Potopul biblic a fost un cataclism mondial, sau o simpla inundatie locala ?

Potopul biblic a fost un cataclism mondial, sau o simpla inundatie locala ?

     Exista mai multe teorii recente care sustin ca potopul biblic nu a fost un cataclism mondial, ci doar o inundatie limitata, localizata fie in Mesopotamia, fie in bazinul Marii Negre, fie intr-o alta zona geografica.

     Trebuie sa observam de la inceput ca Biblia, vorbind despre un potop universal, se opune din start teoriei uniformismului, sustinand-o pe cea catastrofista a lui Cuvier. Cu acesta ocazie vom trece in revista cateva argumente in favoarea potopului biblic, impartite in cinci categorii: argumente teologice, mitologie comparata, argumente logice, argumente literare si argumente arheologice.

     A. Argumente teologice

     1) Biblia vorbeste de un pacat universal care a facut necesara o pedeapsa universala ( vezi Romani 3,23; 5, 12 ). De altfel, toate temele majore prezente in Geneza capitolele 1-11( creatia, caderea omului, planul de mantuire, raspandirea raului ) sunt universale, nu locale.

     2) Conform cronologiei biblice, potopul a avut loc in anul 1656 de la creatiune. Este usor de inteles ca, dupa mai bine de un mileniu si jumatate de existenta , omenirea a crescut mult din punct de vedere numeric. Avand in vedere longevitatea si vitalitatea primelor generatii, este de presupus ca , inmultindu-se, oamenii s-au raspandit pe toata suprafata pamantului. Lucrul acesta a facut ca pedepsirea lor, in urma unei judecati divine, sa se faca printr-un cataclism mondial.

     3) Biblia declara despre Adam ca a fost tatal tuturor oamenilor antediluvieni ( Geneza 4, 17-26; 5,1-31 ). In mod asemanator, Noe este prezentat ca fiind tatal tuturor oamenilor postdiluvieni ( Geneza 10, 1-32; 11,1-9 ). De aici se poate deduce ca toti cei care nu au urcat in arca cu Noe au pierit in apele potopului, acesta fiind un cataclism mondial.

     4) Dupa potop, Noe a primit aceleasi binecuvantari din partea lui Dumnezeu care i-au fost date si lui Adam: „Cresteti si inmultiti-va !” ( Geneza 1,28; 9,1 ). Acest fapt face din Noe un „nou Adam” care trebuia sa repopuleze lumea postdiluviana asa cum a facut-o si primul Adam.

     5) Dupa potop, Dumnezeu a facut cu Noe un legamant care priveste intreaga omenire, ceea ce dovedeste ca intreaga lume veche fusese nimicita (vezi Geneza 9, 8-17 ). Daca ar fi existat si alti supravietuitori ai potopului, Dumnezeu nu ar fi facut cu Noe un legamant care privea intreaga omenire, ci unul care-l privea doar pe el si familia lui.

     Acest legamant este numit de Dumnezeu un „legamant dintre Mine si pamant” ( Geneza 9,13 ), nu doar cu o anumita zona geografica. Fagaduinta lui Dumnezeu este ca „nu va mai veni potopul ca sa pustiasca pamantul” ( Geneza 9, 11 ), nu doar o anumita zona a pamantului. Daca potopul ar fi fost un cataclism local, legamantul lui Dumnezeu ar fi fost si el limitat.

     6) Daca potopul ar fi fost o simpla inundatie locala, atunci promisiunea lui Dumnezeu ca nu va mai fi niciun potop ( Geneza 9,15 ) ca cel de pe vremea lui Noe ar fi fost calcata de fiecare data cand a avut loc pe pamant o astfel de inundatie.

     7) Dimensiunile mari ale arcei lui Noe implica un cataclism universal. Daca ar fi fost vorba doar de o inundatie locala, ar fi fost mult mai simplu pentru Noe sa se mute cu familia intr-o zona mai sigura a pamantului. O inundatie locala nu ar fi necesitat construirea unei arce , ci mai degraba migrarea spre zone neinundabile.

     8) Afirmatia ca apele au acoperit „toti muntii inalti” ( Geneza 7, 19 ) implica un cataclism mondial. Chiar daca muntii antediluvieni nu erau atat de inalti ca cei actuali, faptul ca apele au trecut cu 15 coti deasupra varfului celui mai inalt, demonstreaza ca nu a fost vorba doar de o simpla inundatie locala.

     9) Durata potopului este un alt argument ca acesta a fost un eveniment universal. Noe a stat in corabie mai mult de un an ( Geneza 7,11-8,14 ). Daca ar fi fost vorba doar de un cataclism regional, durata aceasta de timp nu ar fi justificata.

     10) Potopul este folosit de Mantuitorul ca o prefigurare a sfarsitului lumii. El afirma despre vremea lui Noe  ca „a venit potopul si i-a luat pe toti” ( Matei 24,39 ) sau, in varinata lui Luca: „a venit potopul si i-a prapadit pe toti” ( Luca 17,27 ).

     Daca sfarsitul lumii va fi, prin definitie, un eveniment mondial, el nu putea fi prefigurat printr-un cataclism local. O simpla inundatie locala nu putea sluji Mantuitorului pentru a prefigura sfarsitul istoriei pacatului, ceea ce dovedeste inca odata ca potopul de care vorbeste Biblia a fost cu adevarat un cataclism mondial.

     11) Apostolul Petru aminteste si el despre potop ca fiind o catastrofa reala si mondiala. El se exprima in aceeasi termeni universali: „N-a crutat El lumea veche… cand a trimis potopul peste o lume de nelegiuiti” ( 2 Petru 2,5 ).

     Petru face o analogie intre judecata lui Dumnezeu trimisa peste lumea antediluviana  prin potop si judecata Sa care va fi trimisa peste lume prin foc. Daca „lumea de atunci a pierit …inecata in apa”, „cerurile si pamantul de acum sunt pazite si pastrate prin acelasi Cuvant pentru focul din ziua de judecata si de pieire a oamenilor nelegiuiti” ( 2 Petru 3, 6.7 ). Daca judecata finala va fi universala, atunci si pedepsirea omenirii prin potop a trebuit sa fie universala. Altfel, analogia lui Petru nu ar avea sens.            

     B. Mitologia comparata

              In cartea “Miturile esentiale”, Viktor Kernbach subliniaza cateva lucruri interesante pe marginea subiectului potopului. El remarca faptul ca in lume exista peste 200 de variante ale povestirii potopului, in afara relatarii biblice. Practic nu exista continent si popor la care sa nu se gaseasca cel putin o legenda care sa vorbeasca despre potop.

      Autorul cartii remarca, de asemenea, faptul ca toate legendele despre potop au cateva elemente comune:

     – Proportiile catastrofale, cuprinzand intreaga lume locuita

     – Scopul  pedepsitor al potopului

     – Existenta unui numar mic de supravietuitori

     – Oprirea celor care au supravietuit potopului pe varful unui munte

     In ceea ce priveste aria de raspandire a legendelor legate de potop, s-au gasit relatari la babilonieni, la populatia maya, la vechii locuitori ai Sudanului, la indigenii din Alaska, in Hawai, Groenlanda, insulele Polineziei, la chinezi, indieni, greci si egipteni.

     Scepticii afirma ca existenta atator legende raspandite pe toata suprafata pamantului nu este o dovada in favoarea unui cataclism mondial caci- afirma ei- popoarele vechi s-au inspirat unele de la altele. Dupa descoperirea, sub ruinele bibliotecii regelui Assurbanipal din Ninive, a  celor 12 de tablite de lut continand Epopeea  lui Ghilgames, s-a afirmat ca evreii s-au inspirat de la vechii babilonieni in privinta relatarii despre potop. Aceasta este doar o ipoteza putin credibila.

      Existenta atator legende si versiuni pe toate meridianele globului, in ciuda deosebirilor dintre ele, este mai degraba o dovada a originii lor comune. Un cataclism mondial trebuie sa fi lasat o amintire puternica in constiinta tuturor populatiilor pamantului care au aparut din supravietuitorii potopului. Este mult mai logic sa acceptam acest rationament decat sa credem ca “legenda” potopului a trecut de la un popor la altul, iar prima versiune nu a fost decat o pura inventie a imaginatiei omenesti.

      C. Argumente logice

     1) Durata de peste un an a potopului ( mai precis un an si 17 zile ) este dovada unui cataclism universal si nu a unei simple inundatii locale.

     2) Dimensiunile corabiei sunt mult mai mari decat ar fi fost necesar in cazul unei inundatii locale.

     3) Daca ar fi fost vorba despre o simpla inundatie locala, fuga spre regiuni mai sigure ar fi fost o solutie mai buna dacat construirea unei corabii. In cei 120 de ani de har acordati lumii antediluviene, Noe ar fi facut mai bine sa se retraga din zona aceea si sa-i sfatuiasca pe contemporanii sai sa faca la fel, daca ar fi fost vorba de o simpla inundatie.

     4) Porunca data lui Noe de a lua animale din orice specie nu avea rost daca ar fi fost vorba doar de o inundatie locala, fie ea cat de intinsa. Speciile ar fi supravietuit in alte regiuni ale pamantului, facand inutila salvarea lor cu ajutorul corabiei.

     D. Argumente literare

     Daca citim cu atentie relatarea biblica a potopului, observam ca ne aflam in fata unui text narativ, facand parte din genul istoric. Nu gasim in acest text niciun element poetic, nimic care sa ne indice ca textul ar trebui interpretat altfel decat o cere simpla relatare a faptelor. Nimic nu este fortat sau denaturat , nimic nu este amplificat.  Naratiunea curge firesc, atingand scopul pentru care a fost facuta.

     Cuvantul ebraic pentru „potop” este „mabbul”. El este folosit de 12 ori in Geneza ( 6,17; 7,6.7.10.17; 9,11- de doua ori. 25.28; 10,1.32; 11,10 ) si o data in Psalmul 29,10. Acest termen este folosit doar pentru potopul din Geneza, nu pentru alte inundatii locale.

     De asemenea, o serie de expresii biblice folosite in legatura cu potopul: „sub cerul intreg”  ( Geneza 7,19 ), „toate izvoarele Adancului” ( Geneza 7,11 ), „tot ce era pe pamantul uscat” ( Geneza 7,22 ), „toate fapturile” ( Geneza 7,4.23 ), „tot ce traieste” ( Geneza 6,19 ), „fatza pamantului” ( Geneza 7,4.22.23; 8,8 ) si altele arata catre o dimensiune globala a potopului.

     E. Argumente arheologice

     Sapaturile arheologice facute de Wooley in vechea cetate Ur din Caldeea, la aproximativ 18 km de locul unde se crede ca a fost Edenul, au scos la lumina dovezi de necontestat cu privire la existenta unui potop mondial. Sapand la 2o m adancime, arheologii au gasit un strat de mal gros de circa 3 m. Acest strat nu contine nicio urma de civilizatie. Astfel de urme de civilizatie au fost gasite atat deasupra stratului de mal, cat si sub acest strat. Un alt fapt interesant este acela ca urmele de civilizatie gasite sub stratul gros de mal erau cu totul deosebite de cele gasite deasupra.

     Cand a facut aceasta descoperire, Wooley a exclamat: “Trebuie sa fi fost o dezlantuire napraznica , grozava si definitiva care a rupt continuarea istoriei anterioare.”

     La 75 km nord pe valea Eufratului, Dr. Schmidt a facut sapaturi la cetatea Fara, locul unde se presupune ca a trait Noe si unde si-a construit corabia. Expeditia lui Dr. Schmidt a gasit acelasi strat de mal sub care s-au descoperit carbuni, cenusa, vase decorate artistic, schelete, sigilii si unelte, toate lasand impresia ca populatia a fost lovita pe neasteptate de o catastrofa, fugind in dezordine.

     Sapaturile arheologice efectuate la cetatea Kis, la 150 km in amonte pe Eufrat, au dus la descoperirea aceluiasi strat de mal, avand o grosime de circa 1,65 m. 

     Trecand prin toate aceste argumente, ne intrebam daca mai poate fi acceptabila ideea lansata de unii cercetatori ca potopul biblic ar fi fost o simpla inundatie locala. Daca am lua in considerare doar argumentele arheologice, atunci am putea crede ca stratul gros de mal descoperit pe valea Eufratului s-a datorat unei inundatii locale. Daca insa tinem cont si de celelalte argumente ( argumente logice, mitologia comparata, argumentele teologice si cele literare ), ajungem la concluzia ca potopul biblic a fost un cataclism universal care a ramas viu in amintirea tuturor popoarelor lumii.

     In almanahul “Ramuri”, publicat la Craiova in 1966, inginerul Theodor Thant, cercetator la Institutul de Fizica Atomica al Academiei Romane, a publicat un articol intitulat “Potopul- mit sau ipoteza stiintifica”in care afirma:

     “Si totusi potopul biblic a existat. Este vorba de o catastrofa ce a cuprins la vremea aceea intreaga suprafata terestra; un cataclism cu cutremure si eruptii vulcanice ale continentelor si scufundarea unor regiuni intregi ale globuluii. Numarul argumentelor stiintifice care confirma potopul, incepand cu mitologia comparata si terminand cu metodele moderne, nucleare, de cercetare a varstelor diferitelor vestigii ce sustin ipoteza este din ce in ce mai mare. In ce priveste faptul in sine, nu mai exista suspiciuni.”  pag. 85-86

     In concluzie, ideea unui potop universal incepe sa fie acceptata si in lumea stiintifica, dupa lungi ezitari si cautari. De ce oare omul modern trebuie sa parcurga un drum atat de lung si plin de ocolisuri pentru a ajunge la adevar? Dupa un sir nesfarsit de ipoteze si contraipoteze, cu cercetari interminabile si polemici, oamenii ajung sa recunoasca un adevar pe care Biblia il sustine atat de clar si simplu de mii de ani.

Lori Balogh