Antropologie biblica

Antropologie biblica

     Etimologia termenului provine de la doua cuvinte grecesti: “anthropos” ( “om” ) si “logos”( “cuvant” ), antropologia fiind definita ca stiinta despre om.

     Biblia nu prezinta un studiu sistematic si exhaustiv cu privire la acest subiect si niciunul dintre scriitorii Bibliei nu si-a propus sa-l epuizeze. Totusi, in Sfintele Scripturi intalnim suficiente elemente de antropologie.

     Exista doua conceptii majore cu privire la om: conceptia dihotomista si cea trihotomista.

     1) Conceptia dihotomista a dominat veacuri de-a randul gandirea oamenilor, avand la baza ideea ca fiinta umana este alcatuita din doua parti care nu se pot armoniza: trupul si sufletul. Platon ( filozof idealist grec ) sustinea ca sufletul face parte din lumea superioara a ideilor si ca el se afla doar pasager in trup. Pentru el, sufletul e nemuritor, in timp ce trupul este muritor. Bisericile istorice, aflate sub inflenta gandirii lui Platon, sustin dihotomismul, considerand teoria trihotomista ca fiind o erezie.

     2) Conceptia trihotomista considera ca fiinta umana este alcatuita din trei parti: trup, suflet si spirit. Biblia sustine conceptia trihotomista ( 1 Tesaloniceni 5,23 ), insa spre deosebire de alte conceptii profane, ea sustine ca cele trei componente ale fiintei umane sunt interdependente si nu pot exista una in absenta alteia. Ele sunt trei moduri de manifestare a fiintei ca intreg si nu pot exista autonom.

     a) Corpul ( “soma”, gr.  si “adamah”, ebr. )

     Este componenta materiala a fiintei umane fara de care nu s-ar putea manifesta nici celelalte doua: sufletul si spiritul.

     Valoarea materiala a corpului este foarte mica, acesta continand fier cat un cui, fosfor cat un bat de chibrit, calciu cat o bucata de perete… Totusi corpul uman este capodopera Creatiei. Este de remarcat faptul ca doar in cazul crearii omului Dumnezeu nu a recurs la o porunca, ci El personal S-a plecat asupra taranei pamantului si a modelat-o.

     De ce a procedat Creatorul in acest fel la crearea omului ? Nu putea crea El corpul uman printr-o simpla porunca, asa cum a procedat in cazul tuturor animalelor ? Desigur ! Insa modelarea taranei cu propriile Sale maini arata ca omul este o fiinta superioara lumii animale, care urma sa intre intr-o relatie speciala cu Creatorul sau.

     Crearea corpului nu este o pedeapsa impusa unor spirite deja existente ( conform unor teorii ), ci facea parte dintr-un plan al Creatiunii. Crearea corpului din tarana ne arata ca materia are un rol  important in planul lui Dumnezeu. Exista prea multe idei spiritualiste, prea multi oameni care vor sa spiritualizeze totul. Insa lumea materiala isi are locul ei in existenta umana, iar neglijarea nevoilor materiale ale fiintei reprezinta o abatere de la planul initial al lui Dumnezeu.

     Corpul nu trebuie nici idolatrizat, asa cum fac multe vedete de cinema sau televiziune ( Marlyn Monroe isi aranja parul timp de opt ore ), dar nici nu trebuie neglijat si defaimat, asa cum fac misticii si ascetii. Neglijarea si defaimarea corpului este practicata mai ales in lumea pagana. Yoghinii pot sta cu pumnul strans timp de luni intregi, pana ce unghiile le strapung pumnul; altii se ingroapa in pamant sau isi agata de carne carlige cu care trag greutati.

     Exista multi fanatici care, dorind sa intre in Cartea Recordurilor, isi maltrateaza corpul in mod inimaginabil. Un astfel de exemplu este al unui om care si-a strapuns pielea cu peste doua sute de ace de seringa, iar in urechi si-a agatat in loc de cercei, doua zale folosite de alpinisti.

     Spre deosebire de aceste atitudini deplasate, Biblia are o conceptie echilibrata fatza de corpul uman. Apostolul Pavel spunea: “Ma port aspru cu trupul meu si-l tin in stapanire” ( 1 Corinteni 9,27 ), si tot el ne arata destinatia corpului uman: sa devina un templu al Duhului Sfant: “Nu stiti ca trupul vostru este templul Duhului Sfant care locuieste in voi ?” ( 1 Corinteni 6, 19-20 )

     Datoria unui om fatza de corpul sau este aceea de a-l pastra intr-o stare de sanatate si igiena corespunzatoare. In lipsa sanatatii si igienei, corpul se distruge si odata cu el este distrus si templul Duhului Sfant.

     Datorita caderii in pacat a omului, corpul nu mai este supus spiritului, ci sufletului ( viata afectiva, sentimente, placeri ) si instinctelor. Corpul a devenit astfel muritor, pierzand capacitatea de a mosteni Imparatia lui Dumnezeu: “Ce va spun eu, fratilor, este ca nu poate carnea si sangele sa mosteneasca Imparatia lui Dumnezeu si ca putrezirea nu poate mosteni neputrezirea” ( 1 Corinteni 15, 50 ). Acesta este motivul pentru care cei mantuiti vor primi la inviere un corp nou, nesupus putrezirii.

     De observat este faptul ca viata vesnica, in viziunea Bibliei, nu inseamna o viata lipsita de suport material. Dimpotriva, corpul celor mantuiti va fi cat se poate de material, insa nemuritor.

     Cand a fost creat, Adam era sfant, dar nu era sfintit. Daca ar fi rezistat ispitei, el ar fi urcat o treapta, devenind din om sufletesc un om spiritual. Dar, pentru ca a fost biruit de ispita, el a coborat pe o treapta inferioara, devenind om trupesc, muritor. Planul de Mantuire urmareste ca omul sa urce pe treapta pe care ar fi trebuit sa urce Adam si nu a reusit ( vezi 1 Corinteni 15, 42-49.53.54 ).

     b) Sufletul

     Cuvantul “suflet” este prezent de peste opt sute de ori pe paginile Bibliei, avand doua semnificatii:

     – Sufletul este fiinta intreaga – Geneza 2,7: “Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu.”

     Este de subliniat faptul ca la Creatiune omul a devenit un suflet viu, nu i s-a dat un suflet viu. In acest context, cuvantul “suflet” semnifica intreaga fiinta umana cu viata ei fizica, afectiva si intelectuala.

     Atat in Biblie, cat si in limbajul cotidian, termenul “suflet” este folosit adesea in sensul de intreaga fiinta umana, omul in integralitatea lui ( vezi 1 Petru 3,20; Geneza 46, 26.27; Fapte 27,37 , etc. )

     – Sufletul este componenta afectiva, sentimentala a fiintei umane, cuprinzand gandurile, sentimentele si dorintele omului.

     “Dumnezeul pacii sa va sfinteasca El Insusi pe deplin; si duhul vostru, sufletul vostru si trupul vostru…” ( 1 Tesaloniceni 5,23 ). Acest verset sta la baza teoriei trihotomiste a Bibliei, in el termenul “suflet” nemaiavand  intelesul de fiinta intreaga. In acest verset, termenul “suflet” se refera la o componenta a ei: latura afectiva, sentimentala.

     Foarte adesea psalmistul David foloseste expresia “sufletul meu” , referindu-se la o parte a fiintei lui care fie se bucura, fie se intristeaza, fie tanjeste dupa ceva anume. Insa nici acest sens al cuvantului “suflet” nu reprezinta un indiciu ca sufletul ar putea exista independent de corpul material, fizic.

     Mai mult decat atat, Biblia se refera la sufletul omului ca fiind muritor: “Sufletul care pacatuieste, acela va muri “ ( Ezechiel 18,4.20 );  “Sufletul acela va fi nimicit” ( Numeri 9,13 ); “Va arde trup si suflet” ( Isaia 10,18 ).

     c) Spiritul ( duhul )

     Cuvantul “spirit” sau “duh” este prezent de peste opt sute de ori in Biblie, avand si el cel putin doua sensuri:

     – Spiritul ( duhul ) este viata impersonala, principiul vietii universale, suflarea de viata care, unita cu corpul material, da nastere unui suflet viu. Cel care dispune de suflarea de viata este doar Creatorul, El fiind numit si “Dumnezeul duhurilor oricarui trup” ( Numeri 16,22 ) si “Dumnezeul duhurilor prorocilor” ( Apocalipsa 22,6 ).

     Ceea ce a pus Creatorul in trupul primului om a fost suflarea Sa de viata, adica principiul de viata impersonal: “Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu.” ( Geneza 2,7 )

     – Spiritul inseamna si viata moral-religioasa a omului, constiinta sa morala, “organul” prin care omul vine in legatura cu Dumnezeu.

     Lucrarea de reinnoire pe care o face Evanghelia incepe intotdeauna cu spiritul ( duhul ) omului: “Sa va innoiti in duhul mintii voastre” ( Efeseni 4,23 ); “…prin innoirea mintii voastre…” ( Romani 12, 2 ). Dupa ce spiritul ( duhul ) omului a fost trezit si reinnoit ( constiinta morala a fost trezita), el va lucra asupra sufletului ( viata afectiva si intelectuala ), iar acesta din urma va lucra asupra corpului fizic, stapanind puterea pasiunilor.

     Este important sa intelegem ca la moarte are loc un proces invers nasterii: omului ( sufletul viu ) i se retrage suflarea de viata ( principiul vietii ), ramanand trupul material care se intoarce in tarana. Ceea ce retrage Dumnezeu este doar viata impersonala pe care tot El a dat-o la nastere.

     Nemuritor, nemurire

     Termenii “nemuritor” si “nemurire”  nu au un echivalent in Vechiul Testament, ei regasindu-se doar in scrierile Noului Testament. In limba greaca sunt folositi doi termeni: 1) “athanasia” – nemurire si 2) “aphtartos” – neputrezire, nestricaciune

     Cuvantul grec “athanasia” apare doar in doua locuri in Biblie:

     “Cand trupul acesta supus putrezirii se va imbraca in neputrezire si trupul acesta muritor se va imbraca in nemurire ( athanasia )…” ( 1 Corinteni 15, 54 )

     “…Singurul care are nemurirea ( athanasia ), care locuieste intr-o lumina de care nu poti sa te apropii, pe care niciun om nu L-a vazut , nici nu-L poate vedea, si care are cinstea si puterea vesnica “ ( 1 Timotei 6, 16 )

     Cuvantul grec “aphtartos” apare de 13 ori in Biblie ( vezi Romani 1,23; 2,7; 1 Timotei 1,17; 1 Corinteni 9,25; 15, 52-54; 2 Timotei 1,10 ; 1 Petru 1,4.23; 3,4 )

     Biblia nu afirma niciodata ca nemurirea ar fi un atribut al fiintei umane intregi  sau al sufletului sau in starea lui pacatoasa. Din punct de vedere al nemuririi, exista trei categorii de fiinte:

     1) Nemuritoare prin sine: Singura fiinta care are nemurirea in sine este Dumnezeu: “Dupa cum Tatal are viata in Sine, tot asa a dat si Fiului sa aibe viata in Sine” ( Ioan 5,26 )

     2) Fiinte cu nemurire conditionata: primii oameni inainte de pacatuire, ingerii, fiintele din Univers necazute in pacat, oamenii care vor fi mantuiti. Nemurirea acestor fiinte este primita de la Dumnezeu si este conditionata de ascultare de voia Lui.

     3) Fiinte muritoare: oamenii in starea decazuta

     Mesajul luminos al Evangheliei este acela ca, desi suntem muritori datorita naturii noastre pacatoase, prin jertfa de pe cruce putem primi nemurirea conditionata la revenirea in glorie a Mantuitorului.

Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Adevaruri biblice, Starea omului in moarte și etichetat cu , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free