Luca 13, 10-17: Vindecarea femeii garbove in Sabat

Luca 13, 10-17: Vindecarea femeii garbove in Sabat

“Sunt sase zile in care trebuie sa lucreze omul; veniti dar in aceste zile sa va vindecati, si nu in ziua Sabatului !” “Fatarnicilor”, i-a raspuns Domnul, “oare in ziua Sabatului nu-si dezleaga fiecare din voi boul sau magarul de la iesle si-l duce de-l adapa?” ( vers. 14.15 )

     Pasajul din Luca reda una din vindecarile facute de Domnul Christos in Sabat si care, asemenea altora, a starnit opozitie si iritare in randurile fruntasilor poporului. Din relatarea evanghelistului Luca ( singurul dintre evanghelisti care reda acesta episod ) reiese clar ca Mantuitorul a ales intentionat sa o vindece pe femeia garbova intr-o astfel de zi.

     Faptul acesta este evident din raspunsul Domnului la obiectia fruntasului sinagogii : “Dar femeia aceasta, care este o fiica a lui Avraam si pe care Satana o tinea legata de 18 ani, nu trebuia oare sa fie dezlegata de legatura aceasta in ziua Sabatului ?” ( vers. 16 ). De ce a facut Domnul Christos intentionat aceasta vindecare intr-o zi de Sabat ?

     Multi comentatori antisabatarieni sustin ca El a facut aceasta vindecare tocmai pentru a demonstra ca Sabatul nu mai trebuie tinut, anticipand schimbarea zilei de odihna dupa invierea Sa. Dar daca motivul real era altul ?

     Una dintre profetiile mesianice cele mai cunoscute este cea din Isaia 61, 1-3, citata de Insusi Mantuitorul in sinagoga intr-o zi de Sabat: “Si I S-a dat cartea prorocului Isaia. Cand a deschis-o, a dat peste locul unde era scris: “Duhul Domnului este peste Mine, pentru ca M-a uns sa vestesc saracilor Evanghelia; M-a trimis sa tamaduiesc pe cei cu inima zdrobita, sa propovaduiesc robilor de razboi slobozirea si orbilor capatarea vederii; sa dau drumul celor apasati si sa vestesc anul de indurare al Domnului”. In urma, a inchis cartea, a dat-o inapoi ingrijitorului si a sezut jos. Toti cei ce se aflau in sinagoga aveau privirile pironite spre El. Atunci a inceput sa le spuna: “Astazi s-au implinit cuvintele acestea din Scriptura, pe care le-ati auzit.” ( Luca 4, 17-21 )

     Daca incercam sa intelegem gestul Mantuitorului de a o vindeca pe femeia garbova intr-o zi de Sabat prin prisma misiunii Sale mesianice, lucrurile apar intr-o cu totul alta lumina. De fapt, “dezlegarea” femeii tinuta in robie de Satana timp de 18 ani facea parte din misiunea Sa rascumparatoare, misiune pe care o implinea in fiecare zi, dar in mod special in zilele de Sabat.

     Domnul Christos foloseste in mod intentionat cuvantul “dezlegat” de trei ori in dialogul cu fruntasul sinagogii, tocmai pentru a atrage atentia asupra profetiei biblice si asupra misiunii Sale de a elibera sufletele tinute in robia lui Satana, fie prin infirmitati fizice, fie prin infirmitati spirituale.

     Desigur, El ar fi putut sa o vindece pe femeie seara, dupa apusul soarelui, sau in oricare alta zi a saptamanii. A facut insa lucrul acesta intr-o zi de Sabat in mod intentionat din cel putin doua motive:

     1) Asa cum am aratat deja, El a facut aceasta minune de vindecare in Sabat pentru a atrage atentia asupra misiunii Sale mesianice si asupra faptului ca in El, profetiile Vechiului Testament si-au gasit implinirea.

     2) Iisus a vindecat in Sabat pentru ca dorea sa redea Sabatului valoarea si functia lui initiala, asa cum a intentionat Dumnezeu inca de la Creatiune.

     Pe timpul Domnului Christos, datorita sutelor de reguli rabinice adaugate poruncii a patra din Decalog, Sabatul isi pierduse functia initiala, devenind o povara greu de suportat. “Molozul” regulilor si prescriptiilor omenesti, adunat in jurul poruncii lui Dumnezeu, ii impiedica pe oameni sa ajunga la esenta Sabatului: odihna fizica si spirituala, ca o pregustare a odihnei mantuirii in Iisus Christos.

     S-a ajuns pana acolo incat se fie interzis scuipatul pe iarba, acesta fiind considerat o lucrare de udare a ierbii; era interzisa purtarea unei batiste in Sabat, aceasta fiind considerata o povara; era interzis consumul oualor ouate in Sabat si multe alte regului omenesti greu de urmat si greu de suportat pentru om.

     Nu doar oamenii legati de Satana, precum femeia garbova, aveau nevoie sa fie dezlegati , ci insasi institutia divina a Sabatului avea nevoie sa fie dezlegata din chingile regulilor si poruncilor omenesti. A dezlega nu inseamna insa a demola. Daca Mantuitorul a dezlegat Sabatul, asa cum era invinuit de iudei, nu inseamna ca l-a abrogat sau anulat, ci l-a eliberat de balastul cu care a fost inadusit de oameni. Dupa cum dezlegarea femeii garbove nu a insemnat uciderea ei, ci eliberarea ei de sub puterea lui Satana.

     In acea ocazie, ca un bun exponent al gandirii iudaice din acea vreme, fruntasul sinagogii a reactionat foarte iritat, spunandu-le celor prezenti: “Sunt sase zile in care trebuie sa lucreze omul; veniti dar in aceste zile sa va vindecati si nu in ziua Sabatului” ( vers. 14 ).

     De ce nu in ziua Sabatului ? Unde era specificat in porunca lui Dumnezeu ca oamenii bolnavi nu aveau voie in Sabat sa caute vindecare, fie de natura fizica, fie de natura sufleteasca ? Ipocrizia conducatorilor religiosi ai vremii este demascata de Iisus prin cateva cuvinte deosebit de dure: “Fatarnicilor ! … Oare in ziua Sabatului nu-si dezleaga fiecare din voi boul sau magarul de la iesle si-l duce de-l adapa ?” ( vers. 15 )

     De ce un om nu putea fi dezlegat de infirmitatile lui fizice intr-o zi de Sabat, in timp ce animalele puteau fi dezlegate pentru a le implini necesitatile ? Iata la ce absurditate se ajunsese in gandirea rabinilor vremii.

      Porunca a patra din Decalog specifica datoria omului de a manifesta bunatate si compasiune chiar si fatza de animale in ziua Sabatului: “Sa nu faci nicio lucrare in ea ( in ziua Sabatului )… nici boul tau, nici magarul tau, nici vreunul din dobitoacele tale” ( Deuteronomul 5,14 ). Daca animalele necuvantatoare erau incluse in binecuvantarea odihnei Sabatului, de ce omul, capodopera Creatiunii, sa nu poata beneficia de eliberare si odihna in aceasta zi ?

     Libertatea fizica si spirituala oferita de Domnul Christos femeii garbove intr-o zi de Sabat se incadreaza perfect in misiunea Sa mesianica: aceea de a da drumul celor apasati, de a vesti celor robiti de Satana eliberarea si de a vindeca pe cei cu inima zdrobita.

     Din acel moment al vindecarii, oare cum a privit ziua de Sabat acea femeie eliberata de infirmitatea ei? Dar poporul care a asistat la minunea vindecarii femeii garbove ? Luca ne spune: in timp ce femeia “slavea pe Dumnezeu” ( Luca 13,13 ), “toti protivnicii Lui au ramas rusinati si norodul se bucura de toate lucrurile minunate pe care le facea El” ( Luca 13,17 ).

     A inteles vreunul din cei prezenti la minunea vindecarii ca Sabatul nu mai trebuie pazit ? Dimpotriva, toti au inteles ce inseamna Sabatul, daca este pazit asa cum este in intentia lui Dumnezeu.

Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Texte biblice dificile, Ziua de odihna. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free