Coloseni 2, 20-23: “Nu lua, nu gusta”

Coloseni 2, 20-23: “Nu lua, nu gusta”

“Daca ati murit impreuna cu Christos fatza de invataturile incepatoare ale lumii, de ce, ca si cand ati trai inca in lume, va supuneti la porunci ca acestea: “Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru !” ?

Toate aceste lucruri, care pier odata cu intrebuintarea lor si sunt intemeiate pe porunci si invataturi omenesti, au, in adevar, o infatisare de intelepciune, intr-o inchinare voita, o smerenie si o asprime fatza de trup, dar nu sunt de niciun pret impotriva gadilarii firii pamantesti”

         Pasajul biblic citat mai sus este folosit de unii comentatori pentru a-i critica pe crestinii care inca respecta prevederile legilor sanatatii din Vechiul Testament, asa cum sunt prezentate mai ales in Leviticul cap. 11 ( animalele curate si necurate ). Aceste prevederi sunt considerate anacronice pentru crestinii noului legamant, care sunt liberi sa manance “tot ce se vinde pe piata”, fara sa sa-si faca probleme de constiinta ( 1 Corinteni 10,25 ).

     Acele “invataturi incepatoare ale lumii”, despre care aminteste Pavel, sunt identificate de acesti comentatori ca fiind legile date poporului Israel cu privire la hrana curata si necurata, legi de care un crestin care a “ murit impreuna cu Christos” nu ar trebui sa mai tina seama.

     Acesti comentatori nu tin insa seama de doua amanunte importante din pasajul citat din Coloseni:

     1) “Invataturile incepatoare” de genul “nu lua, gusta” sunt ale lumii, nu ale Bisericii. Pavel se exprima clar si fara echivoc, identificandu-le ca “invataturi incepatoare ale lumii” ( vers. 20 ). Este evident ca Pavel nu are in vedere invataturile Bisericii, care nu au de-a face cu lumea, ci cu Dumnezeu. Asadar, identificarea acestor “invataturi incepatoare ale lumii” cu prevederile legilor sanatatii din Leviticul cap. 11 este rau-intentionata si neadevarata.

     2) Pavel specifica in versetul 22 ca aceste porunci: “Nu lua, nu gusta…” sunt “porunci si invataturi omenesti”, nicidecum biblice. Facand aceasta precizare, Pavel exclude interpretarea unor comentatori care sustin ca in discutie sunt aduse prevederile vechiului legamant cu privire la alimentele curate si necurate. Reglementarile din Leviticul cap. 11 si din alte parti ale legii mozaice nu sunt “porunci si invataturi omenesti”, ci legi divine. Confuzia pe care o fac unii crestini in aceasta privinta este jalnica.

     Atunci, la ce se refera Pavel cand vorbeste despre “invataturile incepatoare ale lumii” ? In mai multe pasaje din epistolele sale, Pavel atrage atentia credinciosilor asupra unor practici ascetice, incluzand zile de post si abtinerea de la anumite alimente sanatoase si permise de Cuvantul lui Dumnezeu, din dorinta, probabil, de a se apropia mai mult de Dumnezeu ( vezi 1 Timotei 4, 1-5; Romani 14, 2.3 ).

     In Didahia , cap. 8  (cea mai veche opera literara crestina postbiblica ), exista o porunca data crestinilor de a posti miercurea si vinerea, si nu lunea si joia, asa cum faceau evreii. ( 1 ) Se pare ca in Biserica primara incercau sa patrunda unele obiceiuri si practici ascetice, constand in tinerea unor zile de post, respectarea unui regim vegetarian strict si abtinerea de la anumite alimente permise de legea mozaica.

     Atata vreme cat respectarea acestor reguli omenesti nu puneau in pericol Evanghelia lui Christos, Pavel nu ia atitudine o hotarata impotriva lor, lasandu-i pe crestini sa decida singuri, potrivit propriei lor constiinte ce e bine de facut. Totusi, Pavel subliniaza ca aceste invataturi si practici nu sunt de origine divina, ci sunt doar niste “invataturi si porunci omenesti” ( Coloseni 2, 22 ), niste “invataturi incepatoare ale lumii”, pe care cei care “au murit impreuna cu Christos” nu mai au obligatia sa le pazeasca.

     Legea lui Moise nu le cere nicaieri credinciosilor sa implineasca astfel de reguli. Asadar, intreaga discutie din Coloseni 2, 20-23 nu se refera la prevederile clare ale Legii mozaice cu privire la alimentele curate si necurate, porunci care sunt de origine divina, ci la acele “invataturi si porunci omenesti”, care au “o infatisare de intelepciune”, dar care nu sunt de niciun folos in adevarata lupta a credintei.

     Referindu-se la toate poruncile omenesti care ingreunau viata credinciosilor, in loc sa o usureze, Mantuitorul a spus: “Degeaba Ma cinstesc ei, invatand ca invataturi niste porunci omenesti”, caci “orice rasad pe care nu l-a sadit Tatal Meu cel ceresc va fi smuls din radacina” ( Matei 15,9.13 ).

     Spunad lucrurile acestea, Domnul Christos nu a interzis regulile stabilite de oameni ( in cazul de fatza, cele cu privire la alimentatie ), atat vreme cat ele nu intra in conflict direct cu Legea lui Dumnezeu. Insa El afirma clar ca acestea sunt inutile, “degeaba”.

     De aceea, un crestin intelept va sti intotdeauna sa faca deosebire intre o cerinta clara a lui Dumnezeu, aflata pe paginile Scripturii, si o regula sau practica omeneasca. Cel care va face aceasta deosebire nu va fi niciodata in confuzie cu privire la ce sa manance, ce sa bea si cum sa-si organizeze viata cat mai bine cu putinta, spre slava lui Dumnezeu si spre propria lui fericire.

Lori Balogh

 

    

 

Referinte:

( 1 ) Samuele Bacchiochi, “Sabatul sub foc incrucisat”, ed. Viata si Sanatate, Bucuresti, 2001, pag. 272

 

Acest articol a fost publicat în Texte biblice dificile. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free