Cine a scris Cartea lui Daniel ?

Cine a scris Cartea lui Daniel ?

     Cu privire la autorul Cartii lui Daniel exista doua opinii in lumea crestina. In timp ce unii comentatori afirma ca autorul cartii este insusi profetul Daniel, care a trait in secolul al VI-lea i.Chr., alti comentatori sustin ca aceasta carte a fost scrisa de un iudeu anonim mult mai tarziu, respectiv in secolul al II-lea i.Chr, in timpul revoltei macabeilor.

     Problema pe care o ridica identificarea autorului Cartii lui Daniel este majora, deoarece nu ne este indiferent daca aceasta carte a Vechiului Testament a fost scrisa in secolul al VI-lea i.Chr., asa cum sustine chiar autorul cartii, sau in secolul al II-lea i.Chr., dupa cum afirma cei ce sustin ipoteza macabeeana.

     Daca aceasta carte a fost scrisa in secolul la VI-lea i.Chr., atunci profetiile ei sunt reale si credibile. Daca dimpotriva, ea este opera unui anonim care a trait mult mai tarziu, inseamna ca nu mai este credibila, iar profetiile ei nu reprezinta altceva decat simpla istorie deghizata in profetie. In acest caz, insasi notiunea de profetie este pusa sub semnul intrebarii, precum si capacitatea lui Dumnezeu de a prevesti viitorul, asa cum sustine El Insusi in Isaia 46,10.

     Ipoteza macabeeana cu privire la originea Cartii lui Daniel a capatat contur spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, fiind sustinuta si astazi de unii teologi. Primul care a lansat aceasta ipoteza a fost filozoful neoplatonist Porfiriu ( 234-305 d.Chr. ). In lucrarea sa intitulata “Impotriva crestinilor”, el afirma ca Daniel a fost scrisa in secolul al II-lea i.Chr., pe vremea regelui sirian Antioh IV Epifanul ( 175-163 i.Chr. ).

     Ieronim ( 348-420 d.Chr. ) a combatut, insa, argumentele lui Porfiriu, aparand paternitatea Cartii lui Daniel. Publicatiile lui Porfiriu au fost distruse, ramanand doar conceptia potrivit careia Cartea lui Daniel a fost scrisa chiar de profetul Daniel in secolul al VI-lea i.Chr.

     Ipoteza macabeeana sustine ca un iudeu anonim ar fi scris Cartea lui Daniel in jurul anului 165 i.Chr., pe timpul persecutiilor pornite de regele seleucid Antioh IV Epifanul impotriva iudeilor, cand acesta a profanat templul din Ierusalim. Acest fals Daniel ar fi repovestit istoria, prezentand-o sub forma unor profetii, singurele profetii autentice fiind cele din Daniel 11,40 pana la Daniel 12,2. Insa, si aceste profetii ar fi esuat, deoarece ceea ce s-a prezis nu s-a implinit niciodata.

     Argumentul in favoarea acestei ipoteze este faptul ca falsul Daniel a facut cateva greseli istorice, nefiind familiarizat cu istoria Imperiilor Babilonian si Medo-Persan, in timp ce a oferit date corecte atunci cand a vorbit de perioada seleucizilor si ptolemeilor.

     Scopul scrierii acestei carti in perioada de criza provocata de persecutiile lui Antioh IV Epifanul ar fi fost acela de a-i incuraja pe iudei de a fi credinciosi lui Dumnezeu si a se opune opresiunii lui Antioh.

     De partea cealalta, cei ce sustin paternitatea Cartii lui Daniel si scrierea ei in secolul al VI-lea i.Chr., respectiv cei ce sustin ipoteza persana, au numeroase argumente in acest sens. Iata cateva dintre acestea:

     1) Autorul Cartii lui Daniel cunostea lucruri care nu erau cunoscute in secolul al II-lea i.Chr., dar care au fost scoase la lumina recent de catre arheologi.

     Unele detalii istorice prezente in Cartea lui Daniel ne demonstreaza ca autorul ei cunostea bine evenimentele descrise in carte. Doar un martor ocular le putea descrie cu atata acuratete. Iata cateva exemple de astfel de informatii:

     a) Capitolul 4 din Daniel ne vorbeste despre Nebucadnetar ca fiind constructorul Babilonului. Istoricii antici ca Herodot, Ctesias, Strabo sau Pliniu nu amintesc niciodata acest lucru in scrierile lor, deoarece informatiile se pierdusera intre timp. In schimb, sapaturile arheologice moderne au confirmat adevarul relatat in Cartea lui Daniel.

     b) Cartea lui Daniel ne vorbeste despre Belsatar ca fiind imparatul Babilonului. Insa pana in secolul al XIX-lea, existenta lui Belsatar a fost contestata, iar Cartea lui Daniel a fost ridiculizata pentru aceasta “falsa” afirmatie. Insa arheologia moderna a descoperit nu doar faptul ca Belsatar a existat cu adevarat, ci si faptul ca el a fost fiul intai nascut al lui Nabonid si coregent cu tatal sau.

     Cand Belsatar i-a oferit lui Daniel locul al treilea in imparatie, ca raspalta pentru descifrarea scrierii misterioase de pe zidul palatului (Daniel  5, 7.16.29 ), informatia a fost corecta deoarece primele doua locuri erau ocupate de Nabonid si de Belsatar  insusi.

     c) Cronica lui Nabonid confirma ca acesta nu se afla in Babilon atunci cand cetatea a fost cucerita de persi in 539 i.Chr. Or, acest amanunt istoric este bine conturat in capitolul 5 al cartii, atunci cand sunt relatate evenimentele petrecute in Babilon in timpul caderii lui sub dominatia persana.

     Detaliile istorice prezentate in capitolul 5 al Cartii lui Daniel sunt atat de exacte incat ele urmeaza cu acuratete informatiile din literatura cuneiforma. O singura problema a ramas inca nerezolvata din punct de vedere istoric in Cartea lui Daniel: identificarea lui Darius Medul. Neexistand inca un material adecvat, cea mai plauzibila ipoteza este aceea potrivit careia Darius Medul nu este altcineva decat generalul Gubaru ( Gobryas ) al armatei persane, general care a cucerit Babilonul in anul 539 i.Chr.

     2) Limba Cartii lui Daniel indica faptul ca aceasta lucrare a fost scrisa in secolul al VI-lea i.Chr. si nu in secolul al II-lea i.Chr.

     Ebraica folosita de autor este diferita de cea a manuscriselor de la Qumran ( secolul II i.Chr. ). De asemenea, cuvintele imprumutate de Daniel din limba persana provin din persana veche, nu din cea vorbita in secolul al II-lea.

     Limba aramaica folosita de autor este aramaica imperiala ( oficiala ) din anii 600-330 i.Chr. si nu aramaica din secolul al II-lea i.Chr. Un alt argument lingvistic in favoarea paternitatii Cartii lui Daniel este folosirea rara a cuvintelor grecesti. Daca Daniel ar fi fost scrisa in secolul al II-lea i.Chr., dat fiind faptul ca in acel timp limba greaca predomina in Rasarit, iar cultura greaca era dominanta in Orientul Mijlociu, cartea ar fi trebuit sa fie plina de cuvinte grecesti.

      In realitate, in Cartea lui Daniel intalnim doar cateva cuvinte grecesti, toate indicand numele unor instrumente muzicale ( Daniel 3,5.7.10.15 ). Este cunoscut faptul ca in armata lui Nebucadnetar se gaseau soldati greci care, probabil, au adus cu ei aceste instrumente. Asadar, saracia prezentei cuvintelor grecesti in Cartea lui Daniel este o dovada solida ca aceasta a fost scrisa mult mai timpuriu decat secolul al II-lea I.Chr., cand elenismul cuprinsese deja Orientul Mijlociu.

     3) Atmosfera Cartii lui Daniel nu se armonizeaza cu cea existenta in Palestina pe vremea revoltei macabeilor din secolul al II-lea i.Chr.

     Profetul Daniel se poarta cu un deosebit respect fatza de Nebucadnetar si Dariu Medul ( Daniel 2, 37.38; 6,21 ) si lucreaza pentru acesti imparati in pozitii guvernamentale inalte, fiindu-le loial. Or, aceasta atitudine respectuoasa fatza de niste popoare care au subjugat Iudea nu era caracteristica secolului al II-lea, cand poporul era asmutit la revolta impotriva oricarui opresor.

     In partea profetica a Cartii lui Daniel sunt amintite persecutii pe care urmau sa le suporte cei credinciosi. Insa nici in aceasta parte a cartii nu intrezarim manifestarea unui spirit de revolta impotriva asupritorilor, ci mai degraba avem de-a face cu o rezistenta pasiva. Aceasta atitudine este intr-un contrast izbitor cu atitudinea de revolta impotriva asupritorilor din epoca lui Antioh Epifanul ( secolul al II-lea ).

     4) Manuscrisele de la Qumran aduc dovezi solide care sustin ipoteza persana cu privire la autorul Cartii lui Daniel.

     La Qumran au fost gasite opt manuscrise ale Cartii lui Daniel in trei pesteri, ele fiind datate in perioada cuprinsa intre anii 125 i.Chr. si 50 d.Chr. Acest fapt dovedeste ca acea comunitate avea un respect deosebit pentru Cartea lui Daniel, citand-o alaturi de alte carti ca cele ale lui Moise, Samuel, Ezra, Ezechiel, Amos sau Psalmi.

     In cazul in care Cartea lui Daniel ar fi fost scrisa la jumatatea secolului al II-lea i.Chr., asa cum sustine ipoteza macabeeana, acest aspect ar fi fost neobisnuit daca aceasta carte ar fi fost scrisa doar cu doua decenii inainte ca ea sa fie studiata de membrii comunitatii din Qumran. Perioada de doar doua decenii este prea scurta pentru ca o lucrare de talia Cartii lui Daniel sa fie scrisa, copiata, citita si raspandita la scara larga.

     Modul in care manuscrisele de la Marea Moarta se refera la Cartea lui Daniel demonstreaza ca aceasta carte era suficient de veche pentru ca in secolul al II-lea ea sa fie atat de cunoscuta, populara si respectata.

     5) Modul in care sunt datate viziunile din Cartea lui Daniel este foarte apropiat de cel in care sunt datate cele din cartile profetilor care au trait in perioada robiei babiloniene  ( Ieremia, Ezechiel, Hagai ).

     Datarile din Cartea lui Daniel ( 2,1; 7,1; 8,1; 9,1; 10,1 ) sunt foarte asemanatoare ca stil cu datarile celor opt viziuni din Ieremia ( 1,2.3; 25,1; 28,1; 32,1; 36,1; 41,1; 46,1.2 ), cele 12 viziuni din Ezechiel  ( 1,1.2; 8,1; 20,1; 24,1; 29,1.17; 30,20; 31,1; 32,1.17; 33,21; 40,1 ) si cele cinci viziuni din Hagai, carte scrisa in anul 520 i.Chr. ( 1,1; 1,15; 2,1; 2,10; 2,20 ).

     Prin contrast, cartea lui Maleahi, scrisa aproximativ in anul 425 i.Chr., care cuprinde si ea cateva viziuni, nu are nicio datare. La fel se intampla si in cazul literaturii apocaliptice din secolul al II-lea i.Chr. si de mai tarziu. Asemanarile de datare cu scrierile mult mai vechi decat cele din secolul al II-lea i.Chr. arata ca Daniel a fost scrisa mult mai timpuriu decat presupune ipoteza macabeeana( secolul al II-lea i.Chr. ).

     6) Daniel se recomanda pe sine ca fiind autorul cartii care ii poarta numele.

     Exista cateva versete ( 7,2.4.6; 8,1.2; 9,2-4.20-23; 10,15-19; 12,5.7.8 ) in care Daniel vorbeste despre sine la persoana intai. Faptul ca in alte versete el se exprima la persoana a treia nu este ceva neobisnuit, deaorece in documentele antice extra-biblice se practica  obiceiul ca autorul sa vorbeasca despre sine la persoana a treia ( de ex. “Anabias” a lui Xenophon sau “Razboaiele Galice” a lui Iulius Cezar ).

     7) Cea mai puternica dovada despre paternitatea Cartii lui Daniel o avem de la Insusi Iisus Christos, care vorbeste despre Daniel ca despre un personaj real, pe care il numeste in mod apreciativ  profet( Matei 24,15 ).

     Iisus S-a folosit de profetia lui Daniel pentru a ilustra viitoarea cadere a Ierusalimului din anul 70 d.Chr, prin folosirea expresiei “uraciunea pustiirii” din Daniel 9,27 ( vezi Matei 24,16; Marcu 13,14; Luca 21, 20.21 ). Vorbind despre Daniel ca despre un profet adevarat care a trait in secolul al VI-lea, Mantuitorul ne arata ca profetiile lui trec dincolo de secolul al II-lea i.Chr., aducand lumina asupra unor evenimente care se vor desfasura pana la sfarsitul istoriei lumii.

     Concluzii

     Ipoteza macabeeana cu privire la datarea Cartii lui Daniel nu are un temei solid. Singura ipoteza credibila este cea persana, adica acceptarea adevarului ca aceasta carte a fost scrisa chiar de profetul Daniel, in secolul al VI-lea i.Chr., in perioada exilului babilonian. Asadar, la intrebarea: Cine a scris Cartea lui Daniel ? exista un singur raspuns credibil: insusi Daniel, profetul lui Dumnezeu, acela despre care Insusi Dumnezeu a declarat prin ingerul sau ca este “om preaiubit si scump   ( Daniel 9,23; 10,11.19 ).

Lori Balogh

( Prelucrare si adaptare dupa un articol scris de Jiri Moskala, sef al Catedrei de Vechiul Testament din Andrews University, intitulat: “A scris profetul Daniel Cartea lui Daniel?”, publicat in volumul “Interpretarea Scripturii”, ed. Viata si Sanatate, Bucuresti, 2012, p. 67-73 )

Acest articol a fost publicat în Cartea lui Daniel, Dileme crestine. Salvează legătura permanentă.

12 răspunsuri la Cine a scris Cartea lui Daniel ?

  1. filip.marius.g spune:

    Sunteți prea prea departe de adevăr! Cartea este nestemat inestimabil al spiritualității universale, scrisă de autor, până în anul de deces al dreptului și mai puțin profet, Daniel, anul 493 î.e.n. Domnia sa, ne-a transmis doar cea ce i-a comunicat Gabriel și nimic mai mult. De unde până unde profeția este pe durata de 70, când Gabriel o spune clar căci cartea va fi citită în vremea de pe urmă și ÎNȚELEPCIUNEA va crește! În viață este foarte ușor să ne învârtim în jurul „degetului” și să susținem că suntem pricepuți. Gavril Filip

    • anna spune:

      Cartea profetului Daniel se întinde pe întreaga perioadă de 70 de ani de robie babiloniană a poporului Israel 605–536 î.c. (vs. 1:1 şi 9:1-3).
      Daniel este istoricul (cronicarul) perioadei de robie a copiilor lui Iacov duşi pe malurile Eufratului. El este singurul care ne oferă o descriere a acelor vremuri întunecate ale Israelului. Cartea Daniel a fost scrisa in ebraica clasica in majoritate cu citeva versete consemnate intr-un limbaj caldean; Cartea începe cu anul 605 când babilonienii au cucerit Ierusalimul.
      Domnul Isus Hristos îl confirmă pe Daniel ca fiind autorul acesteia:
      Matei 24:15 De aceea, când veţi vedea ,urâciunea pustiirii’, despre care a vorbit proorocul Daniel, „aşezată în locul sfânt” cine citeşte să înţeleagă!
      Apoi, Domnul Isus recurge la aceleaşi imagini din descoperirile de care Daniel a avut parte, redate in:
      Matei 25:31 ,,Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.
      Matei 26:64 ,,Da”, i-a răspuns Isus, ,,sunt! ,,Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi venind pe norii cerului.”

      Profetul Ezechiel, un alt profet al exilului îl menţionează pe Daniel. Dacă cartea acestuia nu este disputată, nu văd de ce ar trebui sa fie cea a lui Daniel. Poate datorită creditelor extraordinare de inspiraţie pe care le are!

      Ezechiel 14:14 chiar de ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni: Noe, Daniel şi Iov, ei nu şi-ar mântui decât sufletul lor prin neprihănirea lor, zice Domnul, Dumnezeu.”
      Ezechiel 14:20 şi ar fi în mijlocul ei Noe, Daniel şi Iov, pe viaţa Mea-zice Domnul, Dumnezeu-că n-ar scăpa nici fii nici fiice, ci numai ei şi-ar mântui sufletul prin neprihănirea lor.”
      Ezechiel 28:3 Iată că eşti mai înţelept decât Daniel, nici o taină nu este ascunsă de tine;
      Apariţia cartii lui Daniel în traducerea Septuagintei care a fost făcută înainte de Antiohus întăreşte convingerea că Daniel provine din sec. al VII-lea î.c. şi că este o profeţie nu o carte de consemnări istorice!
      Lordul Isaac Newton afirmă că a-l nega pe Daniel „înseamnă a nega religia creştină pe de-a întregul”!
      De asemenea, cartea Evrei face o aluzie cât se poate de clară la Daniel pomenind în galeria marilor oameni ai credinţei pe unul care a „astupat gura leilor” — Evrei 11:33.
      Vremea lui Daniel este sugerată de menţiunea de către Ieremia a împăraţilor Iosia (640–609 b.c.), Eliachim sau Ioiachim (609–598 b.c.), Zedechia (597–586 b.c.).

      • Filip Gavrilă Marius spune:

        Departe ești de adevăr, precum cerurile de pământ, mai studiază ! Filip G Marius

    • Lori Balogh spune:

      Pentru mine Daniel este un mare profet, nu doar un om „drept si mai putin profet” cum sustineti d-v. Si aceasta deoarece am mai mare incredere in cuvintele lui Iisus, care il considera pe Daniel „proroc” ( vezi Matei 24,15 ), decat in aprecierile oamenilor. In alta ordine de idei, am o intrebare: Este adevarat ca in Talmud exista un blestem sever pentru toti aceia care „indraznesc” sa studieze profetia din Daniel 9, 24-27 ? Si daca exista, cum il explicati ?
      Cu stima,
      Lori B.

      • Dorin spune:

        Nu cred ca exista, ei asociaza profetia din capitolul 9 cu distrugerea Templului si incetarea jertfelor:
        http://jewsforjudaism.org/knowledge/articles/daniel-9-a-true-biblical-interpretation
        fit binecuvantat

        • Lori Balogh spune:

          Citez dintr-un articol postat la adresa:https://luminaultimelorzile.wordpress.com/2011/11/04/ce-a-auzit-daniel-profetia-celor-70-de-saptamani/

          „Când Daniel a primit aceaste profeţii, Templul era o ruină. Însă el era înştiinţat că va fi înălţat un al doilea Templu, construit în acelaşi loc, dar şi acesta va fi la rândul lui distrus. Împlinirea acestei profeţii a avut loc în anul 70 î.Hr, când Templul a fost distrus de romani. Între aceste două evenimente, Mesia a venit şi a fost stârpit. Despre cine se vorbeşte aici?
          Evreii ortodocşi sunt descurajaţi de faptul că nu reuşesc să găsescă un răspuns la această întrebare. În cartea sa What the Rabbis Know about the Messiah – Ce ştiu rabinii despre Mesia, Rachmiel Frydland descrie modul cum a fost educat religios, în Polonia, înainte de război: Stiam că secretul răscumpărării lui Israel şi a zilelor lui Mesia este ascuns undeva în cartea Daniel. De asemenea, ştiam că unii dintre cei mai mari rabini ai învăţăturii talmudice şi post-talmudice au studiat această carte şi s-au ocupat chiar de descifrarea semnelor şi a încifrărilor simbolice. Referindu-se la răscumpărarea lui Israel, Talmudul şi Mişhna (compilaţii de opinii şi dezbateri) abordează de multe ori subiectul cărţii Daniel, cea care ne descoperă vremea ascunsă a revenirii lui Mesia. Totuşi, la Yeshiva (instituţie rabinică) mi s-a reamintit ameninţător de avertismentul şi de blestemul rostit asupra celor care încearcă să îi descifreze înţelesul deplin. Talmudul precizează: Cei care vor încerca să îi descifreze sfărşitul să fie nimiciţi; ei spun „Din moment ce vremea lui Mesia a venit deja, chiar dacă nu este aşa, înseamnă ca nu va mai veni deloc. (Sanhedrin 97b).”
          Si totusi… se pare ca exista.
          Cu stima,
          Lori B.

          • Dorin spune:

            Se poate sa existe acest blestem. Poate o parte a evreilor au cunostinta de acest blestem iar alta parte nu. Dar eu am gasit acest site evreiesc unde evreii (si nu crestinii) dovedesc ca in Daniel 9 ar fi vorba de templul lor si nu de Mesia, de Isus Christos. Ca exista sau nu blestem, ei au gasit o alta explicatie profetiei. Intr-o zi o sa realizeze si ei ca despre Isus Christos a fost vorba (Romani 11).
            Fiti binecuvantat

          • anna spune:

            Voia lui Dumnezeu nu este asimilarea poporului evreu cu alte neamuri, contopirea lui până nu mai există. Dumnezeu are cu poporul Lui un plan deosebit, căci „Lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută” (Romani 11). Deci Dumnezeu a chemat pe acest popor şi i-a dăruit anumite daruri pe care El nu le regretă. Iată-le: „Ei sunt israeliţi; au înfierea, slava, legămintele, darea Torei, slujba dumnezeiască, făgăduinţele, patriarhii şi din ei a ieşit după trup Mesia, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci” (9:5) De aceste daruri nu-i pare rău lui Dumnezeu!
            In ce priveste Evanghelia, ei sunt vrajmasi si asta spre binele Neamurilor, in ce priveste alegerea sunt iubiti din pricina parintilor lor Avraam, Isaac si Iacov. „Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire, care va ţinea până va intra numărul deplin al neamurilor. Şi atunci tot Israelul va fi mântuit.
            Tragedia evreiasca care a inceput acum 2000 de ani intre poporul evreu si cel mai Mare Fiu al natiunii si al omenirii si cauzele neprimirii lui Isus in trecut au fost pentru ca notiunea de Mesia a fost alterata in sanul poporului iar in prezent piatra de poticnire sunt crestinii. Poporul evreu nu poate recunoaşte divinitatea Domnului Isus şi nu poate să-l primească drept Mântuitor, este pentru că diferiţi indivizi care îşi zic creştini au arătat atata ură si au infăptuit nelegiuiri mari impotriva evreilor în Numele Lui Isus. Calea poporului evreu către Domnul Isus este presărată cu pietre de poticnire puse şi adunate de creştini care pina in ziua de azi au numai resentiment fata de evrei si datina lor stramoseasca.
            Voi, fraţi crestini, împliniţi cuvântul scris al profetului Isaia, (26, 10): „Pregătiţi o cale poporului evreu! Croiţi, croiţi drum, daţi pietrele la o parte!” Cum? Prin rugăciune şi exemplu propriu de viaţă.

          • Lori Balogh spune:

            Personal am o mare stima pentru poporul evreu. Si aceasta din mai multe motive. Ceea ce-mi displace la unii dintre ei ( dintre cei care comenteaza pe acest blog ) este aroganta lor, dand de inteles ca Dumnezeul cel viu si adevarat este doar al lor, ca Scripturile doar ei le pot intelege si ca noi, neamurile, suntem un gen de copii ai lui Dumnezeu de mana a doua. Am primit multe comentarii de acest fel si, in lumina Bibliei, nu pot fi de acord cu niciun fel de aroganta de acest fel.
            Chiar daca ei au avut misiunea de a fi depozitarul adevarului de-al lungul timpului, si chiar daca Scripturile le avem si datorita grijii lor, aceasta nu le da dreptul sa ii injoseasca pe fratii lor dintre neamuri. Daca ati citi comentariile lor la diferite articole, ati intelege ce spun. Desigur, doamna Anna are dreptate cand afirma ca noi, crestinii, ne-am comportat fara dragoste fatza de poporul ales de Dumnezeu. De aceea, sunt pe deplin de acord ca trebuie sa ne rugam pentru ei, ca si ei sa-L primeasca pe Iisus ca Mantuitor si sa renunte la atitudinea de a-i privi de sus pe crestini.

      • Filip Gavrilă Marius spune:

        Ești informat greșit în legătură cu Talmudul în care de fapt, eu personal nu am încredere. De ce ? Dacă-l studiezi bine pe Hanoh (Enoh), vei realiza în ce perioadă a fost scris Talmudul de către evrei (cap. XCII / 10) ! Matei, nu cred că a fost Isus iar în paragraf este vorba despre cele două moschei, construite după anul 700 e.n. pe muntele Moria deci, era o profeție (urâciunea pustiirii) ! Un drept ca și putere spirituală, este departe față de un profet ( Drepții nominalizați biblic :Noe, Daniel și ne evreul Iov). Mult succes în studii

  2. yosi spune:

    Făgăduinţa dată de către Dumnezeu, lui Avraam, a răsunat aşa: „Toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine Avraam (primul evreu)” (Geneza, 12,8). Şi asta a fost menirea poporului evreu! aceea de a fi o binecuvântare pentru toate neamurile pământului. Ei bine, în Isus (tot un evreu) această menire s-a împlinit! în El despre care este scris: „Isus…fiul lui Avraam, fiul lui David… iar pina in prezent din voia lui Dumnezeu „Fraţilor, (respective frate balogh) pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire, care va ţinea până va intra numărul deplin al neamurilor (din care faceti parte). Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: Izbăvitorul va veni din Sion, şi va îndepărta toate nelegiuirile lui Iacov”. Iar profetul Zaharia ne dă, în capitolul 12, cu mult înainte de Isus, o profeţie minunată. Iat-o: „Voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului un duh de îndurare şi de rugăciune şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plânge amarnic, cum plânge cineva pe un întâi născut… În ziua aceea se va deschide casei lui David şi locuitorilor Ierusalimului un izvor, pentru păcat şi nelegiuire”. Şi ziua despre care vorbeşte profetul va veni ( nu a fost inca).
    Deaceea consider neavenit spiritul aprig demolator al fr. Balogh la adresa talmudului evreiesc cartea de opinii rabinice in Judaism cand in realitate cultele crestine ca martorii, adventistii, mormonii, etc au talmudele lor /carti intregi doctrinale pe care le numesc “spirit prophetic” si in care “rabinii” lor dicteaza crezul sub aceiasi amentintare – cine nu crede ce scriu ei, cade dela credinta! Similitudinea e izbitoare, cum explicati?

  3. Marius Filip spune:

    Dreptul scriitor (zis de unii, profet sau prorooc, lucru mai puțin important) Daniel, s-a născut în anul 613 î.e.n. și a decedat : în anul primirii permisiunii reconstruirii Ierusalimului, poruncă dată de împăratul Darius 1 cel Mare și în anul, terminării reconstrucției Templului al 2-lea, adică anul, 493 î.e.n.(539 î.e.n. + 46 ani = anul 493. Aceasta, se adresează doar cunoscătorilor Bibliei!). Dacă acceptați apocrifele, studiați cartea patriarhului Enoh, unde, în cap.92/10 specifică: „ Apoi, în timpul celei de-a șasea săptămâni, toți cei care vor exista vor fi învăluiți de întuneric; și inimile lor vor uita înțelepciunea…….”. Este vorba exact, de perioada când a fost scris Talmudul ! Greșesc, sau nu cunoaște-ți ? Citat de mai sus, al domniei voastre: „Când Daniel a primit aceste profeții” . Da, aici aveți dreptate, întrucât, el doar ne-a transmis cele primite, de la omul Gabriel (am rugămintea de a nu-l face sfânt, pe Gabriel, întrucât, l-ați combate pe scriitorul biblic, Daniel!). Verificați Tanahul, pentru a memora locul lui Daniel cel adevărat; SCRIERILE. Căci ați răs modificat scripturile, nu-i vina evreilor. Căci în cartea lui Daniel, ați folosit cuvântul vreme în locul a 3 cuvinte ebraic importante (idan, et și moed), nu-i vina evreiloe. Căci în cap. 12/7 ați scris: „un termen, termeni…. (în loc de un termen, doi termeni….), nu-i vina evreilor. Căci în Ezechiel, ați falsificat importanta literă „Tav” cu litera grecească „Tau”, nu-i vina evreilor și mult multe alte păgânii, de genul acestora. Pentru Anna: Nu, nu avem de dat două Temple ci, exact 3. Sa dat Lumină la 2/3 dintre neamuri, cu două Temple sacrificate plus milioane de lucrători ai Dânsului (creștinii și islamul), rămânând ca pe viitor, prin sacrificarea acestui Templu 3, care nu-i construit încă și prin sacrificarea iarăși a milioane de ostași ai Domnului, poporul evreu și Țara sfântă, vor fi mântuiți de povara pământeană a sarcinii lor, aceasta, după anul 2.377. Isus și Mohamed au răspun la întrebare, la timpul prezent al domniilor lor și nu la viitor: „nu-l știe nimeni….” și nu „nu-l va ști nimeni”. Prezentul este prezent și nu-i bine a fi confundat cu viitorul ! Cu stimă, Filip Gavrilă Marius

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free