Zilele Creatiei
Controverse
In teologia crestina moderna exista ideea ca zilele Creatiei nu au fost zile literale de 24 h, ci perioade nedefinite de timp ( zeci sau sute de ani ), in care Creatorul a adus la existenta tot ceea ce vedem astazi.
Aceasta idee a aparut in crestinism datorita teoriei stiintifice actuale, care sustine ca planeta noastra nu este atat de tanara cum afirma Biblia, iar viata, cu toate formele ei, a avut nevoie de perioade foarte lungi de timp pentru a aparea si evolua. Aceasta idee a fost enuntata recent chiar de Papa Francisc ( 2014 ). Incercand sa rezolve aceasta discrepanta, unii crestini au negat inspiratia Bibliei, catalogand unele pasaje, ca cel din Geneza 1, drept mituri si legende evreiesti.
S-a ajuns pana acolo incat chiar teologi crestini considera primele 11 capitole din Geneza drept o culegere de astfel de legende. Prin urmare, in opinia unora, Geneza 1 nu ar reprezenta o naratiune istorica obiectiva, ci un alt gen literar, care ne-ar permite sa consideram ca zilele Creatiei nu au fost zile reale, ci perioade lungi si nedefinite de timp. Este insa de remarcat faptul ca, desi resping ideea ca zilele Creatiei au fost zile reale de 24 h, totusi multi cercetatori admit ca scriitorii Bibliei le-au inteles ca fiind literale.
Unii crestini isi argumenteaza pozitia, afirmand ca termenul ebraic „yom”, tradus cu „zi“, se poate referi la diverse intervale de timp, nu doar la un interval de 24 de ore. De exemplu, cand prezinta lucrarea de creare realizata de Dumnezeu, Moise se refera la toate cele sase zile de creare ca la o singura zi (Geneza 2:4).
In plus, in prima zi de creare, „Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte“ (Geneza 1:5). Aici, doar o parte dintr-un interval de 24 de ore este numita „zi“. Asadar, afirma acestia, nu exista nicio baza biblica pentru a sustine ca fiecare zi de creare a fost o zi literala de 24 de ore.
Exista si o alta categorie de crestini care sustin ca la Creatiune Dumnezeu a respectat legile naturii pe care tot El le-a stabilit. De exemplu, daca unui stejar ii sunt necesari cativa zeci de ani pentru a ajunge la maturitate, inseamna ca Dumnezeu nu a putut crea lumea vegetala intr-o singura zi, ci intr-o perioada lunga de timp.
Si totusi, zilele Creatiei au fost sau nu au fost zile literale, ca oricare din zilele noastre ? Voi prezenta in continuare cateva argumente in favoarea ideii ca zilele Creatiei au fost zile literale de 24 h, ca oricare din zilele noastre.
Argumente lingvistice
1) In limba ebraica, cuvantul folosit pentru „zi” este „yom”. Acesta poate avea mai multe semnificatii, uneori referindu-se la perioade mai lungi de timp. Ceea ce scapa atentiei unor comentatori ai Genezei este faptul ca ori de cate ori cuvantul „yom” este insotit de un numeral ordinal ( prima, a doua, a treia, etc. ), cele doua cuvinte legate impreuna indica intotdeauna o zi literala de 24 h.
La Creatiune, in cazul tuturor celor sase zile se intalneste asocirea dintre „yom” ( „zi” ) si un numeral ordinal: „Aceasta a fost ziua intai…ziua a doua…ziua a treia..”.etc. ( Geneza 1, 5.8.13.19. 23.31 ). Acest singur argument ar fi suficient pentru a intelege ca zilele Creatiei au fost zile literale de 24 h.
2) Precizarea „a fost o seara si apoi a fost o dimineata”, pe care o intalnim la sfarsitul primelor sase zile ale Creatiei, ne arata ca intentia clara a scriitorului a fost aceea ca noi sa percepem relatarea ca pe un raport istoric cronologic, in care zilele amintite sunt la fel de reale ca cele pe care le cunoastem astazi. Repetarea acestei expresii nu ar avea nicio logica daca zilele Creatiei nu ar fi fost literale, ci perioade lungi si nedefinite de timp.
3) O particularitate a naratiunii ebraice este „consecutiva waw”, o conjunctie echivalenta cu conjunctia „si” sau „dar” din limba romana. Conjunctia consecutiva „waw” este utilizata in naratiunile istorice pentru a arata ordinea in care s-au petrecut evenimentele.
Toate naratiunile clasice din Geneza, cum sunt cele despre potop sau jertfirea lui Isaac, sunt presarate din abundenta cu consecutiva „waw”. In schimb, in genul poetic ( de exemplu Psalmii ) aceasta conjunctie consecutiva este rar utilizata.
Doar in primul capitol al Genezei conjunctia consecutiva „waw” este folosita de peste 40 de ori, ceea ce dovedeste faptul ca autorul a intentionat sa scrie o naratiune istorica, nu o lucrare poetica sau alegorica.
Argumente logice
Biblia spune ca lumea vegetala a fost creata in ziua a treia, iar soarele in ziua a patra ( Geneza 1, 11-19 ). Daca luam in considerare ca zilele Creatiei au fost literale, de 24 h, nu apare nicio problema. Vegetatia putea supravietui cateva ore fara soare, stiind ca procesul fotosintezei impune prezenta luminii solare.
Daca insa credem ca zilele Creatiei au fost perioade nedefinite si lungi de timp, se ridica cel putin doua intrebari:
1) Ce poate sa insemne expresia „a fost o seara si a fost o dimineata” in acest caz ? Ar insemna ca fiecare din aceste asa-zise perioade sa aiba cate doua parti: una intunecata si alta luminata, fiecare dintre ele durand zeci sau sute de ani.
2) Cum ar fi rezistat vegetatia creata in ziua a treia pana la crearea soarelui in ziua a patra, si de a carui lumina avea nevoie in procesul fotosintezei, daca zilele Creatiei ar fi fost perioade atat de lungi ?
Argumente teologice
1) Daca zilele Creatiei ar fi fost perioade nedefinite de timp, inseamna ca si Sabatul zilei a saptea a fost tot o astfel de perioada. Deoarece raportul Genezei nu specifica si in dreptul zilei a saptea, ca in cazul celorlalte sase zile, ca „a fost o seara si a fost o dimineata”, concluzia logica ar fi ca noi traim in perioada „zilei” a saptea, iar Dumnezeu se odihneste si astazi dupa incheierea celor sase zile.
Domnul Christos ne invata insa cu totul altceva despre Dumnezeu. Adresandu-se iudeilor, El le-a spus: „Tatal Meu lucreaza pana acum; si Eu, de asemenea lucrez” ( Ioan 5,17 ), ceea ce inseamna ca ziua a saptea a Creatiei, zi de odihna, s-a incheiat demult, iar acum Dumnezeu Isi continua lucrarea de creare si sustinere a Creatiei Sale.
2) Raportul Creatiei spune ca dupa cele sase zile in care Creatorul a adus la existenta toate lucrurile, „in ziua a saptea Dumnezeu Si-a sfarsit lucrarea pe care o facuse; si in ziua a 7-a S-a odihnit de toata lucrarea pe care o facuse”. Apoi, raportul biblic spune ca „Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe o zidise si o facuse” ( Geneza 2,2.3 ).
Daca zilele Creatiei, deci si ziua a saptea, nu ar fi fost zile literale, binecuvantarea si sfintirea zilei a saptea ar fi de neinteles. Cum ar putea fi inteleasa binecuvantarea si sfintirea ( punerea deoparte ) a unei perioade lungi si nedefinite de timp care, dupa opinia unora, ar continua si astazi ?
Verbul „a sfinti” inseamna „a pune deoparte cu un scop sfant”. Este lipsit de logica sa credem ca Dumnezeu ar fi pus deoparte o perioada nedefinita de timp. Si daca totusi El ar fi facut acest lucru la sfarsitul Creatiei, si daca intreaga perioada de timp scursa de atunci si pana astazi este sfintita si binecuvantata de El, ce rost ar mai avea includerea Poruncii a patra in Decalog, acea porunca ce se refera la Sabatul zilei a saptea ?
3) La cateva milenii distanta de incheierea actului Creatiei, apostolul Pavel le reaminteste evreilor, in epistola pe care le-o adreseaza, ca „Dumnezeu S-a odihnit in ziua a saptea de toate lucrarile Lui” ( Evrei 4,4 ). Daca evreii ar fi inteles ca zilele Creatiei, inclusiv ziua a saptea, nu ar fi fost literale, apostolul Pavel ar fi trebuit sa se refere la ziua a saptea ca la o era, nu ca la o zi obisnuita. In acest caz, el ar fi scris acest text astfel: „Dumnezeu S-a odihnit in epoca ( perioada ) a saptea de toate lucrarile Lui .”
Lucrul acesta nu s-a intamplat, si aceasta deoarece evreii stiau ca zilele Creatiei nu au fost epoci, ci zile reale.
Multi obiecteaza faptul ca atunci cand se vorbeste despre ziua a saptea in raportul Creatiei nu se mai adauga, ca in cazul celorlalte zile, „a fost o seara si a fost o dimineata”. Aceasta omisiune este folosita ca argument in favoarea ideii ca Sabatul Creatiei nu a fost o zi literala de 24 h, ci o perioada nedefinita de timp.
Insa omisiunea aceasta are o cu totul alta explicatie: ziua a saptea nu a fost urmata de o alta zi de creatie. Nu a existat a opta zi care sa-i urmeze, ci dupa incheierea ei s-a reluat ciclul sapamanal firesc, cu ziua intai, ziua a doua, etc. Formula: „a fost o seara si a fost o dimineata” slujeste la separarea fiecarei zile a Creatiei care avea sa urmeze. Ziua a saptea, Sabatul, nu avea nevoie sa fie separata de urmatoarea zi, deoarece nu a existat o a opta zi care sa-i urmeze.
In privinta Sabatului din saptamana Creatiei, este demna de luat in seama interpretarea rabinilor evrei. Ei afirma ca daca in dreptul zilei a saptea nu se specifica: „a fost o seara si a fost o dimineata”, aceasta inseamna ca Sabatul a fost binecuvantat in mod special de Creator cu o lumina supranaturala continua.
Traditia evreiasca prevede obiceiul ca femeile evreice sa aprinda lumanari la inceputul Sabatului, ca simbol al luminii pe care Creatorul a facut-o sa straluceasca timp de 36 h ( de vineri dimineata pana sambata seara ). In prima zi de Sabat din istoria lumii proaspat create ( de altfel si prima zi intreaga din viata primilor nostri parinti ), Adam si Eva au putut sa se bucure pe deplin de comuniunea cu Creatorul lor.
In felul acesta, argumentul folosit de unii crestini in legatura cu absenta formulei: „a fost o seara si a fost o dimineata” in cazul zilei a saptea a Creatiei, pentru a dovedi ca nu a existat un Sabat real de 24 h, este folosit de traditia iudaica tocmai pentru a dovedi ca primul Sabat a fost o zi speciala si reala pentru primii nostri parinti. Este de retinut un alt amanunt important: evreii nu au pus niciodata la indoiala faptul ca zilele Creatiei au fost zile reale, de 24 h.
4) Daca zilele Creatiei nu au fost zile literale de 24 h, ci perioade lungi de timp, Porunca a patra din Decalog, care cere pazirea zilei a saptea ca zi de odihna si inchinare in memoria actului creator, nu ar mai avea niciun sens. Insasi existenta acestei porunci in mijlocul Decalogului, ( scris cu degetul lui Dumnezeu, nu de mana vreunui om ), implica un Sabat originar, astronomic, de 24 h.
5) Ciclul saptamanal, pe care oamenii l-au cunoscut si folosit in viata inainte de darea Legii pe Sinai, nu ar avea niciun suport logic daca zilele Creatiei nu ar fi fost zile reale, de 24 h.
Biblia ne arata ca ciclul saptamanal era cunoscut in perioada dintre Creatie si darea Legii pe Sinai: festivitatile nuptiale ale lui Iacov ( Geneza 29,27 ), bocetul de sapte zile tinut de Iosif la moartea tatalui sau Iacov ( Geneza 50, 10 ), perioada de o saptamana in care prietenii lui Iov au stat tacuti langa el, aducandu-i condoleante ( Iov 2,13 ), intervalele de sapte zile in care Noe a dat drumul porumbelului pentru a verifica daca apele potopului s-au retras de pe pemant ( Geneza 8, 8-12 ). Or existenta saptamanii in modul de calculare a timpului in acea epoca ( dar si in prezent ) nu ar avea nicio ratiune daca la baza ei nu s-ar afla actul Creatiei lumii in sase zile ( plus a a saptea, de odihna ) literale.
6) Contextul biblic ne arata ca raportul Genezei este o genealogie si o cronica, nicidecum o alegorie, mitologie sau folclor. O genealogie reprezinta un raport istoric, deci real, in care detaliile sunt cat se poate de reale. Daca se vorbeste despre apa, atunci e vorba de apa; daca se vorbeste despre plante, atunci e vorba de plante; daca se vorbeste despre zile, atunci e vorba de zile reale, nu simbolice.
Intreaga carte a Genezei este structurata pe zece genealogii: cap. 2,4; 5,1; 6,9; 10,1; 11,10; 11,27; 25,12; 25,19; 36,1; 37,2. Daca genealogiile cu privire la Adam, Avraam, Isaac, Iacov, Iosif etc. sunt reale, este numai firesc sa consideram ca si raportul Creatiei este un raport real, nu simbolic. Consecventa in interpretare este necesara atunci cand dorim sa intelegem sensul adevarat al unor pasaje biblice.
7) Afirmatia ca Dumnezeul Creator nu ar fi putut crea totul intr-un timp atat de scurt este dovada unei gresite intelegeri a puterii si slavei Sale. Un Dumnezeu care are nevoie de sute, mii sau milioane de ani pentru a-Si desavarsi lucrarea, si care depinde de legile naturii ( pe care tot El le-a stabilit ), nu este un Dumnezeu Atotputernic.
Biblia Il descopera pe Dumnezeu ca Unul care „zice si se face; porunceste, si ce porunceste, ia fiinta” ( Psalmul 33,9 ), un Dumnezeu care este deasupra timpului, spatiului si legilor Universului, un Dumnezeu Atotputernic ( Exodul 6,3; Psalm 91,1 ).
Problema in discutie se rezuma la o singura chestiune de esenta: Cum este Dumnezeul Creator in care credem ? Este un Dumnezeu mic si neputincios, depinzand de timp, de spatiu si de legile pe care tot El le-a dat, sau este un Dumnezeu mare si atotputernic, un Suveran peste intregul Univers ?
De aceasta cunoastere a lui Dumnezeu depinde nu doar aderarea la o teorie sau alta, lucru care poate fi important sau nu, ci de ea depinde insasi mantuirea noastra. Caci Insusi Mantuitorul a spus: „Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Iisus Christos, pe care L-ai trimis Tu” ( Ioan 17,3 ).
Lori Balogh
Mie martorii nu mi-au spus că peste tot unde scrie ”Domnul” trebuie înlocuit cu ”Iehova”. Mie mi-au spus că numai unde scrie ”DOMNUL” cu toate literele mari trebuie înlocuit cu ”Iehova”. Deci versetul citat de dumnevoastră nu se aplică.
Frate Ioan, despre versetul pe care l-ați citat am o întrebare:
”Si nimeni nu poate zice ca Isus este Domnul , decat prin Duhul Sfant” .
Credeți dumnevoastră asta?
.Mi se pare ca va contraziceti .Intr-un alt comentariu criticati pe cei ce cred in Trinitate sau pe martori ca au doi dumnezei iar aici pare ca incercati sa dovediti ca si Isus este Dumnezeu .Nu va inteleg ce credeti ,poate ne explicati .
Ema, daca este scris asa „, ca sa stiti, ca sa Ma credeti si sa intelegeti ca Eu sunt: inainte de Mine n-a fost niciun dumnezeu, si dupa Mine nu va fi.” ce sa intelegem din exclamatia lui Toma, cand a fost chemat sa puna mana in ranile lui Isus, zicand ” Domnul meu si Dumnezeul meu ” ? Sau din marturia lui Ioan zicand : ” In ziua Domnului eram in Duhul. Si am auzit inapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trambite,. care zicea: „Eu sunt Alfa si Omega, Cel Dintai si Cel de pe Urma. Ce vezi, scrie intr-o carte si trimite-o celor sapte biserici….. Cand L-am vazut, am cazut la picioarele Lui ca mort. El Si-a pus mana dreapta peste mine si a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel Dintai si Cel de pe Urma, Cel Viu. Am fost mort, si iata ca sunt viu in vecii vecilor. Eu tin cheile mortii si ale Locuintei mortilor.” Apoc. 1 )
Si cum putem sa incadram in adevarurile biblice marturia Domnului Isus Hristos despre Sine, cand a fost confruntat de farisei la vindecarea unui orb de 38 de ani ” Daca nu credeti ca Eu sunt, veti muri in pacatele voastre ” ?
Sora, surioara, ce scrie in Biblie si cum citesti ? (Luc.10:26)
Nu-i asa ! Doctrina Martorilor este apropiata de a adventistilor, de care s-au rupt dupa ce predictia revenirii lui Isus Hristos facuta de adventisti a dat faliment .. Ei toti au o gandire fireasca despre Dumnezeu si Cuvantul Sau, , fiindca au baut din vinul curviei spirituale si s-au imbatat, asa de tare ca vad doi ( sau trei persoane ) atunci cand citesc in Biblie despre Divinitate ., desi este scris de mai multe ori ca ” Dumnezeu este Unul Singur „. Ei nu vad si nu inteleg ce este scris despre fagaduinta lui Dumnezeu ca El boteaza cu Duhul Sfant pe toti copiii Lui. ” Si nimeni nu poate zice ca Isus este Domnul , decat prin Duhul Sfant ” . Martorii striga in gura mare ca peste tot in Biblie unde este scris Domnul trebuie citit Iehova , dar in versetul pe care l-am citat mai sus nu sunt de acord sa mai faca inlocuirea pe care o reclama ., fiindca dumnezeul lor este format din doua persoane .( spre deosebire de dumnezeul celorlalti crestini denominationali, intre care se numara si adventistii, care este o adunatura de trei persoane, dupa invatatura pagana a zeului Baal , cu ai caror prooroci s-a confruntat Ilie pe muntele Carmel ) Zeul Baal era gandit din trei persoane , care in Biblie sunt numite ” Baal Peor, Baal Berit si Baal Zebub, despre care Isus a zis ca este Belzebub, adica Satana
Frate Ioan, v-ați apropiat prea mult de Isaia 43, 10 și l-ați făcut pe fratele Lori să creadă că sunteți un martor al lui Iehova. Din comentariile dumnevoastră, văd că aveți niște convingeri apropiate lor. Nu-i așa?
Mira -m-as sa fi avut vreodata cu martorii lui Iehova o astfel de discutie in abordarea subiectului creatiei , cu Biblia inaintea ochilor. Ti-a spus vreodata vre-unul din asa zisii martori ca toata creatia de pe pamant a facut-o Domnul Dumnezeu prin Cuvantul vorbit pus pe limba lui Adam ? Si ca, datorita faptului ca primul Adam a falimentat in lucrul principal, acela de-a implini singura porunca care i s-a dat lui atunci, prin binecuvantare , Dumnezeu a hotarat sa intoarca pe om in tarana din care a fost luat si sa aduca un al doilea Adam, care sa-l ridice pe primul si pe toti urmasii din samanta lui, nu prin conceptie uterina in urma unuin act sexual ( voia firii, voia omului natural ) ci ” ca din senin „,la o varsta comparabila cu anii tineretii , doar prin rostitera numelui lor cel nou. in baza unei viziuni prealabile . , de catre Omul Isus Hristos , care a zis odata ca El face doar ceea ce vede pe Tatal facand .
Ai putea sa accepti situatia pe care o descrie Scriptura , ca toate vietuitoarele de pe pamant au venit la existenta in urma unei viziuni pe care Dumnezeu a dat-o lui Adam, si ca viziunea s-a materializat atunci cand el a rostit numele ? Toate ramaneau bune si frumoase daca primul om ar fi ramas ascultator vedeniei ceresti , si si-ar fi chemat si urmasii in acelasi fel , rostindu-le numele in urma vederii chipului lor hotarat de Dumnezeu .. Insa n-a fost sa fie asa , Domnul Dumnezeu stie de ce , si El ne-a spus si noua, prin intermediul Scripturilor Oricine iubeste cu adevarat Cuvantul lui Dumnezeu si cere calauzirea Duhului Sfant , Dumnezeu I se descopera si intelege toate tainele ascunse in Carte
Crezi ca ar fi mai bine sa trecem cu vederea si nici sa nu mai abordam capitolul doi al Genezei , pe considerentul ca ne da peste cap cu toata gandirea noastra conservatoare despre lucrarea originala a lui Dumnezeu ?
Cum poti sa ramai la ce este scris doar pe o pagina din Scriptura si sa nu treci niciodata la urmatoarea, , fiindca nu poti vedea legatura intre ce este scris pe ele, ci mai degraba contradictia ? Cat de bogata consideri ca este imaginatia mea , cand nu fac decat sa citez ce am citit mereu si mereu , ?
Iata cum ar trebui sa citesc , prin interpretare fireasca ( dupa mintea omului ” destept , nevoie mare ” vorba lui Ion Creanga ) capitolul 2 , dupa ce am citit capitolul unu :
” Iata istoria cerurilor si a pamantului, cand au fost facute. In ziua a sasea, cand a facut Domnul Dumnezeu pe om din tarana pamantului, erau pe pamant plante cu flori si pomi roditori incarcati cu tot soiul de fructe , apele erau pline de pesti si de alte vietuitoare care traiesc in si pe langa ape si toate soiurile de animale misunau pe pamant . si prin scoarta terestra umblau viermi de tot soiul si rame fertilizatoare . Domnul Dumnezeu , ca un mester olar iscusit a modelat din lut un trup care semana cu El la infatisare , apio a suflat in el duh de viata si l-a numit OM . Omul a fost ultima Lui creatie pe pamant , si de atunci Domnul Dumnezeu se odihneste , fiindca a urmat ziua a saptea . Tot ce se face pe pamant de atunci incoace este opera exclusiva a omului . Ba nu, Dumnezeu a mai facut ceva , tot atunci, la inceput , cand si-a dat seama ca nu este bine ca omul sa fie singur .El i-a facut o partenera sexuala , asa cum aveau toate animalele create in aceeasi zi cu el …etc …etc, dupa doctrina citire ..
E bine ,nu-i asa ca am ramas la ce este scris ?
Frate Ioan,
trebuie sa recunosc ca aveti o imaginatie foarte bogata atunci cand interpretati Scripturile. Ca de altfel, toti martorii lui Iehova pe care i-am intalnit si cu care am stat de vorba ore si zile intregi. Va respect convingerile, dar eu raman la ce sta scris, nu la diferitele moduri de a ne imagina actul Creatiei.
Frate Balogh, ai putea oare sa te gandesti ca toate gandurile despre creatie, ale altora sau ale tale, nu dunt decat interpretari omenesti ? Ai putea sa te gandesti ca in cele sase zile calendaristice , cu seri si dimineti Dumnezeu nu a facut nimic fizic ( ori material ) , ci a fost pentru El un timp de gandire in proiectare ? N-ai vrea sa citesti cu mai multa atentie capitolul 2 al Genezei ? Ai putea sa observi acolo ca toata lucrarea Lui de desfasoara doar in ziua a saptea, in prima perioada , iar timpul Lui si al nostru de odihna in El inca ne sta inainte , la sfarsitul acestei a saptea zile , care pentru Dumnezeu poate sa dureze chiar mai mult de o mie de ani, dupa vorba apostolului Petru. Citeste aceste versete din cartea lui Isaia :”Sa se stranga toate neamurile si sa se adune popoarele! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Care dintre ei ne-au facut cele dintai prorocii? Sa-si aduca martorii si sa-si dovedeasca dreptatea, ca sa asculte oamenii si sa zica: „Adevarat!” – (Isa.43:9) Profetia este vorbirea lui Dumnezeuj prin om, sau prin El insusi , dupa cum a zis aici „De multa vreme am facut cele dintai prorocii, din gura Mea au iesit si Eu le-am vestit: deodata am lucrat, si s-au implinit. (Isa.48:3)
Cele dintai prorocii au fost prin Cuvantul vorbit la inceputul creatiei, incepand fiecare cu ” Sa fie …lumina, despartirea apelor, soarele , vegetatia, vietuitoarele , etc . Conform Genezei 2 , unde zice asa : ” In ziua a saptea, Dumnezeu Si-a sfarsit lucrarea pe care o facuse; si in ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse.
Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o zidise si o facuse. (Fac.2:2-3) De observat ca nu mai este doar ” o seara si o dimineata in ziua a saptea ” si de observat si faptul ca Isus a zis ” „Tatal Meu lucreaza pana acum; si Eu, de asemenea, lucrez.” (Ioan.5:17)
Continuand citirea din cartea Geneza 2, aflam felul exact cum s-au desfasurat evenimentele la creatie, adica ” istoria ” , cum ca omul a fost facut prima fiinta de pe pamant, si numai dupa aceea celelalte lucrari ale creatiei pamantesti ,
Va mulțumesc ca mi ati raspuns.Concluzia la comentariu( 07/08/2014 at 12:30) o poate da si cititorul blogului dacă citește si cauta cu o inima sincera in cautarea adevarului!
Domnule Andrei,
Ce vreti sa dovediti, in concluzie ? Va rog sa va exprimati in doua-trei propozitii, pentru ca sa va poata intelege orice vizitator al blogului.
Va multumesc,
Lori B.
Va multumesc ca mi ati raspuns.Nu cred ca tot ce se gaseste pe internet este asta de strălucitor(nu o spun ca sa va supar).
Zilele saptamanii nu au practic nume in ebraica. Ele sunt „numite”: iom rishon (prima zi – duminica), iom sheni (a doua zi – luni), iom shlishi (a treia zi – marti), iom revii (a patra zi – miercuri), iom hamishi (a cincea zi – joi), iom shishi (a sasea zi – vineri) si iom Shabat (ziua Shabatului – sambata).
Lunile anului nu au avut nici ele la origine nume, fiind desemnate ca hodesh rishon (luna intai), hodesh sheni (luna a doua) si asa mai departe. In perioada exilului babilonian, iudaismul a „imprumutat” nume babiloniene pentru lunile calendarului, acestea fiind cele consacrate in zilele noastre: Tishrei, Marheshvan, Kislev, Tevet, Shvat, Adar, Nisan, Iyar, Sivan, Tamuz, Av si Elul.
Ziua de închinare săptămânală este ziua a saptea din săptămâna biblică. Săptămâna biblică nu are absolut nimic cu săptămâna păgână. Zilele biblice ale săptămânii creațiunii, și pe timpul lui Moise, apoi Hristos, au fost ziua întâi, a doua…a șasea=ziua pregătirii , și a șaptea. Nu purtau nume de zei și nu erau stabilite de calendarul păgân roman, solar. Era cu totul alt calendar, era calendar lunar-solar corectat cu recolta de orz. Acest calendar are suport biblic. Este proiectat pe cer din ziua a 4-a a creațiunii, ca în Gen 1,14. În calendarul ceresc, ziua Lunii Noi dă „startul” la prima săptămână, la lună și la an. La Dumnezeu este ordine desăvârșită. Zilele stau în săptămâni, săptămânile stau în luni și lunile în ani, anii în ani sabatici și jubiliari chiar în mileniu.( nu ca în calendarul roman actual unde anul nou începe uneori la mijlocul săptămânii, și luna astronomică s-a terminat dar calendarul mai are 5-6 zile).
Anul lunar era cu 10-11 zile mai scurt ca anul solar și atunci la începutul anului (pe calendarul lunar-solar) se verifica recolta de orz. Dacă era în pârgă se începea anul, dacă nu, se mai adăuga o lună ( asta cădea la aproape 3 ani) ceea ce făcea să se regleze anul lunar la anul solar. Așa se face că lunile din calendarul cerului nu fug dintr-un sezon în altul. Și se știe este și sărbătoarea snopului de legănat legată de Paște. Prin sărbători Dumnezeu ne-a pus un fel de ceas divin. Sabatul Domnului este ziua a șaptea, nu sîmbăta, nici duminica, și cade pe fazele lunare. Totdeauna prima zi din lună este Ziua Lunii Noi ( nu face parte din săptămână), dar e zi de închinare, vezi Isaia 66,23 iar pe fazele lunii astronomice cad sabatele astfel: (am văzut1=Luna Nouă ) pe ziua a-8 = prima fază lunară=primul pătrar = , apoi în 15 luna plină= , în 22 ultimul pătrar = , și în 29 faza întunecată=.
Nu credeți? Mergeți în Exod cap 16 și vedeți cum a căzut mana, era 15 =sabat= luna plină când Moise a zis mâine cade pâine din cer, apoi în ziua a șasea mana a căzut dublu=ziua pregătirii=ziua 21 , iar în 22=ziua a șaptea= sabatul= ultimul pătrar, Deci luna astronomică are, ziua 1=Luna nouă, apoi ziua de 8,15,22,29 sabate. Zilele de sabat cad în biblie în aceleași date din lună, sunt fixe. Dumnezeu ne spune „să ne aducem aminte, de ziua de odihnă”. Dacă vezi fazele lunare și le urmărești îți amintești dar dacă vezi doar zilele solare, ce să-ți amintești că sunt la fel, toate, dar dacă te uiți și la lună, ai ce vedea.
Și adventiștii AZS, ar trebui să o știe mai bine decât ceilalți că biserica AZS s-a fondat pe un eveniment istoric calculat pe calendar lunar-solar. Mileriții au calculat pe calendar lunar-solar ziua ispășirii din 22 oct 1844. De ce nu au mers mai departe? Doar ei știu foarte bine că ziua biblică începe la apusul soarelui și că anul nou nu începe iarna. Dar mai mult ar trebui să știe cei ce țin și sărbătorile, că ei se iau după calendarul lunar ca să știe când cade sărbătoarea dar nu se gândesc că nu sunt două calendare cerești. Data de 15 a luni nisan este lună nouă și este și sabat, și este sabat mare ( Ioan 19,31) pentrucă se suprapune și prima zi a Azimilor. La fel este sabat mare ziua a 15-a a lunii a 7-a mozaice, că se suprapune sabatul săptămânal cu prima zi din Sărbătoarea Corturilor.
Calendarul gregorian. „Sabat” inseamna zi de odihna si era numele dat zilei a saptea a saptamanii- sambata.
Vezi http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98abat
Pace,ar vrea sa stiu si eu de la dvs ce calendar este in vigoare astazi ,si ce inseamna cuvantul Sabat.(Intradevar).Va multumesc.