Conciliul de la Ierusalim si problema zilei de odihna
In lumea crestina circula ideea potrivit careia locul de nastere al pazirii duminicii in locul Sabatului zilei a saptea este Ierusalimul. Se sustine ca punctul de plecare al acestei schimbari majore ar fi Conciliul de la Ierusalim din anii 49-50 d.Ch. , ocazie in care au fost discutate de catre liderii Bisericii cateva conditii de baza pe care trebuiau sa le implineasca aceia dintre neamuri care s-au convertit la crestinism.
Factorul care a facut necesara aceasta adunare a Bisericii din Ierusalim au fost niste disensiuni aparute in biserica crestina din Antiohia pe marginea Legii lui Moise. In acea comunitate venisera cativa agitatori iudaizanti ( evrei convertiti la crestinism ) care sustineau cu tarie ca cei convertiti dintre neamuri trebuie sa practice circumciziunea, conform Legii lui Moise. Ei legau de aceasta practica iudaica chiar mantuirea, starnind in felul acesta mari controverse spirituale in randurile membrilor Bisericii ( Fapte 15, 1 ).
Pentru a da greutate invataturii lor, acesti crestini iudaizanti sustineau ca vorbesc in numele conducerii Bisericii din Ierusalim, fapt pe care apostolii l-au negat ( Fapte 15,24 ). Deoarece disputa teologica trebuia aplanata, Pavel si Barnaba au fost delegati de Biserica din Antiohia pentru clarificarea acestei probleme direct la sursa: la Ierusalim, unde se aflau cei mai multi dintre apostolii Domnului ( Fapte 15,2 ).
Ajunsi la Ierusalim, Pavel si Barnaba au povestit apostolilor tot ce facuse Dumnezeu printre neamuri pentru mantuirea acestora, precum si minunile facute prin mainile lor. Insa si acolo au aparut aceleasi controverse pe marginea circumciziunii si a Legii lui Moise. Intre evreii convertiti la crestinism erau unii din partida fariseilor care sustineau ca obligativitatea de a se taia imprejur si a tine Legea lui Moise apartinea nu doar iudeilor crestinati, ci si neamurilor convertite la crestinism ( Fapte 15,5 ).
Aceste discutii aprinse au facut necesara intrunirea primului Conciliu Bisericesc tinut la Ierusalim, ocazie in care au avut loc dezbateri lungi, cu luari de cuvant ale lui Petru, Pavel, Barnaba si, in incheiere, Iacov, presedintele acestui Conciliu.
Nu stim de ce tocmai Iacov, fratele Domnului, a fost ales conducatorul Bisericii din acel timp. De ce el si nu un alt apostol ? Se pare ca factorul hotarator a fost legatura de sange cu Mantuitorul, Iacov fiind privit ca un fel de mare preot intre crestinii vremii. Se pare ca criteriul legaturii de sange a avut mare greutate in alegerea lui Iacov si datorita puternicei prezente in Biserica a iudeilor si preotilor iudei crestinati care respectau inca Legea lui Moise ( Fapte 21, 20 ).
In urma dezbaterilor aprinse, Iacov a luat cuvantul, propunand ca aceia dintre neamuri care se convertisera la crestinism sa fie scutiti de circumciziune, dar sa se fereasca de “pangaririle idolilor, de curvie, de dobitoacele sugrumate si de sange” ( Fapte 15,20 ).
Cuvintele de incheiere a cuvantarii lui Iacov sunt demne de retinut: “Caci inca din vechime, Moise are in fiecare cetate oameni care-l propovaduiesc , fiindca este citit in sinagogi in toate zilele de Sabat” ( Fapte 15, 21 ). Propunearea lui Iacov a fost aprobata de apostolii si prezbiterii Bisericii, fiind transmisa spre aplicare tuturor comunitatilor crestine existente ( Fapte 15,23 ).
Pe baza acestei hotarari a Conciliului din Ierusalim, unii crestini au tras concluzia ca Biserica crestina nu se mai afla sub obligativitatea pazirii Legii morale, incluzand aici si pazirea Sabatului saptamanal, toate acestea fiind considerate un “jug pe care”, spunea Petru, “nici parintii nostri, nici noi nu l-am putut purta” ( Fapte 15,10 ).
Pentru a nu ajunge la niste concluzii gresite, care ar putea sa ne conduca pe linia moarta a neascultarii de Dumnezeu, este foarte important sa intelegem care a fost obiectul dezbaterilor din sanul Bisericii primare si care a dus la hotararea cunoscuta. In discutie se afla Legea morala a Celor Zece Porunci sau Legea lui Moise ? Era vorba de Sabatul poruncii a patra din Decalog sau de sabatele ceremoniale ale Legii lui Moise ?
Cateva observatii pe marginea hotararii Bisericii din Ierusalim ne vor fi deosebit de utile:
1) Exceptarea de la prcatica circumciziunii a fost acordata doar neamurilor ( Fapte 15,23 ). Pentru crestinii iudei nu s-a produs nicio schimbare in aceasta privinta, ei practicand in continuare circumciziunea. Evenimentele descrise in cartea Faptele apostolilor arata profundul atasament al credinciosilor fatza de institutiile iudaice si fatza de Legea lui Moise, inclusiv fatza de circumciziune.
Dupa trecerea a zece ani de la Conciliul de la Ierusalim ( 60 d.Ch. ), apostolul Pavel a fost acuzat de Iacov si ceilalti conducatori ai Bisericii ca “inveti pe toti iudeii care traiesc printre neamuri sa se lepede de Moise, ca le zici sa nu-si taie imprejur copiii si sa nu traiasca potrivit cu obiceiurile” ( Fapte 21,21 ).
Pentru ca sa inlature aceste acuzatii, acestia i-au propus lui Pavel sa indeplineasca un ritual de curatire la templu ( Fapte 21,24 ). Aceste discutii arata ca la acea data conducatorii Bisericii erau profund atasati de Legea lui Moise. Si nu doar ei, ci toti iudeii care se convertisera la crestinism.
2) In ultima vizita facuta de Pavel la Ierusalim ( 58-60 d.Ch. ), se poate remarca graba apostolului de a ajunge la Ierusalim de Ziua Cincizecimii ( Fapte 20,6 ). Aceasta demonstreaza ca iudeii crestini inca isi conduceau viata dupa calendarul liturgic iudaic, fapt care a facut posibila convertirea multor iudei si chiar preoti iudei, Din acest punct de vedere, acceptarea crestinismului nu presupunea mari schimbari in modul lor de viata.
3) Din cele patru puncte ale hotararii Conciliului, doar una era de natura morala: ferirea de desfrau, celelalte trei fiind de natura ceremoniala: abtinerea de la pangarirea idolilor, de la consumarea carnii animalelor sugrumate si de la consumarea sangelui. Aceasta preocupare excesiva fatza de unele precepte ceremoniale arata ca intre iudeii crestini exista inca un mare respect fatza de Legea lui Moise.
Concluzii
Daca Biserica din Ierusalim si conducerea ei au aratat un respect atat de profund fatza de Legea lui Moise, daca insusi marele apostol Pavel s-a conformat unor precepte ceremoniale, cum s-ar putea pune in contul Bisericii iudeo-crestine din acel timp desfiintarea Legii morale , inclusiv a Sabatului poruncii a patra ?
Decalogul era o institutie milenara la care iudeii tineau foarte mult, iar istoria Vechiului Testament ne arata ca chivotul in care era adapostita Legea divina era deosebit de pretuit si ingrijit. E greu, chiar imposibil de crezut ca o eventuala schimbare a zilei de odihna de la Sabatul zilei a saptea la duminica zilei intai a saptamanii ar fi fost unanim acceptata de conducerea Bisericii fara sa trezeasca nicio opozitie.
Daca pentru o problema relativ minora cum era circumciziunea, care nu apartinea Legii morale, ci Legii mozaice, s-au ivit atatea controverse, oare o eventuala incercare de schimbare a zilei de odihna nu ar fi produs tulburari mult mai mari in sanul Bisericii ?
Daca vom intelege climatul in care isi desfasura viata prima Biserica, vom intelege de asemenea ca institutia milenara a Sabatului era imposibil de modificat. Primii iudei crestinati au vazut in acceptarea Evangheliei implinirea nazuintei lor milenare cu privire la Mesia. Pentru ei, acceptarea lui Christos nu insemna o schimbare sau disparitie a cadrului religiei lor, ci doar o noua orientare.
In lucrarea sa: “Pavel si crestinatatea iudaica”, W.D.Davies afirma: “Pretutindeni, in mod deosebit in Imperiul Roman de Rasarit, au fost iudei crestini al caror mod de viata nu era prea deosebit de acela al evreilor in general. Ei considerau ca Evanghelia era o continuare a iudaismului. Pentru ei, Noul Legamant, pe care Iisus Christos l-a asezat cu ocazia Cinei Domnului cu ucenicii Sai si sigilat prin moartea Sa, nu insemna ca legamantul incheiat intre Dumnezeu si Israel nu mai era in vigoare. Ei sarbatoreau inca Pastele, Ziua Cincizecimii si Sarbatoarea Corturilor; ei continuau sa se circumcida, sa pastreze Sabatul saptamanal si randuielile mozaice cu privire la mancarea curata si necurata” ( editia 1972, p. 72 )
Intelegand contextul vremii si atmosfera in care Biserica primara isi desfasura activitatea, isi poate imagina cineva ca problema in discutie la Conciliul de la Ierusalim era desfiintarea Legii morale, inclusiv schimbarea Sabatului saptamanal in favoarea duminicii ? Si daca cineva inca mai sustine o asemenea invatatura lipsita de orice simt istoric si teologic, cum isi imagineaza ca o asemenea schimbare ar fi putut avea loc fara nicio controversa, fara nicio urma de opozitie din partea iudeilor conservatori si fara ca istoria asa nu consemneze un asemenea fapt ?
Intregul Nou Testament, in mod deosebit cartea Faptele apostolilor si epistolele lui Pavel, ne demonstreaza ca apostolii si crestinii primului secol au acordat Legii morale , inclusiv Sabatului zilei a saptea, respectul si atentia pe care orice crestin de buna credinta trebuie sa le manifeste, daca doreste sa fie un adevarat ucenic al lui Christos.
Lori Balogh
Eu nu inteleg din text ca e vorba de a sasea zi de mana, ci de ziua a sasea a saptamanii. Dovada ? Aceasta a sasea zi era urmata de Sabat ( Exodul 16, 22.23 ). Dar, oricum, constat ca vorbim limbi diferite ( aflate la distanta de „ani-lumina” ), asa ca eu nu voi mai continua dialogul pe aceasta tema. Fiecare trebuie sa aibe propriile convingeri asupra adevarului revelat, si in functie de aceste convingeri este raspunzator inaintea lui Dumnezeu.
Cu stima,
Lori B.
1. Eu mă refeream la alte 40 de zile.
Geneza 8:6 – Dupa patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corabiei pe care o facuse.
Poate Noe socotea timpul după 40 de zile deoarece acest ciclu de 40 de zile este amintit de 4 ori.
Iar cele 40 de zile le găsim și în altă parte. (Moise, Isus, zilele de iscodit) și se poate forma o întreagă teologie și o nouă religie pe baza asta.
2. Presupunem că erau 7 zile. Laban i-a zis: timp de 7 zile ai o obligație față de Lea, după aia … Dar de aici și până la a spune că tot timpul era împărțit în săptămâni încă de la Adam, este o distanță de câțiva ani-lumină. Și alți câțiva ani-lumină să deduci de aici că ei țineau și sabatul.
3. In a șasea zi de mană, au primit porție dublă (Exodul 16:22). Cu o zi înainte de prima zi ei au mâncat prepelițe.
1) In relatarea Potopului, ciclul de sapte zile este amintit de patru ori: Geneza 7,4.10; 8,10.12. Poate pentru dv. este o pura intamplare, insa pentru mine acest fapt nu este o simpla coincidenta. Cat priveste perioada celor 40 de zile, aceasta nu are nicio legatura cu ciclul saptamanal, ci pur si simplu cu descoperirea pe care Dumnezeu i-a facut-o lui Noe: „Caci dupa sapte zile, voi face sa ploaie pe pamant 40 de zile si 40 de nopti…” ( Geneza 7, 4 ). Era firesc ca dupa cele 40 de zile prezise de Dumnezeu, Noe, constatand ca ploaia s-a oprit, sa verifice starea pamantului.
2) Termenul ebraic pentru „saptamana” poate insemna si sapte ani, insa tocmai contextul ne arata ca aici e vorba de sapte zile, nu de sapte ani. Dovada o avem ca in acelasi verset se foloseste si termenul „saptamana” si expresia „sapte ani”: „Ispraveste saptamana ( sapte zile ) cu aceasta, si-ti vom da si pe cealalta pentru slujba pe care o vei face la mine alti sapte ani” ( Geneza 29, 27 ). Versetul urmator ( 28 ) ne spune ca dupa trecerea saptamanii ( nu dupa sapte ani ! ), Iacov a primit-o de sotie si pe Rahela. Vers. 30 ne arata clar ca Iacov i-a slujit lui Laban inca sapte ani dupa ce a primit-o pe Rahela de sotie. In concluzie, nu pot fi de acord cu opinia dv.
3) Nu am inteles logica dupa care sustineti ca evreii au mancat carne de prepelita cu sapte zile inainte de Sabat. Am recitit Exodul 16 si am inteles din el ca Dumnezeu le-a poruncit evreilor sa stranga mana zilnic, mai putin in Sabat ( vers. 21 si 26 ), in ziua a sasea sa stranga o cantitate dubla pentru a avea si pentru Sabat ( vers. 22-24 ), iar in Sabat mana nu cadea ( vers. 26 ). Dv. ati inteles altceva decat ca evreii cunosteau ciclul saptamanal, care la randul lui era legat de Sabat ?
Mi se pare interesant că era ideea de săptămână înainte de Moise, dar asta nu e o dovadă că exista ciclu săptămânal inainte de Moise. Nu sunt contra acestui lucru, nu știu dacă a existat, e posibil să fi existat, dar ceea ce mi-ai dat tu nu sunt dovezi definitive.
1. Noe: faptul că a dat drumul porumbelului la șapte zile dovedește că avea ciclu săptămânal? Geneza 8:6 – Dar faptul că a deschis fereastra la 40 de zile ce dovedește? De ce nu a deschis-o la 42 de zile ca să fie 6 săptămâni.
2. Iacov – Cuvântul ebraic pt. Săptămână poate însemna și 7 ani, iar contextul susține asta.
3. Mana în pustiu – sabatul de atunci era după ieșirea israelitilor din Egipt, deci este în armonie cu ce a spus Moise în Deuteronomul, adică o amintire a robiei în Egipt.
Exod 16:12,13 – „Am auzit cartirile copiilor lui Israel. Spune-le: „Intre cele doua seri aveti sa mancati carne, si dimineata va veti satura de paine; si veti sti ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.”
13. Seara, au venit niste prepelite si au acoperit tabara; si, dimineata, s-a asezat un strat gros de roua in jurul taberei.
Aceste versete arată că cu 7 zile înainte de sabat, israeliții au mâncat prepelițe.
Să presupunem că a existat un ciclu săptămânal înainte, asta nu dovedește că a existat o zi sfântă dintre ele.
In opinia mea, toate poruncile din Decalog sunt de natura morala, caci au de-a face cu comportamentul omului. Inchinarea inaintea unui alt Dumnezeu decat cel adevarat este, in final, o problema de comportament. Luarea in desert a Numelui lui Dumnezeu ( blasfemii, injuraturi, etc. ) este tot o problema de comportament. Inchinarea la idoli si imagini, interzisa de P. II, este tot o problema de comportament. Faptul ca unii crestini se duc la biserica sa se inchine fie sambata, fie duminica, este tot o problema de comportament. Cat priveste Porunca a zecea, ea nu este mai putin comportamentala decat cea care opreste minciuna. E adevarat ca pofta tine de interiorul fiintei umane, insa la fel de adevarat este ca a ceasta pofta se manifesta in comportamentul omului. Insusi Mantuitorul ne atrage atentia: „Dar Eu va spun ca orisicine se uita la o femeie ca s-o pofteasca, a si precurvit cu ea in inima lui” ( Matei 5,28 ).
Daca minciuna tine de comportament, de ce nu putem considera ca si privirile pofticioase sunt tot de natura comportamentala ?
Revin, asa cum am promis, in legatura cu originea ciclului saptamanal.
Este evident ca prima saptamana din istoria lumii noastre a fost cea a Creatiei. Numarul de sapte zile nu are absolut nicio legatura cu niciun fenomen astronomic, singura explicatie fiind legata de vointa Creatorului. Asa a decis El ca lumea noastra sa fie creata in sapte zile. Fiind atotputernic, Dumnezeu ar fi putut crea totul intr-o clipa, „caci El zice si se face; porunceste, si ce porunceste, ia fiinta” ( Ps. 33,9 ). Insa El a decis ca lumea noastra sa apara in cele sase + una zile.
Faptul ca oamenii care au trait inainte de darea Legii pe Sinai au cunoscut ciclul saptamanal si l-au folosit in calcularea timpului reiese din cateva evidente biblice:
– Dupa terminarea Potopului, Noe a verificat retragerea apelor si aparitia uscatului, dand drumul unui corb si unui porumbel la interval de sapte zile ( Geneza 8, 7-12 ). De ce tocmai sapte, si nu sase, zece, trei, etc. ?
– Iacov este inselat de socrul sau Laban si ii reproseaza ca i-a dat pe sotie pe Lea in loc de Rahela. Raspunsul lui Laban: „Ispraveste saptamana cu aceasta, si-ti vom da si pe cealalta…” ( Geneza 29,27 )
– Caderea manei in pustiu. Cap. 16 din Exodul ne arata nu doar ca evreii socoteau timpul folosind ciclul saptamanal, dar ei aveau cunostinta si despre Sabat, chiar inainte de Sinai. In vers.4, Dumnezeu spune ca vrea sa puna la incercare poporul daca va asculta sau nu de Legea Lui. Iar vers. 26 este si mai clar in aceasta privinta: „Veti strange timp de sase zile, dar in ziua a saptea, care este Sabatul, nu va fi ( mana )”. „Si poporul s-a odihnit in ziua a saptea” ( vers. 30 )
Repet: toate acestea s-au intamplat inainte de darea Legii pe Sinai ! Daca la acestea adaugam si alte informatii despre Avraam si ascultarea lui de legile lui Dumnezeu ( Geneza 26,5 ), pentru mine este cat se poate de evident ca Legea, Sabatul si ciclul saptamanal erau cunoscute de oameni inainte de darea oficiala si in scris a Legii pe Sinai.
Cu stima,
Lori B.
„In Deuteronomul gasim cuvintele lui Moise, nu ale lui Dumnezeu, adica repetarea Legii cu propriile sale cuvinte si interpetari.” –
Deuteronomul 5:15 – Adu-ti aminte ca si tu ai fost rob in tara Egiptului, si Domnul, Dumnezeul tau, te-a scos din ea cu mana tare si cu brat intins: de aceea ti-a poruncit Domnul Dumnezeul tau sa tii ziua de odihna.
Dacă acest verset vorbește despre interpretarea lui Moise, înseamnă că Moise a văzut porunca sabatului ca fiind ceva nou. Înseamnă că înainte de a ieși din Egipt, israeliții nu au avut această poruncă.
Următoarele versete confirmă asta:
Neemia 9:13. Te-ai coborat pe muntele Sinai, le-ai vorbit din inaltimea cerurilor si le-ai dat porunci drepte, legi adevarate, invataturi si oranduiri minunate.
14. Le-ai facut cunoscut Sabatul Tau cel sfant si le-ai dat prin robul Tau Moise, porunci, invataturi si o Lege.
„Potrivit definitiei biblice a termenilor, inteleg ca aceasta binecuvantare ramane valabila cel putin atata vreme cat vor exista pamantul si omul.” – Asta o văd ca o idee personală deoarece nu văd o logică să ne ducă la această concluzie.
Frate Ruben,
Ma bucur ca ati definit corect termenii: „vesnic” si „vesnicie”. Asa este. Insa asta nu schimba cu nimic binecuvantarea rostita de Creator asupra zilei a saptea. Potrivit definitiei biblice a termenilor, inteleg ca aceasta binecuvantare ramane valabila cel putin atata vreme cat vor exista pamantul si omul.
Cu privire la existenta ciclului saptamanal inainte de Sinai, va voi raspunde mai tarziu, caci acum trebuie sa plec.
Cu stima,
Lori B.
Multumesc pentru interesul dv., frate Dorin, si pentru atentia deosebita cu care urmariti tot ce se scrie aici. Din punctul acesta de vedere, sunteti un adevarat urmas al crestinilor din Berea, care bine faceau ca verificau tot ce li se predica, chiar daca persoana care le predica era insusi apostolul Pavel.
Intr-adevar, scriu in graba si de aceea este posibil sa fac unele greseli. De aceea, ma bucur sa mi se atraga atentia, caci si eu tind spre desavarsire si eliminarea greselilor de orice fel cu ajutorul Domnului.
Cu privire la termenul „comemorare”, am gasit in DEX urmatoarea definitie: „COMEMORÁRE, comemorări, s. f. Acțiunea de a comemora; ceremonie menită să evoce amintirea unei persoane sau a unui eveniment important”
In cazul Creatiei, desigur ca nu este vorba de moartea nimanui ( poate doar in sens metaforic „moartea” haosului ), ci de un eveniment important. Si daca e vorba de Creatie, chiar ca este un eveniment important, fara de care noi, astazi, nu am mai fi dialogat.
Va doresc in continuare binecuvantarea Domnului !
Pacea Domnului Isus frate Lori.
Sa nu credeti ca va caut nod in papura dar expresia „comemorarea Creatiei” chiar nu suna bine. Probabil ati scris pe fuga si nu ati realizat sensul. Schimbati cu aniversarea sau sarbatorirea Creatiei ca din cate stiu nu a murit nimeni in ziua a 7-a a creatiei. ;)
In rest, nu ma bag in discutie ca sunt inca ca un stundent in anul 1, dar urmaresc cu interes dezbaterea.
Harul Domnului Isus sa fie cu noi toti
1 Cronici 17:27 – Binecuvanta, dar, casa robului Tau, ca sa ramana pe vecie inaintea Ta! Caci ce binecuvantezi Tu, Doamne, este binecuvantat pentru vesnicie!
Cuvantul „vesnicie” aici din lb ebraică inseamna perioadă lungă nedeterminată. Dacă citim la Geneza 1:28 vedem că Dumnezeu i-a binecuvântat pe Adam și Eva, dar asta nu înseamnă că ei sunt binecuvântați și acum.
Exodul 21:6 – atunci stapanul lui sa-l duca inaintea lui Dumnezeu, sa-l apropie de usa sau de stalpul usii, si stapanul lui sa-i gaureasca urechea cu o sula, si robul sa ramana pentru totdeauna in slujba lui.
La fel și aici, este folosit același cuvânt din ebraică „pentru totdeauna “ sau pentru veșnicie, iar în acest verset înseamnă pt. Toată viața.
2. De unde știți că sunt adept al pazirii duminicii? Nu cred că am spus asta vreodată.
3. Ciclu săptămânal înainte de Sinai? Ar fi interesant să citesc ceva despre asta.
Frate Ruben,
Daca dv. nu ati gasit in Biblie nimic legat de Sabatul zilei a saptea inainte de caderea omului, va indrept atentia spre Geneza 2, 2.3: „In ziua a saptea Dumnezeu Si-a sfarsit lucrarea pe care o facuse, si in ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse. Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui, pe care o zidise si o facuse.”
Imi veti spune probabil ca aceasta nu este o porunca, ci o afirmatie despre Creator. Asa este. In Geneza nu gasim porunci, caci Geneza este „cartea inceputurilor”, nu a poruncilor. Daca nu gasim in Geneza o porunca clara care interzice furtul, inseamna ca oamenii aveau voie sa fure ? Daca nu gasim in Geneza o porunca cu privire la chipuri cioplite, inseamna ca oamenii erau liberi sa fie idolatri ? Si exemplele pot continua.
Va intreb cu toata seriozitatea: Cum se face cea mai buna educatie: prin porunci si restrictii, sau prin exemplul personal ? Daca sunteti parinte, cu siguranta ca veti fi de acord cu cea de-a doua varianta. In intelepciounea Sa, Dumnezeu a ales cea de-a doua varianta, lasandu-ne un exemplu personal cu privire la Sabat. Daca El S-a odihinit in ziua a saptea de lucrarile Sale ( Creatie ), nu este acesta un argument suficient ca si noi sa-I urmam exemplul, odihnindu-ne si noi de lucrarile noastre in aceasta zi ?
Oare de ce a binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea ? Cu ce scop ? Si pentru cine ? Ce inseamna ca El a sfintit aceasta zi ? Ca teolog, dv. stiti prea bine ca verbul „a sfinti” inseamna a pune ceva deoparte cu un scop sfant. Pentru ce si pentru cine a pus El deoparte aceasta zi ? In Biblia mea sta scris ca ceea ce binecuvanteaza Dumnezeu ramane binecuvantat pentru vesnicie: „Caci ce binecuvantezi Tu, Doamne, ramane binecuvantat pentru vesnicie” ( 1 Cronici 17, 27 up. )
Dv., ca un adept al pazirii duminicii, puteti pune degetul pe un text biblic si sa ne aratati tuturor celor care citesc acest blog ca Dumnezeu a schimbat ziua Lui de odihna ? Puteti sa ne indicati o porunca clara a Mantuitorului sau a apostolilor in acest sens ? Exista in dreptul primei zile a saptamanii vreo informatie biblica cum ca aceasta zi este la fel de binecuvantata si sfintita de Dumnezeu asa cum este Sabatul zilei a saptea ?
Ca un cunoscator al Bibliei, m-as fi asteptat de la dv. sa nu aduceti ca argument textul din Deuteronomul 5. Acest „argument” are trecere la cei care nu cunosc Scriptura suficient de bine. Dv., ca teolog, stiti prea bine ca Deuteronomul este „repetarea Legii” de catre Moise inainte de moartea sa si inainte ca poporul sa treaca Iordanul spre Canaan. In Deuteronomul gasim cuvintele lui Moise, nu ale lui Dumnezeu, adica repetarea Legii cu propriile sale cuvinte si interpetari. Daca doriti sa cunosteti exact textul Poruncii a patra, cautati-l in Exodul 20, 8-11, nu in Deuteronomul 5. Ati gasit in textul original al Poruncii a patra, asa cum l-a rostit Dumnezeu pe Sinai, ideea ca Sabatul a fost dat doar evreilor ca semn al eliberarii lor din Egipt ? Eu nu am gasit asa ceva in Biblia mea. Textul original al poruncii ne trimite la Creatie, Sabatul fiind un monument ridicat de Creator in amintirea acesteia. Cand Moise repeta Legea, la hotarele Canaanului, el adauga de la el propria interpretare, afirmand ca pentru evrei, Sabatul avea o semnificatie suplimentara: un semn al eliberarii din robia egipteana. Ceea ce este corect. Insa, daca Moise a adaugat o semnificatie noua a Sabatului strict pentru poporul evreu, oare prima si cea mai importanta semnificatie a Sabatului ( comemorarea Creatiei ) nu a mai fost valabila ? Asadar, Deuteronomul 5 nu schimba cu nimic importanta Sabatului pentru omenire.
Ati afirmat: „Deci, înainte de ieșirea israelitilor din Egipt, nu am văzut că a fost dată această poruncă oamenilor.” Dar, frate drag, oare existenta ciclului saptamanal inainte de darea Legii pe Sinai ce dovedeste ? De unde aveau oamenii care au trait inainte de Sinai obiceiul sa socoteasca timpul din sapte in sapte zile ? De ce nu il socoteau din opt in opt zile ? Sau din zece in zece zile ? Nu trebuie sa fie cineva teolog, ca sa-si dea seama ca existenta ciclului saptamanal inainte de Sinai dovedeste ca oamenii aveau cunostinta despre Porunca a patra, chiar daca nu o pazeau cu totii.
Ce sa va mai spun ? Daca dv. ati luat o decizie in sensul pazirii unei alte zile in locul celei lasate de Creator, eu nu am sa va pot convinge niciodata ca nu faceti bine. Doar Duhul Domnului o poate face. Daca sunteti linistit in constiinta dv. in aceasta privinta, foarte bine. Dar daca cumva aveti temeri ca nu sunteti intr-o pozitie buna fatza de cerintele lui Dumnezeu, atunci va trebui cu toata seriozitatea si cu multa rugaciune sa va cercetati viata si sa indreptati ceea ce Duhul Sfant va va arata.
Eu inchei aici discutia cu dv., caci socotesc ca dialogul a fost suficient de bogat, dorindu-va binecuvantarea Domnului in studiul Scripturii si prezenta Duhului Sfant in deciziile pe care le veti lua.
Cu stima,
Lori B.
„Porunca Sabatului era independenta de slujbele de acolo, existand inainte de cadrea omului” – Nici asta nu am văzut în Biblie. Pentru asta cred că e nevoie de documentare.
Deuteronomul 5:15 – Adu-ti aminte ca si tu ai fost rob in tara Egiptului, si Domnul, Dumnezeul tau, te-a scos din ea cu mana tare si cu brat intins: de aceea ti-a poruncit Domnul Dumnezeul tau sa tii ziua de odihna.
Versetul de mai sus arată că sabatul a fost dat ca o amintire pentru israeliti a sclaviei lor în Egipt. Deci, înainte de ieșirea israelitilor din Egipt, nu am văzut că a fost dată această poruncă oamenilor.
Referitor la ce a zis Dr. Orest Trangul:
Apocalipsa 2:2 – Stiu faptele tale, osteneala ta si rabdarea ta, si ca nu poti suferi pe cei rai; ca ai pus la incercare pe cei ce zic ca sunt apostoli, si nu sunt, si i-ai gasit mincinosi.
Romani 3:4 – Nicidecum! Dimpotriva, Dumnezeu sa fie gasit adevarat, si toti oamenii sa fie gasiti mincinosi, dupa cum este scris: „Ca sa fii gasit neprihanit in cuvintele Tale si sa iesi biruitor cand vei fi judecat.”
Indiferent cât de teolog este cineva trebuie să își dovedească teoriile sau părerile. Dacă nu, oamenii care îl iubesc pe Dumnezeu și iubesc și Cuvântul său îl va găsi mincinos.
În primul rând, într-un sens nu sunt antisabatarian, mai degrabă antiobligatoriosabatarian.
Apoi, referitor la cele 10 porunci, eu le privesc doar pe a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a și a 9-a ca fiind morale. Nici măcar a 10-a nu o văd morală pentru că eu văd moralitatea ca aparținând de comportament.
Va salut cu multa pace de la Domnul Iisus, frate Ruben,
Am observat din comentariile dv. ca aveti rezerve fatza de unele expresii si cuvinte pe care nu le intalniti in Biblie. In ultimul dv. comentariu era vorba de expresia „Legea morala”, despre care sustineti ca este o „inventie inteligenta” a cuiva, dar ca aceasta nu se regaseste in Biblie.
Exista insa multe expresii si termeni pe care nu ii gasim in Biblie, si totusi ii folosim. Eu nu am gasit in Bilie termenul „Trinitate”, si totusi il folosesc toti teologii in lucrarile lor, toti pastorii in predicile lor, si toti credinciosii in discutiile lor. Eu nu am intalnit in Biblie nici termenii „”penticostal”, „adventist”, „otodox”, „catolic”, etc., si totusi ne place sa ne declaram membrii ai unei biserici sau ai alteia. Si exemplele pot continua…
Crestinii primului secol foloseau termmenul „antichrist”, desi nu l-au gasit in Scripturile de la acea data ( VT ).
Faptul ca dv. considerati ca expresia „Legea morala” este o „inventie inteligenta” a cuiva care dorea sa faca si din Porunca a patra o porunca morala, nu este demna de un crestin care pretinde ca cunoaste Biblia si este un urmas al Domnului. Probabil insinuati ca adventistii au „inventat” aceasta sintagma pentru a argumenta importanta pazirii Sabatului. Daca nu este asa, imi cer iertare, dar asa reiese din ceea ce afirmati.
Vreau sa va spun ca expresia „Lege morala” este folosita si de alti crestini neadventisti, chiar de teologi. Daca aveti posibilitatea, cititi, va rog, din lucrarea Dr. Orest Trangul: „Morala crestina ortodoxa” ( Bucuresti, Tipografia cartilor bisericesti, 1901 ), la pag. 39-40:
„Legea mozaica are un intreit scop si cuprins, conform caruia distingem legi morale, ceremoniale si civile. Dar numai legile morale au o destinatie si obligatie vesnica, pe cand cele ceremoniale si civile si-au pierdut puterea obligatorie prin Evanghelia Domnului.”
Problema pe care am observat-o ( la dv. si la alti crestini antisabatarieni ) este aceea ca toti considera Cele Zece Porunci ca fiind de natura morala, mai putin Porunca a patra, despre Sabatul zilei a saptea, pe care o considera ceremoniala. Si, fiind o porunca „ceremoniala”, este evident ca nu mai trebuie tinuta de crestini.
Aceasta interpretare imi ridica o sumedenie de intrebari:
– De ce Dumnezeu ar fi amestecat noua porunci morale cu una singura de natura ceremoniala ? Stim ca legile ceremoniale i-au fost date lui Moise ca sa le scrie intr-o carte, pe care a asezat-o langa chivotul Legii ( Deuteronomul 31, 24-26 ) Distinctia intre cele doua categorii de legi era clara chiar din asezarea legilor: una in chivot, scrisa de Insusi Dumnezeu pe table de piatra, si alta in afara chivotului, scrisa de Moise intr-o carte.
– Legile ceremoniale erau legate de sanctuar ( templu ). Porunca Sabatului era independenta de slujbele de acolo, existand inainte de cadrea omului si aparitia necesitatii de a duce jertfe.
– Daca Dumnezeu a scris cu propria Sa mana Porunca Sabatului, in mijlocul celelalte noua porunci morale, avem oare noi dreptul sa o scoatem de acolo, considerand ca nu este o porunca morala ? Si daca totusi este o porunca morala ?
Eu nu numai ca o consider o porunca morala, dar indraznesc sa afirm ca porunca Sabatului este cea mai morala dintre toate. Am sa ma explic. In cazul tuturor celorlalte porunci exista ratiuni logice, sociale, civile, etc. Daca exista un singur Dumnezeu, este numai firesc sa ne inchinam doar Lui; daca nimeni nu L-a vazut pe singurul Dumnezeu, este natural sa nu incercam sa-I reproducem chipul si sa ne inchinam la imagini „inventate” de mintea omeneasca; daca Dumnezeu este sfant, este logic si firesc sa-I acordam respect si cinste; daca ne iubim aproapele, e natural sa nu-l ucidem, sa nu-l mintim, sa nu-l furam, sa ne respectam parintii, etc.
Dar cat de logic si natural este sa pazim ziua a saptea ? Nu vom gasi nimic in acest Univers care sa argumenteze logic pazirea acestei zile decat simpla porunca a Creatorului. La sfarsitul actului Creatiei, El ar fi putut la fel de bine sa aleaga ca memorial al Creatiei ziua intai, ca zi in care a pus „piatra de temelie” a Creatiei , sau ziua a sasea, in care l-a creat pe om, sau oricare alta zi. Dar Dumnezeu a ales ziua a saptea, pentru ca asa a vrut El. Nu vom gasi in legile care guverneaza Universul nicio lege care sa argumenteze existenta ciclului saptamanal. Si totusi, Creatorul a hotarat ca ciclul sa fie de sapte zile. Daca El asa a hotarat si asa ne-a poruncit, atunci ascultarea sau neascultarea de vointa Sa in aceasta privinta devine o problema profund morala. Daca celelate porunci le respectam poate si din alte ratiuni ( morale, sociale, civile, etc. ), Porunca a patra nu poate fi respectata de om decat din ratiuni morale: pentru ca asa a zis Domnul.
Cu privire la Sinodul de la Ierusalim din Fapte 15, cred ca am fost destul de clar care era problema presanta in acea imprejurare: daca neamurile mai trebuie sa respecte sau nu legile mozaice, mai ales circumciziunea. Da, sunt perfect de acord ca decizia luata atunci de apostoli a fost luata sub calauzirea Duhului Sfant. Dar nu vad nicio legatura cu obligatia noastra de a asculta in continuare de Cele Zece Porunci ( ca sa nu folosesc din nou expresia ” Lege morala, caci va deranjeaza ).
In Fapte 21:25, sta scris: „Cu privire la Neamurile care au crezut, noi am hotarat si le-am scris ca trebuie sa se fereasca de lucrurile jertfite idolilor, de sange, de dobitoace sugrumate si de curvie.” Dv. credeti ca un crestin trebuie sa se rezume doar la aceste prevederi ? Un crestin poate sa se inchine la idoli, sa-L necinsteasca pe Dumnezeu, sa fure, sa ucida, etc. ? Hotarea Sinodului de la Ierusalim nu spune nimic cu privire la aceste lucruri. Nu cred ca exista in lumea aceasta un crestin sincer care sa sustina ca aceste patru lucruri amintite in hotarare sunt singurele care au ramas. Este evident ca hotararea Sinodului de la Ierusalim se referea la legea mozaica, nu la Cele Zece Porunci.
Cu stima,
Lori B.
OK. Continui aici ideea despre Faptele 15.
În primul rând, văd destul de des expresia „legea morală”, și înțeleg că ea se folosește cu privire la cele zece porunci. De ce nu le spuneți direct „cele zece porunci”? De ce trebuia inventată această expresie care nu cred că se găsește în Biblie?
Parerea mea: cel care a inventat termenul „lege morală” pentru cele 10 porunci a fost destul de inteligent. Asta deoarece s-ar deduce că și sabatul este o lege morală și deci, ar trebui respectat de toți oamenii.
Faptele 15:28 – Sunteți de acord că decizia a fost luată sub îndrumarea Duhului Sfânt?
Faptele 21:25 – Cu privire la Neamurile care au crezut, noi am hotarat si le-am scris ca trebuie sa se fereasca de lucrurile jertfite idolilor, de sange, de dobitoace sugrumate si de curvie.
Versetul ăsta face referire la ce au spus apostolii după câțiva ani după acel consiliu. Deci decizia nu a fost doar pentru cei din Antiohia, ci pentru toti credincioşii din Neamuri, și a rămas valabilă.
Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima dumneavoastra, frate.
„Unul din motivele pentru care Domnul Isus a fost omorat era pentru ca desfiinta Sabatul.”
Este o afirmatie care mai trebuie analizata.
Daca Domnul Isus Hristos ar fi calcat Sabatul sau ar fi invatat oamenii acelui timp ca Sabatul poate fi calcat, nu credeti ca marele preot Caiafa nu ar fi avut nevoie de tot circul sau teatrul pe care l-a produs la „judecarea” Mantuitorului ?
Este adevarat ca au fost oameni „zelosi” care apreciau drept calcari de Sabat unele fapte ale Mantuitorului nostru drag, insa aceste aprecieri au fost desconsiderate de mai marii iudeilor, altfel cel mai simplu mod de a-L condamna pe Domnul era calcarea Sabatului.
Va doresc binecuvantarea Domnului Isus Hristos asupra familiei dumneavoastra.
Stimate d-le Dragos,
Desi sunteti un antisabatarian convins, apreciez tonul d-v plin de respect pentru o alta convingere decat cea pe care o aparati. Eu, dimpotriva, sunt un sabatarian convins. Motivele ? Mi-ar fi greu sa le enumar pe toate in acest scurt comentariu, de aceea va rog, daca sunteti interesat a le cunoaste, sa cititi articolele de la urmatoarele adrese:
https://www.loribalogh.ro/2010/11/dincolo-de-pragul-mormantului-de-ce-nu-cred-in-nemurirea-sufletului-9/
https://www.loribalogh.ro/2013/05/sabatele-ceremoniale-anuale/
https://www.loribalogh.ro/2013/04/restaurarea-sabatului/
https://www.loribalogh.ro/2013/01/ziua-a-saptea-sambata-sau-duminica/
https://www.loribalogh.ro/2013/01/sabatul-in-noul-testament/
https://www.loribalogh.ro/2012/12/sabatul-inainte-se-sinai/ si altele…
Ideea ca Sabatul zilei a saptea ar fi „o umbra a lucrurilor viitoare” nu mi se pare corecta, deoarece Sabatul saptamanal ne indreapta spre trecut, spre actul Creatiei, nu spre viitor. Spre viitor, in sensul implinirii etapelor Planului de Mantuire, aratau sabatele ceremoniale mentionate in Leviticul cap. 23. La aceste sabate face referire Pavel in Coloseni 2,16.17.
Ati afirmat ca „noi nu suntem obligati sa tinem Legea pt ca Hristos a implinit-o pentru noi” (Romani 7:4). Sa inteleg de aici ca un crestin poate minti, poate fura, poate sa se inchine altui dumnezeu, poate comite adulter, etc. pentru ca Domnul Christos a implinit Legea in locul nostru ? Eu nu inteleg asa felul in care trebuie sa ne raportam la Lege, caci acelasi Pavel spune: „pentru ca porunca Legii sa fie implinita in noi, care traim nu dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului” ( Romani 8,4 ). Despre o Lege care ar fi fost desfiintata, conform opiniei d-v, un apostol ca Pavel nu ar fi scris:
„Deci prin credinta desfiintam noi Legea ? Nicidecum. Dimpotriva, noi intarim Legea” ( Romani 3,31 )
„Asa ca Legea, negresit, este sfanta, iar porunca este sfanta, dreapta si buna” ( Romani 7, 12 )
Va rog sa remarcati ca Pavel le scrie aceste lucruri despre Legea morala unor crestini dintre neamuri, nu unor evrei.
Cu privire la atitudinea lui Pavel fatza de Sabat, va rog sa urmariti in Faptele apostolilor ce a facut el in zilele de Sabat in timpul calatoriilor sale misionare intre neamuri:
– In Filipi, o cetate in care nu se gasea nicio sinagoga, Pavel respecta Sabatul in mijlocul naturii ( Fapte 16, 11-13 )
– In Tesalonic, trei zile de Sabat a predicat in sinagoga
– In Corint, el a stat un an si jumatate, predicand in sinagoga in fiecare Sabat ( Fapte 18, 1-11 ).
Nu credeti ca daca Legea ar fi fost desfiintata, asa cum sustineti, Pavel si toti apostolii ar fi trebuit sa ignore Sabatul ? Or apostolul Iacov, dimpotriva, afirma cat se poate de categoric:
„Caci cine pazeste toata Legea si greseste intr-o singura porunca, se face vinovat de toate. Caci Cel ce a zis: „Sa nu precurvesti”, a zis si: „Sa nu ucizi”. Acum, daca nu precurvesti, dar ucizi, te faci calcator al Legii” ( Iacov 2, 10.11 ) Oare cine calca Sabatul nu se face vinovat de calcarea intregii Legi, conform celor afirmate de Iacov ?
„Dar cine isi va adanci privirile in Legea desavarsita, care este legea slobozeniei, si va starui in ea, nu ca un ascultator uituc, ci ca un implinitor cu fapta, va fi fericit in lucrarea lui” ( Iacov 1,25 ).
Cu privire la unele texte pe care le aduceti in discutie , folosindu-le ca argument in favoarea desfiintarii Sabatului in NT, va rog, de asemenea, sa cititi:
https://www.loribalogh.ro/2014/03/romani-14-5-6-unul-socoteste-o-zi-mai-pe-sus-decat-alta/
https://www.loribalogh.ro/2014/01/evrei-4-1-11-ramane-dar-o-odihna-ca-cea-de-sabat/
https://www.loribalogh.ro/2013/10/coloseni-216-nimeni-sa-nu-va-judece-cu-privire-lao-zi-de-sabat/ si altele…
Ati afirmat ca „este o discrepanta intre strictetea din VT si libertatea din NT”. Stiti ce implica aceasta afirmatie ? Ca Dumnezeul VT este diferit si are alte standarde morale decat Dumnezeul NT . Or Biblia spune clar, citand chiar cuvintele lui Dumnezeu: „Eu sunt Domnul, Eu nu Ma schimb” ( Maleahi 3, 6 ), caci in El „nu este nici schimbare, nici umbra de mutare” ( Iacov 1,17 up. ).
Stimate d-le Dragos, „Iisus Christos este Acelasi: ieri si azi si in veci” ( Evrei 13,8 ). El nu-Si schimba cerintele morale dupa cum cred unii crestini, din nefericire. Si tocmai pentru ca El este neschimbator, de aceea avem noi garantia mantuirii noastre prin jertfa Sa.
Cu multa stima
Lori B.
Zice in Ioan 5 :16 „Din pricina aceasta, iudeii au început să urmărească pe Isus şi căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului.” Iar in v 18 „Tocmai de aceea căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu.”
Unul din motivele pentru care Domnul Isus a fost omorat era pentru ca desfiinta Sabatul. Daca ai sa te uiti un pic in legea lui Moise, ai sa vezi cat de stricte erau poruncile cu privire la Sabat. Daca Dumnezeu inca ar tine cont de VT, atunci cu totii ar tb sa fim omorati pt ca nu implinim poruncile privitoare la Sabat. In Numeri 15 spune despre un om care a adunat lemne in ziua de Sabat si pt asta a fost omorat cu pietre. Dumnezeu cand a dat porunca privitoare la Sabat, a zis ca aceasta va fi un semn intre El si poporul Sau. (Exod 31:13, Ezechiel 20:12). Sabatul in VT era extrem de important pentru evrei si pentru Dumnezeu. Pretutindeni El spune: Sfintiti Sabatul Meu, paziti Sabatul Meu. In ce sens a fost un semn pentru evrei? Si daca a fost pentru ei un semn, pentru Biserica care este corespondentul lui?
Daca ai sa te uiti in Evrei 4 acolo trateaza tocmai lucrul acesta. Zice: „Ramane, dar, o odihna ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindca cine intra in odihna Lui se odihneste si el de lucrarile lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrarile Sale.” Vezi ca, in Biserica, noi intram in Sabat in momentul nasterii din nou.
Un alt lucru de remarcat este ca Pavel vb de Sabat doar evreilor. In epistolele catre neamuri nu il explica. Asta arata ca el nu a impus-o in bisericile formate de el. Ba dimpotriva, in galateni 4:10, in romani 14:5, in coloseni 2:16 el oarecum ii condamna pe cei care pun accent pe el: „Voi paziti zile, luni, vremuri si ani”, „Unul socoteste o zi mai presus decat alta, pentru altul toate zilele sunt la fel. Fiecare sa fie deplin incredintat in mintea lui.”, „Nimeni sa nu va judece […] cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare”. Este interesant ca aceeasi problema era si intre neamuri in perioada aceea din pricina evreilor.
Este o discrepanta intre strictetea din VT si libertatea din NT tocmai pt ca lucrurile din VT sunt doar umbra lucrurilor viitoare. Tine cont ca Legea VT a fost un legamant intre Dumnezeu si Israel. NT este un legamant intre Dumnezeu si Hristos. In VT Dumnezeu a lasat taierea imprejur, Sabatul, Legea etc ca semne ale legamantului, in NT a lasat nasterea din nou, botezul in apa, botezul cu Duhul Sfant etc ca semne. Si mai tine cont ca Legea Mozaica nu e doar cele 10 porunci, ci toate cele 4 carti de la Exod cu jertfele, zilele de sarbatoare, modul de inchinare descris acolo etc. Si totul intr-un mod real, nu spiritual. Tocmai asta vorbeste si in Galateni 5. Noi nu suntem obligati sa tinem Legea pt ca Hristos a implinit-o pentru noi (Romani 7:4). Tot ce este in VT l-a implinit Hristos si au corespondente spirituale in NT. Cortul intalnirii este viata in trupul acesta, locul sfant este sufletul, locul prea sfant este duhul nostru, preotii suntem noi, jertfele sunt lucrurile pe care le aducem noi etc. La fel este si cu Sabatul. El are un corespondent care este explicat in Evrei 4. Multa pace :)