Marcu 2,27.28: “Fiul omului este Domn chiar si al Sabatului”

Marcu 2,27.28: “Fiul omului este Domn chiar si al Sabatului”

“Apoi le-a zis: “Sabatul a fost facut pentru om, iar nu omul pentru Sabat; asa ca Fiul omului este Domn chiar si al Sabatului” ( Marcu 2,27.28 )

     In dorinta de a sustine ideea schimbarii zilei de odihna din Sabatul zilei a saptea in duminica primei zile a saptamanii, unii comentatori ai Bibliei se folosesc ca argument de afirmatia Mantuitorului citata mai sus.

     Cuvintele acestea au fost rostite de Domnul Iisus in cadrul unei controverse cu fariseii pe tema pazirii Sabatului de catre ucenicii Sai care, trecand printr-un lan de grau si fiind infometati, au smuls cateva spice pentru a-si astampara foamea ( Marcu 2, 23-26; Matei 12, 1-8 ).

     Unii comentatori interpreteaza afirmatia lui Iisus ca fiind o dovada a autoritatii Sale de a calca Sabatul si, prin urmare, de a-l schimba. Ei sustin ca Mantuitorul S-a folosit de exemplul lui David si al preotilor tocmai pentru a dovedi ca El Insusi are aceasta autoritate. Citez in continuare un comentariu trimis de un vizitator al blogului, care nu este de acord cu doctrina Sabatului biblic:

     “Daca Domnul Iisus este Domn al Sabatului, inseamna ca El are autoritate plenara asupra Sabatului si poate oricand sa il dea la o parte sau nu. Scriptura ne prezinta un pasaj sugestiv in aceasta privinta: “Dar Isus le-a raspuns: „Tatal Meu lucreaza pana acum si Eu de asemenea lucrez. Tocmai de aceea cautau si mai mult Iudeii sa-L omoare, nu numai fiindca deslega ziua Sabatului, dar si pentru ca zicea ca Dumnezeu este Tatal Sau…” (Ioan 5:17-18).

     Asupra textului din Ioan 5,17.18, adus ca argument in favoarea ideii ca Mantuitorul a intentionat sa desfiinteze Sabatul, voi reveni cat de curand. Revenind la textul luat in discutie, se naste o intrebare fireasca cu privire la controversa dintre Domnul Christos si farisei: Aici este vorba de autoritatea cuiva de a calca Sabatul sau, dimpotriva, de legalitatea actiunii unora ca David sau ucenicii in cadrul acestei legi ? Oare Mantuitorul a apelat la exemplul lui David si al preotilor pentru a demonstra ca persoane cu autoritate pot schimba porunca Sabatului, in special, si Legea lui Dumnezeu, in general ?

     Daca asa ar asta lucrurile, in lumea noastra ar exista un permanent conflict intre autoritatea omeneasca si cea divina. Poate insa autoritatea omeneasca sa treaca peste vointa divina ?

     Daca ucenicii, chemati inaintea Sinedriului, ar fi inteles ca exista o autoritate omeneasca ce poate desfiinta Legea sau poate trece peste autoritatea divina exprimata in Legea Sa, nu ar mai fi dat un raspuns atat de categoric: „Judecati voi singuri daca este drept inaintea lui Dumnezeu sa ascultam mai mult de voi decat de Dumnezeu?” ( Fapte 4,19 ). „Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni.” ( Fapte 5,29 )

     Intentia Mantuitorului nu a fost nici pe departe aceea de a sustine ca exista vreo autoritate omeneasca ce ar putea pune sub semnul intrebarii vreuna din cerintele lui Dumnezeu exprimate in Legea sa. Dimpotriva, nimeni nu este scutit de obligativitatea de a respecta normele divine: nici David, nici preotii, nici ucenicii Sai.

     Ceea ce doreste Domnul Christos sa le explice fariseilor in acea imprejurare este faptul ca actiunile acestor oameni ( David, preotii si ucenicii ) sunt in limite legale si chiar prevazute de Lege. Lucrul reiese clar din contraintrebarea pusa de Iisus fariseilor: „N-ati citit in Lege?…” ( Matei 12,5 ).

     Rezulta clar ca ceea ce au facut David si preotii apartinea Legii, era in cadrul ei, nicidecum in afara ei, la fel cum era si cazul gestului ucenicilor. Dupa opinia fariseilor, ucenicii au calcat Sabatul, insa din punct de vedere al legalitatii , ei erau nevinovati. Gestul lor se afla in cadrul intentiei Legii insasi.

     Disputa dintre Iisus si farisei era in jurul interpretarii Legii lui Dumnezeu. Este clar ca orice lege trebuie interpretata. In orice societate democratica, exista un for suprem, o Curte Suprema, care interpreteaza legislatia tarii respective. Fara aceasta interpretare, legile ar fi aplicate de-a valma, dupa cum le interpreteaza fiecare.

     Proclamandu-Se pe Sine „Domn al Sabatului”, El fiind Creatorul lui, Mantuitorul Isi atribuie rolul si autoritatea suprema de interpretare a Legii lui Dumnezeu, aratand spre adevarata intentie divina intr-o porunca sau alta. Insa autoritatea de a interpreta nu inseamna autoritatea de a abroga, asa cum incearca sa sustina unii comentatori.

     Explicandu-ne ce este bine si ce nu este bine sa facem in Sabat, Mantuitorul Isi foloseste autoritatea de a interpreta porunca lui Dumnezeu, dar prin aceasta El nu desfiinteaza porunca lui Dumnezeu.

     In interpretarea data de Iisus, faptul ca preotii lucrau in Sabat in cadrul slujbelor de la templu nu era considerata o calcare a Poruncii a patra. Ei nu lucrau pentru cele pamantesti, ci activitatea lor era in sfera spirituala, in cadrul marii lucrari rascumparatoare si mantuitoare. Ceea ce faceau ei se potrivea perfect cu spiritul Sabatului si cu intentia lui Dumnezeu cu privire la aceasta zi sfanta.

     In pasajul echivalent din Matei 12, 1-8, apare in plus un citat folosit de Iisus din scrierile lui Osea: „Mila voiesc, iar nu jertfe” ( Osea 6,6 ). Spunand aceste lucruri, El lamureste inca odata ordinea prioritatilor in pazirea Sabatului: in primul rand implinirea nevoilor celor aflati in suferinta si abia apoi implinirea unor prescriptii rituale. Sau, mai concret spus: intai il ajuti pe vecinul caruia ii arde casa in Sabat si abia apoi, dupa ce ai facut tot ce ai putut ca sa-i usurezi suferinta, vei merge la biserica pentru a te inchina. Mila trebuie sa fie totdeauna inaintea jertfei.

     In ceea ce priveste afirmatia Mantuitorului: „Sabatul a fost facut pentru om, iar nu omul pentru Sabat” ( Marcu 2, 27 ), ea este edificatoare din cel putin trei motive:

     1) Domnul Christos afirma clar ca Sabatul a fost facut pentru intreaga omenire, nu doar pentru poporul evreu, asa cum incearca sa sustina unii. Daca Sabatul ar fi fost facut doar pentru poporul evreu, Iisus ar fi trebuit sa specifice: „Sabatul a fost facut pentru evrei”. Insa o astfel de afirmatie nu exista nicaieri in Biblie.

     2) Vorbind despre Sabat in termenii: „Sabatul a fost facut…”, Domnul Christos ne trimite la Creatiune. El nu a fost facut nici la Sinai pentru poporul Israel, nici cu putin timp inainte de darea Legii pe Sinai, cu ocazia caderii manei ( Exodul cap. 16 ), ci a fost facut in saptamana Creatiunii, conform textului din Geneza 2,1-3. Prin afirmatia aceasta, El demonteaza toate incercarile antisabatarienilor de a dovedi ca porunca Sabatului nu a existat inainte de Sinai. Ea a existat, caci „Sabatul a fost facut pentru om” ( omenire ), nu pentru evrei.

     3) Al treilea lucru care reiese din afirmatia Domnului Christos este intentia lui Dumnezeu cu privire la pazirea Sabatului. Aceasta a fost conceput ca o zi in slujba omului, pentru implinirea tuturor nevoilor lui, indeosebi a celor de natura spirituala. Sabatul este un dar divin pentru intreaga omenire, fapt care se observa clar ( pentru cei ce doresc sa observe ! ) dintr-un detaliu important: Porunca sabatului este singura porunca din Decalog care promite binecuvantare si odihna in acelasi timp.

      De ce oare atat de multi crestini se opun unei porunci divine care le promite odihna, ca o pregustare a odihnei mantuirii ? Greu de inteles…

Lori Balogh