Geneza 25,8: “Adaugat la poporul sau”

Geneza 25,8: “Adaugat la poporul sau”

“Avraam si-a dat duhul si a murit, dupa o batranete fericita, inaintat in varsta si satul de zile; si a fost adaugat la poporul sau.”

     Partea dificil de interpretat a versetului citat este legata de afirmatia: “a fost adaugat la poporul sau”. Adeptii teoriei nemuririi sufletului se folosesc de acest mod de exprimare pentru a argumenta ca, dupa moarte, omul isi continua existenta constienta. Conform acestei interpretari, dupa moartea sa, Avraam s-ar fi dus in cer ca sa-i intalneasca pe stramosii lui, locuind cu acestia intr-o relatie constienta.

     O prima problema pe care o ridica aceasta interpretare este urmatoarea: oare toti stramosii lui Avraam au fost neprihaniti, astfel incat au mers la ceruri dupa moarte ? Biblia ne spune, dimpotriva, ca stramosii lui Avraam au fost idolatri , slujind altor dumnezei: “Iosua a zis intregului popor: “Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: “Parintii vostri, Terah, tatal lui Avraam si tatal lui Nahor, locuiau in vechime de cealalta parte a Raului ( Eufrat ) si slujeau altor dumnezei” ( Iosua 24,2 ).

     Fiind idolatri, conform conceptiei populare, acesti stramosi ai lui Avraam ar fi trebuit ca dupa moarte sa-si continue existenta in regiunile blestemate ale presupusului iad, chinuiti in flacari vesnice. Fiind “adaugat la poporul sau”, Avraam ar fi trebuit sa li se alature acestora, suferind si el chinurile iadului. Ar fi fost drept ca Avraam, un inchinator al adevaratului Dumnezeu, sa aiba aceeasi soarta cu cea a stramosilor lui idolatri ?

     Totusi, Dumnezeu l-a consolat pe Avraam, spunandu-i: “Tu vei merge in pace la parintii tai; vei fi ingropat dupa o batranete fericita” ( Geneza 15,15 ). Este compatibila aceasta consolare din partea lui Dumnezeu cu mergerea lui Avraam in iad, dupa o batranete fericita ?

     Daca prin expresia: “adaugat la poporul sau” se inteleg relatii personale si constiente cu stramosii, atunci trebuie sa acceptam si ideea ca Avraam se afla acum in iad, suferind chinurile alaturi de inaintasii sai idolatri. Or ideea aceasta este incompatibila cu repetatele declaratii ale Scripturii cu privire la neprihanirea lui Avraam ( vezi Geneza 15,6; Romani 4,3.9.22; Galateni 3,6; Iacov 2,23 ).

     Expresia: “adaugat la poporul sau” trebuie inteleasa in sensul in care ne invata Scriptura. Cand il plangea pe fiul sau Iosif, pe care-l credea mort, Iacov spunea: “Plangand ma voi pogora la fiul meu, in locuinta mortilor” ( Geneza 37,35 ). Asadar, a fi adaugat la poporul tau inseamna a merge in mormantul in care au mers si stramosii , in aceeasi stare de moarte si inconstienta in care se afla si acestia.

     Ideea aceasta este intarita de afirmatia lui Pavel despre David, cand spune ca si el “a fost ingropat langa parintii sai” ( Fapte 13,36 ). Afirmatia care urmeaza este edificatoare: “si a vazut putrezirea”. Aceasta inseamna ca David a fost “adaugat la poporul sau” prin ingroparea langa parintii sai, suferind si el aceleasi consecinte ale mortii: “a vazut putrezirea”.

     Asadar, moartea lui Avraam, redata atat de plastic prin expresia : “adaugat la poporul sau” nu ne furnizeaza niciun indiciu despre o posibila stare de nemurire a sufletului. Din locul lui de odihna, in care Avraam a coborat in pace , fiind luminat de nadejdea invierii, nu poate fi adus niciun argument in favoarea doctrinei nemuririi sufletului. Cei care totusi forteaza sensul textului biblic, o fac spre propria lor ratacire.

Lori Balogh

 

Acest articol a fost publicat în Texte biblice dificile. Salvează legătura permanentă.

11 răspunsuri la Geneza 25,8: “Adaugat la poporul sau”

  1. Bastian Marcu spune:

    „Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.”
    „Fiule”, i-a răspuns Avraam, „adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit.
    Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.”
    Bogatul a zis: „Rogu-te, dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu;
    căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.”
    Avraam a răspuns: „Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei.”
    „Nu, părinte Avraame”, a zis el, „ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.”
    Şi Avraam i-a răspuns: „Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.”
    Avram este constient .

    Femeia a zis lui Saul: „Văd o fiinţă dumnezeiască sculându-se din pământ.”
    El i-a zis: „Cum e la chip?” Şi ea a răspuns: „Este un bătrân care se scoală şi este învelit cu o mantie.” Saul a înţeles că era Samuel şi s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat.
    Samuel a zis lui Saul: „Pentru ce m-ai tulburat, chemându-mă?” Saul a răspuns: „Sunt într-o mare strâmtorare: filistenii îmi fac război, şi Dumnezeu S-a depărtat de la mine; nu mi-a răspuns nici prin proroci, nici prin vise. Şi te-am chemat să-mi arăţi ce să fac.”
    Samuel a zis: „Pentru ce mă întrebi pe mine când Domnul S-a depărtat de tine şi S-a făcut vrăjmaşul tău?
    Domnul îţi face aşa cum îţi vestisem din partea Lui; Domnul a rupt împărăţia din mâinile tale şi a dat-o altuia, lui David.
    N-ai ascultat de glasul Domnului şi n-ai făcut pe Amalec să simtă aprinderea mâniei Lui: de aceea îţi face Domnul aşa astăzi.
    Şi chiar Domnul va da pe Israel împreună cu tine în mâinile filistenilor. Mâine, tu şi fiii tăi veţi fi împreună cu mine, şi Domnul va da tabăra lui Israel în mâinile filistenilor.”

    Samuel este constient.

    Promisiunea Domnului făcută tâlharului pocăit. “Adevărat îţi spun că astăzi vei fii cu Mine în rai.” Concluzia este că imediat după momentul morţii în aceeaşi zi, sufletele lor s-au regăsit în rai. Corpurile lor au murit, dar sufletele lor nemuritoare şi-au continuat existenţa în alte forme.

    • Lori Balogh spune:

      In cazul in care pasajul din Luca 16, 19-31 ar reda o intamplare reala, s-ar ridica o multime de probleme si nedumeriri, venind in contradictie cu adevarurile clare ale Scripturii.

      1) Daca nu am avea de-a face cu o alegorie, inseamna ca raiul si iadul sunt atat de aproape unul de celalalt incat locuitorii lor ar putea conversa intre ei. Totusi, Avraam ii spune bogatului ca intre rai si iad este o “prapastie mare “ ( vers. 26 ). Daca asa stau lucrurile, cum poate sufletul bogatului, aflat in iad, sa poarte o conversatie cu Avraam , aflat in rai ? Lucrul acesta ar fi foarte, foarte greu de crezut !

      2) Sa ne imaginam ca cei aflati in rai ar putea vorbi si ar putea privi la semenii lor care sufera chinurile unui iad vesnic. Cum s-ar mai putea ei bucura in rai, vazand si auzind chinurile celor nelegiuiti, intre care s-ar putea afla chiar unii dintre cei dragi lor: copii, parinti, soti sau sotii, prieteni, vecini…?

      3) Expresia “sanul lui Avraam” este ea insasi un indiciu ca avem de-a face cu o alegorie. Daca “sanul lui Avraam” ar fi real, cum ne-am putea imagina ca ar incapea in el toti cei mantuiti ? Avraam insusi fiind mantuit, el in al cui san ar trebui sa se gaseasca ?

      4) Daca relatarea Mantuitorului ar oglindi realitatea, inseamna ca sufletele celor decedati continua sa traiasca, sa simta, sa comunice, sa aiba dorinte, sa sufere, sa se bucure…Or lucrul acesta ar contrazice multimea pasajelor biblice care spun , in esenta, ca sufletul este muritor ( vezi Ezechiel 18, 4.20; Eclesiastul 9, 5-6. 10; Psalmul 115, 117; 6,5; etc. )

      5) Dupa inviere, Mantuitorul a fost confruntat cu teama ucenicilor ca ceea ce vad in fata ochilor nu este Persoana lui Iisus , ci un duh.

      “Plini de frica si de spaima, ei credeau ca vad un duh. Dar El le-a zis: “Pentru ce sunteti tulburati ? Si de ce vi se ridica astfel de ganduri in inima ? Uitati-va la mainile si picioarele Mele, Eu sunt; pipaiti-Ma si vedeti: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeti ca am Eu.”( Luca 24, 37-39 )

      In pasajul din Luca 16, 19-31, care ne relateaza ( dupa parerea unora ! ) despre ceea ce se intampla cu sufletele celor decedati imediat dupa moarte, apar o multime de elemente trupesti. Bogatul, aflat in chinuri in locuinta mortilor, “si-a ridicat ochii in sus si l-a vazut pe Avraam” ( vers. 23 ). El il roaga pe patriarh : “Parinte Avraame, fie-ti mila de mine si trimite pe Lazar sa-si moaie varful degetului in apa si sa-mi racoreasca limba, caci grozav sunt chinuit in vapaia aceasta.” ( vers. 24 )

      Daca un suflet nu are “nici carne, nici oase”, conform spuselor Mantuitorului, cum se explica faptul ca “sufletul” bogatului are ochi si limba, iar cel al saracului are degete pe care poate sa le inmoaie in apa ?

      Pasajul biblic in discutie ne-ar putea indica faptul ca cei doi si-au luat cu ei trupurile , fie in rai ( saracul ), fie in iad ( bogatul ). Dar aceasta ar presupune ca mormintele , atat ale celor buni, cat si ale celor rai, ar trebui sa fie goale. Or, realitatea este cu totul alta : mormintele sunt pline cu ramasitele pamantesti ale oamenilor decedati ( cu doar cateva exceptii mentionate in Biblie: mormantul lui Moise, ale celor inviati cu ocazia invierii lui Iisus si , mai ales, mormantul Mantuitorului ).

      Vedeti cat de absurda este invatatura despre nemurirea sufletului ? Cat de contradictorie este ea in raport cu invatatura Bibliei, cu ratiunea si cu bunul simt al omului ?

      Pentru mai multe detalii legate de Pilda bogatului si saracului Lazar, va rog sa citi cu atentie articolul de la adresa: http://www.loribalogh.ro/2010/11/dincolo-de-pragul-mormantului-pilda-bogatului-si-saracului-lazar-8/

      Cu privire la talharul pocait, ceea ce afirmati d-v nu corespunde nicidecum cu adevarul biblic. In dimineata invierii ( duminica ), cand Mantuitorul S-a intalnit cu Maria Magdalena, i-a spus acesteia: „Nu Ma tinea, caci inca nu M-am suit la Tatal Meu. ” ( Ioan 20, 17 ). Asadar, daca Domnul nu S-a suit la cer in timp ce a fost mort, unde S-a aflat ? De altfel, D. Cornilescu, atunci cand a tradus Biblia , a introdus prepozitia „ca” , aceasta nefiind in original. Daca tinem cont si de faptul ca textele antice nu contineau semne de punctuatie, ele fiind adaugate in Biblie mult mai tarziu, nu credeti ca o simpla virgula poate schima intregul sens al cuvintelor Mantuitorului ?
      De asemenea, pentru clarificarea textului din Luca, va rog sa cititi articolul de la adresa: http://www.loribalogh.ro/2013/09/luca-2342-43-vei-fi-cu-mine-in-rai/

      Va doresc ca Duhul lui Dumnezeu sa va lumineze cu privire la subiectul atat de important al naturii umane si al starii omului in moarte, deoarece este una din doctrinele fundamentale ale Bibliei.
      Cu stima
      Lori B.

  2. Bastian Marcu spune:

    Apreciez ceea ce faceti dvs pe acest blog,comentariile de aici m.au ajutat sa inteleg mai bine Cuvantul Domnului.Ma rog ca Duhul Sfant sa va insoteasca in continuare in lucrarea pe care o faceti.
    Lucrarile vietii de apoi,starea sufletului intre moarte si judecata,o tema mai delicata,dar cu siguranta descoperita in adevarul Sfintei Scripturi.
    Cum interpretam urmatoarele versete: Ei strigau cu glas tare şi ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” ,deasemenea Apoc.7:9,14.
    Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii. 2 Petru 2:9
    Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată.
    Dupa moarte sufletele celor mantuiti si impacati cu Dumnezeu se duc in rai ,iar cele ale celor nemantuiti se duc in iad, in ambele stari sunt pe deplin constiente si in asteptarea judecatii.

  3. Birsan Septimiu spune:

    Va rog frumos,puteti explica aparitia lui Moise si Ilie pe muntele schimbarii la fata?

    • Lori Balogh spune:

      Aparitia celor doi barbati ai credintei cu putin timp inainte de patimile Domnului era legata evenimentele care urmau sa se declanseze odata cu arestarea Lui. Sa nu uitam ca Iisus era si Fiu al omului, nu doar Fiul lui Dumnezeu. De aceea, El avea nevoie de intelegerea si incurajarea celor din jur ca orice om. Nu stim ce au discutat cei doi cu Domnul, insa sunt convins ca ei l-au incurajat sa mearga inainte pe calea crucii. Daca Iisus ar fi dat inapoi, nici cei doi nu mai aveau dreptul sa locuiasca in cer si sa se bucure de viata vesnica.
      Cu stima,
      Lori B.

  4. Birsan Septimiu spune:

    Cum isi poate da un om seama ca este nascut din nou,si nu se inseala singur?

  5. Birsan Septimiu spune:

    Am fost putin neclar in intrebarea pe care v-am pus-o in legatura cu cei doi barbati,Moise si Ilie.Daca sufletele intra intr-o stare inconstienta pina la inviere,atunci aparitia lor nu o inteleg.

    • Lori Balogh spune:

      Acum inteleg…D-v va referiti la starea omului in moarte. Subiectul este vast si va recomand sa cititi articolele de la categoria „Doctrine”, subcategoria „Starea omului in moarte”.
      Cat despre Moise, Scriptura ne lasa sa intelegem ca, dupa moartea sa, el a fost inviat si luat la cer ( vezi Iuda 9 ). Cat despre Ilie, tot Scriptura spune ca a fost luat la cer fara sa guste moartea.
      Cu stima,
      Lori B.

  6. Birsan Septimiu spune:

    Va multumesc!Asa este.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free