu caracter de comuniune frateasca in care se pot relata experiente sau se pot inalta rugaciuni, sunt alte aspecte ale unui Sabat serbat cu bucurie si intr-o atmosfera de sfintenie.

     4) Iesiri in natura cu familia sau cu alti membri ai Bisericii, insotite de contemplarea frumusetilor Creatiei. Acestea au un mare rol in educarea copiilor in spiritul credintei intr-un Dumnezeu Creator, intr-o lume tot mai secularizata si invadata de teoria evolutiei.

     Activitati care trebuie evitate in Sabat

     1) Orice activitate obisnuita legata de castigarea existentei, conform poruncii a patra din Decalog ( Exodul 20, 8-11 ).

     2) Activitati de comert. Exista si cazuri exceptionale in care nevoia de a procura urgent un medicament pentru un bolnav intr-o faza acuta se poate procura acel medicament. Insa exceptia confirma regula.

     3) Conversatiile lumesti, pe teme cotidiene, trebuie evitate in Sabat. Ele trebuie inlocuite cu o adevarata comuniune cu Dumnezeu, cu membrii familiei si cu semenii, avand in centru preocupari spirituale.

     4) Discutiile usuratice nu-si au locul in acest timp sfant. Isaia 58, 13 ne invata ca un adevarat pazitor la Sabatului nu se va deda la “flecarii” in aceasta zi ( de altfel, un crestin veritabil nu va purta astfel de discutii nici in restul zilelor ).

     Probabil ca unii crestini se astepata sa existe o lista completa cu interdictii in zilele de Sabat. Insa astfel de liste nu exista nici in Biblie, nici in alte scrieri. Intrebari de genul: “E permis sa joci o partida de fotbal in Sabat ?” sau “E voie sa mamanci o inghetata in aceasta zi ?”  nu-si vor gasi raspunsul decat in constiinta fiecarui credincios.

     Orice crestin sincer are la indemana trei mijloace puse la indemana de Dumnezeu pentru a afla daca un lucru este permis sau nu: Biblia, constiinta si rugaciunea. In privinta detaliilor ( nu in privinta principiilor clar exprimate in Cuvantul lui Dumnezeu! ) fiecare om este liber sa procedeze potrivit luminii pe care o are la un moment dat. Nimeni nu trebuie sa fie constiinta pentru semenul sau. Nimeni nu poate impune altora propriile sale vederi cu privire la pazirea Sabatului, fiecare om fiind direct raspunzator inaintea Creatorului pentru atitudinea sa.

     Concluzii

     Sabatul este un dar al lui Dumnezeu facut intregii omeniri inca de la Creatiune. Este un dar care trebuie primit prin credinta si apoi “desfacut”. Doar in felul acesta binecuvantarile bogate ascunse in el isi pot atinge destinatarii.

     “Daca-ti vei opri piciorul in ziua Sabatului, ca sa nu-ti faci gusturile tele in ziua Mea cea sfanta; daca Sabatul va fi desfatarea ta, ca sa sfintesti pe Domnul, slavindu-L, si daca-L vei cinsti, neurmand caile tale, neindeletnicindu-te cu treburile tale si nedandu-te la flecarii, atunci te vei putea desfata in Domnul si Eu te voi sui pe inaltimile tarii; te voi face sa te bucuri de mostenirea tatalui tau Iacov; caci gura Domnului a vorbit.” ( Isaia 58, 13.14 )

Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Adevaruri biblice, Ziua de odihna și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

15 răspunsuri la Pazirea Sabatului

  1. palcauioan spune:

    urmand pe domnul isus in toata viata ta consider ca restul vine de la sine…discutii pro si contra vor fi mereu noi stim adevarul adevar care ne face liberi sa multumim domnului pt fiecare moment al vietii vino isuse!

  2. Yanni spune:

    Am si eu o intrebare.
    Asa cum ati spus in textul dvs ca sunt lucruri care trebuie evitate in Sabat:
    Orice activitate obisnuita legata de castigarea existentei, conform poruncii a patra din Decalog ( Exodul 20, 8-11 )
    Predicatorii adventisti nu predica in ziua de Sabat pentru a castiga bani pentru castigarea existentei?

    • Lori Balogh spune:

      Ideal ar fi ca predicatorii adventisti sa nu predice Evanghelia pentru bani, fie ca este vorba de Sabat, fie de o alta zi, deoarece Mantuitorul a spus: „Fara plata ati primit, fara plata sa dati” ( Matei 10, 8 up ). De altfel, sunt slujbasi ai Bisericii care predica si ei in Sabat, dar fara plata… Salariile predicatorilor sunt justificate prin celelalte activitati din timpul saptamanii in interesul Bisericii. Si, intr-adevar, sunt predicatori consacrati la care nu exista notiunea de timp liber, ei fiind zi si noapte disponibili pentru a ajuta membrii Bisericii intr-o problema sau alta. Daca sunt si din cei care fac totul doar pentru salariu, este problema lor. Sunt simpli meseriasi…
      In alta ordine de idei, in VT, preotii care slujeau la Templu lucrau in Sabat mult mai mult decat in celelalte zile ale saptamanii, fara ca prin aceasta ei sa fie invinuiti ca ar fi calcatori ai Sabatului. Cat despre Dumnezeu, Insusi Mantuitorul ne invata: „Tatal Meu lucreaza pana acum si Eu de asemenea lucrez” ( Ioan 5,17 ), aratand ca fara lucrarea continua de sustinere a Creatiei, Universul nostru s-ar prabusi. Sabatul nu inseamna inactivitate totala , dar face deosebire intre munca zilnica pentru castigarea existentei si multe alte activitati facute in slujba binelui semenilor nostri.

    • ionel spune:

      In Biblie vom descoperi faptul ca preotii lucrau cel mai mult in Sabat la Templu, si acest lucru nu era considerat pacat. Nu cred ca pastorii predica in Sabat pentru salariu. Pe langa pastori mai sunt implicate in activitatea bisericii in Sabat si alte persoane, dintre acestea chiar predicand. Aceste persoane nu sunt angajate si nu primezc salariu…deci totul este benevol.

  3. maria spune:

    Cand este sabatul? Care este ziua a saptea? Ce este calendarul lunisolar?

  4. Lori Balogh spune:

    Domnule Alin,
    Ca sa fiti convingator cu privire la schimbarea zilei de odihna si inchinare de la ziua a saptea ( Sabatul, sambata ) la ziua intai a saptamanii ( ziua soarelui, duminica ), ar trebui sa demonstrati ca Insusi Domnul Iisus a schimbat Porunca a patra, invatandu-i pe ucenici sa nu mai respecte sambata, ci duminica. De asemenea, ar trebui sa demonstrati cu Biblia in mana ca si apostolii au stiut de aceasta schimbare si au predicat-o lumii de atunci. Cum insa Noul Testament nu va ofera niciun argument in aceasta privinta, va invit cu toata dragostea frateasca sa renuntati la rastalmaciri de felul celor prezente in linkul dat de d-v.
    Stiti care va fi acuzatia pe care Domnul o va rosti in dreptul multor „crestini” care nu vor fi mantuiti ? „Atunci le voi spune curat: „Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine , VOI TOTI CARE LUCRATI FARADELEGE” ( Matei 7, 21-23 ) Adica, „voi toti care desi va pretindeti ca Ma urmati, calcati Lege cea vesnica a lui Dumnezeu.”
    Insusi Mantuitorul a spus atat de clar: „Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Prorocii; AM VENIT NU SA STRIC, CI SA IMPLINESC. Caci adevarat va spun, CATA VREME NU VA TRECE CERUL SI PAMANTUL NU VA TRECE O IOTA SAU O FRANTURA DE SLOVA DIN LEGE, inainte ca sa se fi intamplat toate lucrurile. Asa ca cine va strica una din cele mai mici din aceste porunci si va invata pe oameni asa, va fi chemat cel mai mic in Imparatia cerurilor; dar oricine le va pazi si va invata pe altii sa le pazeasca, va fi chemat mare in Imparatia cerurilor” ( Matei 5, 17-20 )
    Daca Insusi Mantuitorul a spus aceste lucruri, de ce as crede rastalmacirile unora care pretind ca-L iubesc pe Dumnezeu, dar nu vor sa asculte in totalitate de Legea Sa. „Si prin aceasta stim ca Il cunoastem, daca pazim poruncile Lui. Cine zice: „Il cunosc”, si nu pazeste poruncile Lui, este un mincinos si adevarul nu este in el.” ( 1 Ioan 2, 3.4 )
    Cat despre Biserica sfarsitului de istorie, Apocalipsa o identifica clar: „Aici este rabdarea sfintilor care PAZESC PORUNCILE LUI DUMNEZEU SI CREDINTA LUI IISUS” ( Apocalipsa 14,12 )
    Domnule Alin, va rog, in numele adevarului, sa-mi indicati mie si tuturor cititorilor acestui blog un singur text din Noul Testament din care sa rezulte ca Domnul Iisus a schimbat Porunca a patra si ca apostolii Sai au transmis mai departe aceasta schimbare. Va voi fi foarte recunoscator daca ne veti indica pasajul biblic care sa va sustina teoria.
    Cu stima,
    Lori.B.

    • Dorin spune:

      Nu este o contradictie intre cele 2 pasaje din Matei pe care le citati:
      “Atunci le voi spune curat: “Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine , VOI TOTI CARE LUCRATI FARADELEGE” ( Matei 7, 21-23 )
      si
      Asa ca cine va strica una din cele mai mici din aceste porunci si va invata pe oameni asa, va fi chemat cel mai mic in Imparatia cerurilor; dar oricine le va pazi si va invata pe altii sa le pazeasca, va fi chemat mare in Imparatia cerurilor” ( Matei 5, 17-20 ).
      Eu, care nu respect Sabatul dar incerc sa am doar faptele Duhului Sfant (ce le gasim in Galateni), incerc sa iubesc pe toata lumea asa cum ne-a cerut Mantuitorul, in ce categorie voi fi: „departeaza-te de la Mine” sau „cel mai mic in Imparatia cerurilor”?
      Fiti binecuvantati

      • Dorin spune:

        Am uitat sa pun semnul intrebari la fraza:
        Nu este o contradictie intre cele 2 pasaje din Matei pe care le citati?

      • Lori Balogh spune:

        Nu cred ca este o contradictie, deoarece, in felul in care inteleg afirmatia Domnului: „Asa ca cine va strica una din cele mai mici din aceste porunci si va invata pe oameni asa, va fi chemat cel mai mic in Imparatia cerurilor”, cei gasiti cei mai mici, de fapt nu vor avea parte de Imparatia cerurilor. Daca si ei ar fi mantuiti, atunci am deveni adeptii teoriei universalismului, elaborata de Origene. El sustinea ca, in final, toti oamenii vor fi mantuiti, chiar si Lucifer si ingerii cazuti. Ceea ce ar contrazice intreaga Scriptura.
        Noi suntem chemati sa ajungem, prin puterea Duhului Sfant, la „starea de om mare, la inaltimea staturii lui Christos” ( Efeseni 4, 13 ), nu sa ramanem niste „pigmei” spirituali. Niciun parinte nu si-ar dori ca fiii si fiicele lui sa ramana mici, in scutece si hranindu-se doar cu lapte. Cu atat mai mult, Tatal ceresc doreste sa crestem, conform primei porunci data omului imediat dupa crearea lui: „Cresteti !”
        Cu stima,
        Lori B.

    • Dorin spune:

      Fac o rectificare: sa zicem ca nu respect Sabatul asa cum il respecta adventistii.

  5. Robert spune:

    Cel mai puternic Cuvânt despre Sabat: Ioan 5:17
    Tatăl meu lucrează și eu lucrez in ziua de Sabat spune Isus

  6. Eugen Dutu spune:

    Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima dumneavoastra, frate Robert.
    Daca despartim afirmatia Mantuitorului nostru in doua si izolam partile, sunt de acord ca fiecare dintre noi putem specula dupa dorinta in privinta lucrarilor pe care Tata le face in Sabat.
    DAR, ce tocmai lucrase Mantuitorul nostru inainte de a rosti aceste cuvinte e limpede in Scriptura, nu-i asa frate ?
    Imi ingadui sa va mai spun ca aceasta afirmatie trebuie pusa alaturi de aceea conform careia preotii calca Sabatul in Templu (Matei 12:5).
    Domnul nostru a folosit evident un limbaj figurat destinat urechilor celor ce acuzau Vindecatorul ceresc de calcarea Sabatului.
    Rezultatul : oamenii aceia au inteles corect vorbirea Lui.
    Cand Domnul a intrebat „Cine din voi Ma poate dovedi ca am pacat ? „(Ioan 8:46) nu s-a inghesuit nimeni sa spuna ca El e calcator de Sabat.

    Va doresc binecuvantarea Domnului Isus Hristos.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free