Romani 14,14 – „In Domnul Iisus nimic nu este necurat in sine”

Romani 14,14 – „In Domnul Iisus nimic nu este necurat in sine”

„Eu stiu si sunt incredintat in Domnul Iisus ca nimic nu este necurat in sine si ca un lucru nu este necurat decat pentru cel ce crede ca este necurat.”

    

     Textul citat mai sus este folosit de unii comentatori pentru a demonstra ca legile sanatatii privitoare la folosirea carnii unor animale nu mai sunt actuale pentru crestini. Daca, potrivit celor afirmate de Pavel, „nimic nu este necurat in sine”, inseamna ca prevederile privitoare la deosebirea dintre animalele curate si necurate din Leviticul cap. 11 nu mai sunt valabile in Noul Testament.

     Intr-adevar, scos din contextul lui, acest text pare sa confirme aceasta supozitie. Insa este  o greseala elementara aceea de a scoate un text din contextul in care se afla si a incerca sa-l interpretam izolat de restul Scripturii. Facand aceasta greseala, se ajunge frecvent la aberatii, contradictii si doctrine false, nesustinute de Scripturi in ansamblul lor.

     Daca vom citi intregul cap. 14 din Romani, vom realiza ca subiectul in discutie este ingaduinta crestina, si nicidecum problema consumarii carnii, fie curata, fie necurata.  Unii crestini din comunitatea din Roma considerau ca nu e bine sa se mai consume niciun fel de carne, ci doar verdeturi. Ei isi faceau scrupule din cauza faptului ca o parte din carnea pe care o puteau cumpara fusese inchinata idolilor, devenind astfel, in opinia lor, necurata, chiar daca din punct de vedere al criteriilor biblice ( Leviticul cap. 11 ) era era curata.  Din acest motiv, comunitatea era impartita in doua: cei care consumau carne si cei care au optat pentru o dieta vegetariana.

     Problema aparuta in comunitatea din Roma nu consta in faptul ca unii au ales o dieta, in timp ce altii au ales o alta dieta. Fiecare era liber sa aleaga ce dieta dorea, atata vreme cat se incadra in prevederile din Leviticul cap. 11. Ceea ce l-a ingrijorat pe apostolul Pavel a fost aparitia unui spirit de judecata care incepea sa otraveasca biserica pe aceasta tema. Membrii Bisericii din Roma incepusera sa se acuze reciproc pentru felul in care intelegeau sa-si alcatuiasca dieta.

     „Unul crede ca poate sa manance de toate, pe cand altul, care este slab, nu mananca decat verdeturi. Cine mananca sa nu dispretuiasca pe cine nu mananca; si cine nu mananca sa nu judece pe cine mananca, fiindca Dumnezeu l-a primit.” ( Romani 14, 2.3 )

     In cap. 14 din Epistola catre romani, Pavel ia atitudine nu impotriva unui stil de viata sau altul, ci impotriva tendintei crestinilor de a-i judeca pe cei care impartaseau alte opinii decat ei: „Dar pentru ce judeci tu pe fratele tau ?”…”Sa nu ne mai judecam dar unii pe altii. Ci mai degraba judecati sa nu faceti nimic care sa fie pentru fratele vostru o piatra de poticnire sau un prilej de pacatuire.” ( Romani 14, 10.13 ).

     Acei crestini care consumau doar verdeturi sunt numiti „slabi in credinta” nu pentru ca erau vegetarieni, ci pentru ca tulburau comunitatea prin judecarea celor care nu aveau aceleasi vederi. Pe de alta parte, Duhul Sfant, Cel care a inspirat atat cartile Vechiului Testament cat si epistolele apostolului Pavel, nu se putea contrazice pe Sine, invatandu-ne un lucru intr-o parte a Bibliei si contrazicand acel lucru intr-o alta parte a ei.

     Atunci cand Pavel afirma: „nimic nu este necurat in sine”, trebuie sa tinem seama de contextul in care el a facut aceasta afirmatie. Cuvantul „nimic” nu trebuie inteles in sensul lui absolut, deoarece semnificatia multor cuvinte este data de contextul in care se afla. Exemple in acest sens ne sunt oferite de Comentariile Biblice AZS:

     „De pildă, când Pavel spunea: „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite” (1Corinteni 6,12), afirmaţia lui, când e izolată de context, ar putea fi interpretată că apostolul era un desfrânat. Contextul, care este o avertizare împotriva imoralităţii, imediat interzice o astfel de deducţie. La fel, în Exodul 16,4, expresia „în fiecare zi” [KJV] ar putea fi interpretată ca însemnând în fiecare zi a săptămânii. Totuşi, contextul arată că Sabatul este exclus.” ( Comentarii Biblice AZS ).

     Asadar, in contextul cap. 14, cuvantul „nimic” nu se refera la orice aliment care ar putea exista in aceasta lume, fie curat, fie necurat din punct de vedere biblic, ci la verdeturile folosite de crestinii vegetarieni, precum si la carnea animalelor curate, folosita de crestinii omnivori.

     Cand Pavel spune ca „nimic nu este necurat in sine” ( „koinos”, gr. ), el vrea sa afirme ca alimentele permise de Biblie nu pot fi intinate datorita scrupulelor de constiinta ale unor crestini „slabi”. Necuratia nu sta in natura alimentului, ci in felul in care il priveste credinciosul. Crestinii „slabi” considerau ca nu trebuie sa manance din carnea jertfita idolilor, considerand-o necurata, chiar daca ea era permisa de Scriptura.

     Pavel incearca sa-i convinga pe crestinii „slabi” de faptul ca scrupulele lor nu au niciun temei, alimentele permise de Biblie neputand sa fie intinate de prezenta idolilor. Foarte probabil ca aceeasi problema aparuse si in comunitatea din Corint, caci in epistolele lui Pavel catre credinciosii de acolo el abordeaza aceeasi problema a scrupulelor pe care si le faceau unii crestini cu privire la carnea jertfita idolilor:

     „Deci, cat despre mancarea lucrurilor fertfite idolilor, stim ca in lume un idol este totuna cu nimic si ca nu este decat un singur Dumnezeu” ( 1 Corinteni 8, 4 )

     In concluzie, in cap. 14 din Romani apostolul Pavel nu da liber la consumul oricaror alimente, facandu-le curate pe toate, in ciuda prevederilor din Leviticul 11, ci doreste sa aplaneze un potential conflict intre crestinii care au ales o dieta vegetariana din anumite motive de constiinta ( nicidecum biblice ! ) si cei care continuau sa consume carnea animalelor permise de Cuvantul Scripturii.

Lori Balogh

 

 

 

 

Acest articol a fost publicat în Texte biblice dificile. Salvează legătura permanentă.

4 răspunsuri la Romani 14,14 – „In Domnul Iisus nimic nu este necurat in sine”

  1. Nicu spune:

    inspirata concluzia cu aplanarea conflictului dintre vegetarieni si omnivori…totusi nu rezolva problema cu jertfa animalelor pentru imbunarea creatorului si placerea de-a manca a pacatosului… aici cred ca ceva mai mult exemplu personal din partea preacuviosilor ar fi de mare folos pentru noi pacatosii..

    • Lori Balogh spune:

      Un studiu atent al sanctuarului si al slujbelor savarsite in el, cu simbolistica aferenta, ne arata ca jertfele nu aveau menirea sa-L imbuneze pe Dumnezeu. Omul pacatos nu poate face nimic ca sa-L imbuneze pe Dumnezeu, pentru simplul fapt ca El este bun prin Insasi natura Sa ( vezi Marcu 10, 17.18; Romani 2,4; Psalm 25,8; 34,8 etc. ). Jertfele aveau alt rol in Planul de Mantuire, insa aceasta este o alta discutie.

  2. Vasi spune:

    Dumnezeu a zis ca va incheia Legamant Nou! Prin faptul ca interpretati ingaduinta Lui ca un fel de nestatornicie faceti o confuzie care va determina sa interpretati textul de asa natura ca Dumnezeu sa fie ” statornic” . In felu asta de a interpreta gresim inchinandu-ne Domnului Iisus Hristos? NU! Ingaduinta nu e nestatornicie!

  3. Vasi spune:

    Eu cred ca iudeii spunea despre neamuri ca sunt necurati pt. ca mancau animale necurate. Curatindu-se toate animalele neamurile nu mai puteau fi necurate! Eu cred asta judecand cu capul meu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free