1 Timotei 4, 1-5: “Ei opresc casatoria si intrebuintarea bucatelor”

1 Timotei 4, 1-5: “Ei opresc casatoria si intrebuintarea bucatelor”

“ Dar Duhul spune lamurit ca in vremile din urma, unii se vor lepada de credinta, ca sa se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile dracilor, abatuti de fatarnicia unor oameni care vorbesc minciuni, insemnati cu fierul rosu in insusi cugetul lor. Ei opresc casatoria si intrebuintarea bucatelor, pe care Dumnezeu le-a facut ca sa fie luate cu multumiri de catre cei ce cred si cunosc adevarul. Caci orice faptura a lui Dumnezeu este buna si nimic nu este de lepadat, daca se ia cu multumiri; pentru ca este sfintit prin Cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune.”

     Pasajul biblic citat mai sus este adesea folosit de unii comentatori ai Bibliei pentru a-i acuza pe adventistii de ziua a saptea de faptul ca ei inca respecta prevederile legii mozaice cu privire la alimentatie si in mod special, cele privitoare la animalele curate si necurate din Leviticul cap. 11. Tinand seama ca Biserica Adventista de Ziua a Saptea a aparut la mijlocul secolului al XIX-lea, expresia “in vremile din urma”, folosita de apostolul Pavel in acest pasaj, pare ca se refera la aceasta biserica. Aceasta interpretare este insa rautacioasa si lipsita de orice fundament, din cel putin patru motive:

     1) Apostolul Pavel vorbeste despre o “lepadare de credinta” cauzata de “fatarnicia unor oameni care vorbesc minciuni, insemnati cu fierul rosu in insusi cugetul lor” ( vers. 1.2 ).

     Oare respectarea unor reguli de sanatate, in general, si a unor reguli alimentare, in particular, lasate de Insusi Dumnezeu in Cuvantul Sau, inseamna lepadare de credinta ? Respectarea acestor reguli divine nu inseamna mai degraba manifestarea increderii in ceea ce ne-a aratat Dumnezeu ca este bun pentru sanatatea trupului si sufletului nostru ? 

     Apostolul Pavel le scrie credinciosilor din Corint: “Nu stiti ca trupul vostru este Templul Duhului Sfant care locuieste in voi si pe care L-ati primit de la Dumnezeu ? Caci ati fost cumparati cu un pret. Proslaviti dar pe Dumnezeu in trupul si duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu  ( 1 Corinteni 6,19.20 ). Si tot el adauga avertizarea: “Daca nimiceste cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela il va nimici Dumnezeu; caci Templul lui Dumnezeu este sfant si asa sunteti voi” ( 1 Corinteni 3,17 ).

     Faptul ca trupurile noastre sunt temple ale Duhului Sfant este evident. Dar cum poate cineva sa-L proslaveasca pe Dumnezeu in trupul sau, daca neglijeaza, ignora sau calca voit in picioare acele principii ale sanatatii lasate de Creator ?

     Organismul uman este cea mai complexa masinarie vie din cate exista. Si, ca orice masinarie, trebuie sa existe o “carte tehnica” in care “Inventatorul” ( Creatorul ) a prevazut “combustibilul” optim pentru o buna si cat mai indelungata functionare. Regulile alimentare prezente in legea mozaica, in mod deosebit cele privitoare la alimentele curate si necurate din Leviticul cap. 11, nu sunt altceva decat instructiuni date de Creator pentru buna functionare a corpului omenesc.

     Daca unii crestini considera ca aceste reguli sunt valabile pentru toti oamenii, nu doar pentru evrei, inseamna aceasta “lepadare de credinta” ? Dimpotriva, ascultarea de aceste instructiuni reprezinta o dovada de incredere in Cuvantul lui Dumnezeu.

     2) “Ei opresc casatoria si intrebuintarea bucatelor”, afirma Pavel. Asocierea acestei afirmatii cu invataturile si doctrina Bisericii Adventiste este din nou nefericita si rau-intentionata. Biserica Adventista nu a oprit niciodata casatoria si nici “intrebuintarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a facut sa fie luate cu multumiri”.

     Dimpotriva, casatoria este privita ca o institutie edenica, creata inainte de caderea  omului, facandu-se eforturi ca ea “sa fie tinuta in toata cinstea” ( Evrei 13,4 ). Iata ce spun Comentariile Biblice ale Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea privitor la aceasta problema:

    „Opresc căsătoria”. „Pavel avertizează aici împotriva concepţiilor fanatice care au fost introduse pentru prima dată în creştinism de către gnostici (vezi Vol. VI, pp. 54–58) şi au fost apoi perpetuate de sistemul monastic. Gnosticii credeau că întreaga materie este rea şi că trupului uman trebuie să i se reprime şi să i nege pasiunile. Potrivit acestei teorii, căsătoria este o cedare la poftele cărnii şi deci este păcătoasă. Pavel lămureşte faptul că ea este o instituţie dată de Dumnezeu şi că a o interzice înseamnă un atac la înţelepciunea nemărginită şi la scopurile bune ale lui Dumnezeu” (vezi 1 Corinteni 7:1–4; Evrei 13:4).

     Cat priveste alimentatia, este bine sa fim atenti la ceea ce spune Pavel: “bucatele pe care Dumnezeu le-a facut sa fie luate cu multumiri”( Vers. 3 ).  Care alimente au fost facute de Dumnezeu si randuite sa fie consumate de om ? Oare tot ceea ce se vinde astazi in pietele lumii sau ceea ce se serveste in restaurantele de la colt de strada ?

     Afirmatia apostolului Pavel ne trimite in mod natural la Scriptura, la acele prevederi ale legii sanitare, referitoare la alimentatie. Este vorba de cele din Geneza1,29, cu privire la alimentatia stabilita pentru om la Creatiune, inainte de caderea in pacat, precum si la cele din Leviticul cap. 11, cu privire la animalele curate si necurate.  Acolo gasim indicate acele “bucate pe care Dumnezeu le-a facut sa fie luate cu multumiri”, iar nu in doctrinele unei biserici sau a alteia.

3) Pavel aminteste de “fatarnicia unor oameni care vorbesc minciuni, insemnati cu fierul rosu in insusi cugetul lor” ( vers. 2 ). Daca invataturile Bisericii Adventiste cu privire la sanatate, in general, si alimentatie, in particular, sunt “minciuni”, inseamna ca toate prevederile vechitestamentale cu privire la sanatate sunt “minciuni” ?

     Chiar daca am lua in calcul renuntarea la aceste reglementari alimentare din Leviticul 11, cine poate avea curajul sa sustina ca ceea ce le-a poruncit Dumnezeu evreilor sunt “minciuni” ? Si aceasta cu atat mai mult cu cat stiinta medicala moderna, pe masura ce avanseaza, da tot mai multa dreptate principiilor sanatatii pe care evreii le-au primit cu mii de ani in urma.

     4) Comentatorii care sustin ca principiile alimentare din Leviticul 11 au fost “pironite pe cruce”  (Coloseni 2,14 ) odata cu intrarea in noul legamant, citeaza cu inversunare versetul 4, rupandu-l de contextul in care se afla: “Caci orice faptura a lui Dumnezeu este buna si nimic nu este de lepadat, daca se ia cu multumiri”. De obicei, contestatatrii prevederilor din Leviticul 11 se opresc aici. Insa versetul 5 ne prezinta doua criterii ( conditii ) pe care trebuie sa le indeplineasca un aliment aprobat de Dumnezeu:

     a) Sa fie „sfintit prin Cuvantul lui Dumnezeu”, adica pus deoparte de Cuvant in acest scop. Si ceea ce a fost pus deoparte ca hrana ne este redat pe larg in pasaje ca cel din Geneza 1,29, Leviticul cap. 11 si Deuteronomul cap. 14.

     b) Sa fie „sfintit prin rugaciune”. Observam ca Pavel nu spune „sfintit prin Cuvantul lui Dumnezeu sau prin rugaciune” ci „si prin rugaciune”. Intelegem de aici ca doar rugaciunea unui crestin nu este suficienta ca un animal necurat sa faca parte din meniul lui. Conditia de baza este aceea ca insusi Cuvantul lui Dumnezeu sa ne arate ce se poate manca si ce nu.

     Cei ce se roaga ca Dumnezeu sa sfintesca ceea ce El nu a sfintit prin Cuvantul Sau sunt acel „popor care nu conteneste sa Ma manie in fatza… mancand carne de porc si avand in strachini bucate necurate. Si care totusi zice: „Nu te apropia de mine caci sunt sfant !” ( Isaia 65, 2-6 ).

     Cat despre cei care sfideaza Cuvantul lui Dumnezeu, acelasi profet Isaia scrie din partea Domnului: „Cei ce se sfintesc in gradini unul cate unul in mijlocul celor ce mananca si carne de porc si soareci si alte lucruri uricioase, toti aceia vor pieri, zice Domnul” ( Isaia 66, 17 ). Sa observam ca porcul este pus alaturi „de soareci si alte lucruri uricioase”.

     O intrebare: De ce, oricat ne-am ruga lui Dumnezeu pentru ca El sa sfinteasca animalele necurate folosite ca hrana, nu le folosim si laptele ? Foloseste cineva in hrana lui lapte de porc, iepure, cal, magar, caine , etc ? Daca orice animal ar putea fi consumat de catre crestini, de ce sa nu fie consumat si laptele acestora, asa cum se face cu laptele animalelor curate ?

     In concluzie, apostolul Pavel se refera in acest pasaj la unele tendinte si influente ascetice, izvorate din gnosticism, si care incercau sa patrunda in Biserica inca din vremea lui. Din diferite motive ceremoniale si rituale, acesti crestini, care predicau ascetismul, considerau ca anumite alimente, de altfel permise de Cuvantul lui Dumnezeu, trebuiau interzise categoric. Este foarte probabil este ca acesti crestini asceti considerau ca anumite alimente ar trebui sa fie interzise in zilele religioase speciale.

     Instituţia căsătoriei şi alimentele date omului să le mănânce (vezi Geneza 1:29; vezi Nota Suplimentară de la Leviticul 11) fac parte din planul lui Dumnezeu pentru buna dezvoltare a omului. Acela care l-a creat pe om ştie cel mai bine la ce activităţi ar trebui să participe acesta pentru a trăi o viaţă echilibrată şi fericită. Ca omul să se lipsească de privilegiile căsătoriei şi ale alimentelor necesare pentru o sănătate bună ar însemna să pună la îndoială şi să sfideze înţelepciunea şi voia lui Dumnezeu…”

     „Unii comentatori cred că aici Pavel desfiinţează deosebirea făcută în Vechiul Testament între alimentele „curate” şi „necurate” (vezi Levitic 11). Ar trebui să se observe totuşi că el limitează observaţiile sale la acele lucruri create de Dumnezeu pentru a fi folosite ca hrană (vezi v. 3). La creaţiune Dumnezeu a specificat ce intenţiona El ca omul să mănânce. Dieta prescrisă omului la început nu cuprindea carnea nici unui animal, şi nici chiar toate tipurile de vegetale (vezi Geneza 1:29, 31). Ele au fost create pentru un alt scop, pentru care erau „bune”, adică adaptate perfect pentru a împlini scopul pentru care le făcuse Dumnezeu. După potop Dumnezeu a permis folosirea cărnii „curate” în alimentaţie, dar a interzis consumul cărnii „necurate”. Biblia nu înlătură nicăieri această interdicţie.” ( Comentarii Biblice AZS )

Lori Balogh

This entry was posted in Texte biblice dificile. Bookmark the permalink.

5 Responses to 1 Timotei 4, 1-5: “Ei opresc casatoria si intrebuintarea bucatelor”

  1. Dorin says:

    Felicitari pentru drumetii, intr-adevar fotografiile sunt superbe!
    Cat priveste „meniul” omului pe pamant, va respect decizia, pana la urma ar trebui toti sa urmam exemplul lui Daniel in robie. Dar eu raman la Cuvantul scris in Coloseni 2:22-23: „o smerenie si asprime fata de trup, dar nu sunt de niciun pret impotriva gadilarii firii pamantesti”. Cu alte cuvinte, concluzia mea, nu ajuta la lupta impotriva pacatului, pentru ca firea pamanteasca este cea care pacatuieste. Chiar Dumnezeu spune la un moment ca a dat legi pe care evreii nu puteau sa le tina (nu mai stiu exact unde, am citit aici pe site).
    Iar cu privire la alte restrictii nedate de Conciliul de la Ierusalim, avem porunca Mantuitorului: sa va iubiti asa cum v-am iubit si eu, asta include orice abatere pacatoasa pe care am putea-o avea „in carne”. Plus faptele Duhului din Galateni.
    Fiti binecuvantati si cat mai mult timp frumos pentru drumetii.

  2. Lori Balogh says:

    Domnule Dorin,
    Eu umblu ( inca ) mult pe munte ( dovada sunt fotografiile de pe blog, care imi apartin in totalitate ). Iar muntele m-a invatat un lucru foarte important: daca vreau sa ajung la tinta, trebuie ca drumul meu sa treaca prin toate marcajele. Absolut toate ! Daca in drumetiile mele m-as opri doar in dreptul unui marcaj si as considera ca imi este suficient, m-as rataci cu siguranta. Un singur marcaj ma poate indrepta spre multe directii, in functie de unghiul din care il privesc.
    Cu interpretarea Bibliei lucrurile stau la fel. Unul din principiile de baza ale hermeneuticii ( interpretarii ) Scripturii este acela ca un adevar trebuie stabilit pe baza tuturor textelor Scripturii, nu doar pe unul sau doua. Daca vrem sa aflam vointa lui Dumnezeu cu privire la ce este bine sau nu sa mancam, trebuie sa luam in considerare toate pasajele care se refera la hrana omului, incepand cu hrana hotarata de Creator in Eden pentru om, trebuie sa tinem cont si de ceea ce s-a intamplat la potop, si de legea lui Moise, si de ceea ce scriu profetii VT, si de ceea ce ne invata Iisus si apostolii Sai, si de viziunea lui Petru din Fapte 10, si de Conciliul de la Ierusalim, si de invataturile lui Pavel, si de ceea ce ne descopera Apocalipsa cu privire la viata pe Noul Pamant. Daca ne oprim doar la acele texte care ne convin, incercand sa ne dirijam viata dupa ele, riscam sa ajungem pe o linie moarta.
    Despre Conciliul din Ierusalim stim destul de putine lucruri ca sa putem trage concluzii ca neamurile aveau „dezlegare” la orice, in afara de lucrurile amintite in versetele 28 si 29. Acolo erau amintite doar patru restrictii, intre care si curvia. Dar de ce nu sunt amintite si crima, furtul, minciuna, blasfemia, poftele rele si multe altele ? Putem trage concluzia din aceste texte ca neamurile erau libere de asemenea „greutati” puse peste ele ? Toate epistolele NT contrazic o asemenea ipoteza.
    Cu privire la intrebarea d-v despre leu, inteleg cursa in care vreti sa ma atrageti. Daca voi spune ca este un animal „spurcat”, asa cum afirmati d-v, probabil ca ma veti intreba de ce Mantuitorul este numit „Leul din semintia lui Iuda” ( Apocalipsa 5,5 ). Poate fi Domnul si Mantuitorul nostru comparat cu un animal „spurcat” ? Raspunsul meu, asa cum inteleg eu problema in dicutie, este urmatorul: Animalele amintite in Leviticul 11 ca fiind necurate erau considerate astfel doar din punct de vedere al consumului carnii lor de catre om. Unii au mers prea departe, considerand ca si o simpla atingere de un porc, caine, pisica sau alt animal „necurat” i-ar intina. Este deja o exagerare, dupa opinia mea. Eu iubesc animalele ( chiar si cele „necurate” ) si imi place sa le ating si sa le mangai.
    Leul este o „fiara a pamantului”, deci nu face parte din meniul omului ( mai degraba invers, in conditiile pacatului). Daca leul este un animal „necurat” din punct de vedere al consumului carnii lui, el ramane totusi un animal superb, un „rege al animalelor” si un simbol perfect pentru a scoate in evidenta regalitatea si puterea lui Iisus.
    Daca tot zabovim atat de mult pe tema carnii de porc ( desi ar fi alte subiecte mult mai importante ), eu ma intreb: de ce nu cautam in Scriptura „dezlegare” de a consuma si carnea de cal ( un animal mult mai curat decat porcul ), sau cea de pisica sau caine ? Mi se pare ciudat ca in timp ce mahomedanii se tin de regulile alimetare date de profetul lor ( si inspirate din legea lui Moise ) si in timp ce hindusii, cu milioanele de zei ai lor sunt vegetarieni, doar crestinii isi iau libertatea sa consume orice misca si are viata, fie „fructe de mare”, fie „fructe de padure”. Tocmai ei care ar trebui sa fie mai aproape de sfintenia ceruta de Dumnezeu ! Nu intamplator, regulile alimentare din Leviticul 11 se incheie cu indemnul: „Fiti sfinti , caci Eu sunt sfant !” ( Leviticul 11, 45 ), indemn preluat de Petru: „Ci, dupa cum Cel ce v-a chemat este sfant, fiti si voi sfinti in toata purtarea voastra ( adaug eu: si in ceea ce mancati !), caci este scris: „Fiti sfinti, caci Eu sunt sfant” ( 1 Petru 1,15.16 ).
    Cu stima,
    Lori B.

  3. Dorin says:

    Fapte 15:19 „sa nu se pune greutati acelora dintre Neamuri care se intorc la Dumnezeu;” Despre cine e vorba aici? Evrei? Nu, restul populatiei lumii ca nu ai putea cere unui evreu sa inceapa sa se circumcida. E clar! Ce cereau fariseii care crezusera visavis de Neamuri? Sa fie taiati imprejur si sa respecte Legea lui Moise (Fapte 15:5)! Ce este Legea lui Moise (e tot a lui Dumnezeu dar asa o numeau evreii pentru ca a fost data prin Moise)? Are inclusa Legea lui Moise reglementarile cu privire la a manca animale spurcate sau nespurcate? Da. Si ce zice Pavel in versetul 10? „un jug pe care nici parintii nostri, nici noi nu l-am putut purta”! E foarte clar ca nu despre datini babesti si lumesti vorbeste Pavel aici, ci de Legea lui Moise!!!
    Ce credeti domnule Balog, leul este un animal spurcat? ca face parte din fiarele pamantului, deci conform VT asta ar trebui sa fie. Nu intreb pentru ca as manca carne de leu, bineinteles.
    Fiti binecuvantati

  4. Lori Balogh says:

    Cand Pavel vorbeste de „porunci si inavataturi omenesti” ( Coloseni 2, 22.23 ) nu se refera la legile date in VT, caci acelea nu erau „omenesti”, ci de origine divina, nu-i asa ? El se refera la tendintele ascetice ale unor crestini care doreau sa para mai credinciosi decat altii. Astfel de crestini au existat mereu in istoria crestinismului, dorind sa fie „mai catolici decat papa.” Astfel de invataturi sunt combatute de Pavel, nu legile si randuielile date de Dumnezeu in vechime.
    In alta ordine de idei, primii crestini au fost evrei, fie din Palestina, fie raspanditi intre neamuri. Tinand seama de acest amanunt, nu e greu sa intelegem ca faptul ca crestinii dintre neamuri erau familiarizati cu randuielile legate de animalele curate si cele necurate.
    Cat priveste consumarea carnii de porc, poate ca merita subliniat un amanunt interesant: Daca Noe ar fi consumat carne de porc, astazi nu ar mai fi existat specia, iar noi nu am mai fi discutat atat de mult in contradictoriu. De ce ? Pentru ca din animalele necurate i s-a poruncit sa ia in corabie doar cate o pereche. Observatia e valabila si in dreptul altor specii.
    Cu stima,
    Lori B.

  5. Dorin says:

    Cum am mai spus, aici nu poate fi vorba de adventisti pentru ca nu v-ati lepadat de credinta si nici nu opriti casatoria. Dar,
    Pavel vorbeste de faptul ca trupul nostru este Templul Duhului Sfant, dar aici Pavel se refera la curvie si nu la mancare, dupa cum scrie in 1 Corinteni 6:13 „Mancarile sunt pentru pantece, si pantecele este pentru mancari. Si Dumnezeu va nimici si pe unul si pe celelalte. Dar trupul nu este pentru curvie; el este pentru Domnul, si Domnul este pentru trup.” Si putem citi pana la versetul 20 ca sa intelegem TOTUL despre ceea ce scrie. Deci sa nu scoatem din context textul lui Pavel.
    In Fapte 15:20 li se spune Neamurilor sa se fereasca de pangaririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate si de sange. Ei bine, din cate stiu eu Neamurile nu cunoasteau pe vremea aceea legile despre animale curate si necurate (asa cum le stiau evreii) deci nu inteleg de ce nu li se vorbeste despre asta si lor, daca trebuia ca Neamurile salvate sa aiba grija sa faca deosebire intre animale curate si necurate. Li se spune doar sa nu manance animale sugrumate (in versiunea english avem THINGS iar in cea franceza DES ANIMAUX, ceea ce in romaneste s-a tradus cu cuvantul DOBITOACE). Nu sunt martor ca sa fac vreo apologie a sangelui, stati linistit.
    1 Corinteni 10:27-30, Pavel vorbeste de mancaruri jertfite idolilor. Pentru Pavel nu este o problema sa mananci nici macar lucruri jertfite idolilor atata timp cat nu stii asta. El spune sa nu mananci mancare jertfita idolilor daca cineva te-a instiintat de asta dar nu din pricina cugetului propriu ci din pricina cugetului celorlalti. Bine, asta nu se mai aplica la epoca noastra, omul modern are idoli (cu gramada) dar nu jertfeste mancare acelor idoli, cel putin eu nu cunosc astfel de lucruri. Dar fraza din versetul 29 este interesanta si as vrea s-o pricep mai bine „Caci de ce sa fie judecata slobozenia mea de cugetul altuia?”. Despre ce slobozenie e vorba? Ca putem manca orice sau chiar jertfit idolilor? De mancare e vorba aici. (Eu nu mananc soareci, broaste si alte astfel de animale domnule Balog, toata dezbaterea este in jurul carni de porc, nu credeti?)
    In Coloseni 2:16 „Nimeni sa nu va judece cu privire la mancare sau bautura,…”
    In plus, pentru spalarea pacatelor din nestiinta ale poporului evreu, marele preot intra o data pe an in partea a 2-a a Cortului, cu sange de animale. Aceasta lege si-a vazut finalul odata cu jertfa Domnului nostru Isus Cristos. Si Pavel in Evrei 9:10 vorbeste despre aceasta lege ca si despre cele cu privire la mancaruri, bauturi sau felurite spalaturi ca au fost date pana la „o vreme de indreptare”. Deci, daca Pavel pune toate aceste legi impreuna, cum prima a fost desfiintata prin sangele Mantuitorului, ce sa credem? n-au fost si celelalte cu privire la mancaruri si bauturi desfiintate?
    Eu va respect credinta si alegerile cu privire la animale spurcate domnule Balog, dar asa cum spune Cuvantul scris in Coloseni 2:22-23: „Toate aceste lucruri, care pier odata cu intrebuintarea lor si sunt intemeiate pe porunci si invataturi omenesti, au, in adevar, o infatisare de intelepciune, intr-o inchinare voita, o smerenie si asprime fata de trup, dar nu sunt de niciun pret impotriva gadilarii firii pamantesti.” De ce spune Pavel ca a nu gusta ceva anume inseamna a trai inca in lume? Si de ce spune Pavel ca aceste legi sunt intemeiate pe porunci si invataturi omenesti?
    Fiti binecuvantati

Dă-i un răspuns lui Lori Balogh

Adresa ta de email nu va fi publicată.