Biblia si ocultismul ( 2 )

Biblia si ocultismul ( 2 )

     Noul Testament si fenomenele demonice

     Noul Testament aloca putin spatiu fenomenelor oculte si activitatii duhurilor rele in viata credinciosilor, desi autorii erau constienti de prezenta activitatii demonice si de influenta pe care aceasta o putea avea asupra vietii oamenilor.

     Apostolul Pavel ne avertizeaza ca “in zilele din urma unii se vor lepada de credinta ca sa se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataurile dracilor” ( 1 Timotei 4,1 ). De asemenea, in A Doua Epistola catre Timotei, el da de inteles ca cei care se opun adevarului se afla sub influenta si puterea celui rau ( 2 Timotei 2,24-26 ), prin aceasta sustinand ca aparitia doctrinelor false se datoreaza activitatii demonilor in lume.

     Mantuitorul Insusi a afirmat ca oamenii pot ajunge sub stapanirea celui rau. Adresandu-se iudeilor care nu credeau in misiunea Lui, El le spune: “Voi aveti de tata pe Diavolul si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru” ( Ioan 8, 44 ).

     Apostolul Ioan a afirmat si el ca faptele rele ale celor necredinciosi pot avea o influenta demonica, sau chiar pot fi de origine demonica: “Cine pacatuieste este de la Diavolul, caci Diavolul pacatuieste de la inceput… Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu si copiii Diavolului” ( 1 Ioan 3, 8-10 ). Acelasi apostol afirma ca “suntem copiii lui Dumnezeu si ca intreaga lume zace in cel rau” ( 1 Ioan 5,19 ).

     In timp ce Satana este numit de Domnul Christos “stapanitorul lumii acesteia” ( Ioan 14,30 ), Pavel il numeste pe Satana “dumnezeul acestui veac” ( 2 Corinteni 4,4 ) si “duhul care lucreaza acum in fiii neascultarii” ( Efeseni 2,2 ).

 

     Exagerari nedorite

     Exista tendinta unora de a atribui  lucrurile negative care se intampla in lume sau Biserica intotdeauna spiritelor rele. Totusi, trebuie sa fim atenti sa nu exageram in aceasta privinta. In absenta unei justificari solide, trebuie sa ne ferim sa catalogam orice fapt negativ ca fiind demonic.

     In epistolele sale, apostolul Pavel aminteste de numeroase probleme si fapte negative petrecute in Biserica, insa nu le considera ca fiind fenomene demonice. Atunci cand isi manifesta  preocuparea fatza de neintelegerile din comunitatea corintenilor, Pavel nu ii indeamna pe credinciosi sa alunge demonul discordiei, ci ii sfatuieste: “Sa fiti uniti in chip desavarsit, intr-un gand si o simtire” ( 1 Corinteni 1,10 ).

     Cand Biserica este confruntata cu un caz de incest, el nu le spune sa mustre demonul incestului, ci mai degraba sa fie mahniti si sa-l disciplineze pe cel vinovat, pana cand acesta se va indrepta ( 1 Corinteni 5, 1-5 ). Cand unii credinciosi din Corint apeleaza la tribunalele pamantesti pentru a-si rezolva diferendele, Pavel nu ii indeamna sa mustre demonul neintelegerilor, ci mai degraba sa-si rezolve problemele in Biserica, renuntand la propriile interese ( 1 Corinteni 6,1-8 ). Iar cand la Cina Domnului se manifesta neoranduiala, el nu le cere credinciosilor  sa alunge demonul neoranduielii, ci sa se cerceteze pe ei insisi daca stau bine din punct de vedere spiritual ( 1 Corinteni 11, 28.33 ).

     Observam ca, desi scriitorii Noului Testament confirma lucrarea demonilor in lumea noastra, ei arata spre raspunderea oamenilor in ceea ce priveste luarea deciziei de a fi pentru sau impotriva lui Christos. Comportamentul intra in responsabilitatea crestinului si nu trebuie cautate intotdeauna cauza externe, cum ar fi activitatea duhurilor rele. Biblia ne invata ca ispitele vin din trei directii diferite: lumea, carnea ( poftele noastre pacatoase ) si Satana si ingerii rai.

     De aceea, nu orice ispita trebuie sa fie pusa pe seama demonilor. Cand un om pacatuieste, prin aceasta el acorda un sprijin activitatii demonice in viata lui. Astfel, mania nedreapta le ofera demonilor ocazia de a exercita in viata acelui om o influenta negativa: “Maniati-va si nu pacatuiti. Sa n-apuna soarele peste mania voastra si sa nu dati prilej Diavolului” ( Efeseni 4, 26.27 ).

     Acelasi apostol ne indeamna sa ne acoperim cu “platosa neprihanirii” ( Efeseni 6,14 ) pentru a putea face fatza uneltirilor Diavolului si a putea lupta “impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti” ( Efeseni 6,12 ). Punctele slabe din “armura” unui crestin sunt tot atatea ocazii pentru ca fortele raului sa ne atace si sa ne doboare.

     Numai Iisus, singura Fiinta care a trait pe pamantul nostru fara pacat, a putut afirma despre Sine: “Vine stapanitorul lumii acesteia. El nu are nimic in Mine” ( Ioan 14,30 ).

     Se poate observa ca in Noul Testament demonii erau alungati in mod deosebit atunci cand activitatea lor impiedica predicarea Evangheliei.

  

     Posedarea demonica in Noul Testament

     Expresia “posedat de demoni” nu se regaseste in textul grecesc original al Noului Testament. El s-a strecurat ulterior in unele traduceri englezesti ale Bibliei. Cu toate acestea, multe texte din originalul grecesc vorbesc despre oameni care “au drac” ( Matei 11,18; Luca 7,33; Ioan 7,20; 8,48.49.52; 10,20 ) si de 13 ori sunt amintiti  oameni care sufera de influenta demonica, numiti si “indraciti” ( Matei 4,24; 8,16.28.33; 9,32; 12,22; 15,22; Marcu 1,32; 5,15.16.18; Luca 8,36; Ioan 10,21 ).  

     Exista diferite grade de influenta demonica, insa niciodata un crestin nu va fi controlat in asemenea masura de fortele raului incat sa nu mai poata alege intre bine si rau. Biblia promite celor credinciosi ca intotdeauna vor avea libertatea sa se impotriveasca ispitei prin puterea lui Dumnezeu care lucreaza in viata lor ( 1 Corinteni 10,13; Romani 6,4.11.14 ).

     Capacitatea deosebirii duhurilor este unul din darurile spirituale pe care Dumnezeu le acorda celor credinciosi, asa cum mentioneaza Pavel in 1 Corinteni 12, 10. Crestinii ar trebui sa fie constienti intotdeauna de faptul ca, pe cruce, Domnul Christos l-a invins definitiv si total pe Satana si ingerii lui, dezarmand puterile raului si demascandu-le intentiile si metodele inaintea intregului Univers ( Coloseni 2,15 ).

     La cruce a fost momentul decisiv al birunitei lui Iisus asupra lui Satana si tot acolo se afla izvorul biruintei fiecarui om in lupta pe care o are de dus impotriva ispitelor si raului ( Evrei 2,14.15 ). Biruinta asupra raului este posibila, iar cartea Apocalipsei vorbeste despre ea in termeni incurajatori: “Ei l-au biruit ( pe Satana ) prin sangele Mielului si prin cuvantul marturisirii lor” ( Apocalipsa 12,11 ).

 

     Caderea sub influenta ocultismului

     De obicei, oamenii nu cad sub influenta ocultismului dintr-o data, ci acest lucru se intampla gradat. Factorul care favorizeaza caderea sub influenta lui este, de cele mai multe ori, curiozitatea. La fel cum sarpele a atras-o pe Eva in mrejele lui, starnindu-i curiozitatea, oamenii cad in aceeasi capcana tot datorita ei.

     Exista insa si alti factori care ii imping pe oameni pe terenul fenomenelor oculte. Faptul ca un membru al familiei sau un stramos a fost vrajitor sau medium spiritist, acest lucru ii predispune pe ceilalti membri ai familiei sa-i urmeze exemplul. Uneori, chiar si nepotii sau stranepotii pot avea tendinte asemanatoare, insa odata cu convertirea lor, aceste predispozitii dispar.

     In mediile crestine apusene exista relativ putini oameni cu astfel de tendinte. Nu la fel stau lucrurile cu oamenii care apartin culturilor orientale, unde practicile oculte se intalnesc mai frecvent ca parte a religiei si culturii dominante ( India, China, Nepal, etc ).

     Cea mai sigura cale de a fi ocrotiti de influentele demonice este evitarea tuturor locurilor in care se practica una din formele ocultismului, fie ca este vorba de astrologie, chiromantie sau vrajitorie, fie de spiritism, clarviziune sau magie alba sau neagra.

     La inceput, orice practica oculta pare foarte prietenoasa, atragatoare si folositoare, insa pe masura ce un om se cufunda in ea, el devine tot mai dependent si tot mai incapabil sa opuna rezistenta, devenind o victima sigura.

     Cu toate acestea, alegerea este a omului si toate puterile intunericului nu pot rapi unui om libertatea pe care i-a dat-o Dumnezeu de a alege intre bine si rau, intre pacat si neprihanire. Jertfa Domnului Christos este garantia oferita fiecarui om ca el este deplin stapan pe alegerile pe care le face. O alegere gresita insa, il poate duce pe un om pe terenul vrajit al fenomenelor demonice si este nevoie de mult har divin ca el sa poata deveni din nou liber.

Lori Balogh

    

Acest articol a fost publicat în Ocultism, paranormal și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free